Aşa cum moare sămânţa
STUDIUL 12 » 10 SEPTEMBRIE – 16 SEPTEMBRIE
Textul de memorat: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)
Imaginea zugrăvită de Isus despre bobul de grâu care moare este o analogie fascinantă cu supunerea noastră faţă de voinţa lui Dumnezeu. În primul rând are loc căderea. Bobul care cade din spicul de grâu nu are niciun control asupra locului sau modului în care cade pe pământ. Nu-şi poate alege solul care îl înconjoară şi care apoi îl apasă cu greutatea lui.
În al doilea rând este aşteptarea. În timp ce zace în pământ, grăuntele nu ştie ce îi rezervă viitorul. Nu ştie cum va fi viaţa în viitor, fiindcă este doar un bob de grâu.
În al treilea rând are loc moartea. Grăuntele nu poate deveni un fir de grâu dacă nu renunţă la statutul sigur, confortabil de bob. El trebuie să moară, adică trebuie să renunţe la ce a fost dintotdeauna ca să poată fi transformat dintr-o sămânţă într-o plantă aducătoare de rod.
De înţeles: Dacă ştim că voia lui Dumnezeu este cea mai bună pentru noi, de ce ne este aşa de greu să o acceptăm? Ce exemplu de supunere ne-a lăsat Hristos? Cum vezi că se aplică la viaţa ta analogia cu bobul de grâu?
Duminică, 11 septembrie – Supunere în vederea slujirii
1. Citeşte Filipeni 2:5-9. Ce mesaj important pentru noi găsim în aceste versete?
Cultura contemporană ne îndeamnă pe toţi să ne cerem şi să ne apărăm propriile drepturi. Şi este un lucru bun; în cele mai multe situaţii aşa ar trebui să facem. Dar, ca şi în cazul lui Isus, voia lui Dumnezeu ne poate cere să renunţăm de bunăvoie la drepturile noastre, ca să-I slujim Tatălui în moduri cu impact veşnic în ce priveşte Împărăţia lui Dumnezeu. Acest proces de renunţare la drepturi poate fi dificil şi supărător, creând condiţiile dintr-un cuptor al încercării.
Să vedem modul în care a renunţat Isus la drepturile Sale (Filipeni 2:5-8)! Aceste versete descriu trei paşi făcuţi de Isus în procesul de supunere faţă de voia Tatălui Său. De la bun început, Pavel ne atrage atenţia: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5). Ca să poată fi în postura de a ne salva, Isus a renunţat la statutul Său de egal cu Tatăl şi S-a mutat pe pământ sub forma şi cu limitările unei fiinţe umane (Filipeni 2:6,7). Isus nu a venit ca un om mare şi grozav, ci ca un servitor al celorlalte fiinţe umane (Filipeni 2:7).
Ca om rob, Isus nu a trăit o viaţă lungă şi tihnită, ci S-a făcut „ascultător până la moarte”. Iar, când a murit, nici nu a murit într-o manieră nobilă şi glorioasă. Nu, ci a fost „ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8).
2. În ce domenii ale vieţii noastre putem aplica acest exemplu al lui Isus? Dacă drepturile şi egalitatea sunt bune în ele însele şi ar trebui protejate, cum explici că uneori trebuie renunţat la ele? Acum citeşte Filipeni 2:9- Cum ne ajută acest verset să înţelegem motivul supunerii faţă de voia lui Dumnezeu?
Roagă-te pentru înţelepciune de la Duhul Sfânt când răspunzi la aceste întrebări: La ce drepturi ţin chiar acum care poate că nu mă lasă să mă supun voii lui Isus prin slujire, în familia şi în biserica mea, dar şi în societate? Până unde sunt dispus să rabd disconfortul de a le sluji altora mai eficient?
Luni, 12 septembrie – Moarte înainte de cunoaştere
Mulţi creştini caută în mod sincer să cunoască voia lui Dumnezeu pentru viaţa lor. „Dacă aş şti care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea, aş sacrifica orice pentru El.” Dar, şi după ce Îi facem această promisiune lui Dumnezeu, putem fi la fel de neştiutori cu privire la voia Lui. Cauza acestei neştiinţe se poate găsi în Romani 12:1,2. Pavel descrie modul în care putem cunoaşte voia lui Dumnezeu şi subliniază un lucru important: dacă vrei să cunoşti voia lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să faci sacrificii.
Citeşte Romani 12:1,2. Pavel spune că vom putea deosebi „bine voia lui Dumnezeu” atunci când: (1) vom înţelege într-adevăr „îndurarea lui Dumnezeu” faţă de noi (Romani 12:1); (2) ne vom aduce pe noi înşine jertfe vii pentru Dumnezeu (Romani 12:1); (3) mintea noastră se va înnoi (Romani 12:2).
Doar o minte înnoită poate înţelege cu adevărat voia lui Dumnezeu. Dar această reînnoire depinde în primul rând de moartea faţă de sine. Nu a fost suficient ca Hristos să sufere şi atât – El a trebuit să moară.
3. Cere-I Duhului Sfânt să-ţi arate domeniile din viaţa ta în care nu eşti pe deplin „mort”. La ce lucruri îţi cere Duhul Sfânt să renunţi ca să devii o „jertfă vie” pentru Dumnezeu?
Când nu suntem complet „morţi” faţă de noi înşine în anumite domenii ale vieţii, Dumnezeu lasă ca focul încercării să ni le aducă în atenţie. Prin urmare, suferinţa nu doar ne ajută să ne confruntăm cu propriul păcat, ci ne oferă şi o perspectivă cu privire la renunţarea de Sine a lui Isus. Elisabeth Elliot a scris: „Renunţarea la cea mai profundă dorinţă a inimii noastre este probabil punctul în care ne apropiem cel mai mult de înţelegerea crucii. […] Propria experienţă a crucificării, deşi de nemăsurat mai mică decât cea a Mântuitorului nostru, ne oferă categoric şansa de a începe să-L cunoaştem prin împărtăşirea suferinţelor Sale. Orice formă ar îmbrăca suferinţa noastră, El ne cheamă la acea părtăşie” (Elisabeth Elliot, Questfor Love, Fleming H. Revell, Grand Rapids, MI, 1996, p. 182).
Fă din Romani 12:1,2 subiectul tău de meditaţie şi rugăciune. Gândeşte-te la ce trebuie să renunţi ca să devii o „jertfă”. Cum te ajută acest lucru să înţelegi suferinţele îndurate de Isus pe cruce pentru tine? Cum te ajută această înţelegere să ai părtăşie cu Isus şi suferinţele Sale?
Marţi, 13 septembrie – Dispoziţia de a asculta
„Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: «Samuele, Samuele!» Şi Samuel a răspuns: «Vorbeşte, căci robul Tău ascultă!» (1 Samuel 3:10).
Ai auzit vreodată acea voce blândă şi liniştită a Duhului Sfânt, dar ai ignorat-o şi, drept urmare, totul a mers rău, iar mai târziu ai zis în sinea ta: „Oh, nu, de ce nu am ascultat-o?”
Cartea 1 Samuel descrie istoria unui om în vârstă cu doi fii răi şi neascultători de Domnul şi istoria unui băieţel ascultător de Domnul. Deşi au existat avertismente puternice din partea lui Dumnezeu, aceia care trebuiau să-şi schimbe căile nu le-au schimbat.
4. Citeşte 1 Samuel 2:12 – 3:18. Ce deosebire se observă clar între cei care ascultă şi cei care nu ascultă de Dumnezeu?
Fiii lui Eli se preocupau de alte lucruri, numai de cele ce ţineau de Dumnezeu, nu. Iar Eli, după ce a auzit ce dorea Dumnezeu şi le-a făcut observaţie fiilor lui, n-a părut să mai facă şi altceva. Era evident că fiii lui nu voiau să supună voinţei lui Dumnezeu detaliile vieţii lor. Ce contrast cu micul Samuel!
Predicatorul Charles Stanley descrie cât de important este să cultivăm o deschidere faţă de glasul lui Dumnezeu, iar pentru aceasta foloseşte analogia scoaterii din viteză, din domeniul şofatului. El spune: „Duhul Sfânt […] nu vorbeşte de dragul de a transmite informaţii. El vorbeşte ca să primească un răspuns, o reacţie. Şi ştie că, atunci când propriile noastre planuri reprezintă o felie foarte mare din atenţia noastră, este o pierdere de timp să ne sugereze ceva contrar lor. Când aşa stau lucrurile, El adesea tace. Aşteaptă ca noi să fim suficient de scoşi din viteză cât să auzim şi, în cele din urmă, să ne supunem” (Charles Stanley, The Wonderful Spirit-Filled Life, Thomas Nelson Publishers, Nashville, TN, 1992, p. 179-180).
Ce crezi că vrea să spună Stanley cu „scoaterea din viteză”? În ce priveşte deschiderea ta faţă de Dumnezeu, ce lucruri te împiedică adesea să auzi şi în final să te supui? Ce trebuie să faci ca să îţi cultivi receptivitatea la glasul lui Dumnezeu şi hotărârea de a te supune îndrumării Lui?
Miercuri, 14 septembrie – Încrederea în propriile puteri
Eva a păcătuit în Grădina Edenului nu doar pentru că a pus la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. Miezul problemei a fost convingerea ei că avea suficientă înţelepciune încât să decidă singură ce era bine şi ce era rău. Ea s-a încrezut în propria judecată. Când ne bazăm pe judecata noastră în loc să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu ne expunem la tot felul de probleme.
Istoria lui Saul descrie paşii spre încrederea în sine şi spre tragedia care nu întârzie să vină. Samuel l-a uns pe Saul împărat ales de Dumnezeu (1 Samuel 10:1), apoi i-a dat instrucţiuni precise (1 Samuel 10:8), pe care Saul le-a nesocotit.
5. Citeşte 1 Samuel 13:1-14. Ce faptă a lui Saul a dus la propria lui ruină?
Trei sunt paşii alunecării lui Saul pe drumul încrederii în sine, la foarte scurt timp după ce a ajuns împărat. Problema este că niciunul dintre aceşti paşi nu a fost foarte rău în sine. Ei conţineau seminţele tragediei pentru că au fost făcuţi independent de Dumnezeu. Să observăm etapele în care s-a produs căderea lui Saul:
(1) Saul a spus „am văzut” – împrăştierea trupelor sale şi absenţa lui Samuel (1 Samuel 13:11). Saul era presat şi a evaluat situaţia cu propriii ochi.
(2) Saul a trecut de la „am văzut” la „mi-am zis” – că filistenii aveau să îi cucerească (1 Samuel 13:12). Ce a văzut cu ochii lui a determinat ce a spus, sau a presupus, el în legătură cu situaţia.
(3) Saul a trecut de la „mi-am zis” la „am îndrăznit” – „m-am simţit” constrâns să aduc jertfa (1 Samuel 13:12). Ce a gândit i-a determinat faptele.
Toţi facem la fel: ne bazăm pe perspectiva noastră omenească, ce ne determină să ne încredem în gândirea noastră omenească, ceea ce ne face să ne bazăm pe sentimentele noastre omeneşti. Apoi acţionăm pe baza acestor simţăminte.
De ce crezi că i-a fost atât de uşor lui Saul să-şi urmeze propria judecată, deşi poruncile clare ale lui Dumnezeu încă îi răsunau în urechi? Dacă ştim că suntem atât de fragili şi avem o cunoaştere atât de limitată, de ce încă ne bazăm pe noi înşine? Ce putem face ca să învăţăm să ne încredem în poruncile lui Dumnezeu mai mult decât în noi înşine?
Joi, 15 septembrie – Înlocuitori
După cum am văzut ieri, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu poate fi împiedicată atunci când ne bazăm pe propriile puteri. Este de asemenea posibil să ne bazăm şi pe înlocuitori. Când sunt deprimate, unele persoane îşi cumpără ceva care le bucură foarte mult. Când unii simt că le lipseşte ceva, încearcă să se remarce şi să ajungă faimoşi. Când alţii au dificultăţi cu propriul partener, îşi caută pe altcineva.
Multe dintre lucrurile la care apelăm pot scădea presiunea pe care o simţim, dar nu rezolvă neapărat problema şi nici nu ne învaţă cum să gestionăm situaţia mai bine data următoare. Doar ajutorul supranatural de la Dumnezeu poate face acest lucru. Problema este că de multe ori ne bazăm pe surogate – pe lucruri sau persoane care Îl înlocuiesc pe Dumnezeu -, în loc să depindem de Dumnezeu Însuşi. Iată trei elemente cu care Îl înlocuim pe Dumnezeu: (1) Folosim logica omenească sau experienţe din trecut, când, de fapt, avem nevoie de o revelaţie proaspătă; (2) Blocăm problemele în mintea noastră, când, de fapt, avem nevoie de soluţii divine; (3) Fugim de realitate şi Îl evităm pe Dumnezeu, când, de fapt, avem nevoie de comuniune cu El pentru putere divină.
Zaharia ne ajută să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat când suntem tentaţi să folosim înlocuitori. După mulţi ani petrecuţi departe, exilaţii se întorseseră în sfârşit din Babilon şi s-au apucat imediat să reconstruiască templul. Dar exista o opoziţie teribilă faţă de iniţiativa lor (vezi Ezra 4 – 6). Aşa că Zaharia vine cu acest mesaj de încurajare pentru Zorobabel, cel care conducea lucrările.
6. Citeşte acest mesaj în Zaharia 4. Ce spune Dumnezeu şi cum ar putea Duhul Sfânt să influenţeze finalizarea unei construcţii (v. 6)? Ce învăţăm de aici despre relaţia dintre Duhul Sfânt şi lucrurile practice pe care le facem?
Dumnezeu nu a oprit opoziţia faţă de reconstruirea templului şi nici nu l-a cruţat pe Zorobabel de stresul de a gestiona această împotrivire. Nici pe noi Dumnezeu nu ne va feri întotdeauna de opoziţie. Dar, când împotrivirea se iveşte, Dumnezeu o poate folosi ca pe un creuzet de rafinare, ca să ne înveţe să depindem de El.
Când eşti stresat, spre ce te îndrepţi ca primă reacţie? Spre mâncare? Televizor? Rugăciune? Supunere faţă de Dumnezeu? Ce spune răspunsul tău despre tine şi lucrurile pe care ai nevoie să le înveţi sau să le schimbi?
Vineri, 16 septembrie
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolele 56 şi 60
Supunerea faţă de voia lui Dumnezeu are loc atunci când murim faţă de propriile dorinţe şi ambiţii. Acest lucru creează condiţiile pentru adevărata slujire a altora. Nu putem trăi pentru Dumnezeu dacă nu devenim o jertfă şi dacă nu suntem permanent receptivi la glasul lui Dumnezeu. Ca să supunem într-adevăr voii lui Dumnezeu dorinţele noastre, trebuie să recunoaştem pericolele bizuirii pe noi înşine şi pe lucrurile cu care înlocuim Cuvântul şi puterea lui Dumnezeu. Când supunerea faţă de voia lui Dumnezeu se află în centrul vieţii creştine, Dumnezeu poate îngădui să învăţăm dependenţa de El prin intermediul cuptorului încercărilor.
„Neglijenţa lui Eli îi este înfăţişată cu claritate fiecărui tată şi fiecărei mame din ţară. Ca urmare a iubirii lui nesfinţite sau a indispoziţiei lui de a se achita de o datorie neplăcută, el a cules roadele nelegiuirii în fiii lui ticăloşi. Atât părintele care a îngăduit nelegiuirea, cât şi copiii care au săvârşit-o au fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, iar El nu a vrut să accepte nicio jertfă sau vreun dar pentru păcatul lor” (Ellen G. White, Îndrumarea copilului, p. 276).
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA RUGĂCIUNEA
Biblia: Rut 2 – 1 Samuel 4;
1. Ce urare de nuntă i-au făcut bătrânii lui Boaz?
2. Ce a făcut-o pe Ana să mănânce şi să-şi schimbe expresia feţei?
3. Ce cuvânt a uitat Samuel să spună când I-a răspuns prima dată Domnului?
4. De ce boală suferea Eli la vârsta de 98 de ani?
Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 3 „Dumnezeu ascultă rugăciunea”
5. Ce se va întâmpla cu fiecare rugăciune sinceră?
Aici puteţi citi cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
Aici puteţi asculta cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Rugăciunea.pdf
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!