De ce este nevoie de interpretare?

STUDIUL 6 » 2 MAI – 8 MAI

Textul de memorat: „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

A citi Biblia înseamnă şi a interpreta Biblia. Dar cum putem face acest lucru? Ce principii să folosim? De exemplu, cum ne raportăm la diferitele tipuri de scriere pe care le găsim în ea? Cum ne dăm seama dacă pasajul pe care îl citim este o pildă, un vis profetic şi simbolic sau o naraţiune? Decizia într-o chestiune atât de importantă cum este contextul Scripturii implică în sine interpretarea.

Uneori, oamenii folosesc Biblia ca pe un oracol divin: deschid Scriptura la întâmplare pentru a găsi un verset biblic care speră să îi călăuzească. Dar a înşirui pasaje biblice la întâmplare poate duce la concluzii foarte ciudate şi greşite.

De exemplu, când un bărbat şi-a părăsit soţia pentru altă femeie, soţia şi-a găsit alinare în următorul verset: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie” (Geneza 3:15). Ea era convinsă, pe baza acestui verset, că aventura soţului ei nu va rezista!

Orice verset folosit în afara contextului devine foarte repede un pretext folosit pentru a-ţi susţine propriile idei sau agenda personală. De aceea avem mare nevoie nu doar să citim Biblia, ci şi să o interpretăm corect.

Duminică, 3 mai – Presupunerile

1. Ce i-a împiedicat pe ucenici, care erau foarte familiarizaţi cu Scriptura, să vadă adevăratul sens al Cuvântului lui Dumnezeu, chiar când evenimentele prezise se desfăşurau în faţa ochilor lor? Luca 24:36-45

Nimeni nu se apropie de Scriptură cu mintea complet eliberată de alte idei. Fiecare cititor, fiecare om care studiază Biblia se apropie de ea având un trecut şi o experienţă personală care, inevitabil, îşi vor lăsa amprenta asupra procesului de interpretare. Chiar şi ucenicii au avut ideile lor despre cine era Mesia şi ce trebuia să facă, bazându-se pe aşteptările generale de la acea vreme. Convingerile lor puternice îi împiedicau să înţeleagă clar textul biblic, lucru care explică de ce, atât de adesea, L-au perceput greşit pe Isus şi nu au înţeles evenimentele privind viaţa, moartea şi învierea Lui.

Cu toţii avem propriul sistem de crezuri cu privire la lume, la realitate şi chiar la Dumnezeu, o serie de lucruri pe care le credem sau le acceptăm – chiar fără să ne dăm seama – şi care sunt în mintea noastră când interpretăm Biblia. Nimeni nu abordează textul biblic cu mintea eliberată de propriile concepţii. De exemplu, dacă viziunea cuiva cu privire la lume respinge categoric orice intervenţie supranaturală din partea lui Dumnezeu, acea persoană nu va citi şi nu va înţelege Scriptura ca fiind raportul adevărat şi de încredere al intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie, ci o va interpreta cu totul altfel decât cineva care acceptă existenţa supranaturalului.

Interpreţii Bibliei nu se pot debarasa complet de trecutul lor, de experienţele lor, de ideile proprii şi de noţiunile şi părerile preconcepute. Neutralitatea totală sau obiectivitatea absolută nu poate fi atinsă. Studierea Bibliei şi meditaţia teologică merg întotdeauna împotriva muntelui de prejudecăţi cu privire la natura lumii şi natura lui Dumnezeu.

Dar vestea bună este că Duhul Sfânt poate să lărgească şi să corecteze perspectiva noastră limitată şi presupunerile atunci când citim cuvintele Scripturii cu o minte deschisă şi o inimă sinceră. Biblia afirmă în mod repetat că oameni din medii foarte diferite au putut înţelege Cuvântul lui Dumnezeu şi că Duhul Sfânt ne călăuzeşte „în tot adevărul” (Ioan 16:13).

Tu ai ideile tale cu privire la lume? În ce mod le-ai putea supune Cuvântului lui Dumnezeu astfel încât Cuvântul să îţi poată remodela ideile pentru a fi în armonie cu realitatea pe care o prezintă Biblia?

Luni, 4 mai – Traducerea şi interpretarea

Biblia a fost scrisă în limbi foarte vechi: Vechiul Testament a fost scris în mare parte în ebraică, cu doar câteva pasaje în aramaică, iar Noul Testament a fost scris în greaca koine (limba greacă comună folosită în Antichitate). Majoritatea populaţiei de astăzi nu vorbeşte şi nu poate citi aceste limbi vechi. Astfel, Biblia a trebuit să fie tradusă în limbi moderne.

Dar, după cum bine ştie orice traducător bun, traducerea cere şi un grad mai mare sau mai mic de interpretare. Unele cuvinte dintr-o limbă nu au un echivalent exact în altă limbă. Arta traducerii cu exactitate şi a interpretării unui text vechi se numeşte hermeneutică.

2. În toate pasajele următoare apare ideea de interpretare şi traducere (tâlcuire). În ultimul, chiar Isus a trebuit să le explice ucenicilor semnificaţia unui verset. Ce ne spune acest lucru despre importanţa interpretării? 1 Corinteni 12:10; 14:26; Ioan 1:41; 9:7; Faptele 9:36; Luca 24:27

Termenul grecesc hermeneuo din care provine cuvântul „hermeneutică” (interpretare biblică) derivă de la numele zeului Hermes, din mitologia greacă, considerat trimisul, sau solul zeilor, care avea şi misiunea de a traduce mesajele lor pentru oameni.

Pentru noi, hermeneutica este importantă, deoarece, dacă nu cunoaştem limba originală, singura cale de acces la textul biblic este traducerea. Din fericire, multe versiuni traduse ale Bibliei transmit foarte bine ideea. Nu este nevoie să cunoaştem limba originală pentru a putea înţelege adevărurile esenţiale descoperite în Scriptură, deşi astfel de cunoştinţe lingvistice ne-ar fi de mare folos. Totuşi, chiar şi în cazul unei traduceri foarte bune, interpretarea corectă a textului rămâne la fel de importantă, după cum am văzut în Luca 24:27. Acesta este principalul obiectiv al hermeneuticii: să transmită cu acurateţe sensul textului biblic şi să ne ajute să ştim cum să aplicăm corect învăţătura din text la viaţa noastră. După cum ne arată textul de mai sus din Luca, Isus a făcut acest lucru pentru urmaşii Lui. Imaginează-ţi cum ar fi ca Isus Însuşi să interpreteze pasajele biblice pentru tine!

Mulţi au acces la diverse traduceri, dar nu toţi. Oricare ar fi traducerea cu care lucrezi, de ce este important să studiezi Cuvântul cu rugăciune şi să încerci să te supui învăţăturilor descoperite?

Marţi, 5 mai – Biblia şi cultura

3. În Faptele 17 vedem cum Pavel a încercat să prezinte Evanghelia într-un context nou: filozofia culturii greceşti. Ce impact are contextul cultural asupra modului în care este evaluată importanţa unor idei? Faptele 17:16-32

Cunoaşterea culturii Orientului Apropiat este de folos în înţelegerea unor pasaje biblice. „În cultura ebraică, o persoană era considerată responsabilă şi pentru ceva ce nu făcuse, dar permisese să aibă loc. De aceea, adesea, scriitorii inspiraţi ai Scripturii I-au atribuit lui Dumnezeu fapte despre care, după gândirea apuseană, am spune că El a îngăduit să aibă loc sau nu le-a împiedicat, de exemplu, împietrirea inimii lui Faraon.” – Methods of Bible Study, secţiunea 4

Cultura dă naştere la câteva întrebări hermeneutice importante. Este Biblia condiţionată cultural şi relevantă doar în cultura în care este exprimată? Sau solia divină trece dincolo de cultură şi li se adresează tuturor oamenilor? Ce se întâmplă dacă experienţa culturală a unei persoane devine baza şi norma supremă pentru interpretarea Scripturii?

În Faptele 17:26, Pavel ne oferă o perspectivă interesantă asupra realităţii, care adesea este trecută cu vederea când citim acest pasaj: Dumnezeu a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur… (în KJV: ne-a făcut pe toţi din acelaşi sânge). Deşi din punct de vedere cultural suntem foarte diferiţi, Biblia ne spune că există ceva comun care îi uneşte pe toţi oamenii, în ciuda diferenţelor culturale, şi anume, Dumnezeu este Creatorul tuturor. Păcătoşenia şi nevoia de mântuire nu se limitează la o singură cultură. Toţi avem nevoie de mântuirea oferită prin moartea şi învierea Domnului Hristos.

Deşi S-a adresat specific unor generaţii, Dumnezeu S-a asigurat că şi generaţiile următoare care vor citi Cuvântul lui Dumnezeu vor putea înţelege că acele adevăruri trec dincolo locul şi de timpul în care au fost scrise textele.

Ca o paralelă, algebra a fost inventată în secolul IX în Bagdad. Înseamnă că adevărurile şi principiile acestei ramuri a matematicii sunt limitate doar la acel timp şi loc? Desigur că nu. Acelaşi principiu se aplică şi adevărurilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Deşi Biblia a fost scrisă cu mult timp în urmă, în culturi cu totul diferite de ale noastre, adevărurile pe care le conţine sunt la fel de relevante pentru noi ca atunci când au fost rostite.

Miercuri, 6 mai – Natura noastră păcătoasă

4. Ce i-a împiedicat uneori pe oameni să accepte adevărul? Ce avertizări ne sunt prezentate în următoarele situaţii? Ioan 9:39-41; 12:42,43

Este uşor să privim înapoi cu dispreţ la conducătorii religioşi care L-au respins pe Isus în ciuda unor dovezi atât de puternice. Totuşi, trebuie să fim atenţi ca nu cumva să avem şi noi aceeaşi atitudine faţă de Cuvântul Său.

Fără îndoială că păcatul a schimbat şi a produs o ruptură în relaţia noastră cu Dumnezeu. Păcatul pătrunde în toate experienţele noastre. El ne afectează şi capacitatea de a interpreta Scriptura. Nu doar procesele gândirii au început să fie folosite pentru păcat, ci şi mintea, şi gândurile noastre au fost pângărite de păcat şi, astfel, nu mai sunt receptive la adevărul lui Dumnezeu. Urmările acestei pângăriri în gândirea noastră sunt mândria, autoamăgirea, îndoiala, distanţarea şi neascultarea.

Cel mândru se înalţă pe sine mai presus de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. Aceasta se întâmplă din cauză că mândria îl face pe om să pună accentul pe gândirea omenească, transformând-o în arbitrul final al adevărului, chiar şi al adevărurilor de pe paginile Scripturii. O astfel de atitudine diminuează autoritatea Scripturii.

Unii oameni au tendinţa să ia seama doar la acele idei care li se par atractive, chiar dacă sunt în contradicţie cu voia lui Dumnezeu care ne-a fost descoperită. Domnul ne-a avertizat însă cu privire la pericolul autoamăgirii (Apocalipsa 3:17). Păcatul atrage şi îndoiala, determinându-ne să şovăim şi să fim tentaţi să nu mai credem Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când porneşti la drum având îndoieli, interpretarea textului biblic nu îţi va aduce niciodată convingere. Însă cel care are îndoieli va începe să se înalţe într-o poziţie în care îşi permite să hotărască ce este acceptabil în Biblie şi ce nu, o poziţie foarte periculoasă.

Noi ar trebui să abordăm Biblia cu credinţă şi cu supunere, nu cu o atitudine de critică şi de îndoială. Mândria, autoamăgirea şi îndoiala duc la îndepărtarea de Dumnezeu şi de Biblie şi aceasta, fără îndoială, că va duce la neascultare, adică la a nu fi dispus să urmezi voia lui Dumnezeu care ţi-a fost descoperită.

Ai luptat vreodată împotriva convingerii pe care ai avut-o după ce ai citit în Biblie – adică, ţi-a fost arătat foarte clar – să faci un lucru, dar tu ai vrut altceva? Ce s-a întâmplat şi ce ai învăţat din acea experienţă?

Joi, 7 mai – De ce este importantă interpretarea

5. De ce este atât de important pentru noi să înţelegem clar Scriptura, nu doar ca biserică, ci şi ca indivizi? Neemia 8:1-3,8

Cel mai important subiect din Biblie este mântuirea şi modul în care putem fi mântuiţi. La urma urmei, ce altceva contează pe termen lung? La ce ne-ar folosi, aşa cum a spus chiar Isus, să câştigăm tot ce are lumea să ne ofere, dar să ne pierdem sufletul (Matei 16:26)?

Dar a şti ce ne învaţă Biblia despre mântuire depinde foarte mult de interpretare. Dacă abordăm şi interpretăm Biblia greşit, cel mai probabil vom ajunge la concluzii eronate, nu doar în înţelegerea mântuirii, ci în orice alt subiect pe care ni-l prezintă Scriptura. De fapt, chiar şi pe vremea apostolilor, ereziile se strecuraseră deja în biserică, susţinute, fără îndoială, de interpretările false ale Scripturii.

6. Ce ne spune Petru despre cât de important este să citim corect Scriptura? 2 Petru 3:15,16

Dacă suntem într-adevăr oameni ai Cărţii, care doresc să trăiască doar conform cu ce stă scris în ea – şi nu au altă sursă de autoritate precum tradiţia, diferite crezuri sau autoritatea bisericii de a o interpreta pentru noi – atunci problema interpretării corecte a Scripturii este foarte importantă, deoarece noi avem doar Biblia care să ne spună ce ar trebui să credem şi cum să trăim.

Problema interpretării Scripturii este vitală pentru păstrarea doctrinei şi pentru misiunea bisericii. Fără o interpretare corectă nu poate exista unitate în doctrine şi propovăduire şi astfel, nu va exista unitate în biserica şi în misiunea noastră. Inevitabil, dacă doctrinele sunt greşite şi distorsionate, misiunea va fi deficitară şi denaturată. De fapt, dacă noi avem o solie de dat lumii, dar suntem confuzi cu privire la semnificaţia soliei, cât de eficienţi vom fi când le vom prezenta această solie celor care au nevoie să o audă?

Citeşte întreita solie îngerească din Apocalipsa 14:6-12. Care sunt subiectele teologice prezentate aici şi de ce este atât de esenţial pentru misiunea noastră să le înţelegem corect?

Vineri, 8 mai – Un gând de încheiere

„Când studiaţi, lăsaţi deoparte opiniile voastre preconcepute, precum şi ideile moştenite şi cultivate. Nu veţi atinge niciodată adevărul dacă cercetaţi Scripturile pentru a vă justifica propriile idei. Lăsaţi-le pe acestea la uşă şi, cu o inimă plină de pocăinţă, ascultaţi ce are să vă spună Dumnezeu. Unui căutător smerit al adevărului, care stă la picioarele lui Hristos şi învaţă de la El, Cuvântul îi va da înţelegere. Celor care se consideră prea înţelepţi, după părerea lor, pentru a studia Biblia, Isus le spune: «Trebuie să deveniţi blânzi şi smeriţi cu inima, dacă doriţi să deveniţi înţelepţi pentru a fi salvaţi.»

Nu citiţi Cuvântul în lumina ideilor vechi, preconcepute, ci, cu o inimă eliberată de prejudecăţi, cercetaţi cu grijă şi cu rugăciune. Dacă, pe măsură ce citiţi, apare convingerea şi realizaţi că părerile pe care le preţuiaţi atât de mult nu sunt în armonie cu Scriptura, nu încercaţi să o faceţi să se potrivească cu aceste idei ale voastre. Nu permiteţi ca ceea ce aţi crezut sau practicat în trecut să vă controleze înţelegerea. Deschideţi-vă ochii minţii pentru a contempla minunatele lucruri care transpar din lege. Aflaţi ce este scris şi apoi ancoraţi-vă picioarele pe Stânca eternă.” – Ellen G. White, Solii pentru tineret, p. 260

Studiu suplimentar: Ellen. G. White, Calea către Hristos, cap. 12 „Ce să facem cu îndoiala”.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 83-89
1. Despre cine afirmă psalmistul că ajunseseră îngrăşământ pentru pământ?
2. Ce anume cerea psalmistul să facă Dumnezeu, ca să vadă vrăjmaşii lui?
3. Ce fel de lucruri au fost spuse despre cetatea lui Dumnezeu?
4. Ce anume are temelii veşnice şi ce este tare ca cerurile?

Evanghelizare, Secţiunea 7, subcapitolul „Hristos este centrul soliei”
5. Ce trebuie făcut pentru a îndepărta barierele prejudecăţilor şi ale nepocăinţei?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!