Când se vede faţa aurarului

STUDIUL 4 » 16 IULIE – 22 IULIE

Textul de memorat: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)

Amy Carmichael a dus un grup de copii la un aurar tradiţional din India. În mijlocul unui foc de cărbuni se afla o ţiglă curbată. Pe ţiglă era un amestec de sare, fruct de tamarin şi praf de cărămidă. Încorporat în acest amestec era şi aurul. În timp ce focul devora amestecul, aurul devenea mai pur. Aurarul scotea aurul cu nişte cleşti şi, dacă nu era suficient de pur, îl aşeza din nou în foc cu un nou amestec. Însă, de fiecare dată când punea din nou aurul, creştea temperatura. Grupul a întrebat: „Cum ştiţi când aurul s-a purificat?” Aurarul a răspuns: „Când pot să-mi văd faţa reflectată în el” (Amy Carmichael, Learning of God, Christian Literature Crusade, Fort Washington, PA, 1989, p. 50).

Dumnezeu caută să ne cureţe, să ne facă puri ca aurul, să ne transforme după chipul Lui. Aceasta este o ţintă uimitoare şi pare şi mai uimitor faptul că un caracter asemenea lui Hristos se dezvoltă doar atunci când trecem prin focurile vieţii.

De înţeles: Ce rol joacă suferinţa în procesul de curăţire? Cum înţelegem acest proces în contextul marii lupte?

Duminică, 17 iulie – „Asemenea chipului Fiului Său”

„Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi” (Romani 8:29).

La început, Dumnezeu ne-a făcut după chipul Său (Geneza 1:27), dar acel chip a fost deformat de păcat.

1. În ce aspecte se vede deformarea chipului lui Dumnezeu în om?

Este clar: cu toţii am fost afectaţi de păcat (Romani 3:10-19). Totuşi dorinţa lui Dumnezeu este să ne readucă la stadiul iniţial. Iar aici se potriveşte versetul nostru de astăzi: ne dezvăluie planul lui Dumnezeu ca toţi aceia care îşi supun viaţa Duhului Sfânt „să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29).

Dar mai este o dimensiune: „Însuşi chipul lui Dumnezeu trebuie refăcut în oameni. Onoarea lui Dumnezeu, onoarea lui Hristos, este în joc prin desăvârşirea caracterului poporului Său” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 671).

2. Cum înţelegi ce ne spune Ellen White în citatul de mai sus? Vezi şi Iov 1; Matei 5:16; 1 Corinteni 4:9; Efeseni 3:10.

În calitate de creştini, nu trebuie să uităm niciodată că ne aflăm în mijlocul unei drame cosmice. Marea luptă dintre Hristos şi Satana se desfăşoară peste tot în jurul nostru. Bătălia ia numeroase forme şi se manifestă în multe feluri. Şi, deşi multe aspecte sunt ascunse, putem înţelege că în calitate de urmaşi ai lui Hristos avem de jucat un rol în această dramă şi putem aduce slavă lui Isus prin viaţa pe care o ducem.

Imaginează-ţi că te afli pe terenul unui stadion imens. Într-o tribună sunt fiinţele cereşti loiale Domnului, în cealaltă tribună sunt fiinţele care au căzut împreună cu Lucifer. Dacă viaţa ta din ultimele 24 de ore s-ar derula pe acel teren, din ce tribună s-ar auzi mai multe ovaţii? Ce spune răspunsul tău despre tine însuţi?

Luni, 18 iulie – Credinţă, în mijlocul focului

Una este să fii în luptă şi cu totul alta este ca nici măcar să nu vezi forţele dispuse în respectiva luptă. Într-un anumit sens, aşa este şi cu noi, creştinii. Ştim că forţele sunt acolo, le simţim în viaţa noastră, totuşi trebuie să înaintăm prin credinţă, încrezându-ne în „Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27).

3. Citeşte Iov 23:1-10. Care este esenţa luptei lui Iov? Ce anume nu vede el? În acelaşi timp, ce acceptă el prin credinţă, în ciuda încercărilor prin care trece?

Chiar şi în mijlocul încercărilor lui teribile, Iov s-a încrezut în Domnul. În ciuda a tot, Iov era hotărât să reziste. Şi unul dintre lucrurile care l-au determinat să persevereze a fost nu o medalie de aur, ci, uitându-se în viitor, şi-a dat seama că, dacă se prindea de Dumnezeu, avea să iasă învingător – avea să iasă precum aurul. Nu ni se spune cât de multe ştia Iov despre ce se întâmpla în spatele cortinei. Indiferent cât de multe erau ascunse de el, Iov a rezistat focului purificator.

Ţie ţi-e teamă de foc? Eşti îngrijorat de dogoarea pe care ar putea-o genera împrejurările? Poate, ca şi în cazul lui Iov, frigerea focului de la Dumnezeu pare inexplicabilă. Ar putea fi vorba de dificultatea de adaptare la noul loc de muncă sau în noua casă. Sau faptul că trebuie să supravieţuieşti unui rău tratament la locul de muncă sau chiar în sânul propriei familii. Ar putea fi o boală sau pierderi financiare. În cazul unora, chiar războiul. Oricât de greu de înţeles ar fi, Dumnezeu poate folosi aceste încercări pentru a te şlefui şi a te rafina, a reproduce chipul Său în caracterul tău.

Pare a fi un imbold pentru Iov faptul că va ieşi curat ca aurul – o ţintă, un obiectiv asupra căruia să-şi fixeze ochii, iar acest lucru îl ajută să răzbată prin necazuri. Faptul că, în ciuda durerii şi a suferinţei, el a fost capabil să înţeleagă realitatea procesului de curăţire este în sine o mărturie puternică despre caracterul lui. În acelaşi timp, chiar dacă nu înţelegea foarte multe, el ştia că acele încercări aveau să-l rafineze, să-l facă mai bun.

Potrivit experienţei tale, în ce fel încercările pot şlefui şi rafina pe cineva? Care sunt alte căi prin care ai putea fi curăţit, în afară de suferinţă?

Marţi, 19 iulie – Ultimele cuvinte ale lui Isus

Isus era în Ierusalim, pe punctul de a-Şi da viaţa. Potrivit Evangheliei după Matei, ultimul ceas de învăţătură a lui Isus înainte de Paşte a fost petrecut pentru a le spune ucenicilor pilde, inclusiv parabola despre cele zece fecioare şi despre oi şi capre. Aceste relatări au legătură cu modul în care noi ar trebui să trăim în timp ce aşteptăm ca Isus să revină. Prin urmare, relevanţa lor în prezent – când semnele revenirii Lui se văd peste tot în jurul nostru – nu a fost niciodată mai importantă.

În legătură cu parabola celor zece fecioare (Matei 25:1-12), mulţi comentatori precizează că uleiul este un simbol al Duhului Sfânt. Ellen White este de aceeaşi părere, dar ea mai spune şi că acest ulei este un simbol al caracterului şi este ceva ce nimeni nu poate obţine în locul nostru.

4. Citeşte Matei 25:1-12. În ce fel înţelesul parabolei se schimbă în funcţie de interpretarea dată uleiului: un simbol al Duhului Sfânt sau al dobândirii caracterului. Ce aplicaţie poţi face în dreptul tău din perspectiva ambelor interpretări?

Duhul Sfânt:

Caracterul:

5. Citeşte parabola despre oi şi capre din Matei 25:31-46. Ce criterii sunt folosite pentru despărţirea oilor de capre?

Să observăm că Împăratul separă oamenii – oile de capre – pe baza faptelor lor, a caracterului. Deşi Isus nu susţine aici mântuirea prin fapte, putem vedea cât de importantă este dezvoltarea caracterului în planul de mântuire şi cum aceia care sunt cu adevărat salvaţi prin Isus vor reflecta acea salvare în viaţa şi caracterul lor.

Se spune despre caracter că reprezintă ceea ce omul este pe întuneric, când nu îl vede nimeni. Ce fel de persoană eşti când nu te vede nimeni? Ce îţi spune răspunsul tău despre schimbările pe care trebuie să le faci?

Miercuri, 20 iulie – „Cei înţelepţi”

În secţiunea de ieri am analizat importanţa caracterului în viaţa acelora care aşteaptă a doua venire. Astăzi vom analiza mai îndeaproape importanţa caracterului la aceia care vor fi în viaţă la a doua venire a lui Isus.

6. Citeşte Daniel 12:1-10. La ce perioadă din istoria pământului se face referire? Mai important, ce înţelegem din aceste versete despre caracterul copiilor lui Dumnezeu din acea perioadă? Ce trăsături le sunt atribuite, spre deosebire de cei nelegiuiţi? Vezi şi Apocalipsa 22:11.

Lui Daniel i se spune că, înainte de venirea lui Isus, va fi o perioadă de criză fără precedent în istorie. În Daniel 12:3,10 ni se oferă o descriere a celor neprihăniţi şi a celor răi care vor traversa această perioadă. De observat că „cei răi vor face răul” (Daniel 12:10), spre deosebire de cei înţelepţi, care, aşa cum se spune în versetul 3, vor străluci cu putere, poate pentru că au fost „curăţiţi, albiţi şi lămuriţi”/„purificaţi, albiţi şi încercaţi” (Daniel 12:10, VDC/BTF) în această „vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta” (Daniel 12:1). În plus, cei răi nu înţeleg, dar, spre deosebire de ei, cei neprihăniţi sunt „înţelepţi” şi înţeleg.

Înţeleg ce anume? Matematică, ştiinţe, metoda istorico-critică? În cartea Proverbele se spune că „teama de Domnul este începutul cunoaşterii” (Proverbele 1:7, NTR). Poate că, în acest context, „cei înţelepţi” sunt înţelepţi deoarece cunosc ce înseamnă aceste evenimente finale, această „vreme de strâmtorare”, pe măsură ce se desfăşoară. Ei nu sunt luaţi prin surprindere; din studiul personal al Cuvântului ei ştiu că timpul acesta va veni. Şi, cel mai important, ei cunosc suficient cât să se lase curăţiţi şi şlefuiţi de această vreme de necaz. Cei răi, pe de altă parte, nu fac altceva decât să devină şi mai îndârjiţi în răzvrătirea lor şi continuă astfel în răutatea lor.

Aspectul esenţial este că aici ni se oferă o descriere a poporului care a trecut printr-un proces de rafinare, de curăţire.

Deşi am analizat aceste versete în contextul zilelor finale, ce principii găsim în ele care ne ajută să înţelegem mai bine în ce constă procesul de curăţire, de purificare, chiar şi pentru noi astăzi?

Joi, 21 iulie – Caracterul personal si comunitatea umană

Versurile unei melodii zic aşa: „Sunt o stâncă, sunt o insulă.” Ţi-ai dorit vreodată singurătatea într-o asemenea măsură? Poate pe unii chiar i-ai auzit spunând: „Ştii ceva? Umblarea mea cu Dumnezeu este o chestiune personală. Nu este ceva despre care să vreau să vorbesc.”

7. Citeşte Efeseni 4:11-16. Ce rol îi atribuie Pavel comunităţii?

Când le scrie efesenilor, Pavel descrie biserica drept un trup. Isus este capul, iar poporul Lui alcătuieşte restul corpului. Dacă citeşti Efeseni 4:13, vei observa că scopul suprem al convieţuirii într-o astfel de comunitate este acela de a ajunge la „înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”. Şi pentru aceasta avem nevoie unul de celălalt.

Cu siguranţă este posibil să fii creştin de unul singur. De fapt, ca în cazul multora de-a lungul secolelor, care au fost luaţi în râs şi persecutaţi, uneori este inevitabil statutul de creştin singur. Este o mărturie grăitoare despre puterea lui Dumnezeu atunci când bărbaţi şi femei nu cedează sub presiunea care îi înconjoară. Totuşi, dincolo de această realitate, Pavel vrea să sublinieze un adevăr categoric: în esenţă, noi trăim şi manifestăm plinătatea lui Hristos atunci când colaborăm, în părtăşie unii cu alţii.

8. Citeşte Efeseni 4:11-16. Ce spune Pavel că trebuie să se întâmple înainte ca plinătatea lui Hristos să se manifeste în comunitatea noastră de credincioşi?

9. Manifestarea plinătăţii lui Hristos de către o comunitate se deosebeşte de manifestarea plinătăţii lui Hristos de către un singur individ? În ce fel? Care sunt implicaţiile acestui lucru în contextul marii lupte? Vezi Efeseni 3:10.

Este uşor să fii amabil când eşti singur sau cu persoane străine, dar este mult mai greu să te porţi frumos cu cei pe care fie îi cunoşti foarte bine, fie nu îi agreezi. În realitate, când manifestăm har şi bunătate faţă de oameni, le oferim şi o mărturie irezistibilă despre adevărul lui Dumnezeu.

Vineri, 22 iulie

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, capitolul 29; Tragedia veacurilor, capitolul 39

„Formarea caracterului este cea mai importantă misiune încredinţată vreodată omului şi niciodată nu a fost mai importantă ca acum studierea minuţioasă a acestui subiect. Nicio generaţie din trecut nu s-a mai confruntat cu aspecte atât de însemnate, niciodată tinerii şi tinerele nu au mai avut de înfruntat aşa mari pericole precum cele de azi” (Ellen G. White, Educaţie, p. 225).

„În parabolă, fecioarele neînţelepte […] îi simbolizează pe aceia care nu s-au pregătit prin formarea unui caracter care să reziste pe timp de criză. Este ca şi cum ei ar trebui să meargă la vecini şi să le spună: «Dă-mi caracterul tău sau voi fi pierdut.» Cele care au fost înţelepte nu au putut să pună din uleiul lor în lămpile pâlpâitoare ale fecioarelor neînţelepte. Caracterul nu este transferabil. Nu este de cumpărat sau de vândut, ci se dobândeşte. Domnul i-a dat fiecărui om în parte ocazia de a-şi dezvolta un caracter neprihănit în timpul de har, dar nu a oferit posibilitatea ca cineva să poată împărţi cu altcineva caracterul pe care şi l-a format trecând prin experienţe grele, învăţând lecţii de la Marele Învăţător, astfel încât să poată manifesta răbdare în încercare şi să-şi exercite credinţa ca să poată muta munţii imposibilităţii” (Ellen G. White, în The Youth’s Instructor, 6 ianuarie 1896).

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Deuteronomul 25 – 31;
1. Cine era un „arameu pribeag gata să piară”?
2. În ce domenii aveau să aibă întâietate israeliţii asupra tuturor neamurilor?
3. Ce fel de pietre erau acceptate pentru construirea altarului?
4. Cui aparţin lucrurile ascunse? Dar cele descoperite?

Evanghelizare, Secţiunea 20, subcapitolul „Motivul întârzierii celei de-a două veniri”
5. Ce au în comun făgăduinţele şi ameninţările lui Dumnezeu?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!