Drumul credinței

STUDIUL 7 » 5 NOIEMBRIE - 11 NOIEMBRIE

Text de memorat: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu. trebuie să creadă că EI este şi că răsplăteşte pe cei ce-l caută." (Evrei 11.6)

Porumbeii voiajori sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor de a zbura sute de kilometri într-o singură zi şi pentru precizia uimitoare cu care ajung la destinaţie. Totuşi, uneori chiar şi cei mai buni porumbei voia­jori se dezorientează şi nu se mai întorc niciodată la punctul de plecare. Incidentul cel mai neplăcut a avut loc în Anglia, când aproape 20.000 de păsări (evaluate la peste 600.000 dolari) nu s-au mai întors niciodată în porumbarele lor. Cauza dispariţiei lor a rămas necunoscută.

Cu toţii am aflat din proprie experienţă cât de neplăcut e să pierzi direCţia şi să te rătăceşti. Sufletul ni se umple de nelinişte, de frică şi chiar intrăm în panică.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în domeniul spiritual. Chiar şi după ce Îl cunoaştem pe Hristos, se poate întâmpla să ne rătăcim sau să pierdem direCţia şi, din păcate, să nu ne mai întoarcem niciodată la Domnul.

Totuşi, vestea bună este că Dumnezeu nu ne lasă singuri. El ne-a trasat drumul credinţei în Evanghelie, iar pe drumul acesta se găseşte şi Legea. Mulţi oameni încearcă să separe Legea de Evanghelie; unii consideră că ele sunt două lucruri total opuse. Dar concepţia aceasta este greşită şi, mai mult decât atât, ea poate avea consecinţe tragice. Fără Lege, noi nu am avea o Evanghelie. Şi, pe bună dreptate, este greu să înţelegem Evanghe­lia, dacă nu luăm în considerare Legea!

Drumul credintei

1. Ce Întrebare pune Pavel În Gal. 3.21?

Înţelegând că explicaţiile lui i-ar putea determina pe adversari să tragă concluzia că el ar avea o imagine distorsionată despre Lege sau că explicaţiile lui despre întâietatea făgăduinţelor lui Dumnezeu nu ar fi alt­ ceva decât o desconsiderare voalată a lui Moise şi a Torei, Pavel abordează exact întrebarea pe care ei urmau să o ridice: „Vreţi să spuneţi că Legea contrazice făgăduinţele lui Dumnezeu?” Răspunsul lui este cât se poate de clar: „Nicidecum!” Concluzia aceasta este imposibilă, întrucât Dumnezeu nu Se contrazice pe Sine. Dumnezeu a dat şi făgăduinţa, şi Legea. Ele nu se exclud una pe cealaltă. Singura deosebire dintre ele este dată de rolul şi de funcţiile pe care le au, în general, în Planul de Mântuire.

2. Ce concepţii greşite aveau adversarii lui Pavel despre rolul legii? Gal. 3.21. compară cu lev. 18.5 şi Deul 6.24.

Oamenii aceştia credeau că Legea poate să dea viaţă spirituală. Concepţiile lor se bazau, probabil, pe interpretarea greşită a unor pa­ saje din Vechiul Testament, precum Levitic 18,5 şi Deuteronomul 6,24, care declară că Legea arată cum trebuie trăită viaţa de cei care rămân în legământul cu Dumnezeu. Legea stabilea regulile de vieţuire în cadrul legământului, însă ei ajunseseră la concluzia că Legea era sursa relatiei omului cu Dumnezeu. Însă Biblia arată clar că numai Dumnezeu si Duhul Său au puterea de a da viată (2 Împ. 5,7; Neem. 9,6; Ioan 5,21, Ro~. 4,17). Legea nu poate să-i dea o~ului viaţă spirituală. Însă aceasta nu înseamnă că ea este în opoziţie cu făgăduinţa lui Dumnezeu.

Pentru a demonstra că Legea nu poate să dea viată, Pavel scrie în Galateni 3,22: „Dar Scriptura a închis totul sub păcat”. În Romani 3,9-19, el preia o serie de versete din Vechiul Testament pentru a arăta cât de răi suntem noi, oamenii. Pasajele acestea sunt prezentate într-o anumită ordine. Mai întâi, el vorbeşte despre esenţa problemei păcatului (atitudi­ nea egoistă care afectează inima omenească), apoi despre manifestările păcatului şi, în final, despre universalitatea lui. Din cauza răspândirii păcatului şi a limitărilor Legii, făgăduinţa vieţii veşnice ajunge la noi doar prin credincioşia demonstrată de Hristos în locul nostru.

Deşi Legea nu ne poate mântui, ce beneficii mari ne aduce respectarea ei? Altfel spus, ce lucruri bune îţi aduce în viaţă ascultarea de Lege?

„Eram sub paza Legii”

În Galateni 3,23, Pavel scrie că „înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii”. Prin cuvântul „noi”, el face referire la credincioşii iudei din bisericile din Galatia. Ei erau familiarizaţi cu Legea, iar Pavel li se adresează în mod special lor, începând cu Galateni 2,15. Lucrul acesta este dovedit de contrastul dintre „noi eram” şi ,,(voi) sunteţi” (Gal. 3,23.26).

Galateni 3,23 spune: „înainte de a veni credinţa”. Dat fiind faptul că Pavel compară rolul pe care l-a avut Legea înainte de venirea lui Hristos cu rolul ei de după venirea Sa (Gal. 3,24), „credinta” din acest verset face, probabil, referire la Isus Însuşi, nu la credinţa creştină în general.

3. Pavel spune că iudeii erau „sub paza Legii” înainte de venirea lui Hristos. Ce înţelege el prin aceste cuvinte? Compară Gal. 3,22.23 cu Rom. 6,14.15; 1 Cor. 9,20; Gal. 4,4.5.21; 5,18.

Pavel foloseşte expresia „sub Lege” de douăsprezece ori în epistolele sale. Există mai multe sensuri, în funcţie de context:

1. „Sub Lege” – ca o cale alternativă de mântuire (Gal. 4,21). Adversarii din Galatia încercau să câştige neprihănirea dătătoare de viaţă prin as­ cultare. Pavel le arată că lucrul acesta este imposibil (Gal. 3,21.22). Mai târziu, el le arată că, prin dorinţa de a fi sub Lege, ei Îl respingeau practic pe Hristos (Gal. 5,2-4).

2. A fi „sub Lege” – a fi sub condamnarea Legii (Rom. 6,14.15). Întrucât Legea nu poate face ispăşire pentru păcat, încălcarea cerinţelor ei duce, în final, la condamnare. Aceasta este starea în care se găsesc toţi oamenii. Legea aCţionează ca un gardian de închisoare: ea îi închide pe toţi cei care o încalcă şi care şi-au atras pedeapsa cu moartea. După cum vom vedea în secţiune a de mâine a studiului, folosirea cuvântului „pază” (Gal 3,23) ne arată că acesta este sensul expresiei „sub Lege” în acest pasaj.

Cuvântul grecesc înrudit, ennomos, tradus în mod normal cu „sub Lege”, înseamnă „în cadrul Legii” şi se referă la trăire a în cadrul cerinţelor Legii, prin legătura cu Hristos (1 Cor. 9,21). Prin „faptele Legii”, adică prin încercarea de a păzi Legea despărţiţi de Hristos, este imposibil să fim îndreptăţiţi, fiindcă numai cei care sunt făcuţi neprihăniţi prin credinţă vor trăi (Gal. 3,11). Acest adevăr nu anulează Legea; el arată doar că Le­ gea nu ne poate oferi viaţa veşnică. Este mult prea târziu ca lucrul acesta să fie posibil.

Legea ca „pazitor” al nostru

Pavel prezintă două concluzii fundamentale în ceea ce priveşte Legea: (1) Legea nu anulează făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam (Gal. 3,15-20); (2) Legea nu este împotriva făgăduinţei (Gal. 3,21.22).

Atunci ce rol are Legea? Pavel scrie că ea a fost adăugată „din pricina călcărilor de lege” (Gal. 3,19). El explică această idee prin întrebuinţarea a trei cuvinte sau expresii care arată care e rolul Legii: „sub paza” (vers. 23), „închişi” (vers. 23) şi „îndrumător” (vers. 24).

4. Citeşte cu rugăciune Gal. 3,19-24. Ce spune Pavel despre Lege?

Traducerile moderne interpretează explicaliile referitoare la Lege, date de Pavel în Gal. 3,18, doar în sens negativ. Insă textul original nu are în mod exclusiv acest sens. Cuvântul grecesc tradus prin „sub paza” (vers. 23) are sensul literal de „a face de gardă”. El poate avea sensul negativ de „a pândi” sau „a urmări” (2 Cor. 11,32), dar în Noul Testament are în general sensul pozitiv de „a proteja” sau „a apăra” (FiI. 4,7; 1 Petru 1,5).

Acelasi lucru este valabil şi în dreptul cuvântul tradus cu „închişi” (Gal. 3,23). In alte locuri este tradus cu „a încuia” (Gen. 20,18), „a închide” (Ex. 14,3; Ios. 6,1; Ier. 13,19), „a prinde (în mreje)” (Luca 5,6) sau „a închide” (Rom. 11,32). După cum vedem din aceste exemple, cuvântul „a închide” poate avea, în funcţie de context, conotaţii pozitive sau negative.

5. Ce beneficii le oferea Legea (morală şi ceremonială) copiilor lui Israel? Rom. 3,1.2; Deul. 7,12-14; Lev.18,20-30.

Cu toate că Pavel vorbeşte uneori în termeni negativi despre Lege (Rom. 7,6; Gal. 2,19), el are şi multe lucruri pozitive de spus în legătură cu ea (vezi Rom. 7,12.14; 8,3.4; 13,8). Legea nu a fost un blestem, dimpotrivă, ea a fost dată ca o binecuvântare. Deşi sistemul ei de jertfe nu putea să îndepărteze păcatul, totuşi ea arăta spre Mesia cel promis, care putea să facă acest lucru. Legile care erau un îndrumar pentru purtarea omului l-au protejat pe Israel de multele vicii care afectau civilizaţiile antice.

Gândeste-te la un lucru bun care este întrebuintat gresit. De pildă, un me­ dicament ~reat pentru a trata o boală ar putea fi folosit de unii ca drog. Ai întâlnit în viaţa ta situaţii care ilustrează acest principiu? Cum ne ajută aceste exemple să înţelegem subiectul abordat de Pavel aici?

Legea ca „indrumator” al nostru

6. În Galateni 3,23, Pavel aseamănă Legea cu un serviciu de pază şi de protecţie. Cu ce o aseamănă el În versetul24? Ce Înseamnă aceasta?

Cuvântul tradus prin „îndrumător” vine din grecescul paidagogos. Unele versiuni îl traduc prin „regulament”, „dascăl” sau „supraveghetor”, dar niciun cuvânt nu poate reda în întregime semnificaţia lui. În societa­ tea romană, paidagogos era sclavul căruia i se oferea o poziţie de auto­ ritate peste fiii stăpânului, din momentul în care aceştia împlineau şase sau şapte ani şi până la maturitate. El avea grijă de nevoile lor fizice (le pregătea baia, se îngrijea de hrana şi de hainele lor şi îi ocrotea de peri­ cole), dar totodată trebuia să aibă grijă ca ei să meargă la şcoală şi să îşi facă temele. Pe lângă acestea, el trebuia să îi ajute să-şi însuşească virtuţile morale – să se asigure că le cunoşteau şi le aplicau în viaţă.

Probabil că unii pedagogi au fost buni şi iubiţi de copii, însă personajele care îi întruchipează în literatura antică menţin în general o disciplină severă, asigurându-şi supunerea copiilor nu numai prin ameninţări dure şi prin mustrări, ci şi prin lovituri cu biciul sau cu băţul.

Asemănarea Legii cu un pedagog ne ajută să înţelegem şi mai clar care este rolul ei. Legea a fost adăugată pentru a pune în evidenţă păcatul şi pentru a oferi îndrumare. Dată fiind natura acestei sarcini, înţelegem că Legea are şi un aspect negativ, deoarece ea ne mustră şi ne arată că suntem păcătoşi. Totuşi, Dumnezeu foloseşte chiar şi acest aspect „negativ” spre binele nostru: condamnarea sub care ne aşază Legea ne trimite la Hristos. Aşadar, Legea şi Evanghelia nu se exclud una pe cealaltă. Dumnezeu a plănuit ca ele să lucreze împreună spre mântuirea noastră.

„În acest pasaj al Scripturii [Gal. 3,24], Duhul Sfânt vorbeşte prin inter­ mediul apostolului îndeosebi despre Legea morală. Legea ne descoperă păcatul, ne face să simţim nevoia după Hristos şi să alergăm la El pentru a primi iertarea şi pacea, prin exercitarea pocăinţei faţă de Dumnezeu şi a credinţei în Domnul nostru Isus Hristos.” – Ellen G. White, Selected messages, voI. 1, pag. 234

Care a fost ultima ocazie în care ţi-ai evaluat faptele, cuvintele şi gândurile prin prisma Legii? Măsoară-le chiar acum nu numai cu litera Legii, ci şi cu spiritul ei (Mat. 5,28; Rom. 7,6). Cât de bine stai? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare despre ideea pe care o susţine Pavel în Epistola către galateni?

Legea si credinciosul

7. Ce afirmaţie face Pavel În Galateni 3,25?

Mulţi consideră că, în Galateni 3,25, Pavel respinge Legea în mod ca­ tegoric. Totuşi, interpretarea aceasta nu pare a fi corectă, dacă ţinem cont de cuvintele sale apreciative la adresa Legii care apar în alte pasaje biblice.

Atunci ce vrea el să spună aici? În primul rând, noi nu ne mai aflăm sub condamnarea Legii (Rom. 8,3). Fiind credincioşi, noi suntem în Hristos şi ne bucurăm de privilegiul de a fi sub har (Rom. 6,14.15). Acest lucru ne dă libertatea de a-I sluji lui Hristos din toată inima, fără teama că vom fi condamnaţi pentru greşelile pe care s-ar putea să le facem pe par­ curs. Aceasta este libertatea adevărată despre care vorbeşte Evanghelia, o libertate radical diferită de aşa-numita „libertate” în Hristos în care nu mai e necesar să ascultăm de Lege. Neascultarea de Lege este păcat, iar păcatul nu ne oferă nici pe departe libertate (Ioan 8,34).

8. Ce Înseamnă că nu mai e „nicio osândire pentru cei ce sunt În Hristos Isus”? Cum ar trebui să ne schimbe viaţa acest adevăr? Romani 8,1-3

Ca urmare a faptului că am fost iertaţi prin Hristos, relaţia noastră cu Legea este alta. Acum suntem chemaţi să trăim în aşa fel, încât să fim plăcuţi Lui (1 Tes. 4,1); Pavel foloseşte expresia „a fi călăuzit de Duhul” (Gal. 5,18) pentru a exprima această idee. Dar nu trebuie să înţelegem că acum Legea morală nu mai este valabilă – Pavel nici nu încearcă să demonstreze acest lucru! Cum am putea să interpretăm altfel cuvintele sale, când am văzut clar că Legea defineşte păcatul?

Legea este transcrierea caracterului lui Dumnezeu şi, prin urmare, noi reflectăm caracterul Său atunci când ascultăm de Lege. Mai mult decât atât, noi nu ne raportăm doar la un set de reguli, ci şi la exemplul lui Isus, care face pentru noi ceea ce Legea nu ar putea să facă: El scrie Legea în inimile noastre (EvI. 8,10) şi face posibilă împlinirea în noi a poruncii drepte a Legii (Rom. 8,4). Cu alte cuvinte, datorită relaţiei noastre cu Isus, avem puterea de a asculta de Lege ca niciodată mai înainte.

9. Ce vrea să ne spună Pavel În Rom. 8,4? Ai cunoscut Împlinirea acestei făgăduinţe În viaţa ta? Totusi, În ciuda schimbărilor pozitive pe care le-ai cunoscut, de ce mântuirea trebuie să se bazeze numai pe ceea ce a făcut Hristos pentru noi si nu pe altceva?

Studiu suplimentar

„Sunt întrebată cu privire la Legea din Galateni. Care lege este îndru­ mătorul care ne aduce la Hristos? Eu răspund: Atât legea ceremonială, cât şi codul moral al Celor Zece Porunci.

Domnul Hristos a fost temelia întregului sistem iudaic. Moartea lui Abel a fost consecinţa faptului că fratele lui, Cain, a refuzat să accepte planul lui Dumnezeu în şcoala ascultării pentru a fi mântuit prin sângele lui Isus Hristos, simbolizat prin jertfele care arătau spre El. Cain a refu­ zat vărsarea de sânge, care simboliza sângele lui Hristos ce urma să fie vărsat pentru lume. Întreaga ceremonie era pregătită de Dumnezeu, iar Hristos era temelia întregului sistem. Acesta este începutul lucrării ei, în calitate de îndrumător care îi aduce pe oamenii păcătoşi la o înţelegere a Domnului Hristos, ca fiind temelia întregului sistem iudaic. Toţi cei care slujeau în Sanctuar erau învăţaţi fără încetare despre lucrarea lui Hristos în favoarea neamului omenesc. Serviciul acesta a fost plănuit pentru a crea în fiecare inimă dragoste fată de Legea lui Dumnezeu, care este Le­ gea Împărăţiei Sale.” – Ellen G. White, Selected Messages, voI. 1, pag. 233

„Legea Celor Zece Porunci nu trebuie să fie privită aşa de mult din perspectiva interdicţiilor, cât din perspectiva milei. Interdicţiile ei sunt garanţia sigură a fericirii care vine prin ascultare. Când este primită în Hristos, ea lucrează în noi curăţia caracterului, care ne va aduce bucu­ rie de-a lungul veacurilor veşniciei. Pentru cel ascultător, ea este un zid apărător.” -Idem, pag. 235

Întrebări pentru discuţie

1. Ce făgăduinţe avem în Biblie despre biruinţa asupra păcatului? Cum pot ele să devină o realitate pentru noi? De ce trebuie să ne întemeiem speranţa mântuirii pe biruinţa lui Isus, nu pe biruinţele personale?

2. Mulţi creştini afirmă că Legea a fost desfiinţată, dar şi ei condamnă păcatul, deci nu cred în mod real că Legea a fost desfiintată. Ce vor ei să spună prin această afirmaţie? În legătură cu care p~runcă este făcută de obicei această afirmaţie?

Rezumat: Legea a fost dată pentru a le arăta păcătoşilor că au ne­ voie de Hristos. Ca „păzitor”, ea ne oferă învătătură despre Dumnezeu si protecţie de rău. Însă ca „îndrumător” (cu sens~l de pedagog), ea ne arată păcătoşenia şi ne aduce condamnarea. Hristos ne eliberează de condam­ narea Legii şi scrie Legea în inimile noastre.