Studii biblice

Aprofundează valorile Scripturii cu ajutorul studiilor în format audio

Mă laud cu crucea lui Hristos

STUDIUL 14 » 24 DECEMBRIE - 30 DECEMBRIE
Text de memorat: ..în ce mă priveste, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, si eu, faţă de lume'" (Galateni 6,14)
0:00
0:00

Studiul Epistolei către galateni a fost solicitant, deoarece epistola însăşi este condensată. Ştiind ce chemare are, ştiind adevărul mesajului pe care îl predica (în definitiv, adevărul acesta venea de la Domnul), Pavel a scris cu înflăcărare a profeţilor din Vechiul Testament, procedând la fel ca Isaia, Ieremia sau Osea. El stăruie ca poporul lui Dumnezeu din vremea lui să se întoarcă de la greşelile lui tot aşa cum stăruiau profeţii pe lângă poporul lui Dumnezeu din vremea lor.

Deşi circumstanţele erau altele, cuvintele lui Ieremia sunt tot atât de valabile pentru galateni, ca şi pentru poporul din vremea lui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Inţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu», zice Domnul” (Ier. 9,23.24).

Înţelepciunea omenească „strălucită”, bogăţiile noastre şi puterea noastră se văd aşa cum sunt ele în realitate numai înaintea crucii lui Hristos, înaintea jertfei Sale – punctul central al epistolei lui Pavel către turma lui rătăcită din Galatia.

„V-am scris cu mana mea”

1. Ce deosebiri şi ce asemănări există Între finalul Epistolei către galateni şi finalul altor epistole ale lui Pavel? Compară Gal. 6,11-18 cu finalul altor epistole: Romani, 1 şi 2 Corinteni, Efeseni, Filipeni, Coloseni şi 1 şi 2 Tesaloniceni.

Finalul diferă destul de mult de la o epistolă la alta, însă ele au câteva elemente comune: (1) salutul adresat anumitor persoane, (2) un îndemn final, (3) semnătura personală şi (4) o binecuvântare finală. Dacă vom compara aceste caracteristici comune cu finalul Epistolei către galateni, vom descoperi două deosebiri importante.

În primul rând, spre deosebire de alte epistole, Epistola către galateni nu conţine salutul personal, adresat anumitor persoane. De ce? Ca şi în cazul absenţei cuvântului tradiţional de mulţumire de la începutul scri­sorii, avem şi aici un indiciu în plus că relaţia dintre Pavel şi galateni era încordată. Pavel era politicos, dar rezervat.

În al doilea rând, după cum ştim, Pavel avea obiceiul de a dicta scriso­rile unui scrib (Rom. 16,22). Apoi, la încheiere, scria cu mâna lui câteva cuvinte de final (1 Cor. 16,21). Însă, în Galateni, se abate de la acest obicei. Pavel este încă atât de frământat de situaţia din Galatia, încât ajunge să scrie în final mai mult decât obişnuia. Pur şi simplu nu poate încheia până când nu-i mai imploră încă o dată pe galateni să renunţe la nesăbuinţa lor.

In Galateni 6,11, Pavel spune că a scris epistola cu litere mari. Nu se ştie cu exactitate motivul pentru care a scris aşa. Unii speculează că el nu se referă la dimensiune a literelor, ci la aspectul lor diform. Ei presupun că mâinile lui erau atât de afectate din cauza persecuţiei îndurate sau din cauza confecţionării de corturi, încât nu mai putea să dea literelor forma corespunzătoare. Alţii găsesc în aceste cuvinte o dovadă în plus că Pavel avea vederea slabă. Deşi ambele interpretări sunt posibile, o interpretare mai puţin speculativă ar fi aceea că Pavel a intenţionat să scrie cu litere mari pentru a sublinia şi accentua mesajul, aşa cum procedăm astăzi atunci când subliniem cu o linie un cuvânt important sau atunci când îl scriem cu litere cursive ori cu majuscule pentru a-l evidenţia.

Oricare a fost motivaţia sa, avem certitudine a că Pavel şi-a dorit ca cititorii lui să fie atenţi la avertizarea şi îndemnurile sale.

Sa se laude cu trupul vostru

2. Citeşte Gal. 6,12.13. Ce spune Pavel În aceste versete?

Desi Pavel a mai făcut aluzie la intentiile si motivatiile adversarilor săi (vezi Gal. 1,7; 4,17), remarcile sale din Gal. 6,12.13 sunt primele afirmaţii explicite referitoare la ei. El declară că ei „umblă după plăcerea oameni­ lor”. Versetul 12 este redat astfel în Noua Traducere a Bibliei: „Toţi cei ce doresc să dea o impresie bună în ceea ce priveşte trupul lor, vă obligă să fiti circumcisi, numai ca să nu fie ei persecutati pentru crucea lui Hristos.” În greacă, expresia „a da o impresie bună” are sensul literal de „a afişa o faţă bună”. Mai mult, cuvântul „faţă” din limba greacă are şi sensul de „mască a unui actor”; în sens figurat, el însemna rolul interpretat de un actor. Cu alte cuvinte, Pavel spune că oamenii aceştia erau ca nişte actori care căutau aprobarea spectatorilor. Într-o cultură bazată pe onoare şi ruşine, conformarea era esenţială şi se pare că susţinătorii erorilor încer­ cau să-şi consolideze prestigiul înaintea fraţilor lor de credinţă iudei din Galatia şi înaintea celorlalţi iudei creştini din Ierusalim.

Pavel face o observaţie importantă privitoare la motivaţiile lor – dorinţa de a evita persecuţia. Persecuţia poate lua forma mai dură a abuzului fizic sau forma mai „blândă” a hărţuirii şi marginalizării, dar ambele forme sunt la fel de distructive. Odinioară, Pavel şi ceilalţi fanatici religioşi din Iudeea conduseseră prima formă de persecuţie (Gal. 1,13), însă creştinii erau afectaţi şi de cealaltă formă.

Conducătorii religioşi iudei exercitau încă o influenţă politică destul de mare în multe aspecte. Ei aveau aprobarea oficială a Romei şi, prin ur­mare, mulţi credincioşi iudei doreau să păstreze relaţiile bune cu ei. Insti-gatorii din Galatia îi îndemnau pe credincioşii dintre neamuri să accepte circumcizia şi să respecte Tora, gândind că, în felul acesta, ar putea găsi un punct comun cu iudeii. Soluţia aceasta le dădea şansa de a păstra bunele relaţii cu sinagogile şi, mai mult, ea ajuta la consolidarea legăturilor cu credinciosii iudei din Ierusalim, care aveau tot mai multe suspiciuni în privinţa lucrării cu neamurile (Fapte 21,20.21). În plus, în felul acesta, lucrarea lor cu iudeii ar fi fost mai eficientă.

Indiferent de tipul de persecuţie la care se referă Pavel aici, ideea lui este clară: „Toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi” (2 Tim. 3,12).

Motivaţia adversarilor lui Pavel pare destul de rezonabilă, dacă ţinem cont de context. Este suficient să avem motivaţii bune? Când ţi s-a întâmplat ultima oară să faci un lucru greşit, deşi motivaţiile tale erau bune?

” Ma laud cu… crucea…”

3. De ce este crucea lui Hristos un motiv de laudă pentru Pavel? Gal. 6,14

După ce dezvăluie motivaţiile celor care puneau accent pe circumci­zie, Pavel le prezintă galatenilor, pentru ultima oară, mesajul Evangheliei sale într-o formă concisă. Pentru el, Evanghelia are la bază două doctrine fundamentale: (1) crucea Domnului (vers. 14) şi (2) doctrina îndreptăţirii (vers. 15). In secţiune a de astăzi, ne vom opri asupra primei doctrine.

Nouă, celor din secolul XXI, ne este greu să ne imaginăm ce şoc pro­ duceau afirmaţiile lui Pavel despre cruce (Gal. 6,14) la data când au fost scrise. Astăzi, crucea lui Hristos este un simbol familiar respectat, care trezeşte în general sentimente pozitive. Însă, pe vremea lui Pavel, cru­cea nu era un lucru cu care să te lauzi, ci un lucru vrednic de dispreţ. Iudeii considerau ofensatoare ideea unui Mesia răstignit, iar romanilor, răstignirea le stârnea o repulsie atât de mare, încât nu era inclusă între sancţiunile potrivite pentru un cetăţean roman.

Faptul că lumea antică privea crucea lui Hristos cu dispreţ este clar dovedit de cea mai veche inscripţie cunoscută, care înfăţişează răstignirea. Datând de la începutul secolului al II-lea, acest desen înfăţişează răstig­ nirea unui om cu cap de măgar. Lângă cruce este înfăţişat un alt om care are braţele ridicate în semn de închinare, iar dedesubt sunt scrise urmă­ toarele cuvinte: „Alexamenos se închină dumnezeului lui”. Ideea este clară: crucea lui Hristos era pentru ei ridicolă. În acest context, Pavel declară că el nu se poate lăuda decât cu crucea lui Hristos!

4. Cum a schimbat crucea lui Hristos modul lui Pavel de a se raporta la lume? Gal. 6,14; Rom. 6,1-6; 12,1-8; FiI. 3,8.

Crucea lui Hristos schimbă totul în viaţa credinciosului. Ea ne deter­ mină să ne reevaluăm concepţia despre noi înşine şi modul în care ne raportăm la lume. Lumea – acest veac rău cu tot ce presupune el (1 Ioan 2,16) – I se împotriveşte lui Dumnezeu. Noi am murit odată cu Hristos şi, prin urmare, lumea nu mai exercită asupra noastră acea putere care ne înrobea. Vechea viaţă pe care o trăiam odată pentru lume nu mai există. Pavel aseamănă despărţirea credinciosului de lume cu moartea faţă de ea.

Cum ţi-a schimbat crucea Domnului Hristos modul în care te raportezi la lume? Ce lucruri noi a adus în viata ta? Ce deosebiri există între viata ta actuală şi viaţa pe care o duceai înainte de a te preda Domnului?

O faptura noua

După ce subliniază locul central al crucii lui Hristos în viaţa creştină, Pavel trece la sublinierea celei de-a doua doctrine fundamentale a Evan­ gheliei sale: îndreptăţirea prin credinţă.

După cum am văzut pe parcursul acestui trimestru, Pavel pune în con­trast circumcizia cu Evanghelia. Totuşi, el nu se opune acestei practici în sine. Deşi face câteva afirmaţii tranşante în legătură cu circumcizia (vezi Gal. 5,2-4), dorinţa lui nu este ca galatenii să tragă concluzia că a fi ne cir­ cumcis este mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât a fi circumcis. Nu aceasta este ideea pe care el vrea să o transmită, întrucât omul poate avea o atitudine legalistă atât faţă de un lucru pe care îl face, cât şi faţă de un lucru pe care nu îl face. Spiritual vorbind, problema circumciziei este irelevantă în sine. Religia adevărată nu se bazează pe comportamentul exterior, ci pe starea inimii. Isus Însuşi a afirmat că un om poate arăta extraordinar de frumos pe dinafară, dar să fie mort din punct de vedere spiritual (Mat. 23,27).

5. Ce Înseamnă „a fi o făptură nouă”? Gal. 6,15; 2 Cor. 5,17 Ai Înţeles din propria ta viaţă ce Înseamnă această experienţă?

Kiisis este cuvântul grecesc tradus prin „făptură”. El poate avea sensul de „creatură” (Evr. 4~13) sau de „creaţie” în general (Rom. 8,22 – în trad. Cornilescu: „firea”). In ambele cazuri, cuvântul presupune acţiunea unui creator. Tocmai acest gând vrea Pavel să-I sublinieze. Nu putem deveni o făptură nouă prin efortul omenesc – prin circumcizie sau prin alt mijloc. Isus denumeşte acest proces „naşterea din nou” (Ioan 3,5-8). El este actul divin în care Dumnezeu îi dă viaţă spirituală omului care este mort din punct de vedere spiritual. Aceasta este o altă imagine prin intermediul căreia este descris actul mântuitor numit „îndreptăţire prin credinţă”.

Pavel descrie în detaliu experienţa naşterii din nou, în 2 Cor. 5,17. În acest verset, el arată că a deveni o făptură nouă înseamnă mai mult decât a trece la un nou statut în cărţile cereşti; experienţa aceasta presupune o schimbare a vieţii. Timothy George notează că ea „cuprinde întregul proces de convertire: lucrarea regeneratoare a Duhului Sfânt, care duce la pocăinţă şi credinţă, procesul zilnic de răstignire a eului şi de înviere la o viaţă nouă cu Hristos, creşterea continuă în sfinţenie care, împreună, duc în final la asemănarea cu chipul lui Hristos.” – Galatians, pag. 438

Totuşi, nu experienţa aceasta ne îndreptăţeşte. Această schimbare radicală este dovada palpabilă că am fost îndreptăţiţi.

Finalul epistolei

6. La ce „dreptar” se refera Pavel in Galateni 6,16?

Cuvântul tradus cu „dreptar” are sensul propriu de băţ sau vergea pe care zidarii sau tâmplarii o foloseau ca instrument de măsurat. El a dobândit cu timpul sensul figurat de „regulă” sau „etalon” pentru evalu­area unui lucru. De exemplu, atunci când vorbim despre Canonul Noului Testament, ne gândim la cele 27 de cărţi cuprinse în Noul Testament, care stau la baza convingerilor şi a practicilor bisericii. De aceea, dacă o învăţătură nu „corespunde” cu învăţăturile din aceste cărţi, atunci ea nu este acceptată.

7. Care sunt „semnele Domnului Isus” pe care Pavel spune că le poartă pe trupul lui? Ce înseamnă cererea lui ca nimeni să nu-I mai „necăjească” pentru că poartă aceste semne? Ne poate ajuta Gal. 6,14 să răspundem la această întrebare? Gal. 6,17; 2 Cor. 4,10; 11,23-29.

Cuvântul semn provine din cuvântul grecesc stigmata care a ajuns la noi prin filiera latină sub forma stigmat. Probabil că Pavel se referă la prac­tica răspândită la data aceea de a înfiera sclavii cu însemnul stăpânului lor pentru a fi identificaţi sau la obiceiul adepţilor unor religii mistice de a-şi face un astfel de semn ca simbol al devotamentului lor. Oricare sens am lua, „prin «semnele Domnului Isus» Pavel se referă în mod cert la cicatricile care i-au rămas pe trup în urma persecuţiei şi a dificultăţilor îndurate (vezi 2 Cor. 4,10; 11,24-27). Adversarii lui insistau să-i convingă pe credinciosii dintre neamuri să accepte semnul circumciziei ca simbol al supunerii ior faţă de iudaism. Însă Pavel are nişte semne care arată al cui rob devenise, iar pentru el nu exista altă loialitate decât cea faţă de Hristos … Cicatricile pe care Pavel le avea, ca urmare a persecuţiei din partea dusmanilor lui în timpul lucrării sale pentru Domnul său, demon­strau clar cât de devotat Îi era el lui Hristos.” – Comentariile Ellen G. White, în CBAZŞ, voI. 6, pag. 989

Ce semne (fizice sau de altă natură) porţi ca dovadă a loialităţii talefaţă de Hristos? Altfel spus, ce te-a costat credinţa?

Studiu suplimentar

„Crucea de pe Calvar conte stă şi, în final, va înfrânge orice putere pământească sau demonică. Toată puterea se concentrează la cruce şi toată puterea emană din ea. Ea este marele punct de atracţie, pentru că, pe ea, Hristos Şi-a dat viaţa pentru omenire. Jertfa aceasta a fost adusă cu scopul readucerii omului la starea lui iniţială de desăvârşire. Şi, chiar mai mult, ea a fost adusă pentru a-i oferi o transformare completă a caracteru­ lui, pentru a-l face mai mult decât biruitor.

Aceia care, prin puterea lui Hristos, îl biruiesc pe marele vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al omului vor avea în curţile cereşti o poziţie mai înaltă decât îngerii care nu au căzut niciodată.

Hristos declară: «După ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.» Dacă nu găseşte o influenţă în favoarea ei, crucea creează o influenţă. De la o generaţie la alta, adevărul pentru acest timp este revelat ca fiind adevărul prezent. Hristos pe cruce a fost mijlocul prin care bunătatea şi credincioşia s-au întâlnit şi prin care dreptatea şi pacea s-au sărutat. Acesta este mijlocul care va mişca lumea (MS 56,1899).” ­ Idem, pag. 1113

Întrebări pentru discuţie

1. Ce înseamnă pentru tine faptul că Pavel vorbeşte despre harul lui Dumnezeu atât în introducerea, cât şi în încheierea acestei epistole? Compară Galateni 1,3 cu 6,18.

2. În lumina declaraţiei lui Pavel că el a fost „răstignit” faţă de lume (Gal. 6,14), care ar trebui să fie relaţia creştinilor de astăzi cu lumea? Cum ar trebui să se raporteze creştinii la teme precum mediul, rasismul, avortul etc., în condiţiile în care ei au murit faţă de lume?

3. Cum poate cineva să-şi dea seama dacă este sau nu o făptură nouă?

4. Pornind de la cele învăţate în studiul de pe trimestrul acesta, fă o scurtă prezentare a concepţiei lui Pavel despre următoarele subiecte: Legea, faptele Legii, îndreptăţirea prin credinţă, vechiul şi noul legământ, lu­ crarea lui Hristos şi natura vieţii creştine.

Rezumat: Religia adevărată nu stă în comportamentul exterior, ci în starea inimii. Atunci când inima este predată lui Dumnezeu, viaţa omului va reflecta din ce în ce mai mult caracterul lui Hristos, pe măsură ce el creşte în credinţă. Inima trebuie supusă lui Hristos; atunci toate celelalte transformări vor urma.

2011 Evanghelia în Galateni

Pavel, apostolul neamurilor
STUDIUL 1 » 24 SEPTEMBRIE - 30 SEPTIEMBRE
Autoritatea lui Pavel şi Evanghelia
STUDIUL 2 » 1 OCTOMBRIE - 7 OCTOMBRIE
Unitatea în Evanghelie
STUDIU 3 » 8 OCTOMBRIE - 14 OCTOMBRIE
Neprihănirea numai prin credinţă
STUDIUL 4 » 15 OCTOMBRIE - 21 OCTOMBRIE
Credinţa şi neprihănirea În Vechiul Testament
STUDIUL 5 » 22 OCTOMBRIE - 28 OCTOMBRIE
Întâietatea făgăduinţei
STUDIUL 6 » 29 OCTOMBRIE - 4 NOIEMBRIE
Drumul credinței
STUDIUL 7 » 5 NOIEMBRIE - 11 NOIEMBRIE
De la robi la moştenitori
STUDIUL 8 » 12 NOIEMBRIE - 18 NOIEMBRIE
Apelul pastoral al lui Pavel
STUDIUL 9 » 19 NOIEMBRIE - 25 NOIEMBRIE
Cele două legăminte
STUDIUL 10 » 26 NOIEMBRIE - 2 DECEMBRIE
Liberi în Hristos
STUDIUL 11 » 3 DECEMBRIE - 9 DECEMBRIE
Umblați cârmuiți de Duhul
STUDIUL 12 » 10 DECEMBRIE - 16 DECEMBRIE
Evanghelia și Biserica
STUDIUL 13 » 17 DECEMBRIE - 23 DECEMBRIE
Mă laud cu crucea lui Hristos
STUDIUL 14 » 24 DECEMBRIE - 30 DECEMBRIE

Alte trimestre

2019 Cartea Apocalipsa
TRIMESTRUL 1 – 2019
2018 Unitatea în Hristos
TRIMESTRUL 4 – 2018
2018 Faptele apostolilor
TRIMESTRUL 3 – 2018
2017 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 3 - 2017
2016 Evanghelia dupa Matei
TRIMESTRUL 2-2016
2015 Ieremia
TRIMESTRUL 4-2015
2015 Misionarii
TRIMESTRUL 3-2015
2015 Luca
TRIMESTRUL 2-2015
2015 Cartea proverbele
TRIMESTRUL 1-2015
2014 Epistola lui Iacov
TRIMESTRUL 4-2014
2014 Ucenicia
TRIMESTRUL 1-2014
2013 Sanctuarul
TRIMESTRUL 4-2013
2013 La început, Dumnezeu ...
TRIMESTRUL 1-2013
2012 Creșterea în Hristos
TRIMESTRUL 4-2012
2012 Tesaloniceni
TRIMESTRUL 3-2012
2012 Dumnezeul nostru minunat
TRIMESTRUL 1-2012
2011 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 4-2011
2011 Închinarea
TRIMESTRUL 3-2011