Odihna supremă
STUDIUL 13 » 18 SEPTEMBRIE – 24 SEPTEMBRIE
Textul de memorat: „Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»” (1 Corinteni 2:9)
Ai simţit vreodată că te afli în toiul unei mari bătălii, într-un fel de luptă dintre bine şi rău? Mulţi, chiar si dintre oamenii seculari, şi-au dat seama de această realitate. Şi ne simţim astfel pentru că, da, este adevărat. Ne aflăm în mijlocul unei mari bătălii dintre bine şi rău, dintre Hristos (binele) şi Satana (răul).
Prin urmare, viaţa este cu adevărat trăită pe două planuri. Marea luptă dintre Hristos şi Satana are loc la nivel global – de fapt, chiar la un nivel cosmic, deoarece în cer a început prima dată (Apocalipsa 12:7). Totuşi, în învălmăşeala evenimentelor, putem pierde foarte uşor imaginea de ansamblu a planului de salvare al lui Dumnezeu pentru această lume. Războaie, frământări politice şi dezastre naturale pot să ne ţină blocaţi într-o teroare paralizantă. Dar călăuzirea profetică a lui Dumnezeu ne poate ajuta să nu pierdem din vedere imaginea de ansamblu a direcţiei în care mergem şi a modului în care vom ajunge acolo.
De asemenea, marea luptă se dă şi pe un plan mult mai personal. Cu toţii, în mod individual, ne confruntăm în fiecare zi din viaţă cu provocări care ţin de credinţă şi, dacă va fi să nu trăim până la a doua venire a lui Isus, ne vom confrunta şi cu moartea. Săptămâna aceasta vom vedea modul în care ne putem odihni în Isus pe fondul neliniştii globale şi a propriului viitor necunoscut, cel puţin pe termen scurt. Pe termen lung, lucrurile par într-adevăr foarte promiţătoare!
Duminică, 19 septembrie O viziune despre sfârşit
Cel care a supravieţuit cel mai mult dintre ucenicii care fuseseră cu Isus se afla pe o insulă stâncoasă, un fel de închisoare, departe de tot ce-i fusese mai apropiat şi mai drag. Oare ce-o fi gândit Ioan când s-a trezit aruncat pe acea insulă pustie? Cum a ajuns acolo, şi încă în felul acesta? În definitiv, Îl văzuse pe Isus plecând şi îi văzuse pe cei doi îngeri stând acolo şi spunând: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Faptele 1:11).
Totuşi, acest lucru avusese loc cu mulţi ani în urmă şi Isus nu Se întorsese încă. Între timp, ceilalţi apostoli care fuseseră de faţă în acea zi deja muriseră, majoritatea dintre ei martirizaţi pentru mărturia pe care o dăduseră despre Isus. Tânăra biserică trecuse printr-o schimbare de generaţie şi acum se confrunta cu o persecuţie teribilă, atât din afară, cât şi din partea mişcărilor eretice ciudate din sânul ei. Ioan trebuie să se fi simţit singur, obosit şi neliniştit. Şi apoi, dintr-odată, i s-a dat o viziune.
1. Ce fel de mângâiere îţi poţi imagina că a primit Ioan din această viziune? Apocalipsa 1:9-19
Isus le spusese urmaşilor Săi: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20). Fără îndoială, cuvintele acestea trebuie să-l fi încurajat pe Ioan în timp ce înfrunta exilul său singuratic. Cu siguranţă, viziunea, sau „revelaţia”, aceasta despre Isus a fost o mare mângâiere pentru el, ştiind că „Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă” i Se manifesta acum într-un mod special apostolului exilat.
Ceea ce urmează după aceste versete sunt revelaţii despre viitorul acestei lumi. O vedere panoramică extraordinară a istoriei avea să fie înfăţişată înaintea ochilor lui – practic ceea ce pentru noi reprezintă istoria bisericii creştine, dar pentru el era viitorul acesteia.
Şi totuşi, în mijlocul încercărilor şi necazurilor care aveau să vină, lui Ioan i s-a arătat cum avea să se termine totul: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei” (Apocalipsa 21:1,2).
Marea viziune apocaliptică pe care Ioan a consemnat-o în cartea Apocalipsa l-a ajutat pe bătrânul apostol să se odihnească plin de încredere în asigurarea şi în făgăduinţele lui Dumnezeu
Viaţa poate fi grea acum; chiar înspăimântătoare uneori. Totuşi, în ce fel ne aduce mângâiere cunoaşterea faptului că Dumnezeu ştie viitorul şi că, pe termen lung, este un viitor bun?
Luni, 20 septembrie Numărătoarea inversă
Pe Muntele Măslinilor, Isus a prezentat în linii mari istoria, atunci când a răspuns la întrebările ucenicilor: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3).
Bine-cunoscuta predică a lui Isus consemnată în Matei 24 acoperă cronologia istorică neîntreruptă din zilele Sale până la a doua Sa venire şi după aceea.
Isus a vrut să-i dea poporului Său de-a lungul veacurilor o schiţă estimativă a programului divin pentru profeţiile din vremea sfârşitului, astfel încât cei care trăiesc chiar în acel timp să fie pregătiţi pentru evenimentul suprem. El doreşte ca noi să ne putem odihni încrezători în dragostea Lui, chiar şi atunci când totul din jurul nostru se destramă.
Adventiştii cunosc bine descrierea lui Daniel despre „vremea de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile” (Daniel 12:1). Isus vrea ca noi să fim pregătiţi pentru aceste evenimente care preced cea de-a doua Sa venire.
2. Cum va fi venirea Lui? Cum putem evita să ne lăsăm înşelaţi? Matei 24:4-8; 23-31
Venirea lui Isus va fi un eveniment literal de la sfârşitul timpului. Ţinând seama de spaţiul acordat întoarcerii Sale în profeţie, şi chiar în predicile lui Isus, acesta este un lucru important.
Ultima dată când a avut loc un eveniment mondial culminant, doar opt oameni în toată lumea au fost gata pentru el. Isus compară caracterul neaşteptat al revenirii Sale cu acel eveniment – potopul (Matei 24:37-39). Dar, deşi nimeni nu ştie ziua sau ceasul celei de-a doua veniri (Matei 24:36), Dumnezeu a lăsat pentru noi o numărătoare inversă profetică (sau un cronometru profetic) pe care o putem vedea desfăşurându-se în lume, în jurul nostru.
3. Ni s-a dat un rol de îndeplinit în această dramă profetică. În ce constă partea ta? Concentrează-te asupra pasajului din Matei 24:9-14.
În acest conflict cosmic, noi suntem mai mult decât observatori. Trebuie să fim participanţi activi în răspândirea Evangheliei până la marginile lumii, iar aceasta înseamnă că şi noi vom avea de înfruntat persecuţie.
Ce înseamnă să”răbdăm până la sfârşit”? Cum reuşim? Ce alegeri trebuie să facem în fiecare zi ca să nu cădem de la credinţă aşa cum au făcut şi vor mai face mulţi?
Marţi, 21 septembrie Ordin de misiune
Imaginea profetică de ansamblu a istoriei nu ne permite să ne aşezăm comod şi să nu facem nimic, în timp ce evenimentele se desfăşoară – evenimente pe care chiar nu le putem controla. Adesea este posibil să existe atitudinea aceasta: „Ei bine, evenimentele finale se vor întâmpla după cum au fost prezise, aşa că, ce altceva putem face în legătura cu ele decât să le acceptăm şi să mergem mai departe? La urma urmei, ce pot eu să fac de unul singur?”
Dar nu aşa trebuie să se raporteze creştinii la lumea din jurul lor şi, mai ales, la evenimentele finale. Apocalipsa 14 ne spune că obiectivul nostru în acest moment din istorie este să le spunem celorlalţi despre judecata lui Dumnezeu şi să-i ajutăm să se pregătească pentru a doua venire a lui Isus.
4. Ce învăţăm de aici şi ce trebuie să proclamăm lumii? De ce este atât de urgentă această solie? Apocalipsa 14:6-12
Ca adventişti, noi credem că „adevărul pe care-l avem” (2 Petru 1:12; „adevărul prezent” – KJV) se găseşte îndeosebi în aceste versete la care ne referim ca fiind „solia celor trei îngeri”. Aici găsim esenţa a ceea ce este chemarea noastră în acest moment din istoria lumii.
Observăm că solia începe cu „Evanghelia veşnică”, şi anume cu vestea minunată despre moartea şi învierea lui Hristos, pe care se întemeiază singura noastră speranţă de mântuire. Mai este şi vestea că „a sosit ceasul judecăţii” (Apocalipsa 14:7), un puternic indicator care arată spre sfârşitul timpului. Apoi este şi chemarea de a ne închina „Celui ce a făcut cerul şi pământul”, în contrast cu avertizarea înfricoşătoare despre cei care, rămânând în Babilon, se închină „fiarei şi icoanei ei”. În final, ne este descris poporul lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”
5. Ce spune versetul de mai jos despre lipsa odihnei, de care suferă cei care se închină fiarei şi icoanei ei? Apocalipsa 14:11
Nu există odihnă nici ziua, nici noaptea pentru cei care se închină fiarei şi icoanei ei? Deşi circulă diferite idei cu privire la ce înseamnă exact acest lucru, cu toţii am fi de acord că oamenii aceştia nu experimentează acel fel de odihnă pe care Dumnezeu îl oferă celor care Îi sunt credincioşi.
De ce crezi că prima parte a soliei celor trei îngeri este „Evanghelia veşnică”? De ce înţelegerea Evangheliei ocupă un loc central în conceptul despre odihnă?
Miercuri, 22 septembrie Odihnească-se în pace
De secole îndelungate, creştinii aşteaptă întoarcerea lui Hristos. Într-adevăr, ea este apogeul tuturor speranţelor noastre şi ale tuturor oamenilor credincioşi lui Dumnezeu din întreaga istorie.
6. Ce speranţă grandioasă se găseşte în versetele următoare, nu doar pentru poporul din vechime, ci şi pentru noi, astăzi? Evrei 11:13-16
În multe privinţe, aceste versete nu ar avea niciun sens dacă versiunea obişnuită şi cunoscută despre moarte ar fi adevărată. Despre ce vorbeşte pasajul? Ce este cu aceşti oameni „care nu au căpătat lucrurile făgăduite”? Ei au murit şi se zice că acum sunt în cer cu Isus, bucurându-se de marea lor răsplătire. De exemplu, când Billy Graham a murit, am auzit iarăşi şi iarăşi cum că el este în ceruri cu Isus.
Există şi o ironie în această perspectivă, deoarece, atunci când cineva moare, auzim deseori urarea: „Odihnească-se în pace!” Dar ce se întâmplă aici? Se odihnesc oamenii aceştia în pace sau sunt sus, în cer, făcând ceea ce este de presupus să facă (de pildă, urmăresc atenţi toată agitaţia care are loc aici, jos)?
7. Cum descrie Isus moartea? Ioan 11:11
De fapt, ideea de odihnire „în pace” reprezintă adevărul despre ce se întâmplă la moarte, nu-i aşa? Într-adevăr, cei morţi sunt la odihnă. „Pentru credincioşi, moartea este ceva de mică însemnătate. Hristos vorbeşte despre ea ca şi cum ar fi o clipă. «Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.» Pentru creştini, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere şi de întuneric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, «când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă». (Ioan 8:51,52; Coloseni 3:4)” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 787
Isus compară starea omului dintre momentul morţii şi dimineaţa învierii cu un somn în care nu este conştient (Ioan 11:11,14), dar El mai subliniază că, atât cei mântuiţi, cât şi cei pierduţi îşi vor lua răsplata abia după înviere (Ioan 5:28,29). El scoate în evidenţă nevoia de a fi pregătiţi pentru moarte, oricând ar veni.
Ce mângâiere derivă din cunoaşterea faptului că cei iubiţi care au murit sunt, într-adevăr, la odihnă?
Joi, 23 septembrie „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!”
Una dintre cele mai folosite aplicaţii pe telefoanele noastre este Google Maps. Parcă nici nu ne mai amintim cum ne-am descurcat înainte ca hărţile bazate pe GPS să existe pe telefoanele noastre. Ne-am stresa dacă ne-am duce într-un loc în care nu am mai fost niciodată, dar cu Google Maps pe telefon putem să ne aventurăm cu încredere şi să găsim drumul dorit chiar într-un oraş străin. Ar putea fi aceasta o ilustraţie potrivită pentru genul de odihnă pe care Dumnezeu vrea să ni-l ofere prin intermediul hărţii profetice?
Totuşi, uneori putem introduce adresa greşită în aplicaţia noastră sau putem pur si simplu să decidem să nu urmăm îndrumările pentru că gândim că ştim o scurtătură. În ambele situaţii, putem sfârşi undeva unde nu am vrut să ajungem – şi, cu siguranţă, nu într-o stare de spirit liniştitoare.
8. Ce ne spune Pavel în versetele următoare despre modalitatea de a avea cu adevărat odihnă şi pace, chiar în mijlocul unei lumi grăbite şi pline de durere? Filipeni 4:4-6
În acest pasaj, Pavel nu spune să ne bucurăm întotdeauna în toate încercările pe care le avem de înfruntat. În schimb, el spune: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!” Dacă rămânem în Dumnezeu, în bunătatea, în dragostea şi în sacrificiul Lui pentru noi, ne putem bucura în El şi putem avea pace pentru sufletele noastre obosite, indiferent de situaţia noastră actuală sau de încercările cu care ne confruntăm. Chiar tonul versetelor implică odihnă, pace şi o speranţă care transcende realitatea lumii noastre.
De asemenea, imaginează-ţi ce odihnă ar simţi sufletele noastre dacă, într-adevăr, nu ne-am „îngrijora de nimic”. Aceasta cu greu pare să fie posibil în această lume (până şi Pavel avea o mulţime de îngrijorări), dar, din nou, a şti că un Dumnezeu iubitor deţine controlul suprem şi că ne va salva în Împărăţia Sa ne poate ajuta să punem lucrurile într-o perspectivă corectă.
„Domnul este aproape”? Adică, El este mereu aproape de noi şi, de îndată ce închidem ochii şi ne odihnim în somnul morţii, următorul lucru pe care îl vom şti va fi revenirea lui Isus.
Fără îndoială, viaţa este plină de tensiuni, de încercări şi de lupte. Niciunul dintre noi nu este scutit; nici apostolul Pavel nu a scăpat de ele (vezi 2 Corinteni 11). Cu toate acestea, el vrea să ne spună că, în ciuda a tot ce îndurăm acum, ne putem bucura în ceea ce ni s-a dat în Hristos şi putem găsi odihnă pentru sufletele noastre chiar acum.
Citeşte din nou Filipeni 4:4-6. În ce fel poţi aplica aceste cuvinte minunate la experienţa ta chiar acum, oricare ar fi încercările şi necazurile cu care te confrunţi?
Vineri, 24 septembrie Un gând de încheiere
„Toţi dorim un răspuns imediat şi direct la rugăciunile noastre şi, atunci când răspunsul întârzie sau vine într-o formă neaşteptată, suntem ispitiţi să ne descurajăm. Dar Dumnezeu este prea înţelept şi prea bun ca să ne răspundă întotdeauna la rugăciuni exact în momentul şi în felul în care dorim noi. El va face pentru noi mai mult şi mai bine decât să aducă la îndeplinire toate dorinţele noastre. Şi pentru că ne putem încrede în înţelepciunea şi iubirea Sa, nu ar trebui să-I cerem să cedeze în faţa voinţei noastre, ci să căutăm să ne integrăm în planul Său şi să îl aducem la îndeplinire. Dorinţele şi interesele noastre trebuie să se piardă în voinţa Sa.” – Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p. 219
„Nu va mai fi mult până va veni Isus ca să-i salveze pe copiii Săi şi să le dea atingerea finală a nemuririi. «Trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire.» Mormintele se vor deschide şi morţii vor ieşi din ele biruitori, strigând: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Cei dragi ai noştri care dorm în Isus vor învia îmbrăcaţi în nemurire.” – Idem, Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, p. 35
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: 1 Corinteni 3-9
1. Ce anume avea să le amintească Timotei corintenilor?
2. Cu ce fel de „azimi” îi îndemna Pavel pe corinteni să „prăznuiască”?
3. Ce fel de oameni nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?
4. Ce a rânduit Domnul pentru cei ce propovăduiesc Evanghelia?
Evanghelizare, Secţiunea 15, subcapitolul „Personalul responsabil cu muzica”
5. Pentru ce anume nu trebuie să fie cheltuiţi bani?
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!