Domnul Hristos, în cuptorul încercării
STUDIUL 13 » 17 SEPTEMBRIE – 23 SEPTEMBRIE
Textul de memorat: „Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»” (Matei 27:46)
Ori de câte ori analizăm problema suferinţei, se ridică întrebarea cum au apărut păcatul şi suferinţa. Prin intermediul relevaţiei divine avem răspunsuri bune, cum ar fi că au apărut deoarece fiinţe libere au abuzat de libertatea dată de Dumnezeu. Această idee ridică o altă întrebare: A ştiut Dumnezeu dinainte că aceste fiinţe aveau să cadă? Da, a ştiut, dar este evident că a considerat – aşa cum scria C. S. Lewis – că „merita riscul”.
Să merite riscul? Pentru cine? Pentru noi, în timp ce Dumnezeu stă pe tronul Lui din cer? Nu, nu e chiar aşa. Libertatea tuturor creaturilor Sale inteligente a fost atât de sacră încât, decât să ne refuze nouă libertatea, Dumnezeu a ales să poarte El Însuşi greul suferinţei cauzate de abuzul nostru de libertate. Şi vedem această suferinţă în viaţa şi în moartea lui Isus, care, suferind într-un trup ca al nostru, a creat legături între cer şi pământ care vor rezista pentru totdeauna.
De înţeles: Ce a suferit Domnul Hristos în locul şi în interesul nostru? Ce putem învăţa din suferinţa Lui?
Duminică, 18 septembrie – Primii ani
Scriptura ne oferă puţine informaţii despre primii ani ai lui Isus. Câteva versete totuşi ne spun ceva despre starea de atunci şi despre cum era lumea în care a venit Mântuitorul.
1. Citeşte Luca 2:7,22-24 (vezi şi Leviticul 12:6-8) şi Matei 2:1-18. Ce anume din aceste versete sugerează cum era viaţa pe care Isus a avut-o de dus chiar de la început?
Bineînţeles că Isus nu a fost prima persoană care a trăit în sărăcie sau care s-a confruntat cu unii care voiau să-L omoare de la o vârstă fragedă. Există totuşi un element care ne ajută să înţelegem unicitatea experienţei pe care Hristos a fost nevoit să o îndure încă de la început.
2. Citeşte Ioan 1:46. Ce element adaugă acest verset care ne ajută să înţelegem ce fel de suferinţe a avut de înfruntat tânărul Isus?
Cu excepţia lui Adam şi a Evei înainte de cădere, Isus a fost singurul om fără păcat care a trăit vreodată pe pământ. În puritatea Sa, în natura Lui fără păcat, El a fost cufundat într-o lume de păcat. Ce tortură trebuie să fi fost, chiar şi copil fiind, pentru sufletul Lui curat să fie continuu în contact cu păcatul! Până şi noi, în împietrirea cauzată de păcat, ne ţinem departe de expunerea la păcate şi la rele considerate respingătoare. Imaginează-ţi cum trebuie să Se fi simţit Hristos, al cărui suflet era pur, care nu fusese câtuşi de puţin contaminat de păcat. Gândeşte-te la contrastul izbitor dintre El şi cei din jurul Lui în această privinţă. Trebuie să fi fost crunt de dureros pentru El.
Întreabă-te: Cât de sensibil sunt la păcatele din jurul meu? Mă deranjează sau sunt indiferent faţă de ele? Dacă eşti indiferent, crezi că aceasta s-ar putea datora lucrurilor pe care le citeşti, pe care le vizionezi sau pe care chiar le faci? Gândeşte-te bine!
Luni, 19 septembrie – Dispreţuit şi părăsit de oameni
3. Citeşte următoarele versete având tot timpul în minte faptul că Isus a avut origini divine, a fost Creatorul cerului şi al pământului şi că El a venit să Se aducă jertfă pentru păcatele întregii lumi: Matei 12:22-24; Luca 4:21-30; Ioan 8:58,59. Cum ne ajută aceste versete să înţelegem suferinţele pe care le-a îndurat Isus aici, pe pământ?
Fie de către conducători, fie chiar de către oamenii de rând, viaţa, faptele şi învăţăturile lui Isus au fost constant înţelese greşit, ceea ce a dus la respingere şi la ură din partea acelora pe care venise să-i salveze. Într-un anumit sens, a fost ca părintele care – deşi îşi vede copilul încăpăţânat având nevoie de ajutor şi vrea să dea totul ca să îl ajute – este refuzat dispreţuitor de copil, care manifestă lipsă de respect şi respingere poate faţă de singura persoană care îl poate cruţa de ruina totală. Iată cu ce S-a confruntat Isus când a fost aici, pe pământ! Cât de dureros trebuie să fi fost pentru El!
4. Citeşte Matei 23:37. Ce înţelegem de aici despre trăirile lui Isus când a fost respins? A suferit Isus pentru că ar fi fost rănit în orgoliul propriu (aşa cum suferim noi când suntem respinşi) sau din alte motive? Dacă din alte motive, care ar fi acelea?
Toţi am simţit împunsătura respingerii sau poate că durerea noastră a fost asemănătoare cu cea a lui Isus, adică era neegoistă: am fost mâhniţi nu din cauză că am fost noi respinşi, ci din cauza consecinţelor respingerii pentru cel care ne-a respins (poate cineva drag care refuză să accepte mântuirea prin Hristos). Să ne imaginăm cum trebuie să fi fost pentru Isus: El era pe deplin conştient de ceea ce trebuia să îndure ca să-i salveze pe oameni şi, în acelaşi timp, pe deplin conştient de consecinţele respingerii Lui de către ei. „Tocmai din cauza nevinovăţiei Sale, El a resimţit atât de dureros atacurile lui Satana” (Ellen G. White, Solii alese, vol. 3, p. 129).
Ce poţi învăţa de la Hristos care să te ajute să faci faţă mai bine durerii respingerii? Ce îţi demonstrează exemplul Său? Cum îl poţi aplica în viaţa ta?
Marţi, 20 septembrie – Isus, în Ghetsimani
„El le-a zis: «Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!»” (Marcu 14:34).
Oricâtă suferinţă a îndurat Isus în cei 33 de ani de viaţă pe pământ, aceasta nu se compară cu ce S-a confruntat începând cu ultimele ore de dinainte de cruce. Din veşnicii (Efeseni 1:1-4; 2 Timotei 1:8,9; Tit 1:1,2) fusese plănuită jertfirea lui Isus ca plată pentru păcatul lumii, iar acum totul era pe punctul de a se întâmpla.
5. Ce ne spun următoarele versete despre suferinţa lui Isus în Ghetsimani? Matei 26:39; Marcu 14:33-36; Luca 22:41-44
„El a mers puţin mai departe de ei – dar nu chiar atât de departe ca ei să nu-L poată vedea şi auzi – şi S-a întins pe pământ. Avea simţământul că, din cauza păcatului, fusese despărţit de Tatăl Său. Prăpastia aceasta era atât de mare, atât de întunecată şi atât de adâncă, încât spiritul Său s-a cutremurat în faţa ei. În această agonie, El nu trebuia să Se folosească de puterea Sa divină pentru a scăpa. Ca om, trebuia să sufere urmările păcatului omului. Ca om, trebuia să îndure mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului.
Domnul Hristos Se afla acum într-o situaţie cu totul diferită de cele în care Se mai aflase vreodată. Suferinţa Sa poate fi cel mai bine descrisă de cuvintele profetului care spune: «Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu şi asupra omului care îmi este tovarăş, zice Domnul oştirilor» (Zaharia 13:7). Ca înlocuitor şi garant pentru omul păcătos, Domnul Hristos suporta pedeapsa divină. El vedea ce înseamnă dreptatea. Până atunci fusese Mijlocitor pentru alţii; acum Îşi dorea foarte mult să aibă pe cineva care să mijlocească pentru El” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 686).
Meditează asupra a ceea ce I s-a întâmplat lui Isus în Ghetsimani. Păcatele lumii începeau deja să apese asupra Lui. Încearcă să-ţi imaginezi cum trebuie să fi fost. Nicio fiinţă umană nu a fost vreodată chemată să treacă prin aşa ceva nici înainte, nici după aceea. Ce ne spune aceasta despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi? Ce motiv de speranţă îţi poţi însuşi din această experienţă?
Miercuri, 21 septembrie – Dumnezeul răstignit
Moartea prin crucificare era una dintre cele mai dure pedepse pe care le puteau aplica romanii. Era considerat cel mai crunt mod de a muri. Ce îngrozitor era pentru oricine murea în felul acela – cu atât mai mult pentru Fiul lui Dumnezeu! Nu trebuie să uităm niciodată că Isus a venit în trup omenesc ca al nostru. După bătăi, biciuiri, cuie bătute în palme şi picioare şi greutatea dureroasă a propriului corp lărgind rănile, durerea fizică trebuie să fi fost de nesuportat. Aşa ceva era cumplit, chiar şi pentru cel mai înrăit dintre criminali; cu atât mai nedrept a fost deci ca Isus, nevinovat în totul, să înfrunte o asemenea soartă!
Totuşi, după cum ştim, suferinţele fizice ale lui Isus au fost blânde în comparaţie cu ce se întâmpla în realitate. Avea loc ceva mai mult decât uciderea unui om nevinovat.
6. Ce evenimente din preajma morţii lui Isus au arătat că se petrecea ceva mai mult decât înţelegeau majoritatea oamenilor de atunci? Ce semnificaţie putem găsi în acele evenimente care să ne arate ce se întâmpla acolo? Matei 27:45; Matei 27:51,52; Marcu 15:38
Potrivit Scripturilor, mânia lui Dumnezeu faţă de păcat, faţă de păcatul nostru, s-a revărsat asupra lui Isus. Isus pe cruce a suportat indignarea îndreptăţită a unui Dumnezeu drept faţă de păcat, faţă de păcatele întregii lumi. Ca atare, Isus a suferit ceva mai profund, mai întunecat şi mai dureros decât ar putea cunoaşte sau experimenta vreodată vreo fiinţă umană.
Când treci prin lupte, ce speranţă şi încurajare găseşti în realitatea suferinţei lui Isus pentru tine pe cruce?
Joi, 22 septembrie – Suferinţa lui Dumnezeu
Am putea, la fel de bine, să ne obişnuim cu suferinţa: atâta timp cât suntem aici, în această lume, vom avea de suferit. Ca fiinţe căzute, aceasta este soarta noastră. Nimic din Biblie nu ne promite altceva. Dimpotrivă…
7. Ce au de spus următoarele versete pe tema în discuţie? Faptele 14:22; Filipeni 1:29; 2 Timotei 3:12.
Da, dar în suferinţa noastră, două lucruri ar trebui să avem în vedere: În primul rând, faptul că Isus, Domnul nostru, a suferit mai tare decât ar putea suferi vreodată vreunul dintre noi. La cruce, „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53:4). Ceea ce noi cunoaştem doar la nivel individual, El a suferit la nivel colectiv, pentru noi toţi. El, care a fost fără păcat, S-a „făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21), suferind într-un mod pe care noi, ca fiinţe păcătoase create, nu ni l-am putea imagina.
Apoi, în al doilea rând, atunci când suferim, ar trebui să ne amintim de rezultatele suferinţei Domnului Hristos, şi anume de ceea ce ni s-a promis în virtutea a ceea ce Isus a realizat pentru noi.
8. Ce ni se promite în următoarele versete: Ioan 10:28; Romani 6:23; Tit 1:2; 1 Ioan 2:25?
Oricare ar fi durerile noastre aici, ni s-a promis viaţa veşnică – datorită lui Isus, datorită faptului că a suportat El Însuşi pedeapsa pentru păcatele noastre şi datorită a ceea ce ne oferă Evanghelia, adică faptul că prin credinţă putem fi desăvârşiţi în Isus acum. În virtutea a ceea ce a făcut Isus, a plinătăţii şi desăvârşirii vieţii Sale perfecte şi a sacrificiului Său desăvârşit, avem promisiunea că existenţa noastră aici, plină de durere, dezamăgire şi pierdere, nu este mai mult decât o clipă, un licăr, care acum este şi apoi dispare, spre deosebire de veşnicia care ne aşteaptă, o eternitate într-un cer nou şi pe un pământ nou, fără păcat, fără suferinţă şi fără moarte. Şi toate acestea ne sunt promise şi garantate doar datorită lui Hristos şi focului cuptorului prin care a trecut El, pentru ca, într-o zi, în viitorul apropiat, El să vadă „rodul muncii sufletului Lui şi [să Se învioreze]” (Isaia 53:11).
Vineri, 23 septembrie
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, capitolele 74 şi 78
„De trei ori a înălţat El această rugăciune. De trei ori natura umană s-a dat înapoi de la acest sacrificiu final, suprem. În acele momente însă, Răscumpărătorului lumii I-a fost arătată istoria omenirii. El a văzut că, lăsaţi în voia lor, călcătorii Legii trebuie să piară. El a văzut starea de neajutorare a păcătosului. A văzut puterea păcatului. Durerea şi plânsul unei lumi blestemate i-au apărut înainte. Îi contemplă soarta ameninţătoare şi ia hotărârea. Va salva omul păcătos, coste oricât L-ar costa. Îşi acceptă botezul cu sânge şi astfel, prin El, milioane de oameni sortiţi pieirii pot câştiga viaţa veşnică. A părăsit curţile cerului, unde totul este imaculat, totul este bucurie şi slavă, pentru a salva singura oaie pierdută, singura lume din univers care a căzut prin păcătuire. El nu Se va da înapoi din faţa misiunii primite. Va deveni jertfă de ispăşire pentru un neam de oameni care cu bună ştiinţă au păcătuit. Ruga Sa transmite acum numai supunere: «dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!» (Matei 26:42)” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 690-693).
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA RUGĂCIUNEA
Biblia: 1 Samuel 5 – 11;
1. Ce li s-a întâmplat oamenilor din Gat când chivotul a ajuns la ei?
2. Cum s-a folosit apa într-o slujbă de închinare?
3. Când i-a dat Dumnezeu lui Saul o altă inimă?
4. În ce împrejurare Saul s-a prefăcut că nu aude?
Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 4 „Rugăciunea şi câştigarea de suflete”
5. Ce se va întâmpla când eul va muri?
Aici puteţi citi cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
Aici puteţi asculta cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Rugăciunea.pdf
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!