Biserica – ceremonii și ritualuri

STUDIUL 9 » 24 NOIEMBRIE - 30 NOIEMBRIE

Gândul central: Dumnezeu a rânduit anumite ceremonii care, daca sunt corect întelese, ne vor întari credinta.

La multe popoare exista ritualuri de initiere numite si „rituri de tre-
cere”. În unele parti ale lumii, ele erau destinate sa-i ajute pe oameni la
trecerea de la o etapa a vietii la alta. Un exemplu ar fi ritualurile de ma-
turitate care se desfasurau cu ocazia intrarii în pubertate. Ritualurile de
acest gen erau diferite de la o zona la alta, dar toate îsi propuneau sa faca
din tineri niste oameni harnici si responsabili, care sa puna pret pe spiritul
de comunitate. În acest proces, baietii si fetele erau învatati despre viata
de adult, li se arata ce se astepta de la ei, ca membri maturi ai societatii.
Si în comunitatea crestina exista ceremonii specifice: ele sunt niste acte
prin care se oficializeaza angajamentul, dedicarea individului fata de cre-
dinta pe care o marturiseste. Aceste acte sacre confirma implicarea sa si
angajamentul sau fata de o comunitate si, mai mult, ar trebui sa îl prega-
teasca sa devina un membru credincios si rodnic al comunitatii respective.
De asemenea, ceremoniile îi ajuta pe membri sa înteleaga ce presupune
consacrarea lor fata de Domnul Hristos. Saptamâna aceasta, vom studia
trei ceremonii specifice credintei noastre: botezul, spalarea picioarelor si
Cina Domnului.

Denumirile ceremoniilor sfinte

În prima perioada a bisericii crestine, credinciosii din est, unde se vor-
bea în principal greaca, utilizau cuvântul mysterion („taina”) pentru a face
referire la ceremoniile crestine sacre. În partea de vest, unde predomina
limba latina, termenul folosit era sacramentum („sacrament”). Sacramen-
tul era juramântul rostit de un soldat roman prin care acesta îsi declara
supunerea fata de ordinele comandantului. Cei care foloseau acest cuvânt
considerau ca el exprima cu precizie natura ritualurilor sacre. Totusi, cu
timpul, el a capatat sensul de act care avea o putere interioara nevazuta.
Biserica din Evul Mediu identifica sapte acte de acest fel, (numite „sa-
cramente”), pe care le considera ca fiind mijloacele prin care era revarsat
harul în sufletul omului.

În timpul Reformei, sacramentele au început sa fie supuse cercetarii
si criticilor. Multi erau de parere ca denumirea de sacrament era com-
promisa. Se simtea nevoia dupa o noua denumire si a fost ales cuvântul
rânduiala, care provine din verbul „a rândui”. Astfel, rânduiala este actul
special pe care Hristos Însusi l-a instituit si l-a poruncit. Prin participarea
la „rânduielile” crestine ne aratam supunerea si loialitatea fata de Isus,
Domnul nostru. Adventistii de ziua a saptea considera ca botezul, spala-
rea picioarelor si Cina Domnului sunt rânduielile sau actele prin care ne
manifestam loialitatea fata de Hristos. Ele sunt niste acte simbolice prin
care ne exprimam credinta.

1. Citeste Matei 28:19,20; Ioan 13:14 si 1 Corinteni 11:23-26. În ce masura se sustine aici ideea ca aceste acte sfinte trebuie considerate niste „rânduieli”.

„Rânduielile” sunt importante si îsi au locul lor, dar ele nu sunt niste
canale ale harului sau niste acte prin care ne câstigam mântuirea sau prin
care obtinem merite înaintea lui Dumnezeu. Pacatul si efectele acestuia
asupra noastra sunt o problema prea serioasa pentru ca ceremoniile, chiar
si cele instituite de Hristos Însusi, sa aiba capacitatea de a ne rascumpara.
Numai moartea lui Isus pe cruce era de ajuns pentru mântuirea unor oa-
meni atât de adânc cazuti în pacat, cum suntem noi.

În conceptia noastra, rânduielile sunt niste reprezentari exterioare
ale recunostintei noastre pentru ce a facut Hristos pentru noi si ale unirii
noastre cu El (cu tot ce presupune aceasta unire) si servesc tocmai acestui
scop. Ele sunt un mijloc catre un scop si nu un scop în sine.

Botezul

Noul Testament foloseste câteva imagini pentru a descrie semnificatia
botezului.

2. Ce simbolizeaza botezul. Romani 6:3-8. Ce înseamna aceasta. De ce este legat botezul. Faptele 2:38; 1 Corinteni 12:13; Faptele 2:41,47.

Botezul simbolizeaza relatia spirituala cu Dumnezeu prin Hristos (Co-
loseni 2:11,12). El este echivalentul circumciziei din Vechiul Testament.
El reprezinta si trecerea de la o stapânire la alta, omul intrând într-o co-
munitate consacrata slujirii lui Hristos. Primirea Duhului prin botez îi aju-
ta pe credinciosi sa slujeasca biserica si sa lucreze pentru mântuirea celor
care nu sunt înca la credinta (Faptele 1:5,8).

Cu câtiva ani în urma, Comitetul Reunit al Bisericii Angliei pentru
Botez, Confirmare si Sfânta Împartasanie a recunoscut un lucru intere-
sant. În declaratie se spunea ca „primitorii botezului erau în mod normal
adulti si nu prunci; si trebuie sa se admita ca nu exista dovezi concludente
în Noul Testament pentru botezul pruncilor.” (Baptism and Confirmation
Today, pag. 34, citat de Millard J. Erickson, Christian Theology, pag. 1102)
Pruncii nu pot fi niste candidati legitimi la botez, întrucât botezul bi-
blic presupune ca participantii sa manifeste credinta si pocainta. De ase-
menea, ideea rolului Cuvântului lui Dumnezeu în dezvoltarea credintei
(Romani 10:17) ne arata ca pocainta trebuie cuplata cu instruirea biblica
si spirituala. Candidatii au nevoie de toate acestea ca sa poata aduce roa-
de „vrednice de pocainta [lor]” (Luca 3:8), ca dovada a relatiei lor cu
Domnul Hristos.

Natura botezului ne ajuta sa întelegem diferenta dintre rânduiala si
sacrament. În conceptia celor care îl considera a fi un sacrament, botezul
este mijlocul care produce în om transformarea de la moartea spirituala
la viata. De aceea vârsta persoanei nu conteaza, întrucât avem de-a face
cu un eveniment supranatural. Daca îl consideram a fi o rânduiala, atunci
botezul este semnul sau simbolul unei schimbari interioare (un eveniment
supranatural) care s-a produs deja în viata credinciosului atunci când L-a
cunoscut pe Domnul Isus. Din aceasta perspectiva, candidatii la botez
trebuie sa fi experimentat deja credinta în Hristos; de aceea este foarte
important cine si când se boteaza.

Daca ai fost botezat, reaminteste-ti experienta botezului. De ce, într-un anumit sens, avem nevoie sa fim botezati în fiecare zi. Cum e posibil acest lucru.

Actul umilintei

Durerea Domnului Isus a fost probabil fara margini când a vazut gelo-
zia si luptele pentru întâietate dintre ucenicii Sai în timp ce El Se pregatea
sa fie rastignit.

3. Citeste Luca 22:24-27 (vezi si Matei 18:1; 20:21). Ce adevar crucial nu reusisera ucenicii sa învete înca.

Lumea noastra este atât de strâmba si de pervertita de pacat, încât
totul este invers, chiar daca acest invers pare a fi deocamdata situatia nor-
mala si logica. Cui i se pare normal astazi sa fie servitorul si nu cel servit.
Viata aceasta nu o avem tocmai pentru a fi cei dintâi, pentru a deveni
bogati si pentru a fi asteptati si slujiti de altii. Nu este mirare ca, la ultima
cina, Isus a spalat picioarele ucenicilor. El stia ca orice cuvinte ar fi folosit
nu ar fi putut sa le arate ce înseamna sa fii „mare” înaintea lui Dumnezeu
mai bine decât faptul ca El a spalat picioarele unora care nu erau vrednici
sa-I sarute Lui picioarele.

4. Ce ne învata Ioan 13:1-17 despre spalarea picioarelor, ca parte a Cinei Domnului.

Adevarul reiese atât de clar din aceste versete! În versetul 3 se spune
ca Isus stia ca „Tatal Îi daduse toate lucrurile în mâini”. Ce se întâmpla
dupa aceea. Isus, stiind ca „de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu Se
duce”, S-a ridicat de la masa si a început sa le spele picioarele ucenicilor
(vers. 5). Uimirea lor a fost foarte mare, chiar daca nu întelegeau pe de-
plin cine era Isus. Lectia a fost prea evidenta ca sa nu o priceapa.
De asemenea, gândeste-te ce semnifica faptul ca serviciul spalarii pi-
cioarelor precede Cina Domnului. Înainte de a cere sa primim tot ce a
facut Hristos pentru noi, este necesar sa venim la Cina Domnului cu sme-
renie, întelegând cum suntem de fapt si cât de mare nevoie avem de harul
divin.

Spalarea picioarelor carei persoane ti-ar aduce un mare bine spiritual.

Cina Domnului

5. Ce mesaj reiese clar din cuvintele Domnului Isus consemnate în Matei 26:26-28. De ce este important sa întelegem ca El a folosit aici simboluri.

Cina Domnului ia locul sarbatorii Pastelui din vechiul legamânt. Paste-
le si-a gasit împlinirea atunci când Hristos, Mielul Pascal, Si-a jertfit viata.
Înainte de moartea Sa, El Însusi a instituit aceasta noua sarbatoare, cea
mai mare sarbatoare a bisericii din Noul Testament, sub noul legamânt.
Dupa cum sarbatoarea Pastelui comemora eliberarea poporului Israel din
robia Egiptului, tot la fel Cina Domnului comemoreaza eliberarea din
Egiptul spiritual, din robia pacatului.

Sângele mielului de Paste aplicat pe pragul de sus si pe cei doi stâlpi
ai usii i-a protejat de moarte pe locuitorii casei; carnea mielului pe care o
mâncau le oferea puterea de a fugi din Egipt (Exodul 12:3-8). Tot la fel,
jertfa lui Hristos ofera eliberarea de moarte; credinciosii sunt mântuiti
prin împartasirea cu trupul si cu sângele Sau (Ioan 6:54). Cina Domnului
proclama ca moartea lui Hristos pe cruce ne ofera mântuire, ne ofera ier-
tare si ne fagaduieste biruinta asupra pacatului.

6. Citeste 1 Corinteni 11:24-26. Ce adevar doctrinal important legat de jertfa de la cruce este descoperit aici.

În acest pasaj observam clar faptul ca moartea Domnului Hristos a
fost o moarte înlocuitoare. Trupul Sau a fost zdrobit pentru noi si sângele
Sau s-a varsat pentru noi; la cruce, El a luat asupra Sa pedeapsa pe care
o meritam noi. De fiecare data când luam Cina Domnului, ar trebui sa ne
amintim ce a facut Domnul pentru noi.

Când adaugam la Cina Domnului serviciul spalarii picioarelor (care
ajuta la pregatirea inimilor noastre pentru participarea la Masa Domnului),
trebuie sa fim constienti si de natura colectiva a acestei rânduieli. Prin
împartasirea cu pâinea si vinul (care reprezinta jertfa de pe cruce), ne
amintim faptul ca, indiferent ce lucruri pamântesti ne diferentiaza, noi
suntem cu totii pacatosi si avem mereu nevoie de har. Cina Domnului ar
trebui sa ne ajute pe toti sa devenim constienti de îndatoririle noastre fata
de Domnul si, totodata, fata de ceilalti membri ai trupului Sau.

Vestirea revenirii lui Hristos

7. Despre ce mare speranta ni se vorbeste în 1 Corinteni 11:26.

Aceste cuvinte ne ajuta sa întelegem cât de strâns legate sunt reveni-
rea lui Hristos si Cina Domnului. Si este numai firesc sa fie asa, întrucât
revenirea Sa este încoronarea evenimentului petrecut la cruce. Am putea
afirma fara sa gresim ca motivul cel mai important pentru prima Sa venire
(când trupul Sau a fost zdrobit si sângele Sau a fost varsat pentru noi) este
a doua venire. Prima a pregatit drumul pentru a doua!

8. Ce rost ar avea prima venire a lui Hristos fara a doua Sa venire.

Într-un anumit sens, Cina Domnului acopera tot intervalul de timp
dintre jertfirea de la Golgota si revenirea Sa. De fiecare data când ne îm-
partasim, noi ne gândim la cruce si la ceea ce s-a realizat acolo pentru noi.
Totusi ceea ce s-a realizat acolo pentru noi nu poate fi separat de a doua
venire. Ceea ce a facut Isus pentru noi pe cruce nu îsi gaseste împlinirea
deplina decât la a doua Sa venire.

9. Citeste Matei 26:29. Ce ne spune Domnul aici.

Ce fagaduinta, ce asigurare si ce speranta ne ofera Domnul aici! Cu-
vintele Sale ne arata relatia apropiata care va exista vesnic între cei ras-
cumparati si Rascumparator. Isus ne promite aici ca nu va bea din acest
rod al vitei pâna în ziua când îl va bea cu noi în Împaratia Sa vesnica. Când
ne gândim ca El este Însusi Creatorul universului (Coloseni 1:16), fagadu-
inta Sa ni se pare si mai uimitoare. Asadar, Cina Domnului ne îndreapta
atentia în primul rând spre marea speranta care ni se va împlini la a doua
venire a lui Isus.

Esti descurajat. Esti „la pamânt”. De ce este important ca, în ciuda situa-
tiei grele prin care treci, sa privesti spre jertfa de la cruce, spre ceea ce înseam-
na ea pentru tine acum si spre ceea ce înseamna ea pentru viitorul tau vesnic.

Studiu suplimentar

Citeste capitolele 15-18 din Adventistii de ziua a saptea cred …
„Botezul este rânduiala cea mai sfânta si mai însemnata si trebuie sa
existe o deplina întelegere a importantei ei. Ea înseamna pocainta în ce
priveste pacatul si intrarea într-o viata noua în Isus Hristos. Nu trebuie sa
se manifeste o graba necuvenita pentru a primi botezul. Atât parintii, cât
si copiii trebuie sa-si faca bine socotelile.” (Ellen G. White, Marturii, vol.
6, pag. 93)

„Pastele arata înapoi spre eliberarea copiilor lui Israel si, de asemenea,
era un simbol, aratând spre Hristos, Mielul lui Dumnezeu, junghiat pen-
tru rascumpararea omului cazut. Sângele stropit pe stâlpii usii prefigurau
sângele ispasitor al lui Hristos si totodata dependenta continua a omului
pacatos de meritele sângelui Sau pentru a fi ferit de puterea lui Satana si
pentru a fi rascumparat.” (Idem, The Spirit of Prophecy, vol. 1, pag. 201)

Întrebari pentru discutie

1. Care a fost ultima ocazie în care ai spalat picioarele cuiva în cadrul
actului umilintei. De ce este practica aceasta atât de importanta.

2. Citeste 1 Petru 3:20,21. Ce analogie foloseste Pavel aici pentru a ex-
plica semnificatia botezului.

3. Primii crestini erau acuzati de multe lucruri de care nu se faceau
vinovati. Printre acestea se numara si acuzatia de canibalism. Unul
dintre argumente era urmatorul pasaj: „Isus le-a zis: «Adevarat,
adevarat va spun ca, daca nu mâncati trupul Fiului omului si daca
nu beti sângele Lui, n-aveti viata în voi însiva. Cine manânca trupul
Meu si bea sângele Meu are viata vesnica; si Eu îl voi învia în ziua de
apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana si sângele Meu este
cu adevarat o bautura. Cine manânca trupul Meu si bea sângele Meu
ramâne în Mine si Eu ramân în el»” (Ioan 6:53-56). Ce învatatura ne
da Isus în aceste versete. De ce este atât de important sa le întelegem
în sens spiritual.

4. Discutati în cadrul grupei despre aspectul colectiv al Cinei Domnului.
Cum poate Cina Domnului sa îi ajute pe membrii bisericii sa înteleaga
mai bine care sunt obligatiile lor unul fata de celalalt si fata de socie-
tate în general.