„Pentru toate neamurile de oameni, în veci”
STUDIUL 3 » 10 APRILIE – 16 APRILIE
Textul de memorat: „Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.” (Geneza 6:8)
Bacteriile sunt organisme vegetale prea mici pentru a fi observate fără microscop. O bacterie obişnuită nu arată mai mare decât un vârf de creion, chiar şi după ce a fost mărită de o mie de ori la microscop. În condiţii favorabile pentru creşterea lor – suficientă căldură, umezeală şi hrană -, bacteriile se înmulţesc într-un ritm extrem de rapid. De pildă, anumite bacterii se reproduc prin simplă fisiune (sau diviziune): o celulă matură se divide pur şi simplu în două celule-fiice. Când fisiunea are loc în fiecare oră, o singură bacterie poate să producă 18 000 000 de noi bacterii în 24 de ore. După 48 de ore, sute de miliarde de bacterii vor apărea.
Acest fenomen microscopic din lumea naturală ilustrează înmulţirea rapidă a răului după căderea în păcat. Înzestraţi cu un intelect uriaş, cu o sănătate robustă şi cu longevitate, oamenii care aparţineau acestei rase viguroase L-au părăsit pe Dumnezeu şi şi-au pângărit puterile rare în căutarea nelegiuirii sub toate formele. În timp ce bacteriile pot fi distruse de lumina soarelui, de substanţe chimice sau de temperaturi mari, Dumnezeu a ales să pună capăt acestei rebeliuni galopante printr-un potop universal.
Studiul pe scurt: Ce i-a făcut păcatul creaţiei lui Dumnezeu? Care erau trăsăturile speciale ale lui Noe? Ce elemente au fost implicate în legământul cu Noe? În ce fel este descoperit harul lui Dumnezeu în legământul încheiat cu Noe înaintea potopului? Ce ne învaţă legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu omenirea după potop despre dragostea Lui universală pentru noi?
Duminică, 11 aprilie – Cum acţionează păcatul (Geneza 6:5)
Părerea lui Dumnezeu la sfârşitul lucrării Sale de creaţie a fost că toate „erau foarte bune” (Geneza 1:31). Apoi a apărut păcatul, iar paradigma s-a schimbat. Lucrurile nu au mai fost deloc „foarte bune”. Creaţia ordonată a lui Dumnezeu a fost stricată de păcat şi de toate urmările lui detestabile. Răzvrătirea a atins proporţii îngrozitoare în zilele lui Noe; răul mistuia rasa umană. Cu toate că Biblia nu ne dă multe detalii (vezi Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pp. 90-92), păcatele şi răzvrătirea erau în mod clar lucruri pe care nici chiar un Dumnezeu iubitor, răbdător şi iertător nu le mai putea tolera.
Cum de lucrurile s-au înrăutăţit atât de repede? Poate că răspunsul nu este atât de greu de găsit. Câţi oameni, astăzi, uitându-se la păcatele lor, nu s-au întrebat acelaşi lucru: Cum de s-au înrăutăţit lucrurile atât de repede?
1. Caută textele din lista de mai jos. Scrie ideea pe care o subliniază. Observă progresia constantă a păcatului:
a) Geneza 3:6
b) Geneza 3:11-13
c) Geneza 4:5
d) Geneza 4:8
e) Geneza 4:19
f) Geneza 4:23
g) Geneza 6:2
h) Geneza 6:5,11
Lucrurile relatate în Geneza 6:5 şi în Geneza 11 nu au apărut din neant. A existat o istorie înaintea lor. Această urmare groaznică a avut o cauză. Păcatul s-a înrăutăţit progresiv. El tinde să facă aşa. Păcatul nu este ca o tăietură sau ca o rană, cu anumite procese automate, integrate, care să aducă vindecare. Dimpotrivă, dacă nu este stăpânit, păcatul se înmulţeşte şi nu se mulţumeşte niciodată până când nu duce la distrugere şi la moarte. Nu este nevoie să ne imaginăm viaţa dinainte de potop pentru a vedea acest principiu la lucru. El este peste tot în jurul nostru chiar şi acum. Nu este de mirare că Dumnezeu urăşte păcatul. Nu este de mirare că, mai devreme sau mai târziu, păcatul va fi eradicat. Un Dumnezeu drept şi iubitor nu ar putea proceda altfel.
Bineînţeles, vestea bună este că, deşi vrea să scape de păcat, El vrea să-i salveze pe păcătoşi. În aceasta constă legământul.
Luni, 12 aprilie – Omul Noe (Geneza 6:9)
2. Din toate pasajele care vorbesc despre răul din lumea antediluviană, omul Noe se distinge în contrast cu cei din jurul lui. Urmăreşte în textul de mai sus cele trei aspecte particulare pe care Biblia le menţionează despre el. În măsura în care poţi, scrie ce crezi că înseamnă aceste trei aspecte:
a) Noe era „un om neprihănit
b) El era „fără pată”
c) El „umbla cu Dumnezeu”
Fără nicio îndoială, Noe era un om care avea o relaţie mântuitoare cu Domnul. Era cineva cu care Dumnezeu putea lucra, cineva care Îl asculta, I se supunea şi se încredea în El. Iată de ce Domnul a putut să îl folosească pe Noe pentru a-Şi împlini planurile şi de ce Petru, în Noul Testament, l-a numit un „propovăduitor al neprihănirii” (2 Petru 2:5).
3. Cum ne ajută textul de mai jos să înţelegem relaţia dintre Noe şi Domnul? Geneza 6:8
Cuvântul „milă” apare aici pentru prima dată în Scriptură şi în mod clar are acelaşi înţeles ca în referinţele din Noul Testament unde este descrisă bunăvoinţa plină de îndurare a lui Dumnezeu manifestată în dreptul păcătoşilor lipsiţi de orice merite. Astfel, noi trebuie să înţelegem că oricât de „fără pată” şi de „neprihănit” a fost Noe, şi el era tot un păcătos care avea nevoie de harul nemeritat al Dumnezeului său. În sensul acesta, Noe nu este cu nimic diferit de niciunul dintre noi care caută sincer să-L urmeze pe Domnul.
Înţelegând că Noe a avut nevoie de harul lui Dumnezeu aşa cum avem şi noi, priveşte la viaţa ta şi întreabă-te: S-ar putea spune despre mine că sunt „neprihănit” şi”fără pată” şi că „umblu cu Dumnezeu”? Scrie motivele pentru oricare ar fi răspunsul tău si, dacă poţi, împărtăşeşte-le în cadrul grupei din Sabat.
Marţi, 13 aprilie – Legământul cu Noe
„Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine” (Geneza 6:18).
În acest singur verset avem elementele de bază ale legământului biblic pe care Dumnezeu îl face cu neamul omenesc: Dumnezeu şi omenirea intră într-un acord. Foarte simplu.
Şi totuşi, există mai multe elemente decât cele care apar la prima vedere. Pentru început, există elementul ascultării din partea omului. Dumnezeu îi spune lui Noe că el şi familia lui trebuie să intre în corabie. Ei au partea lor de făcut şi, dacă nu o fac, legământul este rupt. Dacă legământul este rupt, ei sunt păgubaşii principali, fiindcă, până la urmă, ei sunt şi beneficiarii principali. În definitiv, dacă Noe I-ar fi spus „nu” lui Dumnezeu şi nu ar fi vrut să respecte legământul sau dacă ar fi spus „da”, dar apoi s-ar fi răzgândit, care ar fi fost urmările pentru el şi pentru familia lui?
4. Dumnezeu spune: Este „legământul Meu”. Ce înţelegem de aici despre natura legământului? Cât de diferit am fi conceput noi legământul, dacă Domnul l-ar fi numit „legământul vostru”?
Oricât de unică este această situaţie, vedem aici dinamica fundamentală Dumnezeu-om care se găseşte în legământ. Prin instituirea „legământului Meu” cu Noe, Dumnezeu Îşi manifestă iarăşi harul. El arată că este binevoitor să ia iniţiativa pentru a salva fiinţele umane de la urmările păcatelor lor. Pe scurt, legământul acesta nu ar trebui văzut ca un fel de alianţă a egalilor, în care fiecare „partener” este dependent de celălalt. Am putea spune că şi Dumnezeu „beneficiază” de legământ, dar într-un sens radical diferit de cel în care beneficiază oamenii. El beneficiază prin faptul că aceia pe care îi iubeşte vor primi viaţa veşnică – ceea ce nu este o bucurie neînsemnată pentru Domnul (Isaia 53:11).
Încearcă să te gândeşti la această analogie: un om a căzut peste bordul unei ambarcaţiuni, în mijlocul furtunii. Cineva de pe punte spune că îi va arunca un colac de salvare pentru a-l trage înapoi în ambarcaţiune. Totuşi, cel din apă trebuie să fie de acord să facă partea lui din cadrul „înţelegerii”, adică să prindă şi să se ţină de ceea ce i-a fost oferit. În multe privinţe, aşa este şi cu legământul dintre Dumnezeu şi om.
Cum te ajută analogia de mai sus să înţelegi conceptul de har care există în cadrul legământului? Cum te ajută să înţelegi pe ce trebuie să se bazeze relaţia ta cu Dumnezeu chiar şi acum?
Miercuri, 14 aprilie – Semnul curcubeului
„Şi Dumnezeu a zis: «Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ»„ (Geneza 9:12,13).
Puţine fenomene naturale sunt mai frumoase decât curcubeul. Cine nu îşi aminteşte, de când era copil, de fascinaţia şi de uimirea pe care le-a trăit în faţa acelor dungi de lumină îndoite pe boltă ca un fel de poartă mistică ce te invită spre cer? Chiar şi nouă, adulţilor, priveliştea acelor culori extraordinare reflectate în nori poate să ne taie respiraţia.
În mod evident, acele frumoase benzi de culoare încă ating corzile inimii şi ale minţii noastre. Bineînţeles, aceasta este exact ce a intenţionat Dumnezeu!
5. Ce a spus Domnul că avea să simbolizeze curcubeul? Geneza 9:12-17
Domnul a spus că avea să lase curcubeul ca pe un semn al „legământului Meu” (Geneza 9:15). Ce interesant este faptul că El a folosit cuvântul „legământ” aici, deoarece, în acest caz, legământul diferă de modul în care este folosit în altă parte. Spre deosebire de legământul cu Avraam sau de cel de la Sinai, nu este nicio obligaţie specifică exprimată în dreptul celor care aveau să beneficieze de acest legământ (nici măcar pentru Noe). Cuvintele lui Dumnezeu de aici sunt pentru toate popoarele, pentru „toate vieţuitoarele de orice trup” (Geneza 9:15), „pentru toate neamurile de oameni, în veci” (Geneza 9:12). Cuvintele lui Dumnezeu sunt universale, atotcuprinzătoare, fără să ţină seama dacă oamenii aleg sau nu să asculte de Domnul. În sensul acesta, conceptul de legământ nu este folosit aici aşa cum este folosit în altă parte în Biblie când vine vorba despre relaţia dintre Dumnezeu şi oameni.
6. În ce sens legământul acesta descoperă şi harul lui Dumnezeu? Cine a fost iniţiatorul legământului? Cine este binefăcătorul suprem?
Deşi legământul, aşa cum este exprimat aici, nu aduce obligaţii specifice în ce ne priveşte (bineînţeles, partea lui Dumnezeu este ca niciodată să nu mai distrugă lumea prin potop), cum este posibil ca mesajul pe care îl transmite curcubeul să ne influenţeze să trăim în ascultare de Domnul?
Joi, 15 aprilie – N-a rămas decât Noe”
„Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la pasările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie” (Geneza 7:23).
În versetul de mai sus se găseşte prima menţiune din Scriptură despre conceptul de „rămăşiţă”. Cuvântul tradus cu „a rămas” provine dintr-un alt cuvânt, ale cărui forme de bază sunt folosite de multe ori în Vechiul Testament unde este transmisă ideea de „rămăşiţă”.
„Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare eliberare” (Geneza 45:7, NTR; subliniere adăugată).
„Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi «sfânt», oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim” (Isaia 4:3; subliniere adăugată).
„În ziua aceea, Stăpânul Îşi va întinde mâna pentru a doua oară ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, pe cei rămaşi […]” (Isaia 11:11, NTR; subliniere adăugată).
În toate aceste cazuri, cuvintele scrise cu italice sunt legate de sensul expresiei „a rămas” din Geneza 7:23.
7. Cum înţelegi conceptul de rămăşiţă în versetul de mai jos? Care sunt circumstanţele care au dus la o rămăşiţă? Cum se potriveşte legământul cu ideea de rămăşiţă? Geneza 7:23
La vremea potopului, Creatorul lumii a devenit Judecătorul lumii. Judecata globală care se apropia a ridicat întrebarea dacă orice formă de viaţă de pe pământ – chiar şi cea umană – avea să fie distrusă. Dacă nu, cine aveau să fie supravieţuitorii? Cine avea să fie rămăşiţa?
În cazul acesta, au fost Noe şi familia lui (Geneza 6:18). Totuşi, salvarea lui Noe a fost legată de legământul lui Dumnezeu cu el – un legământ care şi-a avut originile în şi a fost îndeplinit de un Dumnezeu al milei şi al harului. Ei au supravieţuit doar datorită a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei, oricât de importantă a fost cooperarea lor. Indiferent care au fost obligaţiile lui Noe din cadrul legământului şi cu câtă credincioşie le-a respectat, singura lui speranţă a fost în mila lui Dumnezeu.
Conform propriei înţelegeri cu privire la evenimentele ultimelor zile, când Dumnezeu va avea o rămăşiţă (vezi Apocalipsa 12:17), ce analogii putem găsi în istoria lui Noe care să ne ajute să ne pregătim pentru a face parte din rămăşiţă?
Vineri, 16 aprilie Un gând de încheiere
„Curcubeul, care este un fenomen fizic natural, a fost un simbol potrivit al făgăduinţei lui Dumnezeu de a nu mai distruge niciodată pământul printr-un potop. În măsura în care condiţiile pământului aveau să fie complet diferite după potop şi în multe părţi ale lumii ploaia avea să ia locul bobiţelor de rouă binefăcătoare care udau solul înainte de potop, ceva trebuia făcut pentru a linişti temerile omului ori de câte ori ploaia începea să cadă. Ochii spirituali pot vedea în fenomenele naturale revelaţiile lui Dumnezeu despre Sine Însuşi (vezi Romani 1:20). Astfel, curcubeul este pentru cel credincios o dovadă că ploaia va aduce binecuvântări, nu o distrugere universală.” – The SDA Bible Commentary, vol. 1, p. 265.
Rezumat: În studiul din săptămâna aceasta am remarcat că legămintele pe care Dumnezeu le-a făcut cu Noe sunt primele legăminte analizate în mod explicit în Biblie. Ele manifestă preocuparea plină de îndurare a lui Dumnezeu faţă de membrii familiei omeneşti şi dorinţa Lui de a intra într-o relaţie mântuitoare cu ei. „Acest simbol din nor trebuie să le întărească tuturor încrederea în Dumnezeu, căci el este o dovadă a milei şi a bunătăţii divine faţă de om.” – Ellen G. White, Istoria mântuirii, p. 71.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: Habacuc 1-Hagai 1
1. Unde scrie despre „o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva”?
2. Cine şi prin ce mijloace voia „să scape din mâna nenorocirii”?
3. Ce va face acel „popor smerit şi mic”?
4. Ce anume şi în ochii cui părea „ca o nimica”?
Evanghelizare, Secţiunea 13, subcapitolul „Pastorii care prezintă studii biblice în cămin”
5. De ce anume au nevoie „cei slabi din turmă”?
Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!