Hristos şi Sabatul

STUDIUL 5 » 26 APRILIE - 2 MAI

Textul de memorat: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2:27,28)

Marea majoritate a cultelor creştine au ca zi de odihnă şi de închinare duminica (deşi cei mai mulţi păzitori ai duminicii nu se odihnesc în mod real în această zi). Închinarea în prima zi a săptămânii este atât de răspândită printre creştinii din lumea noastră, încât mulţi susţin că duminica ar fi „Sabatul creştinilor”

Situaţia nu a fost aşa dintotdeauna. Din contră, fiind o continuare a credinţei evreilor, creştinismul nu a renunţat la simbolurile religiei-mamă şi nici la respectarea Sabatului. Pentru o vreme, singurul îndreptar al primilor creştini a fost Vechiul Testament. De aceea, nu este de mirare că ziua alternativă de închinare nu a fost introdusă în creştinism decât la mai bine de un secol după înălţarea Domnului Hristos la cer. Mai mult chiar, păzirea duminicii a devenit practica bisericii dominante abia în secolul al IV-lea, odată cu edictul lui Constantin. Din nefericire, prima zi a săptămânii a continuat să fie ţinută chiar şi după reforma protestantă, deşi Biblia arată că ziua a şaptea rămâne Sabatul adevărat.

Studiul din săptămâna aceasta are ca temă poziţia Domnului Hristos faţă de Sabat.
_____________________
Un proiect pentru inima ta

Pentru meditaţie şi rugăciune

„Sufletului obosit de o viaţă de păcat, dar care nu ştie unde poate afla uşurare, prezentaţi-i-L pe Mântuitorul cel plin de compasiune. Luaţi-l de mână, ridicaţi-l, spuneţi-i cuvinte de încurajare şi de speranţă. Ajutaţi-l să prindă mâna Mântuitorului.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 151
__________&__________

Ziua de odihnă a evreilor? (Exodul 20:8-11)

Mulţi oameni sunt de părere că sâmbăta este Sabatul evreilor. Totuşi Biblia arată că Sabatul a fost păzit de oameni cu multe secole înainte de apariţia evreilor ca popor şi că a fost stabilit ca zi de odihnă cu ocazia creării lumii noastre.

Astfel, Geneza 2:1-3 declară că, după ce au fost create toate lucrurile din cele şase zile, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea, „a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o”. Observăm că Dumnezeu i-a oferit zilei de odihnă un loc special între zilele săptămânii. El nu numai că a binecuvântat ziua a şaptea, ci a şi sfinţit-o, ceea ce înseamnă că i-a împrumutat calităţile Sale acestui monument comemorativ.

1. Compară porunca despre Sabat din Exodul 20:8-11 cu cea din Deuteronomul 5:12-15. Există argumente că Sabatul ar fi doar pentru evrei?

Deosebirea cea mai importantă dintre aceste două referinţe este dată de motivaţia pentru păzirea zilei a şaptea. Textul din Exodul face referire directă la Geneza 2:3, accentuând faptul că Dumnezeu a binecuvântat şi a sfinţit ziua de odihnă, iar textul din Deuteronomul arată că motivul pentru păzirea zilei de odihnă este eliberarea evreilor din robia egipteană. Pornind de aici, mulţi conchid că sâmbăta este ziua de odihnă a evreilor, ignorând textul din Exodul care afirmă că ziua a şaptea a fost stabilită de Dumnezeu ca zi de odihnă pentru întreaga omenire, încă de la crearea lumii.

Însă eliberarea din Egipt amintită în Deuteronomul 5:15 este simbolul izbăvirii noastre din păcat prin Domnul Hristos. Prin urmare, ziua a şaptea este deopotrivă simbolul creării lumii şi al răscumpărării omenirii, două teme aflate într-o strânsă relaţie în Scriptură (Evrei 1:1-3; Coloseni 1:13-20; Ioan 1:1-14). Domnul Isus a putut fi Răscumpărătorul nostru pentru că El este Creatorul nostru. Iar Sabatul zilei a şaptea este simbolul lucrării Sale de Creator şi Răscumpărător.

Nu este suficient să pretindem că ne odihnim în Hristos. Cum te ajută păzirea Sabatului zilei a şaptea să găseşti această odihnă în El?

O zi de odihnă şi de închinare (Luca 4:16)

Potrivit afirmaţiilor din Coloseni 1:16 şi Evrei 1:2, înainte de întrupare, Hristos a participat direct la crearea lumii. Toate lucrurile au venit la existenţă prin El. Pavel spune că prin Hristos au fost făcute lucrurile nevăzute (Coloseni 1:16,17), deci şi ziua de odihnă. După aceea, când a luat chip omenesc, El S-a supus poruncilor Tatălui Său (Ioan 15:10). El S-a opus anumitor tradiţii şi a folosit orice prilej pentru a corecta comportamentul religios care nu era întemeiat pe voinţa lui Dumnezeu. De aceea, dacă ar fi urmărit să desfiinţeze ziua a şaptea ca zi de odihnă, ar fi avut din belşug astfel de ocazii.

Majoritatea textelor despre Sabat din Vechiul Testament vorbesc despre ziua a şaptea ca despre o zi de odihnă. Însă, pentru unii dintre noi, odihna înseamnă doar somn şi relaxare. E adevărat că ne putem bucura de somn şi de relaxare în Sabat, însă adevărata semnificaţie a cuvântului este „oprire”, „încetare” sau „pauză”. Ziua de odihnă este ziua în care ne putem lua o pauză de la munca obişnuită din cele şase zile ale săptămânii şi putem petrece un timp special împreună cu Creatorul nostru.

În timpul Domnului Hristos, evreii susţineau un serviciu divin de închinare în ziua de Sabat (vezi Luca 4:16). Evreii din Ierusalim puteau participa la serviciile speciale de rugăciune de la templu, care se deosebeau de cele din cursul săptămânii. Cei care locuiau în alte zone ale lumii au înfiinţat sinagoga ca loc de întâlnire cu ceilalţi şi de închinare în Sabat. Serviciul divin se putea desfăşura dacă se adunau cel puţin zece bărbaţi (un minyan).

2. Ce aflăm din Faptele 13:14,42,44; 16:13; 17:2; 18:4; Evrei 4:9 despre modul în care au păzit Sabatul primii creştini? Ce înţelegem de aici despre cei care pretind că Sabatul a fost schimbat cu duminica, în cinstea învierii Domnului Hristos?

Şi după înălţarea Domnului Hristos la cer, primii creştini, fiind evrei, au continuat să se închine în ziua prescrisă în Vechiul Testament. Cu aproximativ douăzeci de ani mai târziu, Pavel încă mai avea „obiceiul” de a merge la sinagogă în Sabat. Biblia nu ne arată că primii creştini ar fi păzit duminica.

O zi de bucurie (Marcu 2:27,28)

Mulţi oameni pretind că păzesc Sabatul, dar nu toţi înţeleg ce înseamnă aceasta. La fel ca fariseii din timpul Domnului Isus, unii dintre contemporanii noştri i-au impus zilei de odihnă nişte limite rigide, iar alţii o tratează ca pe oricare altă zi. Ziua a şaptea trebuie să fie sfinţită, dar ea trebuie să fie o zi de delectare, nu o povară.

Conducătorii religioşi din vremea lui Isus încorsetaseră Sabatul în 39 de reguli suplimentare, plecând de la ideea că, prin respectarea acestora, oamenii aveau să păzească Sabatul în mod desăvârşit. Intenţia lor a fost bună, dar rezultatul a fost altul decât cel aşteptat: ziua de odihnă nu mai era o zi de bucurie, ci un jug greu de purtat.

3. Citeşte cu atenţie Marcu 2:23-28. De ce au smuls ucenicii spice de grâu? Se spune că ar fi smuls spice şi Isus? Au călcat ucenicii atunci vreo poruncă din Scriptură?

Într-un Sabat, ucenicii treceau cu Isus prin nişte lanuri de grâu şi, pentru că le era foame, au mâncat boabe de grâu. Legea lui Moise le permitea să smulgă spice cu mâna din holda altuia (Deuteronomul 23:25), însă fariseii au luat-o ca pe o încălcare a poruncii care interzicea aratul şi seceratul în Sabat (vezi Exodul 34:21). Deşi nu se spune că Isus ar fi smuls spice împreună cu ucenicii, El i-a apărat, amintindu-le fariseilor despre ocazia în care David şi oamenii lui au mâncat din pâinea „interzisă”, din Casa lui Dumnezeu.

În Marcu 2:27,28, Domnul Isus a declarat că Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu omul pentru Sabat. Cu alte cuvinte, Sabatul nu a fost făcut pentru ca omul să-i aducă închinare, ci pentru a-i pune omului la dispoziţie ocazii de închinare. El este darul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire şi nu are rolul de a subjuga, ci de a oferi deconectare şi eliberare. Prin el, putem cunoaşte în mod practic odihna şi libertatea pe care le-am primit prin Hristos.

Ce lucruri pe care nu le poţi face cu uşurinţă în timpul săptămânii le poţi face în Sabat? Gândeşte-te bine la această întrebare şi pregăteşte-te să prezinţi răspunsul în cadrul grupei.

O zi de vindecare (Luca 13:16)

La început, Dumnezeu a declarat că toate lucrurile pe care le crease erau „foarte bune” (Geneza 1:31), desăvârşite din toate punctele de vedere. Însă, după intrarea păcatului în lume, răul şi-a pus amprenta pe toate lucrurile. Astfel, deşi fusese creat după chipul lui Dumnezeu, omul a devenit supus bolii, degradării şi morţii. Noi obişnuim să spunem că moartea face parte din viaţă, dar, în realitate, ea este o negare a vieţii. Ea nu ar fi trebuit să facă niciodată parte din experienţa noastră.

Dacă ţinem seama de acest plan iniţial al lui Dumnezeu pentru omenire, nu ne surprinde că Isus a făcut vindecările cele mai impresionante în Sabat.

4. Ce învăţăm din următoarele minuni făcute de Isus despre adevăratul scop al Sabatului? Marcu 3:1-6; Luca 13:10-17; Ioan 5:1-9; 9:1-14.

Fiecare vindecare săvârşită în Sabat este impresionantă şi este menită să ilustreze adevărata semnificaţie a zilei de odihnă. Înainte de a-l vindeca pe omul cu mâna uscată, Domnul le-a pus celor prezenţi o întrebare retorică: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” (Marcu 3:4). Existau motive întemeiate pentru a nu folosi ocazia de a alina suferinţa în ziua izbăvirii? Vindecarea femeii gârbove ilustrează în mod magistral funcţia eliberatoare a Sabatului.

Tema eliberării apare şi în relatarea despre vindecarea bărbatului bolnav de treizeci şi opt de ani de la Scăldătoarea Betesda, precum şi în cea a vindecării orbului din naştere. Când a fost acuzat de farisei că încălca Sabatul fiindcă îi vindeca pe bolnavi în această zi, Domnul Isus le-a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez” (Ioan 5:17). Vindecarea nu ar fi avut loc dacă Tatăl ceresc nu ar fi permis-o. Când vine vorba de alinarea durerii oamenilor, Dumnezeu nu Se odihneşte.

Ce putem învăţa din greşelile acestor conducători religioşi în ceea ce priveşte puterea uluitoare a prejudecăţilor de a ne împiedica să vedem chiar şi adevărurile cele mai evidente?

O lume nouă

Sabatul este ziua care ne aduce aminte de puterea creatoare a lui Dumnezeu şi ne îndreaptă privirea spre făgăduinţa de refacere a omului şi a lumii în care trăim. Sabatul ne trimite cu gândul înapoi, la zorii istoriei pământului, şi totodată în viitor, la destinul lui final. El ne îndreaptă privirea spre facerea lumii şi spre răscumpărare.

Dumnezeu a creat lumea aceasta desăvârşită, dar păcatul a pervertit lucrurile create de El. Însă păcatul nu va dura la nesfârşit. Dumnezeu a avut un plan de ieşire din criză, iar cheia acestui plan este restaurarea pământului şi, mai important, a locuitorilor lui, pe care i-a creat după chipul Său, îi va reface după chipul Său şi cărora le va da în stăpânire Noul Pământ. Acela care a creat Pământul şi a cărui lucrare o sărbătorim o dată la şapte zile va crea Pământul din nou. (Cât de importantă trebuie să fie comemorarea creării lumii noastre dacă ne-a fost dată porunca de a o sărbători săptămânal într-un mod special!)

5. Citeşte textele următoare. Notează în dreptul fiecăruia ideea care se leagă de semnificaţia Sabatului?

Isaia 65:17

Isaia 66:22

2 Petru 3:9-13

Apocalipsa 21:1

2 Corinteni 5:17

Galateni 6:15

Apocalipsa 21:5

„Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfinţi. El este dat tuturor acelora pe care îi sfinţeşte Hristos. Ca semn al puterii Sale sfinţitoare, Sabatul este dat tuturor acelora care, prin Hristos, devin o parte a Israelului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 288, 289

Ce poţi face în mod concret pentru a-I permite lui Dumnezeu să te sfinţească? Ce alegeri zilnice stimulează sau, dimpotrivă, împiedică acest proces al sfinţirii în viaţa ta?

Studiu suplimentar

„Încă de la începutul marii lupte din ceruri, scopul lui Satana a fost să distrugă Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a aduce la îndeplinire lucrul acesta s-a răsculat împotriva Creatorului şi, cu toate că a fost aruncat din cer, el a continuat să lupte de pe pământ. Ţinta pe care a urmărit-o neabătut a fost să-i amăgească pe oameni şi să-i determine să calce Legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a realizat fie prin lepădarea Legii în întregime, fie prin lepădarea unuia dintre principiile ei, dar rezultatul va fi, în cele din urmă, acelaşi. Cine calcă «o singură poruncă» arată dispreţ pentru toată Legea. Influenţa şi exemplul lui sunt de partea neascultării, iar el devine «vinovat de toate» (Iacov 2:10).” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 582

Întrebări pentru discuţie

1. Citeşte paragraful de mai sus din Tragedia veacurilor. În ce mod ne ajută Sabatul şi ceea ce s-a întâmplat cu Sabatul în creştinism să înţelegem atacul condus de Satana împotriva Legii lui Dumnezeu?

2. În textele din Marcu 3:2; Luca 13:14; Ioan 5:18; 9:16, Domnul Isus este învinuit de încălcarea Sabatului. Reciteşte Exodul 20:8-11 şi observă dacă acuzaţia era întemeiată. Ce le poţi spune celor care argumentează, pe baza acestor texte, că Isus nu ţinea Sabatul?

3. În cadrul grupei, prezintă răspunsul la întrebarea finală de la secţiunea de marţi: Ce lucruri pe care nu le poţi face în timpul săptămânii, din cauza obligaţiilor vremelnice, eşti liber să le faci în Sabat?

4. Analizează personal experienţa pe care o ai în Sabat. Pentru tine, ziua a şaptea este o zi a eliberării şi a odihnei sau o zi care te împovărează şi de care vrei să scapi cât mai repede? Ce poţi face pentru a te bucura de Sabat, pentru ca Sabatul să fie pentru tine o desfătare, cum se spune în Isaia 58:13: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării…”?