Aşteptarea cu răbdare
STUDIUL 11 » 3 SEPTEMBRIE – 9 SEPTEMBRIE
Textul de memorat: „Roada Duhului, dimpotrivă, este […] îndelunga răbdare […]” (Galateni 5:22)
Oamenii de ştiinţă au făcut un experiment cu bezele şi copii de patru ani. Un cercetător îi spunea fiecărui copil că putea mânca pe loc doar o bezea, dar, dacă aştepta până când cercetătorul se întorcea de unde avea să plece, copilul avea să primească două bezele. Unii dintre copii au înfulecat bezeaua imediat ce a plecat adultul; alţii au aşteptat. Diferenţele au fost notate, iar cercetătorii i-au urmărit pe aceşti copii până la anii adolescenţei. Cei care aşteptaseră s-au dovedit mai bine adaptaţi şi elevi mai buni şi mai încrezători decât cei care nu aşteptaseră. Răbdarea pare să fi fost un indiciu al unei trăsături superioare, ceva mai important în caracterul uman. Prin urmare, nu e de mirare că Domnul ne spune să cultivăm răbdarea.
Săptămâna aceasta vom analiza ce s-ar putea afla în spatele celui mai chinuitor dintre toate focurile: focul aşteptării.
De înţeles: De ce uneori trebuie să aşteptăm foarte mult pentru unele lucruri? Ce putem învăţa despre răbdare când ne aflăm în creuzetul încercării?
Duminică, 4 septembrie – Dumnezeul răbdării
1. Citeşte Romani 15:4,5. Ce mesaj ne transmit aceste versete?
De obicei nu avem răbdare când vine vorba de lucrurile pe care ni le dorim sau care ne-au fost promise. De cele mai multe ori suntem mulţumiţi doar atunci când obţinem ceea ce dorim cu ardoare. Şi, fiindcă rareori obţinem ce vrem atunci când vrem, de multe ori ajungem agitaţi şi nerăbdători. Cu o astfel de stare este aproape imposibil să ne păstrăm pacea şi încrederea în Dumnezeu.
Aşteptarea este dureroasă prin definiţie. În ebraică, unul dintre termenii traduşi cu „a aştepta cu răbdare” sau „a nădăjdui” (Psalmii 37:7, BTF, VBC) provine dintr-un cuvânt ce poate fi tradus cu „a fi foarte chinuit/a se chinui mult”, „a se zbate”, „a tremura”, „a fi rănit”, „a fi mâhnit”. Deprinderea răbdării nu este un proces uşor; uneori este esenţa a ceea ce înseamnă a trece prin focul încercării.
2. Ce ne spun versetele de mai jos? Unde duce răbdarea? Psalmii 27:14; Psalmii 37:7; Romani 5:3-5
În timp ce aşteptăm, ne putem concentra fie pe lucrurile pe care le aşteptăm, fie pe Cel care ţine acele lucruri în mâinile Sale. Diferenţa o face nu atât de mult timpul, îndelungat sau nu, de aşteptare, ci atitudinea pe care o avem în timp ce aşteptăm. Dacă ne încredem în Domnul, dacă am aşezat viaţa în mâinile Lui, dacă ne-am supus Lui voinţa noastră, atunci putem avea încredere că El va face ce este cel mai bine pentru noi atunci când este cel mai bine pentru noi, oricât de greu de crezut ar fi uneori.
Tu ce anume aştepţi cu disperare? Cum poţi învăţa să te laşi cu totul în seama lui Dumnezeu şi a momentului ales de El? Roagă-te să ai o atitudine de încredere şi supunere totală faţă de Domnul.
Luni, 5 septembrie – La momentul ales de El
3. Ce ne spun versetele de mai jos despre momentul perfect din perspectiva lui Dumnezeu? Romani 5:6; Galateni 4:4
Pavel ne spune că Isus a venit să moară pentru noi exact „la vremea cuvenită”. Dar Pavel nu ne spune de ce a fost acela momentul perfect. Este foarte uşor să citeşti aceste versete şi să te întrebi: De ce Isus a aşteptat mii de ani înainte să vină pe pământ ca să trateze problema păcatului – nu a înţeles universul că păcatul era ceva foarte rău cu mult înainte de momentul acela? Ne-am putea întreba de ce Isus întârzie să vină şi a doua oară. Şi ne-am mai putea întreba şi de ce Domnul întârzie atât de mult cu răspunsul la rugăciunile noastre.
4. Gândeşte-te, de exemplu, la profeţia celor 70 de săptămâni, din Daniel 9:24-27, o profeţie despre Isus ca Mesia. Cât de lungă a fost această perioadă? Ce îţi spune ea despre nevoia de a aştepta răspunsul de la Dumnezeu la vremea Lui, chiar dacă pare că durează foarte mult?
Există multe şi importante motive spirituale pentru aşteptare. În primul rând, aşteptarea ne poate reorienta atenţia de la „lucruri” la Dumnezeu Însuşi. În al doilea rând, aşteptarea ne permite să ne formăm o imagine mai clară despre propriile motive şi dorinţe. În al treilea rând, aşteptarea dezvoltă perseverenţa – tăria spirituală. În al patrulea rând, aşteptarea reprezintă oportunitatea de a dezvolta calităţi spirituale, precum credinţa şi încrederea. În al cincilea rând, aşteptarea Îi permite lui Dumnezeu să aşeze alte piese în puzzle-ul imaginii de ansamblu. În al şaselea rând, s-ar putea să nu ştim niciodată motivul pentru care aşteptăm, prin urmare, învăţăm să trăim prin credinţă. Ce alte motive îţi mai vin în minte?
Ce exemple găseşti în Biblie cu Dumnezeu făcând anumite lucruri la momentul ales de El, care te ajută să ai încredere că El va face şi pentru tine ce e bine la timpul ideal ales de El? (De exemplu, Avraam şi Sara şi promisiunea unui fiu). În acelaşi timp întreabă-te: Ce anume din ce fac eu amână răspunsul la o rugăciune ce ar fi putut primi răspuns cu mult timp în urmă?
Marţi, 6 septembrie – David: un exemplu de aşteptare
În 1 Samuel 16:1-13 îl vedem pe tânărul David uns împărat de către Samuel. Dar drumul a fost lung de la păşunile tatălui său Isai până la tronul din Ierusalim. Nu încape îndoială că uneori David s-a simţit ca în dogoarea unui cuptor.
În primă fază, David este chemat să cânte la instrument pentru a linişti sufletul tulburat al lui Saul (1 Samuel 16). Mai târziu devine eroul lui Israel atunci când îl ucide pe Goliat (1 Samuel 17). După aceea urmează o perioadă lungă în care David fuge să-şi salveze viaţa. Atât Saul, cât şi fiul său Ionatan ştiu că David este menit să fie următorul împărat (1 Samuel 23:17; 24:20). Dar David nu face nimic pentru a grăbi împlinirea a ceea ce fusese pus deoparte pentru el de Dumnezeu. De fapt, pare să facă opusul. Chiar şi când Saul încearcă să-l omoare, iar David îi taie o bucată din manta, „inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul” (1 Samuel 24:5). Când Saul încearcă din nou să-l omoare, David refuză să-l omoare la rândul lui pe Saul, când are ocazia (1 Samuel 26:7-11).
5. Citeşte 1 Samuel 26:1-11. De ce David refuză să-l omoare pe Saul? Ce principii învăţăm de aici despre modul în care Dumnezeu Îşi împlineşte planurile în viaţa noastră?
6. Citeşte acum 1 Samuel 26:12-25. Ce efect a avut asupra lui Saul refuzul lui David de a-l omorî? Ce învăţăm de aici despre avantajele aşteptării intervenţiei lui Dumnezeu?
Analizând traseul lui David spre tron, probabil că l-am putea rezuma aşa: nu pune mâna pe ceea ce Dumnezeu nu ţi-a dat încă! Darurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cel mai binevenite din mâna Sa şi la vremea Sa. Pentru aceasta e posibil să fie nevoie de o aşteptare foarte lungă. Germenii de fasole cresc efectiv în decurs de ore, în timp ce un stejar are nevoie de mulţi ani. Dar, atunci când vânturile puternice vor bate, stejarul nu va fi dezrădăcinat.
Gândeşte-te cât de uşor i-ar fi fost lui David să justifice uciderea lui Saul. (La urma urmei, lui David i se spusese că tronul va fi al lui, iar Saul era oricum un om rău). Dar faptele lui David transmit adevărata credinţă în Dumnezeu. Ce înveţi din exemplul lui în legătură cu ceea ce aştepţi tu să se întâmple?
Miercuri, 7 septembrie – Ilie: problema pripirii
Momentul adevărului de pe muntele Carmel trecuse (1 Împăraţi 18). Focul coborâse din cer, tot poporul Îl recunoscuse pe adevăratul Dumnezeu, iar profeţii mincinoşi fuseseră omorâţi. Dumnezeu fusese răzbunat. Ai crede că Ilie progresase în ce priveşte tăria spirituală, dar deodată el aude ceva ce îl sperie atât de tare încât vrea să moară. Citeşte episodul din 1 Împăraţi 19:1-9. Ultimele cuvinte din acest pasaj sunt îngrijorătoare: „Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: «Ce faci tu aici, Ilie?»” (1 Împăraţi 19:9). În mod evident, frica îl determinase pe Ilie să fugă şi să ajungă undeva unde nu trebuia.
7. După o asemenea intervenţie impresionantă din partea Domnului pe muntele Carmel, Ilie ar fi trebuit să fie plin de credinţă şi încredere; în schimb, el fuge să-şi salveze viaţa. Ce lecţii putem învăţa din acest exemplu greşit?
Acest episod ilustrează un lucru important: când ne pripim, ne impacientăm sau ne precipităm, putem ajunge foarte uşor unde nu trebuie. Pe Ilie, frica l-a făcut să se simtă copleşit şi să fugă în deşert, dorindu-şi să nu se fi născut niciodată. Dar sunt şi alte lucruri care ne determină să fugim în afara planului lui Dumnezeu pentru noi.
8. Ce i-a determinat pe cei din textele de mai jos să se îndepărteze de voinţa lui Dumnezeu?
Geneza 16:1-3
Numeri 20:10-12
Judecătorii 14:1-3
Matei 20:20,21
Luca 9:52-56
Faptele 9:1
Cât de uşor este ca din ambiţie, furie, înflăcărare, lipsa credinţei sau un presupus zel pentru Domnul să ne îndreptăm spre un loc în care nu ar trebui să fim! Nimeni nu este imun la acest pericol. Secretul este să cultivăm o credinţă plină de încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu, despre care ştim că ne iubeşte şi ne vrea binele suprem. Acest lucru nu se întâmplă automat. Da, credinţa este un dar, dar este un dar care trebuie cultivat, îngrijit şi ocrotit cu fervoare.
Joi, 8 septembrie – Lecţia desfătării în Domnul
Psalmul 37 conţine o minunată promisiune. Imaginează-ţi că primeşti tot ce ţi-ai dorit vreodată. Dar obţinerea a tot ce ne doreşte inima presupune să avem o inimă care este încântată de Domnul. Aşadar, ce înseamnă expresia: „Domnul să-ţi fie desfătarea”?
Citeşte Psalmii 37:1-11. Contextul celor afirmate în versetul 4 este probabil surprinzător. David scrie ce înseamnă să fii înconjurat de oameni care acţionează împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui. Când oamenii acţionează împotriva noastră, adesea reacţia naturală este să ne înfuriem sau să ne îndreptăţim. Dar David îndeamnă la altceva.
9. Care este sfatul lui David pentru cei aflaţi în această situaţie?
Psalmii 37:1
Psalmii 37:5
Psalmii 37:7
Psalmii 37:8
10. Reciteşte Psalmii 37:4. Date fiind versetele evidenţiate mai sus, ce înseamnă ca „Domnul să-ţi fie desfătarea”?
David repetă în diferite moduri ideea încrederii în Domnul. Ai încredere că El va acţiona! Nu te supăra, pentru că Dumnezeu este Dumnezeul tău şi El acţionează în favoarea ta – chiar în clipa de faţă! Nu trebuie să iei situaţia în propriile mâini şi să încerci să rezolvi lucrurile de unul singur. Tatăl tău din ceruri se ocupă de tot. Încrede-te în El! Încrede-te pe deplin în El!
În acest context scrie David despre satisfacţia, încântarea şi delectarea în Domnul. A ne desfăta în Domnul înseamnă a trăi într-o stare de încredere perfectă. Nimic nu ne poate tulbura pacea, pentru că Dumnezeu este aici şi este la lucru. Îl putem lăuda, ne putem chiar bucura, pentru că nimeni nu Îl poate depăşi pe Dumnezeul nostru. Când învăţăm să facem aceste lucruri vom primi cu adevărat ce ne doreşte inima, fiindcă vom primi ceea ce Tatăl nostru iubitor ne oferă, la momentul cel mai benefic pentru noi şi pentru Împărăţia Lui.
Cum poţi învăţa să te delectezi în Domnul sau „Domnul să-ţi fie desfătarea”? Roagă-te ca încântarea în El să devină o realitate în viaţa ta.
Vineri, 9 septembrie
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul 62
Planul lui Dumnezeu pentru noi ar putea cere din partea noastră multă aşteptare, iar acest lucru ne poate într-adevăr pune pe jar. Vom ajunge să învăţăm răbdarea dacă ne vom concentra pe persoana lui Dumnezeu şi vom avea încredere că El acţionează în favoarea noastră. Există multe motive de aşteptare şi toate au în vedere împlinirea planurilor lui Dumnezeu pentru noi şi pentru Împărăţia Sa. Putem pierde multe dacă ne precipităm şi I-o luăm înainte lui Dumnezeu, dar putem obţine multe dacă ne menţinem o atitudine de încredere şi încântare în El.
Dumnezeu cântăreşte şi măsoară fiecare încercare. „Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea” (2 Timotei 1:12). Dacă ne educăm mintea şi sufletul să avem mai multă credinţă, mai multă dragoste, o răbdare mai mare şi o încredere desăvârşită în Tatăl nostru ceresc, vom avea mai multă pace şi fericire zi de zi, pe măsură ce trecem prin luptele acestei vieţi.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA RUGĂCIUNEA
Biblia: Judecătorii 16 – Rut 1;
1. Ce ocupaţie avea Samson în temniţă?
2. Câţi luptători de elită puteau să ochească un fir de păr cu praştia?
3. Pentru ce au fost răpite fetele care jucau la Silo?
4. Cu ce ocazie s-au spus cuvintele: „Sunt mult mai amărâtă decât voi”?
Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 2 (de la paragraful „Să evităm neglijarea rugăciunii”)
5. Ce să facem dacă vrem să fim pregătiţi pentru lucrarea pe care Dumnezeu doreşte să ne-o încredinţeze?
Aici puteţi citi cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
Aici puteţi asculta cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Rugăciunea.pdf
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!