Odihna Sabatului
STUDIUL 10 » 28 AUGUST – 3 SEPTEMBRIE
Textul de memorat: „Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.” (Leviticul 23:3)
Auzim tot felul de argumente împotriva Sabatului zilei a şaptea, nu-i aşa? De la ideea că Isus a schimbat Sabatul cu duminica sau că l-a anulat la aceea că Pavel sau apostolii au înlocuit Sabatul zilei a şaptea cu duminica, în cinstea învierii, şi multe altele. În ultimii ani, unele argumente au devenit mai sofisticate, pretinzând, de exemplu, că Isus este odihna noastră de Sabat şi, prin urmare, nu trebuie să sfinţim ziua de Sabat sau oricare altă zi. Şi, desigur, va exista întotdeauna argumentul, oricât de ciudat este, că odihnindu-ne în ziua de Sabat noi căutăm cumva să ajungem în cer prin puterile noastre.
Pe de altă parte, unii creştini au devenit mai interesaţi de noţiunea de odihnă, de o zi de odihnă, şi, deşi susţin că acea zi este duminica sau că nu contează care este, au adoptat ideea biblică de odihnă şi faptul că ea este importantă.
Bineînţeles, ca adventişti de ziua a şaptea înţelegem perpetuitatea Legii morale a lui Dumnezeu şi faptul că ascultarea de porunca a patra nu ne ajută să ajungem în cer mai mult decât ascultarea de porunca a cincea, a şasea, prima sau oricare alta dintre cele zece.
Săptămâna aceasta ne vom ocupa mai mult de odihna pe care Dumnezeu ne-a dat-o în porunca Sabatului şi de motivul pentru care ea este importantă.
Duminică, 29 august – Sabatul şi Creaţiunea
Dintre toate Cele Zece Porunci, doar a patra începe cu expresia verbală „adu-ţi aminte”. Nu avem „adu-ţi aminte să nu furi” sau „adu-ţi aminte să nu pofteşti”. Este doar „adu-ţi aminte de ziua de odihnă…”.
Ideea „aducerii-aminte” presupune o istorie, faptul că în trecut s-a întâmplat ceva de care trebuie să ne aducem aminte bine. Când ne aducem aminte, facem conexiuni cu trecutul şi „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti” trasează o linie dreaptă înapoi chiar până la săptămâna Creaţiunii.
1. Cum ne învaţă versetele de mai jos despre cât de unici suntem noi, oamenii, şi cât de radical diferiţi suntem de restul creaturilor pământeşti ale lui Dumnezeu? De ce este important să înţelegem această distincţie? Geneza 1:26; Geneza 9:6
Când ne gândim la Creaţiune, ne aducem aminte că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, ceva ce nu se spune despre nimic altceva din toată creaţia. Ca fiinţe umane, este evident că suntem radical diferite de oricare altă creatură de pe planetă, indiferent cât de mult material genetic avem în comun cu unele animale. Şi, contrar concepţiei evoluţioniste, nu suntem simple maimuţe avansate sau nişte versiuni mai evoluate ale unor primate primitive. Ca oameni creaţi după chipul lui Dumnezeu, suntem unici în mijlocul a tot ce a creat Dumnezeu în această lume.
2. Cum ne reaminteşte istoria creării lumii de relaţia noastră cu creaţia? Geneza 2:15,19
Înţelegerea faptului că Dumnezeu a creat şi lumea noastră ne reaminteşte de propria responsabilitate faţă de creaţie. Noi trebuie să „stăpânim” peste ea. A o stăpâni nu înseamnă a o exploata. Trebuie să stăpânim în calitate de regenţi ai lui Dumnezeu. Trebuie să interacţionăm cu lumea naturală aşa cum ar face-o Dumnezeu. Da, păcatul a stricat şi a încurcat totul, dar pământul acesta este în continuare creaţia lui Dumnezeu şi nimic nu ne dă dreptul de a-l exploata, mai ales în detrimentul celorlalte fiinţe umane, aşa cum se întâmplă adesea.
În ce fel păzirea Sabatului ne conştientizează de faptul că trebuie să fim buni administratori ai mediului înconjurător?
Luni, 30 august – Sărbătorind libertatea
După cum am văzut deja, Sabatul nu arată doar spre zilele Creaţiunii, ci spre mai mult decât atât. A doua oară când auzim Cele Zece Porunci este când Moise trece în revistă cei patruzeci de ani ai poporului Israel prin pustie. De data aceasta, propoziţia care introduce motivul pentru ţinerea Sabatului nu este despre Creaţiune, ci mai degrabă despre eliberarea din robia Egiptului (Deuteronomul 5:12-15).
Şi, cu toate că astăzi nu suntem sclavi în Egipt, toţi putem să ne confruntăm cu un alt gen de sclavie, una care, în anumite privinţe, poate fi la fel de apăsătoare.
3. Cu ce alte forme de sclavie ne confruntăm astăzi? Geneza 4:7; Evrei 12:1 şi 2 Petru 2:19
Sabatul este celebrarea eliberării din tot ce ne ţine în robie. În Sabat ni se reaminteşte că există eliberare de păcat, nu prin puterea noastră, ci prin puterea lui Dumnezeu, care ne este oferită prin credinţă. De asemenea, ni se reaminteşte că este o libertate pe care nu noi am câştigat-o. Întâi născuţii israeliţilor au fost salvaţi prin sângele mielului mânjit pe uşorii casei în seara dinaintea ieşirii lor din Egipt (Exodul 12). Noi am fost salvaţi prin sângele Mielului, iar acum trebuie să umblăm în libertatea care este a noastră în Hristos Isus.
4. Ce spune Pavel în versetele de mai jos şi care poate fi asociat cu ce ni s-a dat prin Sabat? Romani 6:1-7
Prin chiar formularea din Deuteronomul 5:15 – „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins” – i se reaminteşte poporului că a fost salvat doar prin lucrarea şi prin puterea lui Dumnezeu. Cu cât mai mult ar trebui ca noi, creştinii, să înţelegem că lucrarea şi puterea lui Hristos sunt cele care ne-au salvat din păcat!
Porunca Sabatului ne spune să ne odihnim în mântuirea pe care Dumnezeu a câştigat-o pentru noi prin braţul Lui puternic. Suntem eliberaţi din strădaniile noastre de a atinge neprihănirea atunci când ne amintim că Dumnezeu este Creatorul nostru şi că ne putem încrede în El şi pentru a ne re-crea şi a ne elibera chiar acum din sclavia păcatului, dacă suntem dispuşi să-L lăsăm să lucreze în noi.
Care a fost experienţa ta cu robia păcatului? Cum putem învăţa să ne însuşim făgăduinţele care ne-au fost date în Isus în legătură cu eliberarea din ea?
Marţi, 31 august – Străinul care este în casa ta
5. Ce ne spune versetul acesta despre statutul Israelului antic? Exodul 19:6
Israelul fusese chemat din Egipt ca să fie poporul legământului lui Dumnezeu, naţiunea prin care Evanghelia să fie răspândită în lume. Fără îndoială, copiii lui Israel au fost obiectul grijii speciale a lui Dumnezeu; lor li s-au acordat privilegii deosebite şi, în acelaşi timp, responsabilităţi speciale.
6. Ce ne învaţă următorul text despre modul în care îi priveşte Dumnezeu pe ceilalţi oameni, în afară de evrei? Exodul 23:9,12
Universalitatea Sabatului este un aspect care le scapă multora. Bineînţeles, eroarea cea mai răspândită este că Sabatul a fost valabil doar pentru evrei, o eroare demascată în primele capitole ale cărţii Geneza. La urma urmei, Dumnezeu i-a creat pe toţi oamenii; aşadar, toţi oamenii ar trebui să-şi aducă aminte de ziua de Sabat.
Deşi ar trebui să nu uităm niciodată ce reprezintă Sabatul pentru noi, ar fi bine să ne amintim şi de ceea ce ar trebui să ne spună el despre alţii. Într-un anumit sens, faptul de a ne odihni şi a avea o relaţie cu Creatorul şi Răscumpărătorul nostru ne va conduce automat să-i vedem pe ceilalţi cu alţi ochi, şi anume, ca fiinţe create de acelaşi Dumnezeu de care am fost şi noi creaţi; iubiţi de acelaşi Dumnezeu care ne iubeşte şi care a murit atât pentru noi, cât şi pentru ei. După cum am văzut (Exodul 20:10; Deuteronomul 5:14), robii, străinii, chiar şi animalele ar trebui să aibă parte de odihna Sabatului.
Faptul că şi străinii care erau împreună cu ei (chiar şi cei care nu erau încă părtaşi la făgăduinţele legământului încheiat cu Israel) trebuiau să se bucure de odihna de Sabat spune mult. Fiinţele umane, şi nici animalele, nu ar trebui să fie vreodată exploatate sau abuzate. În fiecare săptămână trebuia să i se reamintească poporului evreu, şi nouă, cât de multe avem în comun cu ceilalţi oameni. Chiar dacă noi ne bucurăm de binecuvântări şi de privilegii de care ceilalţi nu se bucură, trebuie să ne amintim că suntem chemaţi să-i tratăm cu respect şi cu demnitate.
Cum ar putea faptul că tu respecţi Sabatul să devină o binecuvântare şi o mărturie pentru cei care nu-l respectă?
Miercuri, 1 septembrie – Onorăm Sabatul slujindu-le semenilor
În lumea Noului Testament, liderii religioşi făcuseră o adevărată povară din păzirea Sabatului. Erau nenumărate interdicţii şi reguli stabilite care să ajute la sfinţirea lui.
Acestea includeau interdicţii împotriva legării sau dezlegării unui lucru, separării a două fire, stingerii focului, transportării unui obiect între un domeniu privat şi unul public sau transportării unui lucru în spaţiul public pe o distanţă mai mare decât limita stabilită.
7. Ce acuzaţie I se aduce lui Isus în Ioan 5:7-16?
Ignorând complet minunea uluitoare pe care Isus o făcuse şi eliberarea de boală pe care o adusese în viaţa acelui om, liderii erau obsedaţi de faptul că omul vindecat îşi căra patul în public într-o zi de Sabat. În loc să vadă modul în care „Domnul Sabatului” (Matei 2:28) folosea această zi specială, conducătorii religioşi erau hotărâţi să ţină la regulile şi la reglementările lor. Trebuie să avem grijă să nu facem şi noi greşeli asemănătoare în contextul în care trăim astăzi.
8. Cum prezintă Isaia 58:2,3 agenda lui Dumnezeu în ce priveşte păzirea Sabatului?
Dumnezeu nu doreşte o închinare searbădă sau o tăcere pioasă. El vrea să-Şi vadă poporul implicat în viaţa altor oameni, mai ales a celor obidiţi şi marginalizaţi.
Isaia explică acest lucru foarte clar în pasajul următor: „«Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi duce pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov», căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13,14).
A căuta să ne facem „gusturile” noastre (sau „treburile noastre”, Isaia 58:13) este echivalent cu „a călca în picioare Sabatul”. Agenda oamenilor nu face parte din idealul lui Dumnezeu despre Sabat. Mai degrabă, suntem invitaţi să-i căutăm pe cei care se luptă cu greutăţile, care sunt captivi, care sunt înfometaţi şi goi, care umblă în întuneric şi ale căror nume nimeni nu pare că şi le aminteşte. Mai mult decât oricare altă zi, Sabatul ar trebui să ne scoată din noi înşine şi din propriul egoism şi să ne determine să ne gândim mai mult la alţii şi la nevoile altora decât la noi şi la nevoile noastre.
Joi, 2 septembrie – Semnul că Îi aparţinem lui Dumnezeu
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anglia aştepta o invazie iminentă din partea armatei germane. S-au făcut pregătiri pentru a apăra insula pe cât posibil. Au fost amenajate fortificaţii suplimentare pe plajă. Cu siguranţă, străzile i-ar fi oferit duşmanului cele mai rapide rute către obiectivele lui şi, prin urmare, au fost instalate blocaje în punctele strategice. Astfel, autorităţile englezeşti au făcut un lucru ciudat. Pentru a-l încetini şi a-l induce în eroare pe vrăjmaş, indicatoarele de cale ferată au fost îndepărtate şi semnele de circulaţie au fost date jos. Marcajele gravate în piatră sau pe clădiri nu au putut fi demolate, dar au fost acoperite cu ciment.
Semnele sunt importante. Ele servesc drept indicatoare şi călăuze. În epoca dinaintea apariţiei GPS-ului, cu toţii aveam hărţi şi eram atenţi la semne.
9. Pentru ce este Sabatul un semn? În ce fel putem aplica astăzi la noi înşine ce scrie în versetele de mai jos, ca oameni care credem în perpetuitatea Legii lui Dumnezeu? Exodul 31:13,16,17
Deşi cuvintele acestea au fost rostite în special pentru Israelul antic, noi, cei care suntem ai lui Hristos, suntem „sămânţa lui Avraam, moştenitori prin credinţă” (Galateni 3:29), iar astăzi Sabatul rămâne un semn între Dumnezeu şi poporul Său. Exodul 31 arată că Sabatul este un semn al legământului veşnic al lui Dumnezeu (Exodul 31:16,17). Acest semn ne ajută să Îl „cunoaştem” pe Creatorul şi Răscumpărătorul nostru, pe Cel care ne sfinţeşte. Este ca un steag care se ridică la fiecare şapte zile şi serveşte drept semn care ne ajută să ne aducem aminte, din moment ce avem tendinţa de a uita. Sabatul lui Dumnezeu este o aducere-aminte constantă a originilor noastre, a eliberării noastre, a destinului nostru şi a responsabilităţii noastre faţă de cei dispreţuiţi şi marginalizaţi. De fapt, Sabatul este atât de important, încât, în loc să venim noi la el, vine el la noi în fiecare săptămână, fără nicio excepţie – o aducere-aminte continuă despre cine suntem, Cine ne-a creat, ce face El pentru noi acum şi ce va face în cele din urmă, când va făuri ceruri noi şi un pământ nou.
Un Dumnezeu sfânt îi invită pe partenerii Săi umani să aibă în vedere ritmul care guvernează tot ceea ce contează cu adevărat – relaţia mântuitoare dintre Creator şi creaţia Sa. În fiecare săptămână, cu puterea şi cu autoritatea care vin de la Dumnezeu, ni se porunceşte să intrăm în odihna care ni s-a dat fără plată în Hristos Isus, „Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea” (Evrei 12:2, traducere după, KJV).
Cum poţi învăţa să ai o experienţă mai profundă cu Dumnezeu în timpul Sabatului?
Vineri, 3 septembrie – Un gând de încheiere
„Pe tot parcursul săptămânii, noi trebuie să avem în minte ziua de Sabat şi să ne pregătim să o respectăm conform poruncii. Nu este suficient să păzim Sabatul în mod legalist.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 6, p. 353
„Tot cerul păzeşte Sabatul, dar nu într-un mod nepăsător, indolent. În această zi, toate energiile sufletului trebuie să fie trezite, deoarece urmează să ne întâlnim cu Dumnezeu şi cu Hristos, Mântuitorul nostru. Îl putem vedea pe Domnul prin credinţă. El doreşte cu ardoare să învioreze şi să binecuvânteze orice suflet.” – Ibidem, p. 362
„Cererile adresate lui Dumnezeu în ziua de Sabat sunt mult mai numeroase ca în alte zile. În ziua aceasta, copiii Săi părăsesc lucrurile lor obişnuite şi petrec timpul în meditaţie şi rugăciune. Ei cer îndurarea lui Dumnezeu mai mult în Sabat decât în alte zile. Ei cer atenţia Lui deosebită. Ei imploră binecuvântările Lui alese. Dumnezeu nu aşteaptă întâi să treacă Sabatul, ca numai după aceea să le îndeplinească cererile. Lucrarea Cerului nu încetează niciodată şi nici oamenii n-ar trebui să înceteze să facă bine. […] Lucrarea lui Hristos de vindecare a bolnavilor era în armonie desăvârşită cu Legea. Ea făcea ca Sabatul să fie onorat.” – Idem, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 207
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: Faptele 26 – Romani 4
1. Cine şi ce credea despre efectul învăţăturii asupra lui Pavel?
2. Ce gând era străin de Pavel, când a fost silit să ceară să fie judecat de cezar?
3. Ce se va întâmpla cu „cei ce au păcătuit fără lege”?
4. La ce anume nu s-a uitat Avraam?
Evanghelizare, Secţiunea 15, subcapitolul „Muzica în evanghelizare”
5. Cum Se bucură Domnul Însuşi pentru biserica Sa?
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!