Autoritatea lui Pavel şi Evanghelia

STUDIUL 2 » 1 OCTOMBRIE - 7 OCTOMBRIE

Studenţii de la o universitate au înfiinţat în campusul lor un centru în care toţi colegii lor erau bineveniţi – indiferent de rasă, sex, statut social sau convingeri religioase. După mai mulţi ani, ei au vizitat cam­ pusul şi au descoperit că noii studenţi renovaseră centrul. Sala mare în care era suficient spaţiu pentru socializare şi care fusese făcută pentru a întări spiritul de unitate, era acum împărţită în mai multe cămăruţe, iar accesul era restricţionat în funcţie de rasă, sex etc. Studenţii care făcuseră aceste modificări ar fi putut argumenta că autoritatea lor de a face aceste modificări se baza pe o practică veche de secole.

Situaţia aceasta se aseamănă cu cea în care se afla Pavel atunci când a scris această epistolă către bisericile din Galatia. Planul lui ca neamurile să intre în biserică doar pe baza credinţei era combătut de învăţătorii falşi care susţineau că orice credincios dintre neamuri trebuie să primească circumcizia Înainte de a deveni membru.

Din punctul de vedere al lui Pavel, concepţia lor era un atac asupra esenţei însăşi a Evangheliei şi s-a simţit nevoit să le răspundă. Răspunsul lui este Epistola către galateni.

Pavel autorul epistolei

1. Citeşte 2 Petru 3.15.16. Ce ne spun aceste versete despre atitudinea bi­ sericii primare faţă de scrierile lui Pavel? Ce ne spune lucrul acesta despre procesul inspiraţiei divine?
Când le-a scris galateni lor, intenţia lui Pavel n-a fost aceea de a realiza o capodoperă literară. Dimpotrivă, Pavel, sub căIăuzirea Duhului Sfânt, şi-a propus să ia în discuţie situaţiile concrete care aveau legătură cu el şi cu credincioşii din Galatia.

Epistolele au avut un rol esenţial în lucrarea apostoli că a lui Pavel.

Ca misionar al lumii păgâne, el a întemeiat mai multe biserici în regiunea mediteraneană. Deşi le vizita ori de câte ori avea posibilitatea, el nu putea rămâne prea mult timp într-un loc. Pentru a compensa absenţa, le trimitea bisericilor scrisori care conţineau Îndrumări. Cu timpul, copiile epistolelor lui au ajuns şi În alte biserici (Col. 4,16). Deşi unele epistole s-au pierdut, cel puţin treisprezece cărţi din Noul Testament poartă numele său. După cum arată şi cuvintele lui Petru din versetul de mai sus, la un moment dat, scrierile lui Pavel au ajuns să fie considerate inspirate. Aceasta ne arată câtă autoritate a câstigat lucrarea sa Încă de la Începutul istoriei bisericii.

Într-o vreme, unii creştini au crezut că forma epistolelor lui Pavel este unică, este un „tipar” special creat de Duhul Sfânt, specific Cuvântului in­ spirat al lui Dumnezeu. Concepţia aceasta a fost abandonată atunci când doi tineri cercetători de la Oxford, Bernard Grenfell şi Arthur Hunt, au descoperit În Egipt În jur de cinci sute de mii de fragmente din papirusuri vechi (documente scrise pe papirus). Pe lângă faptul că au descoperit cele mai vechi copii ale Noului Testament, ei au mai descoperit şi chitanţe, documente de încasare a taxelor, adeverinţe de plată şi scrisori persona le.

Spre marea surprindere a tuturor, forma de bază a scrisorilor lui Pavel s-a dovedit a fi Întrebuinţată de toţi cei care scriau scrisori în vremea sa. Această formă era alcătuită din următoarele secţiuni: (1) un salut intro­ ductiv, în care erau menţionate expeditorul şi destinatarul şi apoi o urare; (2) un cuvânt de mulţumire; (3) cuprinsul scrisorii; şi, În încheiere, (4) o remarcă finală. Aşadar, Pavel a respectat forma de bază a scrisorilor din vremea lui, adresându-se contemporanilor lui printr-un mijloc de comuni­ care şi un stil cu care ei erau familiarizaţi.

Dacă Biblia ar fi scrisă astăzi, ce mijloc de comunicare, ce stil ar folosi Domnul pentru a ne vorbi?

Chemarea lui Pavel

Cu toate că epistolele lui Pavel respectă în general formatul de bază al scrisorilor din Antichitate, Epistola către galateni conţine trăsături unice, care nu se regăsesc în celelalte epistole ale sale.

2. Compară salutul introductiv din Gal. 1.1.2 cu saluturile din Efes. 1.1. Fii. 1.1 şi 2 les. 1.1. Ce asemănări şi ce deosebiri există Între ele?
Salutul introductiv folosit în Galateni este pUţin mai lung decât cele­ lalte. Pavel insistă în mod special asupra fundamentului autorităţii sale apostolice. Literal, cuvântul apostol înseamnă „cel ce este trimis” sau „mesager”. În Noul Testament, cuvântul acesta se referă, în sensul lui cel mai restrâns, la primii doisprezece ucenici ai lui Isus şi la ceilalţi oameni cărora EI li S-a arătat şi pe care i-a însărcinat să fie martorii Săi (Gal. 1,19; 1 Cor. 15,7). Pavel declară că el face parte din acest grup de oameni aleşi.

Probabil că Pavel respinge cu atâta insistenţă ideea că apostolatul său ar veni de la oameni, pentru că exista o încercare din partea unor galateni de a discredita autoritatea sa de apostol. Unii membri ai bisericii nu pu­ teau accepta ideea că mântuirea se realizează doar pe baza credinţei în Hristos, şi nu prin faptele Legii. Ei considerau că Evanghelia lui Pavel di­ minua importanţa ascultării. Aceşti instigatori lucrau subtil. Ei ştiau că te­ melia mesajului Evangheliei sale era legată direct de sursa autorităţii sale apostolice (Ioan 3,34) şi s-au gândit să atace cu putere această autoritate.

Totuşi ei nu negau în mod direct apostolatullui Pavel, ci doar aduceau argumentul că mesajul lui nu era chiar atât de important. Ei aminteau, probabil, faptul că Pavel nu făcea parte dintre primii urmaşi ai lui Isus şi că, prin urmare, autoritatea lui nu venea de la Dumnezeu, ci de la oa­ meni – poate că venea de la conducătorii bisericii din Antiohia care i-au trimis pe Pavel si pe Barnaba ca misionari (Fapte 13,1-3). Sau poate că autoritatea lui v~nea de la Anania, cel care-l botezase (Fapte 9,10-18). În opinia lor, Pavel era un simplu mesager venit din Antiohia sau din Da­ masc şi nimic mai mult! În consecinţă, spuneau ei, mesajul lui nu era decât o părere personală, şi nu Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel a recunoscut pericolul acestor afirmaţii şi a trecut imediat la apărarea apostolatului său primit de la Dumnezeu.

Ce modalităţi, unele chiar subtile, suntfolosite în biserica noastră, în prezent, pentru a discredita autoritatea Scripturii? Cum putem să le identificăm? Cum ţi-au influenţat ele concepţia despre autoritatea Bibliei?

Evanghelia vestita de Pavel

3. În afară de faptul că-şi apără apostolatul. ce altceva mai accentuează Pavel În salutul din introducerea Epistolei către galateni? Compară Gal. 1,3-5 cu Efes. 1,2; Fii. 1,2 şi Col. 1,2.
Una dintre trăsăturile unice ale epistolelor lui Pavel este modul în care el asociază cuvintele har şi pace în formulele de salut. Prin alăturarea aces­ tor două cuvinte, el modifică formulele de salut cele mai utilizate la data aceea în lumea greacă şi iudaică. Acolo unde un grec din vremea lui ar fi scris „Salutare!” (charein), Pavel scrie „Har”, cuvânt care în greacă sună asemănător (charis). Lângă acest cuvânt, el adaugă salutul iudaic „Pace!”.

Asocierea acestor două cuvinte nu este întâmplătoare. Dimpotrivă, ele sintetizează mesajul Evangheliei sale. (De altfel, Pavel foloseşte aceste două cuvinte mai des decât oricare alt scriitor al Noului Testament.) Ha­ rul şi pacea nu vin de la Pavel, ci dela Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Hristos.

4. Ce aspecte ale Evangheliei sunt amintite de Pavel in Gal. 1,1-6?
Deşi spaţiul redus din introducere nu îi permite lui Pavel să vorbească în detaliu despre Evanghelie, el reuşeşte să transmită mesajul ei esenţial în numai câteva fraze scurte. Care este adevărul central pe care se întemeiază Evanghelia? Potrivit lui Pavel, acest adevăr nu este legat de ascultarea noastră de Lege (idee pe care o trâmbiţau adversarii lui). Dimpotrivă, Evanghelia se întemeiază pe ceea ce a făcut Hristos pentru noi prin moar­ tea Sa pe cruce şi prin învierea Sa din morţi. Moartea şi învierea Sa au făcut ceea ce noi singuri nu puteam face niciodată. Ele au înfrânt puterea păcatului şi a morţii, eliberându-i pe urmaşii Săi de sub puterea răului care îi ţine captivi pe atât de mulţi.

Meditând la vestea minunată a harului şi a păcii pe care Dumnezeu ni le-a oferit prin Hristos, Pavel izbucneşte într-un strigăt de laudă, care apare în versetul 5.

Folosind aproximativ tot atâtea cuvinte câte a folosit Pavel în Gal. 1,1-5, scrie un paragrafîn care să prezinţi esenţa Evangheliei, aşa cum o vezi tu. Adu acest paragraf cu tine la Şcoala de Sabat.

Nici o alta evanghelie

5. Ce urmează de obicei după salutul introductiv din epistolele lui Pavel?
Prin ce se deosebeşte Galateni de celelalte epistole? Compară Gal. 1,6 cu Rom. 1,8; 1 Cor. 1,4; Fii. 1,3 şi 1 Tes. 1,2.

Cu toate că în epistolele sale Pavel abordează tot felul de probleme şi de situaţii apărute în bisericile locale, el îşi face un obicei din a amin­ ti, după salutul introductiv, un cuvânt de rugăciune sau de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru credinţa cititorilor lui. El face acest lucru chiar si în epistola adresată corintenilor, care aveau probleme cu tot felul de comportamente discutabile (vezi 1 Cor. 1,4 şi 5,1). Însă situaţia din Galatia este atât de supărătoare, încât Pavel omite cu totul cuvântul de mulţumire şi trece direct la subiect.

6. Ce cuvinte aspre foloseşte Pavel pentru a-şi exprima îngrijorarea adân­ că pentru cele ce se întâmplau în Galatia? Gal. 1,6-9; 5,12
Pavel nu este reţinut la cuvinte în acuzaţiile pe care li le aduce galate­ nilor. El îi acuză că şi-au trădat chemarea de a fi creştini. De altfel, cuvân­ tul „treceţi” din versetul 6 era adeseori folosit cu referire la soldaţii care abandonau lupta de apărare a tării si dezertau. Pavel spune aici că, din punct de vedere spiritual, galate’nii cl~au nişte dezertori care Îi întorseseră spatele lui Dumnezeu.

Prin ce faptă ÎI părăsiseră ei pe Dumnezeu? Prin trecerea la o altă evanghelie. Pavel nu susţine aici că ar exista mai multe evanghelii, ci că unii membri elin biserică, prin faptul că SUSţineau că nu era suficientă credinţa în Hristos (Fapte 15,1-5), lăsau să se creadă că ar exista o altă evanghelie. EI este atât de afectat de această distorsionare a Evangheliei, încât ar vrea ca toţi cei care predică o evanghelie diferită să cadă sub bles­ temui lui Dumnezeu (Gal. 1,8). EI insistă asupra acestei idei şi o repetă de două ori în aproape aceleaşi cuvinte (Gal. 1,9).

Există în prezent o tendinţă (chiar şi în unele biserici de-ale noastre) de a pune accent mai mult pe experienţă decât pe doctrină. Ni se spune că ceea ce contează cel mai mult este experienta noastră, relatia noastră cu Dumnezeu. Este adevărat că experienţa este importantă, însă c; învăţăm din cuvintele lui Pavel despre importanţa doctrinei corecte?

Originea Evangheliei vestite de Pavel

7. Instigatorii din Galatia pretindeau că Evanghelia vestită de Pavel are la bază dorinţa lui de a câştiga aprobarea celorlalţi. Cum ar fi scris Pavel această epistolă, dacă arfi căutat aprobarea oamenilor? Gal. 1,6-9.11-24
De ce nu le-a cerut Pavel convertiţilor dintre neamuri să accepte circumcizia? Adversarii lui Pavel susţineau că nu le-a cerut acest lucru, pentru că dorea să aibă converti ţi cu orice chip. Poate se gândeau că nu le-a impus această condiţie, deoarece ştia că păgân ii aveau rezerve faţă de circumcizie. Deci dorea să le facă pe plac oamenilor! Ca răspuns la aceste acuzaţii, Pavel îndreaptă atenţia adversarilor săi spre cuvintele sale categorice din versetele 8 şi 9. Dacă singura lui dorinţă ar fi fost aceea de a obţine aprobarea oamenilor, atunci fără îndoială că răspunsul lui ar fi fost altul.

8. De ce spune Pavel că este imposibil să fii urmaşul lui Hristos şi să În­ cerci totodată să le faci oamenilor pe plac? Vers. 10 u. p.

9. Pavel declară În versete le 11 şi 12 că a primit Evanghelia şi autoritatea direct de la Dumnezeu. Ce argumente aduce el În versetele 13-24 pentru a susţine acest lucru?
În versetele 13-24, avem o relatare autobiografică a vieţii lui Pavel înainte de convertire (vers. 13, 14), a momentului convertirii (vers. 15, 16) şi a vieţii sale de după convertire (vers. 16-24). Pavel declară că, date fiind circumstanţele în care s-au petrecut aceste evenimente, interpretarea că Evanghelia lui ar veni de la oameni, şi nu de la Dumnezeu, este exclusă. EI nu acceptă să stea cu mâinile Încrucişate şi să le permită altora să descon­ sidere mesajul lui prin discreditarea chemării lui. EI ştie ce experienţe a avut, el ştie ce fusese chemat să predice şi este hotărât să facă lucrarea pe care fusese chemat să o facă, oricât l-ar costa.

Cât de sigur eşti de chemarea primită de la Hristos? Cum poţi avea certitu­ dinea că El te-a chemat săfaci lucrul acela? Pe de altă parte, dacă eşti sigur de chemarea ta, de ce trebuie să înveţi să asculţi de sfatul altora?

Studiu suplimentar

„Aproape în fiecare biserică existau unii membri care erau iudei din naştere. Învăţătorii iudei ajungeau cu uşurinţă la aceşti convertiţi şi, prin intermediul lor, câştigau influenţă asupra bisericilor. Era imposibil să combaţi învăţăturile lui Pavel cu argumente scripturistice; de aceea, ei recurgeau la metodele cele mai lipsite de scrupule pentru a contracara influenţa sa şi pentru a-i diminua autoritatea. Ei declarau că el nu fusese ucenicul lui Isus şi că nu primise de la EI nicio însărcinare, dar că se în­ cumeta să dea nişte învăţături care se opuneau direct celor susţinute de Petru, Iacov şi de alţi apostoli.

Sufletul lui Pavel s-a tulburat când a văzut relele care ameninţau să distrugă rapid aceste biserici. El le-a scris imediat galatenilor, dând în vileag teoriile lor false şi mustrându-i cu mare asprime pe cei care se îndepărtaseră de credinţă.” – Ellen G. White, Sketches From the Life of Paul, pag. 188, 189

Întrebări pentru discuţie

1. Citeşte în cadrul grupei paragraful pe care l-ai scris despre esenţa Evangheliei. Ce poţi învăţa din ceea ce au scris ceilalţi membri ai gru­pei tale?

2. În salutul adresat galatenilor, Pavel declară că moartea lui Isus a avut loc pentru un anumit scop. Care este acest scop şi ce înseamnă lucrul acesta pentru noi astăzi?

3. În Galateni 1,14, Pavel spune că şi el a avut o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti. Prin cuvântul „datini”, el face probabil referire atât la tradiţiile orale ale fariseilor, cât şi la Vechiul Testament. Ce loc ocupă tradiţiile în religia ta? Ce avertizare găsim în experienţa lui Pavel, în ceea ce priveşte problema tradiţiei?

4. De ce este Pavel atât de „intolerant” cu cei care credeau altfel decât el? Reciteşte cuvintele pe care le foloseşte În dreptul celor care aveau o altă concepţie despre Evanghelie. Cum ar fi privit astăzi În biserica noastră un om cu o atitudine atât de fermă şi de intransigentă?

Rezumat: Învăţătorii falşi din Galatia Încercau să discrediteze lucrarea lui Pavel prin declaraţia că apostolatul şi Evanghelia lui nu veneau de la Dumnezeu. Pavel respinge ambele acuzaţii În rândurile introductive ale Epistolei sale către galateni. EI afirmă cu curaj că există o singură cale spre mântuire şi arată că evenimentele din preajma convertirii lui confirmă faptul că Evanghelia şi chemarea lui puteau fi numai de la Dumnezeu.