Apelul pastoral al lui Pavel

STUDIUL 9 » 19 NOIEMBRIE - 25 NOIEMBRIE

Text de' memorat: "Călcaţi pe urmele mele, Întrucât şi eu calc pe ur­mele lui Hristos." (1 Corinteni 11,1)

După cum am văzut în studiile anterioare, Pavel le-a vorbit galatenilor în mod deschis. Cuvintele lui categorice reflectă preocuparea inspirată pe care o simţea faţă de binele spiritual al bisericii pe care o înfiinţase. Epistola către galateni abordează o problemă teologică esenţială şi, mai mult decât atât, demonstrează cât de importantă e doctrina corectă. Dacă nu ar fi atât de important ce credem, dacă nu ar conta atât de mult ca doctrina să fie corectă, atunci de ce dă dovadă Pavel de atâta ardoare şi intransigenţă în epistola lui? Adevărul este că are o mare importanţă ceea ce credem si îndeosebi ceea ce credem cu privire la Evanghelie.

În Galateni 4,12-20, Pavel îşi continuă argumentaţia, dar schimbă puţin perspectiva. EI a adus deja câteva argumente detaliate şi complexe din punct de vedere teologic pentru a-i convinge pe galateni de greşelile lor, iar acum face un apel pastoral, cu caracter mai personal. Spre deosebire de învăţătorii falşi, care nu aveau nicio preocupare reală faţă de ei, Pavel îşi manifestă preocuparea autentică, îngrijorarea, speranţa şi dragostea, ca un păstor bun faţă de turma lui rătăcită. EI nu numai că le corectează teologia, ci caută şi să le slujească celor pe care îi iubea.

Inima lui Pavel

1. Citeste Gal. 4,12-20. Care este esenta mesajului lui Pavel din acest pasaj?

Primul indiciu al preocupării care apasă asupra sufletului lui Pavel este apelul personal pe care îl face în versetul12. Apelul urmează imediat după ce Pavel le cere galatenilor să fie ca el. Din nefericire, unele versiuni nu redau deplin semnificaţia cuvântului tradus prin „vă rog”. Cuvântul din limba greacă este deomai. El poate fi tradus prin „a îndemna” sau „a ruga”, dar cuvântul grecesc cuprinde şi ideea de insistenţă (vezi 2 COL 5,20; 8,4; 10,2). Pavel vrea să spună de fapt: „Vă implor!”

Pavel nu era preocupat doar de idei teologice şi de concepţii doctri­ nare. Inima lui simţea cu oamenii care veniseră la Hristos prin lucrarea sa. El se considera mai mult decât un prieten pentru ei, era părintele lor spiritual, iar ei erau copiii lui. Ba, mai mult chiar, Pavel aseamănă grija lui faţă de galateni cu îngrijorarea şi neliniştea unei mame care dă naştere unui copil (Gal. 4,19). El crezuse că „durerile” de la început fuseseră su­ ficiente pentru „naşterea” lor ca biserică. Dar acum, după ce galatenii se îndepărtaseră de adevăr, Pavel simţea din nou „durerile naşterii” pentru bunăstarea 10L

2. Care era dorinţa lui Pavel pentru galateni? Ce aştepta să vadă la ei? Gal. 4,19

După ce spune că simte durerile naşterii pentru galateni, ca o mamă pentru copilul ei, Pavel îi aseamănă cu nişte mame care urmează să nască. Cuvântul tradus prin „a lua chip” era folosit în domeniul medical, cu referire la dezvoltarea embrionului. Pavel apelează la această imagine pentru a arăta ce înseamnă a fi creştin, atât individual, cât şi ca biserică. A fi urmaşul lui Hristos nu înseamnă doar a face o mărturisire de credinţă; experienţa aceasta implică o transformare radicală pentru a ajunge aseme­ nea cu Hristos. Intenţia lui Pavel nu este doar aceea „de a obţine câteva schimbări minore în viaţa galatenilor, ci o transformare de aşa manieră, încât să-L vadă în ei pe Hristos.” – Leon Morris, Galatians, pag. 142

Manifeşti caracterul lui Hristos în viaţa ta? În ce aspecte? În ce aspecte mai ai încă mult de crescut?

„Va rog sa fiti ca mine”

3. Citeşte 1 Cor. 11.1; Fii. 3,17; 2 les. 3,7-9 şi Fapte 26,28.29. Ce idee au În comun aceste versete cu ceea ce spune Pavel În Gal. 4,12? Cum să Înţelegem acest verset?

În epistolele sale, Pavel}i încurajează de mai multe ori pe creştini să imite comportamentul său. In fiecare caz, el se dă pe sine ca exemplu pen­ tru credincioşi. În 2 Tesaloniceni 3,7-9, el îi îndeamnă pe credincioşii din Tesalonic să procedeze ca el, adică să-şi câştige singuri existenţa şi să nu fie o povară pentru alţii. În 1 Corinteni 11,1, Pavel le cere credincioşilor din Corint să urmărească mai întâi binele altora, la fel cum face şi el. Totuşi, preocuparea lui faţă de galateni pare a fi de o altă natură.

In Galateni 4,12, Pavel nu le cere galatenilor să imite exemplul lui, ci să fie ca el- referindu-se nu la a face, ci la a fi. De ce? Problema bisericii din Galatia nu era legată de un comportament imoral sau de un stil de viaţă lumesc, ca în cazul bisericii din Corint, ci de însăşi esenţa creştinismului. Era legată mai mult de a fi decât de a face. Pavel nu le spune „faceţi ca mine”, ci ,fiţi ca mine”. Exact aceste cuvinte din Gal. 4,12 apar şi în ape­ lul pe care i-l adresează Pavel lui Irod Agripa al II-lea, în Fapte 26,29: „Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea” (sublinierea autorului). Cu alte cuvinte, Pavel le doreşte să aibă aceeaşi experienţă creştină ca şi el, întemeiată doar pe Hristos; să aibă aceeaşi credinţă ca şi el, care să se bizuiască pe ceea ce a făcut Hristos pentru ei, şi nu pe faptele Legii. Galatenii puneau accent mai degrabă pe comportamentul lor decât pe identitatea lor în Hristos.

Pavel nu precizează în ce aspect doreşte ca galatenii să fie ca el, dar contextul situaţiei din Galatia ne arată că nu este vorba de un apel cu ca­ racter general sau de un îndemn care îngloba toate aspectele vieţii. El era îngrijorat de faptul că religia lor avea în centru Legea şi, cu siguranţă, el se gândeşte aici la dragostea minunată, la bucuria, la libertatea şi la certi­ tudinea mântuirii pe care le-a găsit în Isus Hristos. In lumina iubirii Sale minunate, Pavel învăţase să privească toate lucrurile pământeşti ca pe un gunoi (FiI. 3,5-9) şi dorea ca şi galatenii să aibă aceeaşi experienţă.

Există cineva (în afară de Isus) care este un bun exemplu pentru tine? Ce trăsături de caracter demne de urmat are? Cum poţi ajunge să le ai şi tu?

„Caci si eu sunt ca si voi”

4. Citeşte 1 Cor. 9,19-23. Cum ne ajută acest pasaj să înţelegem mai bine ceea ce spune Pavel în Gal. 4,121 (Vezi şi Fapte 17,16-34; 1 Cor. 8,8-13; Gal. 2,11-14.)

Galateni 4,12 pare a fi un text mai greu de înţeles. De ce îi îndeamnă Pavel pe galateni să fie ca el, dacă el era ca ei?

După cum am văzut în secţiune a de ieri a studiului, dorinţa lui era ca ei să fie ca el în credinţa şi încrederea deplină în Hristos, ca singură cale spre mântuire. Când declară că el este ca ei, Pavel face aluzie la faptul că el, deşi era iudeu, s-a făcut asemenea neamurilor care erau „fără Lege”, pen­ tru ca să le vestească Evanghelia. Marele misionar al neamurilor a învăţat să predice Evanghelia, atât înaintea iudeilor, cât şi înaintea păgânilor. Potrivit cu 1 Corinteni 9,19-23, el folosea diferite metode de prezentare a Evangheliei, în funcţie de oamenii cărora li se adresa.

„Pavel a fost un pionier al metodei pe care astăzi o numim contextua­ lizare, o metodă de transmitere a Evangheliei prin luarea în considerare a întregului context în care trăiesc oamenii cărora ne adresăm.” – Timothy George, The New American Commentary: Galatians, pag. 321

5. Pavel arată şi nişte limite ale asemănării cu cei care sunt fără Lege. Ce spune el? 1 Cor. 9,21

El afirmă că fiecare e liber să lucreze cu iudeii şi cu neamurile În dife­ rite moduri, dar că această libertate nu cuprinde şi dreptul de a duce o viaţă de păcat, întrucât creştinii sunt sub „Legea lui Hristos”.

Deşi contextualizarea nu este întotdeauna simplă, „În măsura în care reuşim să separăm inima Evangheliei de învelişul ei cultural, pentru a con­ textualiza mesajul lui Hristos fără a compromite conţinutul ei, vom reuşi şi noi să îl imităm pe Pavel.” – Timothy George, Galatians, pag. 321, 322

Calea compromisului pare mai uşoară, nu-i aşa? Uneori, cu cât suntem creştini de mai multă vreme, cu atât mai uşor admitem compromisul. De ce? Analizează-te cu sinceritate. Câte compromisuri s-au strecurat în viaţa ta? Cum te dezvinovăţeşti? Ce schimbări poţi face?

Odinioara si acum

Odinioară, relaţia lui Pavel cu credincioşii galateni nu era dificilă şi rece ca acum. Dimpotrivă, apostolul îşi aminteşte cu plăcere de vremea când a predicat Evanghelia pentru prima dată în Galatia şi îi apreciază pentru modul în care l-au primit. Dar cum a ajuns la ei?

6. Ce eveniment pare că l-a determinat pe Pavel să ajungă În Galatia şi să predice Evanghelia? Gal. 4,13

Se pare că Pavel nu plănuise să predice Evanghelia în Galatia, dar în timpul călătoriei s-a îmbolnăvit şi a fost nevoit fie să rămână acolo mai mult decât se aştepta, fie să meargă acolo pentru a se însănătoşi. Nu se ştie exact despre ce boală e vorba. Unii presupun că Pavel s-a îmbolnăvit de malarie, alţii consideră că a fost vorba despre o afecţiune a ochilor. Este posibil ca boa!a lui să aibă legătură cu „ţepuşul” despre care vorbeşte în 2 Cor. 12,7-9. In orice caz, se pare că boala aceasta a fost serioasă şi i-a pus la grea încercare pe galateni.

Pe atunci, boala era privită ca un semn al dezaprobării divine (Ioan 9,1.2; Luca 13,1-4), deci galatenii ar fi avut motiv să-I respingă pe Pavel împreună cu mesajul lui. Însă ei l-au primit cu toată inima. De ce? Pentru că inimile lor fuseseră cucerite de predicarea despre Hristos (Gal. 3,1) şi fuseseră convinse de Duhul Sfânt. De ce îşi schimbaseră ei atitudinea?

7. Care ar putea fi motivele pentru care Dumnezeu a Îngăduit ca Pavel să sufere? Cum a reuşit Pavel să le slujească altora În timp ce se lupta cu problemele personale? Rom. 8,28; 2 Cor. 4,7-12; 12,7-10.

Nu ştim ce boală a avut Pavel, dar ştim că a fost o boală gravă. În această situatie, el ar fi putut să dea vina pe Dumnezeu pentru problemele lui sau, pur şi simplu, să renunţe la predicarea Evangheliei. Însă el, în loc să se lase copleşit de situaţie, a privit-o ca pe o ocazie de a se încrede mai mult în harul lui Dumnezeu. „Dumnezeu a folosit de nenumărate ori vi­ cisitudinile vieţii – boala, persecuţia, sărăcia, chiar şi dezastrele naturale şi tragediile inexplicabile – ca ocazii în care să-Şi manifeste îndurarea şi harul şi ca mijloace pentru înaintarea Evangheliei.” – Timothy George, Galatians, pag. 323, 324

Cum poţi învăţa să te încrezi mai mult în Domnul atunci când treci prin necazuri şi încercări? (Ce alte opţiuni ai la dispoziţie?)

„V-am spus adevarul”

8. Ce spune Pavelîn Gal. 4, 16? Ai avut vreodată o experienţă asemănătoare? (Vezi şi Ioan 3,19; Mat. 26,64.65; ler. 36,17-23.)

Expresia „v-am spus adevărul” poate fi interpretată în sens negativ, mai ales în lumea contemporană, când poate fi privită ca o modalitate dură, insensibilă, necrutătoare de a-i prezenta cuiva o realitate neplăcută sau nedorită. Dacă nu’ ar exista explicaţiile din vers. 12-20 şi celelalte explicaţii din restul epistolei (vezi Gal. 6,9.10), am putea trage concluzia greşită că Pavel pune mai mult preţ pe adevărul Evangheliei decât pe exprimarea dragostei.

Este adevărat că el dorea ca galatenii să cunoască „adevărul Evangheliei” (vezi Gal. 2,5.14), însă, după cum am văzut, preocuparea sa fată de galateni a apărut datorită iubirii sale faţă de ei. Cine nu a simţit pe pr~pria piele cât de dureros este să mustri pe cineva sau să-i vorbeşti des­ chis despre anumite adevăruri pe care, din diferite motive, nu vrea să le audă? Noi facem acest lucru pentru că ţinem la omul respectiv, nu pentru că vrem să îl jignim, chiar dacă în primă fază el se va simţi ofensat sau va manifesta mânie si ranchiună. Îi spunem adevărul în ciuda acestui lucru, pentru că ştim că el are nevoie să-I audă, chiar dacă nu este dispus să-I audă.

9. Ce spune Pavel în Gal. 4,17-20 despre cei care vor să-i dezbine pe galateni? Ce anume dezaprobă la ei (În afară de teologia lor)?

Spre deosebire de Pavel, care prin adevărul rostit risca să-şi atragă mânia galatenilor, adversarii lui încercau să le câştige încrederea nu din dragoste pentru ei, ci din motive egoiste. Nu este foarte clar ce vrea el să spună prin cuvintele „vor să vă dezlipească de noi”, dar se referă, probabil, la încercarea de a-i exclude pe galateni de la privilegiile Evangheliei, dacă nu acceptau circumcizia.

Gândeste-te la o situatie în care cuvintele tale, deşi adevărate şi necesare, au stârnit ‘mânia celui că;uia îi erau adresate. Ce lucruri ai învăţat din această experientă? Cum poti tine cont de ele data viitoare, când vrei să faci ceva asemanator?

Studiu suplimentar

„În bisericile din Galatia, rătăcirea căuta să înlăture solia Evangheliei în mod deschis, pe faţă. Hristos, adevărata temelie a credinţei, era cu totul dat la o parte pentru a fi înlocuit cu învechitele ceremonii ale iudaismului. Apostolul a văzut că, pentru a-i salva pe credincioşii din Galatia de influenţele primejdioase care îi ameninţau, era nevoie să fie luate măsurile cele mai hotărâte şi să fie date avertizările cele mai pătrunzătoare.

O învăţătură de seamă pe care trebuie s-o înveţe fiecare slujitor al lui Hristos este aceea că trebuie să-şi adapteze lucrarea la condiţia celor pe care doreşte să-i ajute. Blândeţea, răbdarea, hotărârea şi fermitate a sunt la fel de necesare; însă toate acestea trebuie folosite cu un cuvenit discernământ. A te purta înţelepţeşte cu diferitele categorii de oameni, în împrejurări şi în condiţii diferite este o lucrare care cere o înţelepciune şi o judecată luminate şi sfinţite de Duhul lui Dumnezeu. [ … ]

Pavel a stăruit cu multă căldură de aceia care cunoscuseră cândva puterea lui Dumnezeu să se întoarcă la iubirea lor dintâi faţă de adevărul Evangheliei. Cu dovezi de nezdruncinat, el le-a prezentat privilegiul pe care-l aveau de a deveni oameni liberi în Hristos, prin al cărui har ispăşitor toţi aceia care 1 se predau pe deplin sunt îmbrăcaţi cu mantia neprihănirii Sale. El a susţinut adevărul că orice suflet care va fi mântuit trebuie să aibă o experienţă sinceră şi personală în lucrurile lui Dumnezeu.

Cuvintele apostolului, conţinând un călduros apel, nu au rămas fără rod. Duhul Sfânt a lucrat cu mare putere şi mulţi, ale căror picioare rătăciseră pe căi străine, au revenit la credinţa lor de la început în Evan­ ghelie. De aici încolo, ei au rămas statornici în libertatea prin care Hristos îi făcuse liberi.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 385, 386, 388

Întrebări pentru discuţie

1. Ce facem în situaţiile în care suferinţa pare că nu are niciun rost?

2. Cum înţelegem „până ce Hristos va lua chip în voi”? Cum putem şti că procesul acesta se produce şi în viaţa noastră? Ce putem face ca să nu ne descurajăm, dacă Hristos nu „ia chip în noi” atât de repede cum ne-am aştepta?

Rezumat: După ce aduce câteva argumente teologi ce solide, Pavel le adresează galatenilor un apel mai personal. El îi imploră să asculte sfaturi­ le sale, amintindu-Ie de relaţia bună de care se bucuraseră şi de dragostea şi preocuparea autentică pe care le avea faţă de ei, ca părinte spiritual.