Epistola către evrei şi către noi
STUDIUL 1 » 25 DECEMBRIE – 31 DECEMBRIE
Textul de memorat: „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)
Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi să-L auzi pe Isus sau pe unul dintre apostoli predicând? Deţinem fragmente şi rezumate ale câtorva dintre predicile lor, dar acestea oferă doar o imagine limitată despre ce ar fi însemnat să-i ascultăm. Totuşi, Dumnezeu a păstrat pentru noi în Scripturi cel puţin o predică completă: Epistola lui Pavel către evrei.
Pavel s-a referit la propria epistolă ca la un „cuvânt de sfătuire” (Evrei 13:22). Expresia aceasta era utilizată pentru a face referire la predică atât în sinagogă (Faptele 13:15), cât şi în închinarea creştină (1 Timotei 4:13). Astfel, se spune că Epistola către evrei este cea mai timpurie „predică creştină completă” pe care o avem. Epistola le-a fost adresată credincioşilor care L-au acceptat pe Isus şi apoi s-au confruntat cu dificultăţi. Unii au fost făcuţi de ocară în public şi au fost persecutaţi (Evrei 10:32-34). Alţii s-au confruntat cu probleme financiare (Evrei 13:5,6). Mulţi obosiseră şi începuseră să se întrebe cu privire la credinţa lor (Evrei 3:12,13). Se regăseşte aici vreunul dintre noi, astăzi?
Totuşi, printr-un cuvânt mişcător, apostolul i-a îndemnat pe destinatarii epistolei (şi, prin extensie, ne îndeamnă şi pe noi) să îşi păstreze credinţa în Isus şi să îşi aţintească privirea asupra Mântuitorului, care, în prezent, se află în sanctuarul ceresc.
Duminică, 26 decembrie – Un început glorios
Ca să înţelegem predica şi să-i aplicăm mesajul la viaţa noastră avem nevoie să cunoaştem istoria comunităţii de credincioşi şi situaţia lor la momentul când au primit epistola din partea apostolului.
1. Care a fost experienţa evreilor cărora Pavel le-a adresat epistola, atunci când s-au convertit? Evrei 2:3,4
Pasajul acesta lasă să se înţeleagă că evreii nu Îl auziseră pe Isus în persoană predicând. În schimb, ei primiseră Evanghelia de la alţi predicatori care le aduseseră vestea „mântuirii”.
Pavel mai spune că predicatorii „adeveriseră” mesajul lor şi că Dumnezeu întărise „mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu le dăduse o dovadă experimentală a Evangheliei, bazată pe semne şi pe alte manifestări impresionante – între care şi „darurile Duhului Sfânt”. Noul Testament relatează faptul că semne precum vindecările miraculoase, alungarea demonilor şi revărsarea darurilor spirituale au însoţit adesea predicarea Evangheliei în locuri noi.
La începuturile bisericii creştine, Dumnezeu a turnat Duhul Său peste apostoli, în Ierusalim, ca ei să poată vesti Evanghelia în limbi pe care anterior nu le cunoşteau şi să poată face minuni (Faptele 2, 3). Filip a făcut minuni asemănătoare în Samaria (Faptele 8), Petru, în Iope şi în Cezareea (Faptele 9, 10), iar Pavel, în lucrarea lui din Asia Mică şi din Europa (Faptele 13-28). Aceste fapte pline de putere au fost dovezi palpabile care au adeverit solia „mântuirii” – instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu, izbăvirea de sub condamnare şi eliberarea de puterile răului (Evrei 12:25-29).
Duhul Sfânt le-a dat primilor creştini convingerea că păcatele le fuseseră iertate; drept urmare, nu le era teamă de judecată, rugăciunile lor erau înălţate cu îndrăzneală şi încredere, iar experienţa lor era plină de bucurie (Faptele 2:37-47). De asemenea, Duhul Sfânt îi elibera pe cei care erau robi forţelor răului, aceasta fiind o dovadă convingătoare a superiorităţii puterii lui Dumnezeu şi a faptului că Împărăţia Lui se întemeiase în viaţa lor.
Care este istoria convertirii tale? Cum ţi-a fost întărită credinţa în Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor personal? De ce este bine ca, din când în când, să îţi aduci aminte de modul în care Dumnezeu a lucrat în viaţa ta la început, ca să te aducă la El?
Luni, 27 decembrie – Lupta
Când şi-au mărturisit credinţa în Hristos şi s-au alăturat bisericii, credincioşii au stabilit anumite graniţe care i-au făcut să fie deosebiţi de restul societăţii. Din nefericire, acest lucru a ajuns să constituie o sursă de conflict, pentru că, implicit, comunitatea şi valorile lor au fost judecate în mod negativ.
2. Care a fost experienţa evreilor după convertirea lor? Evrei 10:32-34; 13:3
Este foarte probabil ca destinatarii epistolei lui Pavel să fi suferit atacuri verbale şi fizice din partea mulţimii aţâţate de împotrivitori (Faptele 16:19-22; 17:1-9). De asemenea, ei au fost închişi şi este posibil să fi fost şi bătuţi, pentru că autorităţile aveau puterea de a aplica pedeapsa şi întemniţarea în timp ce adunau dovezi, de multe ori fără să urmeze normele judiciare corespunzătoare (Faptele 16:22,23).
3. Cum ne ajută experienţele lui Moise şi ale destinatarilor Primei epistole a lui Petru să înţelegem de ce credincioşii creştini au fost persecutaţi? Evrei 11:24-26; 1 Petru 4:14,16
„A suferi ocara lui Hristos” înseamnă pur şi simplu a ne identifica cu Hristos şi a îndura ruşinea şi abuzul pe care această asociere cu El le implică. Ostilitatea publică împotriva creştinilor a fost urmarea comportamentului lor specific religios. Oamenii se pot simţi ofensaţi de practicile religioase pe care nu le înţeleg sau de oamenii al căror stil de viaţă şi conduită morală i-ar putea face pe ceilalţi să se simtă vinovaţi sau ruşinaţi. Cam pe la jumătatea primului secolul d.Hr., Tacit i-a considerat pe creştini ca fiind vinovaţi de „ură împotriva umanităţii”. – Alfred J. Church şi William J. Brodribb, trad., The Complete Works of Tacitus, Annals, 15.44.1). Oricare a fost motivul exact al acestei acuzaţii, cu siguranţă falsă, mulţi dintre primii creştini, precum cei cărora Pavel le-a scris epistola, au suferit pentru credinţa lor.
Orice om suferă, fie ca este creştin sau nu. Dar ce înseamnă să suferi pentru Hristos? Cât din suferinţa cu care ne confruntăm este de dragul lui Hristos şi cât reprezintă urmarea alegerilor noastre?
Marţi, 28 decembrie – O stare dificilă
Cititorii epistolei lui Pavel au ţinut cu succes la credinţa şi la angajamentul lor faţă de Hristos, în ciuda respingerii şi a persecuţiei. Totuşi, conflictul a făcut ravagii pe termen lung. Creştinii au luptat lupta cea bună şi au ieşit victorioşi, dar şi istoviţi.
4. Care au fost o parte dintre provocările cu care s-au confruntat credincioşii? Evrei 2:18; Evrei 3:12,13; Evrei 4:15; 10:25; Evrei 12:3,12,13; Evrei 13:1-9,13
Epistola ne spune că evreii au continuat să treacă prin greutăţi. Atacurile verbale şi, poate, şi de altă natură împotriva onoarei lor au continuat (Evrei 13:13). Unii credincioşi se aflau încă în închisoare (Evrei 13:3) – o situaţie care poate că a secătuit biserica din punct de vedere financiar şi psihologic. Ei erau obosiţi (Evrei 12:12,13) şi puteau foarte uşor să-şi „[piardă] inima” (Evrei 12:3).
Este un lucru obişnuit în rândul persoanelor şi al colectivităţilor ca, după ce entuziasmul victoriei trece, mecanismele psihologice de apărare şi de altă natură să se relaxeze şi oamenii să devină mai vulnerabili în faţa unui contraatac din partea duşmanilor.
5. Ce i s-a întâmplat lui Mie? 1 Împăraţi 19:1-4
„Dar o reacţie care urmează adesea după o credinţă tare şi un succes strălucit s-a declanşat în fiinţa lui Ilie. El se temea că reforma începută pe Carmel nu va dura mult şi l-a cuprins descurajarea. Atunci fusese înălţat pe vârful Pisga; acum se afla în vale. Când fusese sub inspiraţia Celui Atotputernic făcuse faţă celor mai aspre încercări ale credinţei, dar în acest timp de descurajare, cu ameninţarea Izabelei sunându-i în urechi, văzându-l pe Satana luptând încă pentru biruinţă prin complotul acestei femei nelegiuite, el şi-a pierdut încrederea în Dumnezeu. El fusese înălţat peste măsură de mult şi reacţia a fost înspăimântătoare. Uitându-L pe Dumnezeu, Ilie fugea tot mai departe, până când s-a găsit singur, într-o pustie întristătoare.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pp. 161, 162.
Gândeşte-te la ocaziile în care ai căzut în viaţa ta de credinţă şi încearcă să înţelegi circumstanţele şi factorii care au contribuit la această prăbuşire. Cum ai fi putut proceda altfel?
Miercuri, 29 decembrie – Să fie uniţi
Ce i-a sfătuit apostolul pe destinatarii epistolei lui să facă, având în vedere situaţia în care se aflau? Ce putem învăţa din cartea Evrei, care să ne fie de folos? În continuare vom analiza modul în care Dumnezeu l-a ajutat pe Ilie să-şi revină din descurajarea lui.
6. Ce a făcut Dumnezeu ca să-i restaureze credinţa lui Ilie, slujitorul Său? 1 Împăraţi 19:5-18
Modul în care Dumnezeu a relaţionat cu Ilie după evenimentul de la Carmel este impresionant, pentru că arată grija duioasă şi înţelepciunea cu care El Se ocupă de cei care sunt în strâmtorare şi care se luptă să-şi recapete credinţa. Dumnezeu a făcut multe lucruri pentru Ilie. În primul rând S-a îngrijit de nevoile lui fizice. I-a oferit hrană şi l-a lăsat să se odihnească. Apoi, în peşteră, l-a dojenit cu bunătate – „Ce faci tu aici, Ilie”? – şi l-a ajutat să înţeleagă mai în profunzime modul în care El lucrează şi Îşi aduce la îndeplinire planurile. Dumnezeu nu era în vânt, în cutremur sau în foc, ci într-un susur blând şi subţire. După aceea, Dumnezeu i-a încredinţat lui Ilie o lucrare de făcut şi l-a asigurat din nou de ajutorul Său.
7. Ce i-a îndemnat Pavel pe creştini? Evrei 2:1; Evrei 3:12-14; Evrei 5:11-6:3; Evrei 10:19-25
În cartea Evrei găsim numeroase îndrumări pe care apostolul li le-a dat cititorilor ca să-i ajute să-şi recapete puterea şi credinţa pe care le avuseseră la început. Apostolul le sugerează să practice ospitalitatea şi să-i viziteze pe cei din închisoare, ceea ce presupunea şi împlinirea nevoilor acestora. Pavel îi îndeamnă să fie generoşi şi să nu uite că Dumnezeu nu îi va abandona (Evrei 13:1-6). De asemenea, el îi mustră şi îi încurajează; îi avertizează să nu se îndepărteze de lucrurile pe care le-au auzit (Evrei 2:1) şi „să nu aibă o inimă rea şi necredincioasă” (Evrei 3:12); şi îi îndeamnă să crească în înţelegerea credinţei lor (Evrei 5:11-6:3). Pe lângă acestea, el le atrage atenţia asupra importanţei participării constante la serviciile din cadrul bisericii (Evrei 10:25). Pe scurt, apostolul îi sfătuieşte să fie uniţi, să se încurajeze unii pe alţii şi să se îndemne la dragoste şi la fapte bune; totodată, el Îl înalţă pe Isus şi lucrarea Sa din sanctuarul ceresc în favoarea lor (Evrei 8:1,2; 12:1-4).
Joi, 30 decembrie – La sfârşitul acestor zile
8. Ce idee subliniază Pavel în versetele următoare, în mod deosebit cu privire la timp? Evrei 1:2; Evrei 9:26-28; Evrei 10:25; 36-38; Evrei 12:25-28
Un element foarte important pe care apostolul îl subliniază şi care adaugă o notă de urgenţă îndemnului său este acela că cititorii epistolei trăiesc chiar „la sfârşitul acestor zile” (Evrei 1:2) şi că făgăduinţele sunt pe punctul de a se împlini (Evrei 10:36-38). Un aspect interesant pe care îl vom observa este că, pe parcursul epistolei, Pavel compară publicul căruia i se adresează cu generaţia din pustie, care s-a aflat chiar la hotarul Canaanului, gata să intre în Ţara Promisă. El le reaminteşte credincioşilor: „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi” (Evrei 10:37), iar apoi îi încurajează: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului” (Evrei 10:39). Acest ultim îndemn le reamintea cititorilor de atunci, şi ne reaminteşte şi nouă, despre pericolele pe care poporul lui Dumnezeu le-a avut de înfruntat de-a lungul istoriei, chiar înainte de împlinirea făgăduinţelor Domnului.
Cartea Numeri vorbeşte exact despre acest lucru. Raportul biblic spune că de două ori a suferit poporul Israel înfrângeri semnificative, chiar înainte să intre în Ţara Promisă. Prima dată s-a întâmplat când mai mulţi lideri au răspândit îndoieli în tabără şi au făcut ca poporul să-şi piardă credinţa. Drept urmare, adunarea a decis să numească un nou conducător şi să se întoarcă în Egipt, chiar când erau pe punctul de a intra în Canaan (Numeri 13 şi 14).
A doua oară, israeliţii au fost prinşi în senzualitate şi în închinarea falsă, la Baal-Peor (Numeri 24, 25). Când Balaam nu a reuşit să aducă blestemul asupra copiilor lui Israel, Satana a folosit ispita de natură sexuală pentru a-i târî în închinarea falsă şi în păcat şi a aduce dezaprobarea lui Dumnezeu asupra lor.
Pavel îi avertizează pe cititorii epistolei sale cu privire la ambele pericole. În primul rând, îi îndeamnă să rămână tari în mărturisirea credinţei lor şi să-şi aţintească privirea asupra lui Isus (Evrei 4:14; 10:23; 12:1-4). În al doilea rând, îi avertizează cu privire la imoralitate şi la poftă (Evrei 13:4-6). În final, îi îndeamnă să-i respecte şi să-i asculte pe liderii lor (Evrei 13:7,17).
Vineri, 31 decembrie – Un gând de încheiere
David A. de Silva explică foarte clar de ce primii creştini au fost persecutaţi: „Creştinii au adoptat un stil de viaţă care avea să fie considerat antisocial şi chiar subversiv. Loialitatea faţă de zei, manifestată prin participarea pioasă la sacrificii şi altele asemănătoare, era văzută ca un simbol al loialităţii faţă de stat, faţă de autorităţi, faţă de prieteni şi faţă de familie. […] Prin faptul că se abţineau de la aceste lucruri, creştinii (la fel ca evreii) au fost priviţi cu suspiciune, ca potenţiali călcători ai legii şi ca elemente subversive din cadrul imperiului.” – Perseverance in Gratitude p. 12.
„Pentru cel descurajat, există un remediu sigur – credinţă, rugăciune, lucrare. Credinţa şi activitatea vor aduce asigurare şi satisfacţii care vor creşte zi de zi. Eşti ispitit să faci loc simţămintelor de presimţiri sumbre sau de descurajare profundă? În zilele cele mai întunecoase, când aparenţele se arată mai ameninţătoare, nu te teme. Ai credinţă în Dumnezeu. El cunoaşte nevoile tale. El are toată puterea. Dragostea şi mila Lui nemărginită nu obosesc niciodată. Nu te teme că El nu-Şi va îndeplini făgăduinţa. El este Adevărul veşnic. Niciodată nu-Şi va schimba legământul pe care l-a făcut cu aceia care-L iubesc. Şi El va revărsa asupra slujitorilor Săi credincioşi măsura priceperii pe care nevoia lor o cere.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pp. 164, 165.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: 1 Ioan 5 – Apocalipsa 3
1. Care este mărturisirea făcută de Dumnezeu despre Fiul Său?
2. Care este porunca „pe care am avut-o de la început”?
3. Cum sunt caracterizaţi batjocoritorii din vremurile din urmă?
4. Cine va cârmui neamurile cu un toiag de fier?
Evanghelizare, Secţiunea 17, subcapitolul „Lucrarea pentru cei din clasa de mijloc”
5. Din cine este alcătuit în principal poporul lui Dumnezeu?
Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.
Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare scrise ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii din trimestru!