Inchinarea in Geneza: doua clase de inchinatori

STUDIUL 1 » 25 IUNIE 1 IULIE

Text de memorat: ,,Cu adevarat, Domnul este in locul acesta, si eu n-am stiut. I-a fost frica si a zis: Cat de infricosat este locul acesta. Aici este casa lui Dumnezeu. aici este poarta cerurilor!" (Gen.28.16.17)

Cineva spunea ca suntem oameni si ca trebuie sa ne inchinam la ceva. La ce ne inchinam insa este o cu totul alta problema, de o importanta extraordinara, mai ales in aceste zile din urma, cand se formeaza doua grupe de inchinatori: cei care se inchina Creatorului si cei care se inchina fiarei si icoanei ei.

Totusi, distinctia intre aceste doua grupe de inchinatori poate fi observata inca de pe primele pagini ale Bibliei. In istoria lui Cain si Abel, vedem doua tipuri de inchinatori: unul care se inchina Dumnezeului adevarat, in felul in care se cuvine sa ne inchinam Lui, iar celalalt angajandu- se intr-o inchinare falsa.

Inchinarea celui dintai este acceptata, iar inchinarea celuilalt nu este acceptata, fiindca prima se bazeaza pe mantuirea prin credinta, iar cealalta, ca toate formele gresite de inchinare, se bazeaza pe fapte. Ideea aceasta va aparea iar si iar in toata Biblia. Un tip de inchinare il are in centru numai pe Dumnezeu, puterea, slava si harul Sau, iar celalalt, are in centru omenescul si eul.

Inchinarea in Eden

In Geneza 1, gasim relatarea despre viata lui Adam si a Evei in noua lor casa. Din mainile Creatorului universului iesise o planeta frumoasa, iar incoronarea lucrarii Sale a fost prima familie. Lumea era desavarsita in momentul acela; fara indoiala ca pamantul era o prelungire a desavarsirii si a frumusetii cerului.

Dupa aceea, Geneza 2,1-3 adauga un alt element: punerea deoparte si sfintirea zilei a saptea, un act legat in mod direct de lucrarea de aducere la existenta a cerurilor si a pamantului, actul care constituie temelia celei de-a patra porunci – o zi pusa deoparte pentru inchinare speciala. Desi Scriptura nu ne vorbeste despre acest lucru, ne putem imagina cum se inchinau Adam si Eva, ca fiinte fara pacat, intr-o lume perfecta, inaintea Facatorului lor, care a facut atat de multe pentru ei. (In momentul acela, ei nici nu banuiau cat de multe lucruri avea sa mai faca El pentru ei!)

1. Citeste istoria tragica a caderii in pacat din Geneza 3,1-13. Ce schimbari au aparut in relatia lui Adam cu Dumnezeu, Creatorul lui? (vers. 8-101 Ce a raspuns Adam la Intrebarile lui Dumnezeu? (vers. 11-13) Ce ne spun aceste raspunsuri despre schimbarea petrecuta cu el?

Dupa caderea in pacat, au aparut o multime de elemente noi, care nu existasera pana atunci. Intr-o clipita, intr-un moment de neascultare, fondul moral al acestor fiinte s-a transformat. Inimile lor, in loc sa fie pline de dragoste, incredere si adorare, s-au umplut de frica, vinovatie si rusine. In loc sa-si doreasca prezenta Sa, ei s-au ascuns de El.

Relatia lor cu Dumnezeu, care avea un impact evident asupra modului in care I se inchinau, a fost distrusa. Comuniunea stransa si intima cu Dumnezeu, de care altadata se bucurasera (Gen. 3,8), s-a destramat. Atunci cand Dumnezeu a venit la ei, Adam si Eva s-au ascuns. Rusinea, vinovatia si frica ii stapaneau in asa masura, incát au fugit de Cel care i-a creat. Tabloul acesta al fugii de Creator ne vorbeste in mod elocvent despre efectul pacatului asupra noastra.

Gándeste-te la o situatie din viata ta in care te-ai sit!it vinovat, ti-a fost rusine (poate din cauza pacatului) si ti-ai dorit sa fugi de Dumnezeu. Ai putut sa te mai rogi atunci? Ai putut sa te mai inchini Lui din toata inima? Simtamántul acesta nu este deloc placut.

Inchinarea dupa iesirea din Eden

Dupa alungarea lor din Eden, Adam si Eva si-au inceput viata dincolo de hotarele Gradinii. De-si primisera fagaduinta Evangheliei in Eden (Gen. 3,15), Biblia nu spune ca s-ar fi adus jertfe, decat dupa alungarea lor din paradis (desi am putea deduce lucrul acesta din Geneza 3,21, textul nu ne spune nimic despre jertfa sau inchinare). Totusi, in Geneza 4, unde este vorba despre Cain si Abel, Scriptura face referire pentru prima data la un sistem de jertfe.

2. Citeste cu atentie in Gen. 4.1-7 despre primul serviciu divin de inchinare relatat in istorie. De ce jertfa lui Cain nu a fost acceptata, iar jertfa lui Abel a fost acceptata?

Cain si Abel reprezinta doua clase de inchinatori, care au existat de la caderea in pacat pana astazi. Fiecare inalta cate un altar. Amandoi vin sa se inchine inaintea lui Dumnezeu aducand o jertfa. Ínsa jertfa unuia a fost acceptata de Dumnezeu, pe cand a celuilalt nu a fost acceptata.

Care a fost diferenta dintre ele? Raspunsul trebuie dat intelegand ca mantuirea este primita numai prin credinta – aceasta este Evanghelia vestita pentru prima data lui Adam si Evei, in Eden, chiar daca Planul Mantuirii a fost conceput inainte de crearea lumii (Efes. 1,4; Tit 1,2).

Jertfa lui Cain era o tentativa de mantuire prin fapte, temelia oricarei religii si inchinari false. Adevarul este ca prapastia dintre cer si pamant este atat de mare, atat de adanca, incat nicio fapta buna savarsita de oameni nu o poate acoperi. Esenta legalismului, a mantuirii prin fapte, este incercarea omului de a acoperi aceasta prapastie.

Insa jertfa lui Abel ne vorbeste (chiar daca destul de slab) despre marele adevar ca numai moartea lui Hristos, Cel egal cu Dumnezeu (Fil. 2,6), putea sa-l impace pe pacatos cu Dumnezeu. Avem aici o lectie impresionanta despre inchinare: ea trebuie sa aiba in centru constienta faptului ca nu avem putere sa ne salvam singuri si ca
toate eforturile noastre de a ne mantui se aseamana cu jertfa lui Cain. Pentru a ne inchina cu adevarat, trebuie sa fim constienti ca numai prin Harul lui Dumnezeu avem speranta vietii vesnice.

Analizeaza-ti gándurile, motivatiile si simtamintele legate de inchinare.Iin centrul inchinarii tale se afta Hristos sau tu insuti?

Doua clase de inchinatori

In Geneza 4, incepem sa intelegem cum s-a produs degradarea morala dupa caderea in pacat. Lameh a devenit poligam si apoi a facut un gest violent, care i-a adus frica in inima. Spre deosebire de el, in Geneza 4,25.26, gasim cativa oameni care cautau sa fie credinciosi, pentru ca „atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului”.

3. Ce situatie este descrisa in Geneza 6.1-8? De ce este ea periculoasa? La ce consecinte a dus?

Cu trecerea timpului, s-au format doua clase de inchinatori (Gen. 6,1- 4). In ciuda starii generale de nelegiuire a locuitorilor pamantului, existau oameni sfinti, cu o inteligenta deosebita, care au pastrat vie cunoasterea lui Dumnezeu. Desi numai cativa dintre ei sunt mentionati in Scriptura, „in decursul tuturor veacurilor, Dumnezeu a avut martori credinciosi si inchinatori cu inima curata”. – Ellen G. White, Patriarhi si profefi, pag.84.

Nelegiuirea inimii omenesti a atins un nivel atat de ridicat, incat Domnul a fost nevoit sa ii stearga pe oameni de pe fata pamantului si sa o ia de la capat. De aceea a venit Potopul.

4. Ce ne spune Biblia ca a facut Noe imediat ce a iesit din arca? De ce este lucrul acesta important? Gen. 8.20

Este interesant ca primul lucru pe care l-a facut Noe a fost sa se inchine. In centrul inchinarii lui se afla jertfa. Noe este primul dintre patriarhii despre care Biblia ne spune ca a construit un loc pentru inchinare, un altar pe care sa aduca jertfe. Inainte de orice altceva, Noe isi recunoaste dependenta totala de Domnul si Mesia, care avea sa vina si sa-si dea viata pentru rascumpararea omenirii. Noe stia ca este mantuit doar prin harul lui Dumnezeu; daca nu ar fi fost harul, el ar fi pierit impreuna cu restul oamenilor.

Cum iti exprimi tu recunostinta fata de harul lui Dumnezeu? Cum ar trebui ar iti manifesti aceasta recunostinta?

Credinta lui Avraam

5. Ce ne spune Geneza 12.1-8 despre Avram (mai tarziu Avraam) si despre chemarea pe care i-a adresat-o Dumnezeu?

Avram, un descendent al lui Set, era un om credincios lui Dumnezeu, desi unele rude ale lui incepusera sa imprumute din inchinarea la idoli, care era atat de raspandita in societatea de atunci. Insa Dumnezeu l-a chemat sa plece din mijlocul rudelor lui si din mediul confortabil in care traise, ca sa devina tatal unei natiuni de inchinatori care sa-L slaveasca pe Domnul si sa Il reprezinte.

Fara indoiala ca, impreuna cu Sara, i-a convins pe multi oameni sa accepte inchinarea inaintea Dumnezeului adevarat. Dar chemarea primita din partea lui Dumnezeu mai avea si o alta motivatie: „Pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele” (Gen. 26,5).

O alta motivatie era aceasta: „Avram a crezut pe Domnul si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca
neprihanire” (Gen. 15,6). Totusi Avraam inca mai avea de invatat multe legii importante si dureroase.

6. Citeste Geneza 22.1-18. De ce a fost supus Avraam la o incercare atat de cumplita? Ce mesaj dorea Dumnezeu sa ii transmita? Vers.8,13,14

Dupa cum am vazut, centrul Panului de Mantuire este moartea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Moartea Sa a fost simbolizata inca de la inceput de sistemul de inchinare prin aducerea de jertfe. Domnul le-a cerut oamenilor sa ofere ca jertfa numai animale, insa, in religiile pagane, oamenii isi sacrificau copiii, lucru pe care Dumnezeu a spus ca-l uraste (Deut. 12,31).

Indiferent ce lectii despre credinta si incredere a invatat Avraam din incercarea sa, evenimentul acesta a fost de-a lungul secolelor un simbol impresionant, care ne vorbeste despre insemnatatea mortii lui Hristos pentru mantuirea noastra. Probabil ca Avraam a gustat putin din durerea pe care a simtit-o Tatal la moartea lui Hristos. Dar moartea Sa era absolut necesara pentru salvarea omenirii.

Gandeste-te cata credinta a manifestat Avraam in aceasta situatie. Este cu adevarat uluitor! Ce ne spune aceasta despre cat de slabá este credinta noastra?

Betel – Casa lui Dumnezeu

Iacov si Esau, la fel ca Abel si Cain, reprezinta doua clase de inchininatori. Spiritul aventuros si indraznet al lui Esau si era pe plac tatalui lui, din fire tacut si retras. Pe de alta parte, Iacov parea a avea inclinatie spre lucrurile spirituale. Dar si el avea defecte majore de caracter. Iacov isi dorea dreptul de intai nascut, care ii apartinea fratelui lui geaman, si, pentru a-l obtine, a fost dispus sa ia parte la planul pus la cale de mama sa. Ca urmare, Iacov a fugit ingrozit ca sa scape de furia si de ura fratelui sau si nu si-a mai revazut niciodata mama.

7 .Citeste istoria fugii lui lacov (Gen. 28,10-221.Observa mesajele de incurajare si de asigurare pe care Dumnezeu i le-a dat in vis. Care a fost reactia lui lacov?

Aici este mentionata pentru prima data „casa lui Dumnezeu” (vers. 17). Desi in momentul acela nu era decat o piatra folosita de Iacov drept perna, Betel a devenit un loc important pentru istoria sacra. Aici Iacov s-a inchinat Dumnezeului parintilor lui. Aici a fagaduit ca li va sluji cu credinciosie. Aici I-a promis, la fel ca Avraam, ca li va inapoia zecimea – a zecea parte din binecuvantarile materiale primite – ca act de inchinare.

Observa teama si veneratia pe care le-a simtit Iacov in prezenta lui Dumnezeu. Probabil ca atunci a inteles cel mai bine cat de mare este Dumnezeu in comparatie cu el. Biblia ne spune ca el a avut o atitudine de frica, de veneratie si de respect. Urmatorul lucru pe care l-a facut a fost sa se inchine. Desprindem si de aici un principiu legat de atitudinea pe care ar trebui sa o avem in inchinare, o atitudine despre care ni se vorbeste in
Apocalipsa 14,7: „Temeti-va de Dumnezeu!”.

Inchinarea nu inseamna a veni inaintea lui Dumnezeu asa cum te intalnesti cu un amic. Atitudinea noastra trebuie sa fie aceea a pacatosului care are nevoie intensa de har, care cade in genunchi inaintea Creatorului sau, constient de nevoia sa, cu teama si recunostinta fata de Dumnezeu, Creatorul universului, care ne iubeste si care a facut atat de mult pentru a ne rascumpara.

Vii inaintea lui Dumnezeu cu frica, veneratie si respect? Sau inima ta este rece, impietrita si nerecunoscatoare? Ce poti face ca sa te schimbi?

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Patriarhi si profeti, capitolele „Creatiunea”, „Ispitirea Si caderea”, „Cain si Abel pusi la incercare”, „Dupa potop”, „incercarea credintei” si „Noaptea luptei”.

„Acest vot [al lui Iacov] a fost revarsarea unei inimi pline de recunostinta pentru asigurarea iubirii si a indurarii lui Dumnezeu. Iacov inlelegea ca Dumnezeu are asupra lui drepturi pe care trebuie sa le recunoasca si ca dovezile speciale ale bunatatii divine acordate lui cer un raspuns. Tot astfel, orice binecuvantare revarsata asupra noastra cere un raspuns pe care trebuie sa-l dam Autorului tuturor indurarilor. Crestinul trebuie sa-si cerceteze adesea trecutul vietii si sa-si aminteasca plin de recunostinta pretioasele izbaviri pe care Dumnezeu le-a lucrat si le lucreaza pentru eL.. El ar trebui sa recunoasea toate aceste dovezi ale grijii ocrotitoare a ingerilor ceresti. Avand in vedere aceste nenumarate binecuvantari, el ar trebui sa intrebe adesea, cu o inima supusa si recunoseatoare: «Cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui fata de mine?» (Ps.116,12).” –
Ellen G. White, Patriarhi si profeti, pag. 187

Intrebari pentru discutie

1. Meditati la neprihánirea prin credinta in jertfa lui Hristos pentru noi, ca punct central al inchinarii noastre. Puneti-va urmatoarele intrebari: 1) De ce ne inchinam Lui? (2) Ce a fácut El, pentru ca sa fie vrednic de inchinare? (3) La ce serveste inchinarea inaintea lui Dumnezeu?

2. Cum putem transforma serviciile divine intr-un instrument de marturisire despre caracterul lui Dumnezeu si despre atributele Sale? Ce elemente ale inchinarii, studiate saptamana aceasta, pot fi deosebit de utile in lucrarea de marturisire?

3. Recititi relatarea in care Avraam ii da zecime lui Melhisedec (Gen. 14,20): De ce a da zecime este un act de inchinare? Ce li spunem lui Dumnezeu atunci cand li inapoiem zecimea?

4. Meditali mai mult la temerea si respectul cu care trebuie sa venim la inchinare. De ce este atitudinea aceasta atat de importanta? De ce este gresit sa-L coboram pe Dumnezeu la nivelul nostru, sa manifestam fala de El aceeasi atitudine pe care o avem fata de un prieten bun si nimic mai mult?