Pavel, apostolul neamurilor

STUDIUL 1 » 24 SEPTEMBRIE - 30 SEPTIEMBRE

Text de memorat: "După ce au auzit aceste lucruri. s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa.»" (Fapte 11,18)

Nu este dificil să-I Înţelegem pe Saul din Tars (după convertirea sa, cunoscut şi sub numele de „apostolul Pavel”) şi motivul pentru care făcea ceea ce făcea. Fiind un iudeu devotat, el a fost Învăţat toată viaţa despre importanţa Legii şi despre izbăvirea politică iminentă a lui Israel, iar ideea că mult-aşteptatul Mesia ar fi fost executat În mod ruşinos, precum crimi­nalii cei mai răi, era prea greu de suportat pentru el.

De aceea, nu ne surprinde convingerea lui că urmaşii lui Isus erau necredincioşi Torei şi că, prin urmare, erau o piedică În calea planului lui Dumnezeu pentru Israel. Declaraţiile lor că Isus cel răstignit ar fi Mesia şi că El Înviase din morţi, erau, În opinia lui, dovada clară a apostaziei. Niciunul dintre aceia care refuzau să renunţe la poveştile acestea nu putea fi tolerat. Saul era hotărât să fie agentul prin care Dumnezeu să cureţe Israelul de aceste idei. Astfel, el apare pe paginile Scripturii mai Întâi ca un persecutor agresiv al concetăţenilor lui iudei, al celor care credeau că Isus era Mesia.

Totuşi, Dumnezeu avea pentru Saul cu totul alte planuri, la care el nu s-ar fi aşteptat niciodată: el nu numai că avea să predice că Isus era Mesia, ci avea să ducă vestea aceasta la neamuri!

Persecutorul crestinilor

Saul din Tars apare pentru prima dată în Fapte, în relatarea de­ spre uciderea lui Ştefan cu pietre (Fapte 7,58), iar ulterior este amintit în legătură cu persecuţiile la scară largă, care izbucni seră în Israel (Fapte 8,1-5). Petru, Ştefan, Filip şi Pavel ocupă un loc semnificativ în cartea Faptele, deoarece ei au participat la evenimentele care au dus la răspândirea credinţei creşti ne dincolo de lumea iudaică. Ştefan are o importanţă deosebită, întrucât predicarea şi martirajul lui par să aibă o influenţă profundă asupra lui Saul.

Insuşi Ştefan era un iudeu cunoscător al limbii greceşti, care făcea par­ te din grupul iniţial al celor şapte diaconi (Fapte 6,3-6). Potrivit cu cartea Faptele apostolilor, câţiva iudei străini, care veniseră să locuiască la Ieru­ salim (vers. 9), au intrat într-o dispută cu Ştefan, din cauza celor predicate de el despre Isus. Este foarte posibil ca Saul din Tars să fi participat la aceste discuţii.

1. Ce acuzaţii au fost aduse împotriva lui Ştefan? Fapte 6.9-15. la ce te trimit cu gândul aceste acuzaţii? Matei 26.59-61

Ostilitatea acerbă faţă de predicarea lui Ştefan pare să aibă două cauze. Pe de o parte, Ştefan şi-a atras furia adversarilor săi, din cauză că nu acorda cea mai mare importanţă legii iudaice şi Templului, care deveniseră punctul central al iudaismului şi simbolurile identităţii lor reli­ gioase şi naţionale. Insă Ştefan nu s-a oprit doar la simpla nesocolire a acestor embleme atât de preţuite; el proclama cu putere că Isus, Mesia cel răstignit şi înviat, era adevăratul centru al religiei iudaice.

Nu e de mirare că el a stârnit furia fariseului Saul (FiI. 3,3-6), a cărui împotrivire zeloasă faţă de primii creştini ne duce la concluzia că el apar­ ţinea, probabil, unei grupări stricte şi militante a fariseilor, o grupare plină de zel revolutionar. Saul a înteles că marile făgăduinte profetice legate de Împărătia lui Dumnezeu nu ‘se împliniseră încă (Daniel 2, Zah. 8,23; fs. 40-55) şi considera, probabil, că era de datoria lui să Îl ajute pe Dumnezeu la împlinirea lor, lucru care putea fi realizat numai prin curăţirea Israelului de convingerile religioase corupte, inclusiv de ideea că Isus era Mesia.

Fiind convins că avea dreptate, Saul a vrut să-i condamne la moarte pe cei pe care îi considera gresiti. Este adevărat că avem nevoie de zel si de ardoare pentru ceea ce credem, însă cum putem învăţa să ne temperăm zelul, conştienţi fiind defaptul că, uneori, s-ar putea să ne înşelăm?

Convertirea lui Saul

2. Cum reda Saul intalnirea sa cu Hristos? Fapte 9,5

Iniţial, Saul nu s-a implicat direct în persecutarea bisericii primare (în­ trucât el nu făcea altceva decât să ţină hainele executorilor lui Ştefan); după aceea, însă, el a trecut rapid la implicarea directă (vezi Fapte 8,1­ 3; 9,1.2.13.14.21; 22,3-5). Unele dintre cuvintele utilizate de Luca pentru a-I descrie pe Saul ne trimit cu gândul la imaginea unei fiare sălbatice, feroce sau la imaginea unui soldat pus pe jefuirea şi pe distrugerea ina­micului său. Bunăoară, cuvântul tradus în Fapte 8,3 prin „prăpăd”, este folosit în traducerea în greacă a Vechiului Testament (Ps. 80,13) pentru a descrie distrugerile provocate de mistreţul sălbatic. Cruciada lui Saul împotriva creştini lor nu era nicidecum un act de convenienţă făcut fără tragere de inimă, ci era un plan deliberat şi susţinut, de exterminare a credinţei creştine.

3. Citeşte cele trei descrieri ale convertirii lui Saul (Fapte 9,1-18; 22,6:21 şi 26,12-19). Ce rol a avut harul lui Dumnezeu În această experienţă? In ce măsură merita Saul ca Domnul să Se poarte cu el cu atâta bunătate?

Omeneşte vorbind, convertirea lui Saul părea imposibilă (de aici şi scepticismul exprimat de mulţi la auzirea veştii).

Singurul lucru pe care îl merita Saul era pedeapsa, însă Dumnezeu Şi-a revărsat harul peste acest iudeu zelos. Totuşi este important de rcmarcat un fapt: convertirea lui Saul nu s-a produs de la sine şi nu a fost bruscă.

Saul nu era un ateu. EI era un om religios, chiar dacă avea o înţclcgere greşită despre Dumnezeu. Cuvintele pe care i le-a adresat Isus, „îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi, în vârful unui ţepuş” (Fapte 26,14), ne arată că Duhul Sfânt S-a luptat să-I convingă. In lumea antică, „ţepusul” era un băţ ascuţit la un capăt care era folosit pentru a îndemna boii când se opreau din arat. Saul se împotrivise o vreme îndemnurilor lui Dumnezeu, însă, într-un final, în drumul lui spre Damasc, în urma întâlnirii miracu­ loase cu Isus cel înviat, el a ales să nu se mai împotrivească.

Gândeşte-te la experienţa convertirii tale. Poate că nu este la fel de spec­taculoasă ca experienţa lui Pavel şi totuşi ce asemănări există între ele în privinţa modului în care ai beneficiat de harul lui Dumnezeu? De ce este im­ portant să nu uiţi niciodată ce ai primit prin Hristos?

Saul in Damasc

În timpul întâlnirii cu Isus, Saul a orbit şi a primit porunca de a merge acasă la un om, pe nume Iuda, şi de a aştepta acolo venirea unui alt om, pe nume Anania. Fără îndoială că orbirea lui fizică i-a vorbit despre orbirea spirituală mai mare, care l-a dus la persecutarea urmaşilor lui Isus.

Faptul că Domnul Isus i S-a arătat pe drumul spre Damasc, i-a schim­ bat viata cu totul. Se înselase teribil exact acolo unde credea că avea atât de ma;e dreptate! În la’c să lucreze pentru Dumnezeu, lucrase împotriva Lui. Când a intrat în Damasc, Saul nu mai era fariseul mândru si zelos de mai înainte. În loc să mănânce şi să bea, el a petrecut primele trei zile în Damasc în post şi rugăciune şi a meditat la cele întâmplate.

4. De ce era frământat Anania? Fapte 9,10-14 (vezi şi cap. 26,16-18)

Nu ne surprinde faptul că Anania era derutat. Dacă biserica din Ieru­ salim a ezitat să-I accepte pe Pavel la trei ani după convertire (Fapte 9,26­ 30), nu este greu să ne imaginăm temerile şi tulburarea care au umplut inimile credincioşilor din Damasc la numai cateva zile de la eveniment!

Mai observăm totodată că Anania a primit de la Domnul o viziune în care i-a fost adusă la cunoştinţă vestea surprinzătoare şi neaşteptată de­ spre Saul din Tars; numai o viziune putea să-I convingă că vestea despre Saul era adevărată, că duşmanul credincioşilor iudei trecuse de partea lor!

Saul plecase din Ierusalim cu însărcinarea şi împuternicirea din partea preoţilor de seamă de a desfiinţa credinţa creştină (Fapte 26,12); însă Dumnezeu avea o cu totul altă însărcinare pentru el, o însărcinare care se întemeia pe o autoritate mai mare: Saul trebuia să ducă Evanghelia la nea­ muri. Gândul acesta trebuie să-i fi şocat pe Anania şi pe ceilalţi credincioşi mai mult decât însăşi convertirea lui!

Saul căutase să îngrădească răspândirea credinţei creştine, însă Dumnezeu avea să o răspândească prin el cu mult mai departe decât şi-ar fi putut închipui vreodată credincioşii iudei.

5. Ce mesaj ne transmit 1 Sam. 16,7 şi 1 Cor. 4,5 În ceea ce priveşte atitudi­nea noastră faţă de experienţa spirituală a altor persoane?

Ce greseli ai facut atunci cand i-ai judecat pe altii? Ce ai invatat din aceste greseli?

Evanchelia este dusa la neamuri

6. Unde a fost Înfiinţată prima biserică a neamurilor? Ce evenimente i-au determinat pe credincioşi să se refugieze acolo? Fapte 11.19-21.26. De­ spre ce eveniment din Vechiul Testament ne aminteşte acest lucru? Vezi Daniel 2.)

Persecuţia izbucnită în Ierusalim după moartea lui Ştefan i-a determi­nat pe câţiva credincioşi iudei să facă un drum de aproximativ 480 km spre nord, până În Antiohia, capitala provinciei romane Siria. Ca importanţă, Antiohia urma imediat după Roma şi Alexandria. Populaţia, estimată la 500.000, era extrem de cosmopolită, Antiohia fiind astfel un oraş ideal nu numai pentru Înfiinţarea unei biserici a neamurilor, ci şi pentru punerea bazelor misiunii mondiale pentru biserica creştină.

7. Ce eveniment petrecut În Antiohia l-a determinat pe Barnaba să facă o vizită bisericii de acolo şi să ia ulterior decizia de a-I invita pe Pavel să lucreze Împreună cu el? Cum este Înfăţişată biserica de acolo? Fapte 11,20-26

Este dificil de reconstituit cronologia evenimentelor din viaţa lui Pavel, dar se pare că, Între întoarcerea la Ierusalim după convertire (Fapte 9,26­ 30) şi invitaţia făcută de Barnaba de a-I Însoţi la Antiohia, au trecut circa cinci ani. Ce a făcut Pavel În tot acest timp? Nu putem sti cu certitudine. Însă, din comentariile sale din Galateni 1,21, putem Înţeiege că el a predi­ cat Evanghelia în zona Siriei şi a Ciliciei. Unii sugerează că este posibil ca, în această perioadă, Pavel să fi fost dezllloştenit ele familia lui (FiI. 3,8) şi să fi suferit greutăţile pe care le enumeră În 2 Cor. 11,23-28. Biserica din Antiohia a prosperat sub călăuzirea Duhului Sfânt. Enumerarea din Fapte 13,1 ne indică faptul că natura cosmopolită a oraşului s-a reflec­ tat în curând În diversitatea etnică şi culturală a bisericii. (Barnaba era din Cipru, Luciu era din Cirena, Pavel din Cilicia, Simon era probabil din Africa, fără să-i mai punem la socoteală pe ceilalţi convertiţi.) În acel mo­ment, Duhul Sfânt căuta să ducă Evanghelia şi la alte neamuri, folosind Antiohia ca bază pentru activităţi misionare mai cuprinzătoare, care să depăşească graniţele Siriei şi ale Iudeei.

Citeşte din nou Fapte 11,19-26. Ce pot învăţa bisericile de astăzi de la bi­serica din Antiohia, care era caracterizată de diversitate culturală si etnică?

Conflict in Biserica

Şi în comunitatea aceea timpurie au aparut probleme. Nu toţi erau mulţumiţi de intrarea în biserică a credincioşilor dintre neamuri. Conflic­ tul a fost iscat de condiţiile pntru intrarea neamurilor în biserică. Unii considerau că simpla credinţă în Isus nu era un semn distinctiv suficient pentru creştini; în opinia lor, credinţa trebuia completată cu circumcizia şi cu ascultarea de Legea lui Moise. (Fapte 10,1 – 11,18, ne arată, prin experienţa lui Petru cu Corneliu şi prin reacţia ulterioară a credincioşilor, cât de mare era prăpastia dintre iudei şi neamuri.)

Vizitele oficiale de la Ierusalim, prin care erau supravegheate lucrarea lui Filip printre samariteni (Fapte 8,14) şi lucrarea cu neamurile din An­ tiohia (Fapte 11,22), ne lasă să înţelegem că exista o îngrijorare privitoare la includerea ne-iudeilor în comunitatea creştină. Mai mult, reacţia faţă de decizia lui Petru de a-l boteza pe Corneliu, un soldat roman necircum­ cis, ne arată clar că exista printre primii creştini un dezacord cu privire la problema neamurilor. Includerea ocazională a unui păgân, precum Corneliu, probabil că i-a incomodat pe unii, însă eforturile intenţionate ale lui Pavel de a deschide larg porţile bisericii pentru primirea neamurilor doar pe baza credinţei în Isus, au dus la încercări deliberate din partea unora de a pune piedici lucrării lui.

8. Cum au Încercat unii credinciosi din ludeea să combată lucrarea lui Pavel cu creştinii dintre neamuri din Antiohia? Fapte 15,1-5

Deşi Conciliul din Ierusalim (Fapte 15) a susţinut, în final, poziţia lui Pavel în ceea ce priveşte problema circumciziei, Împotrivirea faţă de lucra­ rea lui a continuat. După şapte ani, la ultima lui vizită la Ierusalim, mai erau Încă mulţi care priveau Evanghelia lui cu suspiciune. Chiar când a intrat în Templu, Pavel a fost în pericol să-şi piardă viaţa atunci când iudeii din Asia au strigat: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi îm­ potriva locaşului acestuia!” (Fapte 21,28; vezi şi 21,20.21)

Pune-te în locul acestor credinciosi iudei care erau îngrijorati de învătătura lui Pavel. În ce măsură putem să le dăm dreptate? Ce putem învăţa de aici de­ spre modul în care ideile noastre preconcepute, precum şi concepţiile care îşi au rădăcina în cultura noastră (sau chiar în religia noastră), ne pot duce în rătăcire? Cum putem învăţa să evităm să facem astfel de greşeli, chiar dacă intenţiile noastre sunt bune?

Studiu suplimentar

Privitor la relaţia dintre convertirea personală şi biserică, citeşte din Ellen G. White, Mărturii, voI. 3, cap. „Individualismul”, pag. 430-434. O hartă utilă a evenimentelor din prima parte a vieţii lui Pavel se găseşte în Comentariul biblic AZŞ, voI. 6, pag. 226-234.

„Mai înainte, Pavel fusese cunoscut ca un zelos apărător al religiei iu­ daice şi un neobosit prigonitor al urmaşilor lui Isus. Curajos, indepen­dent şi stăruitor, talentele şi educaţia lui l-ar fi făcut destoinic să slujească aproape în orice ramură de activitate. EI putea să judece cu o extraordinară limpezime şi, prin sarcasmul său usturător, putea să-I aşeze pe potrivnicul său într-o lumină de neinvidiat. Iar acum, iudeii îl vedeau pe acest tânăr neobişnuit de promiţător unit cu aceia pe care mai înainte el Îi prigonea, predicând fără teamă în Numele lui Isus.

Uciderea unui general în luptă Înseamnă o pierdere pentru armata lui, însă moartea sa nu dă puteri noi duşmanului. Dar, când un bărbat de vază se alătură forţelor potrivnice, nu numai că se pierd serviciile lui, dar cei cărora se alătură dobândesc un avantaj categoric. Saul din Tars, În drumul său spre Damasc, ar fi putut să fie foarte uşor lovit de moarte de Domnul şi, astfel, puterea prigonitoare ar fi fost foarte mult slăbită. Dar, În providenţa Sa, Dumnezeu nu numai că a cruţat viaţa lui Saul, ci l-a şi convertit, În felul acesta transferând un luptător de frunte din tabăra vrăjmaşului în aceea a lui Hristos. Vorbitor elocvent şi critic aspru, Pavel, cu o fire hotărâtă şi cu un curaj cutezător, avea tocmai acele însuşiri de care era nevoie În prima biserică.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 124

Întrebări pentru discuţie

1. Ce lecţie desprindem din faptul că unii dintre cei mai Înverşunaţi ad­versari ai lui Pavel au fost fraţii lui iudei, care credeau În Isus?

2. Cum poţi să iei atitudine În favoarea principiilor religioase şi să te asi­ guri totodată că nu lupţi Împotriva lui Dumnezeu?

Rezumat: Întâlnirea lui Saul, pe drumul spre Damasc, cu Domnul Isus cel Înviat a constituit un punct de cotitură în viaţa lui şi În istoria bisericii. Dumnezeu l-a transformat dintr-un persecutor al bisericii Într-un apos­ tol ales să ducă Evanghelia la neamuri. Includerea neamurilor În biserică doar pe baza credinţei a fost o idee greu de acceptat pentru unii membri ai bisericii – o ilustrare clară a modului În care preconcepţiile şi prejudecăţile pot periclita misiunea noastră.