Studii biblice

Aprofundează valorile Scripturii cu ajutorul studiilor în format audio

Stăruiţi în dragostea frăţească

STUDIUL 13 » 19 MARTIE – 25 MARTIE
Textul de memorat: „Stăruiţi în dragostea frăţească.” (Evrei 13:1)
0:00
0:00

Evrei 13 prezintă sfatul final al apostolului: „Stăruiţi în dragostea frăţească” (vers. 1). Pe parcursul epistolei, el a declarat că noi facem parte din casa Împăratului – Mare-Preot Isus. Altfel spus, noi suntem fraţii şi surorile Sale. Autorul nu se gândeşte la cei cărora le scrie ca la un grup de oameni care se ocupă de mântuirea lor în cadrul unei relaţii individuale cu Isus, ci ca la o familie sau ca la o casă în care toţi sunt mântuiţi împreună. Pavel a descris lucrarea pe care o face Isus pentru noi ca fiind „dragostea frăţească”: „Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi” (Evrei 2:11). Aşadar, cei credincioşi ar trebui să facă unul pentru altul ceea ce Isus a făcut pentru ei.

În Epistola către evrei, dragostea frăţească înseamnă ca fraţii să se îndemne „unii pe alţii” ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu (Evrei 3:13; 10:24,25; 12:15-17). În capitolul 13, acest fel de dragoste include numeroase fapte: primirea de oaspeţi (vers. 2), vizitarea şi susţinerea celor închişi şi a celor chinuiţi (vers. 3), respectarea legământului de căsătorie (vers. 4), evitarea lăcomiei (vers. 5,6), aducerea-aminte şi ascultarea de liderii bisericii (vers. 7-17) şi rugăciunile înălţate pentru autorul însuşi (vers. 18, 19).

Duminică, 20 martie – Grija faţă de poporul lui Dumnezeu

1. Ce rol a jucat ospitalitatea în biserica primară? Evrei 13:1,2; Romani 12:13; 1 Timotei 3:2; Tit 1:8; 1 Petru 4:9

Creştinismul a fost o mişcare de oameni străini şi călători care adesea au depins de ospitalitatea celorlalţi, atât a creştinilor, cât şi a necreştinilor. Probabil că îndemnul de „a nu uita” să manifestăm ospitalitate nu se referă doar la a nu ne veni în gând să poftim pe cineva în casă, ci şi la neglijarea voită a celor fără adăpost.

Pavel nu are în vedere ospitalitatea manifestată doar faţă de fraţii de credinţă. El le reaminteşte cititorilor epistolei sale că, atunci când au fost ospitalieri cu străinii, unii au găzduit, fără să ştie, pe îngeri (Evrei 13:2). Probabil se gândea la vizita pe care cei trei bărbaţi le-au făcut-o lui Avraam şi Sarei (Geneza 18:2-15). Ospitalitatea presupune să împărţim ceea ce avem cu o altă persoană şi să suferim cu alţii, aşa cum a făcut şi Isus pentru noi (Evrei 2:10-18).

Dragostea frăţească faţă de cei întemniţaţi nu însemna doar să-i amintească în rugăciunile lor, ci şi să le aducă alinare oferindu-le sprijin material şi emoţional. Exista riscul ca aceştia să fie neglijaţi în mod voit. Cei care le ofereau sprijin material şi emoţional oamenilor condamnaţi de societate se identificau cu ei. Într-un anumit sens, ei se făceau „părtaşi” cu ei şi deveneau vulnerabili în faţa abuzului social (Evrei 10:32-34).

Limbajul şi imaginile pe care Pavel le foloseşte în îndemnul său sunt pentru a-i încuraja pe cititori să-i sprijine pe cei aflaţi în închisoare. În primul rând, autorul le reaminteşte cititorilor de sprijinul pe care ei li l-au oferit în trecut fraţilor lor întemniţaţi. Ei s-au făcut tovarăşi sau „părtaşi” cu aceia care fuseseră „puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor” (Evrei 10:33). În al doilea rând, limbajul „suferinţei” evocă exemplul lui Moise, care a ales mai degrabă „să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). În final, Pavel evidenţiază idealul dragostei frăţeşti. El le reaminteşte cititorilor că „şi [ei sunt] în trup” (Evrei 13:3). Şi ei sunt părtaşi aceleiaşi condiţii umane şi ar trebui să-i trateze pe semeni aşa cum şi-ar dori să fie trataţi ei înşişi dacă s-ar afla în aceleaşi circumstanţe, şi anume în închisoare. Oamenii ar trebui deci să le ofere deţinuţilor sprijin material şi emoţional, dovedindu-le că nu i-au abandonat.

Ce altceva mai putem face pentru cei ce sunt închişi, fie că sunt membri ai bisericii sau nu?

Luni, 21 martie – Lăcomia şi imoralitatea sexuală

2. Care sunt cele două rele despre care se vorbeşte în pasajele următoare? Evrei 13:4,5; Luca 16:10-18; 1 Corinteni 5:1; Efeseni 5:3-5; Coloseni 3:5

Pavel îi avertizează pe cititori împotriva imoralităţii sexuale şi împotriva lăcomiei deoarece acestea constituie două ameninţări grave la adresa dragostei frăţeşti. De fapt, autorii Noului Testament şi moraliştii antici au observat o legătură între ele. Apelul lui Pavel ca oamenii să respecte instituţia căsătoriei presupunea evitarea oricăror lucruri care i-ar fi diminuat valoarea. Aceasta includea şi abţinerea de la încălcarea jurământului de căsătorie şi de la divorţuri neîntemeiate (compară cu Matei 19:9). Îndemnul de a păstra patul căsătoriei „nespurcat” se referă la profanarea căsniciei prin relaţii sexuale în afara ei. În Noul Testament, expresia „curvari” face referire la orice formă de imoralitate sexuală (1 Corinteni 5:9-11; 6:9,10; Efeseni 5:5; 1 Timotei 1:9,10; Apocalipsa 21:8; 22:15). În plus, societatea greco-romană era laxă în privinţa eticii sexuale. Era ceva obişnuit ca oamenii să aibă un dublu standard. Aceasta le dădea bărbaţilor permisiunea de a avea relaţii sexuale ilicite atât timp cât erau discreţi. Totuşi, Pavel avertizează că Dumnezeu îi va judeca pe cei care comit adulter. Credincioşii nu ar trebui să permită convenţiilor sociale să stabilească standardele lor etice.

„Iubirea de bani” a fost una dintre principalele categorii de vicii din lumea greco-romană. De fapt, într-o altă epistolă, Pavel s-a referit la „iubirea de bani” ca fiind rădăcina tuturor relelor (1 Timotei 6:10). Apărarea în faţa acestui viciu este o atitudine pe care Pavel o încurajează în multe epistole. În primul rând, oamenii trebuie să fie mulţumiţi cu ce au (Evrei 13:5; vezi şi 2 Corinteni 9:8; Filipeni 4:11,12). Mai mult, creştinii ar trebui să creadă şi să accepte făgăduinţa lui Dumnezeu care spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Prin urmare, suntem invitaţi să răspundem făgăduinţei lui Dumnezeu cu cuvintele din Psalmii 118:6: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” Referirea la Psalmul 118 (din Evrei 13:6) se potriveşte deoarece psalmistul îşi exprimă aici încrederea în Dumnezeu, în ciuda suferinţei pricinuite de cei necredincioşi.

Cum subminează societatea contemporană curăţia morală şi cum hrăneşte iubirea de bani?

Marţi, 22 martie – Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri

3. Citeşte Evrei 13:7-17. Care ar trebui să fie relaţia noastră cu conducătorii bisericii?

Evrei 13:7-17 conţine îndemnul de a-i respecta pe liderii bisericii şi de a asculta de ei. Pasajul începe cu invitaţia apostolului ca toţi cititorii săi să-şi aducă aminte de liderii din trecut, care le-au predicat Cuvântul Domnului, şi se încheie cu apelul ca ei să asculte de liderii din prezent (Evrei 13:17). Cel mai probabil, conducătorii din trecut sunt aceia care au predicat prima dată Cuvântul şi au pus bazele bisericii. Îndemnul de a-şi aduce aminte de ei nu se referă pur şi simplu la un exerciţiu de memorie şi nici la un omagiu exterior în cinstea lor. Pavel lămureşte că ei trebuie să-şi aducă aminte de conducătorii spirituali ţinând cont de roadele purtării acestora şi imitându-le credinţa.

Din perspectiva lui Pavel, dovada cea mai mare că cineva îşi aduce aminte de o persoană şi că o apreciază este atunci când îi imită exemplul. Astfel, Pavel i-a adăugat şi pe liderii fondatori ai bisericii pe lista eroilor credinţei, cărora credincioşii ar trebui să le acorde o mare atenţie. Această listă cuprinde eroii credinţei din Evrei 11 şi pe Isus, Exemplul desăvârşit, în Evrei 12. Autorul mai remarcă faptul că Isus este „acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8). Isus se află în contrast izbitor cu învăţătorii falşi, care se schimbă cu timpul şi ale căror învăţături sunt „de orice fel” şi „străine” (Evrei 13:9).

Îndemnul din Evrei 13:7, ca destinatarii epistolei lui să-şi aducă aminte de liderii lor, este reafirmat în termeni şi mai grăitori la sfârşitul secţiunii. Credincioşii sunt îndemnaţi să asculte de lideri, fiindcă aceştia veghează asupra sufletelor lor. Conducătorii sunt descrişi aici ca nişte păstori care se îngrijesc de binele comunităţii, de turma lor, şi care vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu de starea ei spirituală (vezi şi 1 Petru 5:1-4; 1 Corinteni 3:10-15). Desigur, acest principiu ar trebui să se aplice astăzi atât la toţi liderii bisericii noastre, cât şi la toate nivelurile organizaţiei.

De asemenea, contextul mai sugerează şi că aceşti conducători sunt păstori care slujesc sub îndrumarea lui Isus, „marele Păstor al oilor” (Evrei 13:20). Îmbinarea grijii şi a credincioşiei din partea liderilor cu ascultarea sau încrederea din partea membrilor va avea ca urmare bucuria. Aceasta poate însemna că liderii vor reuşi să poarte de grijă cu „bucurie” comunităţii credincioşilor sau că vor răspunde de biserica lor înaintea lui Dumnezeu cu bucurie, şi nu cu mâhnire.

Ce poţi face pentru a întări sau îmbunătăţi relaţia lider-membru în biserica ta?

Miercuri, 23 martie – Păziţi-vă de orice fel de învăţături străine

4. De unde vine harul? Cum sunt întărite inimile noastre? Compară Evrei 13:9 cu Evrei 2:9; 4:16 şi 6:19,20

Relaţia dintre învăţăturile false şi hrană, care a fost abordată în trecere în Evrei 13:9, nu se referă la distincţia dintre animalele curate şi cele necurate. De ce?

În primul rând, Pavel nu pare să fie preocupat în epistola lui de distincţia dintre animalele curate şi cele necurate. Ştim din Faptele 15 că biserica primară susţinea atât că cei credincioşi sunt mântuiţi prin har (Faptele 15:7-11), cât şi că ei ar trebui să continue să respecte anumite reglementări în privinţa alimentaţiei (Faptele 15:19,20). Distincţia dintre animalele curate şi cele necurate şi alte reglementări biblice de felul acesta nu sunt în opoziţie cu harul. De fapt, Pavel susţine că noul legământ a însemnat punerea Legii în inima noastră (Evrei 8:10-12). Totuşi, el clarifică foarte bine că jertfa animalelor şi mijlocirea preoţilor în sanctuar a fost înlocuită cu jertfa mai bună şi cu mijlocirea preoţească mai bună ale lui Isus (Evrei 8:4,5; 10:1-18).

În al doilea rând, contextul sugerează că Pavel îi critică pe cei cărora le scrie nu pentru că se abţin de la numite mâncăruri, ci pentru că se înfruptă din ele cu speranţa că vor câştiga în vreun fel harul sau anumite merite (Evrei 13:9). Probabil el îi avertizează să nu ia parte la ritualurile iudaice sau la mesele din cadrul închinării la vreun zeu, care constituiau o prelungire a jertfelor de animale de la templu şi despre care se presupunea că aduceau beneficii spirituale sau har. Dar harul nu se obţine prin participarea la aceste mese, ci doar prin jertfa şi mijlocirea lui Isus Hristos în calitate de Mare-Preot. Credincioşii au „un altar” (Evrei 13:10), crucea lui Hristos, din care „au drept” să mănânce (Ioan 6:47-58).

În Evrei, „harul” vine de la tronul lui Dumnezeu (Evrei 4:16). Harul, pe care îl primim în virtutea mijlocirii lui Isus, este o „ancoră”, „tare şi neclintită”, prinsă în chiar tronul lui Dumnezeu (Evrei 6:19,20; compară cu Evrei 4:16). Harul pe care jertfa lui Isus ni-l oferă dă inimii noastre siguranţă şi încredere. Când inima a fost „întărită” astfel, nu va fi „amăgită” de învăţături străine (Evrei 13:9), şi nici nu se va îndepărta de Dumnezeu (Evrei 2:1)

Meditează asupra sacrificiului deplin al lui Isus. De ce ideea de a mai adăuga ceva la el este contrară Evangheliei şi harului care se găseşte în Isus?

Joi, 24 martie – Să ieşim afară din tabără, la Isus

5. Ce înseamnă să mergem la Isus afară din tabără? Compară Evrei 13:10-14 cu Marcu 8:34; Matei 10:38; Luca 14:27 şi Galateni 2:20.

Locul de dincolo de poartă era cel mai necurat loc din toată tabăra. Stârvurile animalelor de jertfă erau arse acolo (Leviticul 4:12). Şi leproşii erau excluşi din tabără (Leviticul 13:46), iar hulitorii şi tot felul de criminali erau executaţi acolo (Leviticul 24:10-16,23; 1 Împăraţi 21:13; Faptele 7:58). Aceste reguli presupuneau că prezenţa lui Dumnezeu se afla în interiorul taberei. Tot ce era necurat era dat afară, pentru că Dumnezeu nu dorea să vadă vreun lucru „necurat” sau „indecent” în ea (Numeri 5:3; Deuteronomul 23:14).

Isus a suferit pe cruce în afara zidurilor Ierusalimului (Ioan 19:17-20). Acest lucru evidenţiază ocara care a fost aruncată asupra Lui (Evrei 12:2). El a fost în mod oficial condamnat ca unul care a „blestemat Numele lui Dumnezeu” şi, prin urmare, a fost repudiat de poporul Israel şi executat în afara zidurilor cetăţii (Marcu 14:63,64; vezi şi Leviticul 24:11,16). Isus a fost dat afară din tabără ca fiind „plin de ruşine”, „necurat” sau „indecent” (Evrei 12:2). Pavel totuşi îi îndeamnă pe credincioşi să-L urmeze pe Isus dincolo de poartă, să sufere ruşinea pe care a suferit-o El (Evrei 12:2; vezi şi Evrei 13:13). Acesta a fost drumul pe care şi Moise l-a urmat, care a ales să sufere „ocara lui Hristos” în loc să se bucure de bogăţiile Egiptului (Evrei 11:26).

Dar, în mod paradoxal, cartea Evrei sugerează că prezenţa lui Dumnezeu este acum în afara taberei. A-L urma pe Isus în afara taberei înseamnă nu doar să suferim „ocara” sau ruşinea Lui, ci şi să „ieşim” afară la El (Evrei 13:13), la fel cum acei israeliţi care „întrebau pe Domnul” mergeau „afară din tabără”, în pustie, când Moise şi-a mutat cortul afară din tabără după episodul cu viţelul de aur (Exodul 33:7). Acest raport sugerează că respingerea lui Isus de către cei care nu au crezut a implicat şi respingerea lui Dumnezeu, aşa cum a făcut poporul Israel când a păcătuit închinându-se la viţelul de aur (Exodul 32:33). Astfel, drumul suferinţei şi al durerii este şi drumul lui Dumnezeu.

Pavel îi invită pe cititori să-L urmeze pe Isus, Cel care este „Căpetenia şi Desăvârşirea” credinţei lor (Evrei 12:2), şi, implicit, să socotească suferinţele prin care treceau ca o pedeapsă temporară care va aduce „roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11).

Ce înseamnă pentru tine să-L urmezi pe Isus „afară din tabără”?

Vineri, 25 martie – Un gând de încheiere

„După coborârea Duhului Sfânt, când ucenicii au pornit să vestească un Mântuitor viu, singura lor dorinţă era mântuirea sufletelor. Ei se bucurau de o dulce părtăşie cu sfinţii. Ei erau blânzi, cu judecată, plini de abnegaţie, gata să facă orice sacrificiu pentru cauza adevărului. În zilnica lor părtăşie unii cu alţii, ei au dat pe faţă iubirea pe care Hristos le-o recomandase. […]

Dar, în mod treptat, s-a produs o schimbare. Credincioşii au început să caute defecte în ceilalţi. Stăruind asupra greşelilor, dând loc unei critici răutăcioase, ei L-au pierdut din vedere pe Mântuitorul, precum şi iubirea Sa. Ei au devenit mai stricţi în ce priveşte ceremoniile exterioare, mai scrupuloşi în ce priveşte teoria decât trăirea credinţei. În râvna lor de a-i osândi pe alţii, ei au trecut cu vederea propriile greşeli. Ei au părăsit iubirea frăţească la care îi îndemnase Hristos şi, mai trist decât orice, ei nu şi-au dat seama de pierderea lor. Ei nu-şi dădeau seama că fericirea şi bucuria părăseau viaţa lor şi că, lăsând iubirea lui Dumnezeu în afara inimilor lor, în curând aveau să umble în întuneric.

Ioan, dându-şi seama că iubirea frăţească scădea în biserică, a stăruit pe lângă credincioşi cu privire la continua nevoie a acestei iubiri. […] «Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii», scria el, «căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.»” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pp. 547, 548.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Exodul 9-15
1. Cum au dispărut lăcustele din ţara Egiptului?
2. Ce le-au cerut copiii lui Israel egiptenilor în noaptea când au părăsit ţara?
3. De ce poporul Israel nu a mers pe drumul cel mai scurt către Canaan?
4. Unde „a dat Domnul poporului legi şi porunci”, punându-l la încercare?

Evanghelizare, Secţiunea 18, subcapitolul „Diferitele forme de spiritism
5. Care este cea mai mare putere a creştinului?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!

Vizualizări:
SUS

2022 La sfârşitul acestor zile: Mesajul cărţii Evrei

Epistola către evrei şi către noi
STUDIUL 1 » 25 DECEMBRIE – 31 DECEMBRIE
Mesajul cărţii Evrei
STUDIUL 2 » 1 IANUARIE – 7 IANUARIE
Fiul promis
STUDIUL 3 » 8 IANUARIE – 14 IANUARIE
Isus, Fratele nostru
STUDIUL 4 » 15 IANUARIE – 21 IANUARIE
Isus, Dătătorul odihnei
STUDIUL 5 » 22 IANUARIE – 28 IANUARIE
Isus, Preotul vrednic de încredere
STUDIUL 6 » 29 IANUARIE – 4 FEBRUARIE
Isus, ancora sufletului
STUDIUL 7 » 5 FEBRUARIE – 11 FEBRUARIE
Isus, Mijlocitorul noului legământ
STUDIUL 8 » 12 FEBRUARIE – 18 FEBRUARIE
Isus, Jertfa desăvârşită
STUDIUL 9 » 19 FEBRUARIE – 25 FEBRUARIE
Isus ne deschide calea prin perdeaua dinăuntru
STUDIUL 10 » 26 FEBRUARIE – 4 MARTIE
Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre
STUDIUL 11 » 5 MARTIE – 11 MARTIE
Am primit o împărăţie care nu se poate clătina
STUDIUL 12 » 12 MARTIE – 18 MARTIE
Stăruiţi în dragostea frăţească
STUDIUL 13 » 19 MARTIE – 25 MARTIE

Alte trimestre

2024 Cartea psalmilor
Trimestrul 1-2024
2023 Trei mesaje cerești
TRIMESTRUL 2-2023
2022 Cartea Geneza
TRIMESTRUL 2 – 2022
2021 Odihnă în Hristos
TRIMESTRUL 3 – 2021
2021 Isaia
TRIMESTRUL 1 – 2021
2020 Educaţia creştină
TRIMESTRUL 4 – 2020
2020 Bucuria misiunii
TRIMESTRUL 3 – 2020
2020 Cum să interpretăm Scriptura
TRIMESTRUL 2 – 2020
2020 Daniel
TRIMESTRUL 1 – 2020
2019 Ezra şi Neemia
TRIMESTRUL 4 – 2019
2019 Slujirea celor în nevoie
TRIMESTRUL 3 – 2019
2019 Anotimpurile familiei
TRIMESTRUL 2 – 2019
2019 Cartea Apocalipsa
TRIMESTRUL 1 – 2019
2018 Unitatea în Hristos
TRIMESTRUL 4 – 2018
2018 Faptele apostolilor
TRIMESTRUL 3 – 2018
2017 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 3 - 2017
2016 Evanghelia dupa Matei
TRIMESTRUL 2-2016
2016 Cartea lui Iov
TRIMESTRUL 4-2016
2015 Ieremia
TRIMESTRUL 4-2015
2015 Misionarii
TRIMESTRUL 3-2015
2015 Luca
TRIMESTRUL 2-2015
2015 Cartea proverbele
TRIMESTRUL 1-2015
2014 Epistola lui Iacov
TRIMESTRUL 4-2014
2014 Ucenicia
TRIMESTRUL 1-2014
2013 Sanctuarul
TRIMESTRUL 4-2013
2013 La început, Dumnezeu ...
TRIMESTRUL 1-2013
2012 Creșterea în Hristos
TRIMESTRUL 4-2012
2012 Tesaloniceni
TRIMESTRUL 3-2012
2012 Dumnezeul nostru minunat
TRIMESTRUL 1-2012
2011 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 4-2011
2011 Închinarea
TRIMESTRUL 3-2011