Biblia şi profeţia

STUDIUL 11 » 6 IUNIE – 12 IUNIE

Textul de memorat: „Şi el mi-a zis: «Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!»” (Daniel 8:14)

Profeţia biblică este esenţială pentru identitatea şi misiunea noastră. Profeţia ne oferă un mecanism intern şi extern de confirmare a acurateţei Cuvântului lui Dumnezeu. Isus a spus: „Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi” (Ioan 14:29; vezi şi Ioan 13:19). Întrebarea este: Cum interpretăm profeţia corect, ca să putem şti când s-a împlinit?

În timpul lor, reformatorii au urmat metoda istoricistă, aceeaşi pe care au folosit-o Daniel şi Ioan în interpretarea lor. Metoda istoricistă consideră profeţia ca fiind o împlinire progresivă şi continuă a istoriei, începând din trecut şi sfârşindu-se cu Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.

În această săptămână vom studia stâlpii interpretării profetice istoriciste. „Trebuie să vedem în istorie împlinirea profeţiei, să studiem lucrările Providenţei în marile mişcări de reformă şi să înţelegem desfăşurarea evenimentelor în mersul naţiunilor înainte, către conflictul final al marii lupte.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, p. 307

Duminică, 7 iunie – Istoricismul şi profeţia

Metoda principală pe care adventiştii de ziua a şaptea o aplică în studierea profeţiilor se numeşte istoricism. Această metodă merge pe ideea că multe dintre profeţiile majore ale Bibliei urmează un curs linear neîntrerupt al istoriei, de la trecut la prezent şi la viitor. Este foarte asemănătoare cu modul în care se studiază istoria în şcoală. Folosim această metodă deoarece chiar Biblia încurajează o astfel de interpretare.

1. Ce aspecte ale visului lui Nebucadneţar indică o succesiune continuă, neîntreruptă a puterilor în decursul istoriei? În ce mod ne arată chiar Biblia cum să interpretăm profeţia despre vremea sfârşitului? Daniel 2:27-45

Observaţi că împărăţia lui Nebucadneţar este recunoscută ca fiind capul de aur. Astfel, Daniel identifică Babilonul ca fiind prima împărăţie (vers. 38). Apoi Daniel spune: „După tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie” (vers. 39) şi apoi o a patra (vers. 40). Faptul că aceste împărăţii se succed este sugerat chiar de chip – fiecare împărăţie este reprezentată de o parte din trup, pornind de la cap până la degetele de la picioare. Ele sunt conectate una cu cealaltă, la fel cum sunt conectate timpul şi istoria.

În Daniel 7 şi 8, în loc de un chip, sunt folosite ca simboluri specifice diferite animale, dar este transmis acelaşi lucru. Ne este prezentată o secvenţă neîntreruptă de patru împărăţii pământeşti care încep în vechime şi continuă în istorie, până la prezent şi viitor, când Hristos va reveni şi Îşi va întemeia Împărăţia Sa veşnică.

Astfel, chipul din Daniel 2 şi vedeniile succesive din Daniel 7 şi 8 au oferit temelia pentru interpretarea protestantă istoricistă a profeţiei, metodă pe care adventiştii o folosesc şi în prezent.

2. Ce cuvinte ale lui Isus ne ajută să înţelegem cum poate funcţiona profeţia? Ioan 14:29

Ce avantaj major avem noi, cei de astăzi, care trăim într-o vreme în care mare parte din istorie este în urmă, avantaj pe care cineva care a trăit în timpul Babilonului nu l-a avut?

Luni, 8 iunie – Principiul an-zi

Una dintre cheile de interpretare ale istoricismului este principiul an-zi. De-a lungul secolelor, mulţi învăţaţi au aplicat acest principiu profeţiilor referitoare la timp din Daniel şi Apocalipsa. Ei au extras acest principiu din mai multe texte-cheie şi din contextul imediat al profeţiilor.

3. Cum enunţă Dumnezeu principiul an-zi în următoarele versete? Numeri 14:34; Ezechiel 4:6

În aceste versete putem vedea foarte clar ideea principiului an-zi. Dar cum justificăm folosirea acestui principiu în cazul unor profeţii legate de timp, ca, de exemplu, Daniel 7:25 şi 8:14, dar şi Apocalipsa 11:2,3; 12:6,14 şi 13:5?

Există alte trei elemente care susţin principiul an-zi în aceste profeţii din Daniel şi Apocalipsa: folosirea simbolurilor, perioadele lungi de timp şi expresiile specifice.

Primul element, natura simbolică a fiarelor şi coarnelor care reprezintă împărăţiile sugerează că şi timpul menţionat în aceste profeţii ar trebui interpretat simbolic. Întrucât restul profeţiei este simbolic, nu literal, de ce am interpreta literal doar partea legată de timp? Desigur, nu ar trebui să facem acest lucru.

Al doilea element este faptul că multe dintre evenimentele şi împărăţiile reprezentate în profeţii se întind pe perioade de mai multe secole, lucru care face imposibilă interpretarea literală a profeţiilor referitoare la ele. Dar, dacă aplicăm principiul an-zi, timpul se potriveşte evenimentelor cu o acurateţe remarcabilă, ceea ce ar fi imposibil dacă profeţiile legate de timp ar fi interpretate literal.

Nu în ultimul rând, expresiile folosite pentru a numi aceste perioade sugerează o interpretare simbolică – modul în care este exprimat timpul în aceste profeţii (de exemplu, „două mii de seri şi dimineţi” din Daniel 8:14) nu este felul în care ne exprimăm în mod normal când vorbim despre timp, arătând că perioadele menţionate aici trebuie interpretate simbolic, nu literal.

Analizează profeţia celor şaptezeci de săptămâni din Daniel 9:24-27. Citim că „de la darea poruncii… vor trece şaizeci şi nouă de săptămâni” (vers. 25). Dacă le considerăm literale, ar însemna un an, patru luni şi o zi. Profeţia nu mai are nicio logică dacă o interpretăm astfel. Ce se întâmplă când aplicăm principiul an-zi?

Marţi, 9 iunie – Identificarea cornului mic

Secole la rând, reformatorii protestanţi au identificat cornul cel mic din Daniel 7 şi Daniel 8 ca fiind Biserica Catolică. De ce?

4. Care sunt caracteristicile cornului mic în ambele capitole? Cum îl putem identifica? Daniel 7:1-25; 8:1-13

Există şapte caracteristici comune cornului mic din Daniel 7 şi celui din capitolul 8: (1) ambele sunt descrise ca fiind un corn; (2) ambele sunt puteri persecutoare (7:21,25; 8:10,24); (3) ambele se înalţă singure şi rostesc cuvinte de hulă (7:8,20,25; 8:10,11,25); (4) ambele ţintesc poporul lui Dumnezeu (7:25; 8:24); (5) unele aspecte din activitatea lor au fost trasate de timpul profetic (7:25; 8:13,14); (6) ambele vor fi până la sfârşitul timpului (7:25,26; 8:17,19) şi (7) ambele vor fi distruse în mod supranatural (7:11,26; 8:25).

Istoria identifică prima împărăţie ca fiind Babilonul (Daniel 2:38), a doua – Medo-Persia (8:20) şi a treia – Grecia (8:21). Istoria arată clar că după aceste împărăţii urmează Roma. În Daniel 2, fierul care reprezintă Roma merge în continuare până la labele picioarelor din fier amestecat cu lut, adică până la sfârşitul timpului. Cornul cel mic din Daniel 7 iese din fiara a patra, dar rămâne parte din ea.

Ce putere a ieşit din Roma şi şi-a continuat influenţa politico-religioasă cel puţin o mie două sute şaizeci de ani (Daniel 7:25)? Doar o singură putere se potriveşte istoriei şi profeţiei – papalitatea. Ea a venit la putere din cele zece triburi barbare ale Europei, „smulgând” trei dintre ele (vers. 24). Ea „se va deosebi de înaintaşi”, este unică în comparaţie cu celelalte; „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt” (vers. 25) şi „s-a înălţat până la căpetenia oştirii” (Daniel 8:11), uzurpând rolul lui Isus şi înlocuindu-L cu papa. Papalitatea a împlinit profeţia care spunea că îi va persecuta „pe sfinţii Celui Preaînalt” (Daniel 7:25) şi va alunga „o parte din oştirea” cerurilor (Daniel 8:10) în timpul Contrareformei, când protestanţii au fost măcelăriţi. Papalitatea a încercat „să schimbe vremurile şi legea” (Daniel 7:25) prin scoaterea poruncii a doua şi schimbarea Sabatului în duminică.

În Daniel 2, 7 şi 8, după Grecia se înalţă o putere care va exista până la sfârşitul timpului. Care altă putere ar putea fi în afară de Roma, în etapa papală? Indiferent cât de incorect politic pare, de ce este aceasta o învăţătură esenţială a întreitei solii îngereşti şi astfel, o componentă semnificativă a adevărului prezent?

Miercuri, 10 iunie – Judecata de cercetare

Schiţa profetică studiată în această săptămână a găsit multă susţinere în rândul istoricilor protestanţi de la Reformă încoace. Dar doar după apariţia mişcării millerite, la începutul anilor 1800, profeţia despre cele două mii trei sute de seri şi dimineţi şi judecata de cercetare a fost reanalizată şi studiată cu atenţie.

5. Ce ne spun următoarele versete că are loc în cer? Daniel 7:9-14; 8:14,26

După perioada de persecuţie medievală, care s-a încheiat în 1798, când papa a fost luat prizonier de generalul Berthier şi întemniţat (Apocalipsa 13:3), Daniel 7 şi 8 vorbesc despre judecată. Judecata urmează să aibă loc în cer, unde tronul a fost „aşezat” (Daniel 7:10). În acest context se spune: „Iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile” (vers. 13). Aceasta este scena judecăţii care are loc după 1798 şi înainte de revenirea lui Isus.

Această scenă a judecăţii din Daniel 7 este paralela la curăţirea sanctuarului din Daniel 8:14. Se vorbeşte despre acelaşi lucru. Conform cu Daniel 8:14, timpul când „Sfântul Locaş va fi curăţit”, în alţi termeni Ziua Ispăşirii, este după două mii trei sute de zile. Folosind principiul an-zi, aceste zile reprezintă două mii trei sute de ani.

Punctul de început al celor două mii trei sute de ani de ani se găseşte în Daniel 9:24 – cele şaptezeci de săptămâni (patru sute nouăzeci de ani) sunt „tăiate” din perioada de două mii trei sute de zile. De fapt, mulţi cercetători le interpretează corect ca fiind două părţi ale aceleaşi profeţii. Daniel 9:25 ne descoperă începutul acestei perioade, „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”. Data pentru acest eveniment este „al şaptelea an al împăratului Artaxerxes” (Ezra 7:7), sau 457 î.Hr. Dacă adăugăm două mii trei sute de ani, ajungem la anul 1844, nu mult după 1798 şi înainte de a doua venire a lui Isus. Atunci a intrat Isus în Sfânta Sfintelor şi a început lucrarea Sa de mijlocire, de curăţire a sanctuarului ceresc. Vezi schiţa de la studiul de vineri.

Joi, 11 iunie – Tipologia ca profeţie

Simbolurile profeţiilor apocaliptice, precum cele găsite în Daniel şi Apocalipsa, au o singură împlinire. De exemplu, ţapul şi-a găsit împlinirea în Grecia, o singură împărăţie (Daniel 8:21). De fapt, textul a fost foarte clar şi a numit împărăţia pe nume! Putea să mai fie mai clar de atât?

Totuşi, tipologia se concentrează pe persoane, evenimente sau instituţii reale din Vechiul Testament pe care le regăsim şi în realitatea istorică, dar care ne îndreaptă atenţia spre o realitate mai măreaţă în viitor. Tipologia, ca metodă de interpretare, a fost folosită încă din vremea lui Isus şi a scriitorilor Noului Testament şi se regăseşte chiar şi în Vechiul Testament. Singurul ghid care ne ajută să recunoaştem un tip şi un antitip este faptul că un scriitor inspirat al Scripturii le identifică.

6. La ce evenimente din istorie face referire Pavel când sfătuieşte biserica din Corint? Ce legătură are aceasta cu noi astăzi? 1 Corinteni 10:1-13

Pavel face referire la realitatea istorică din Exodul şi dezvoltă o tipologie bazată pe experienţa evreilor din vechime, în trecerea prin pustie. Astfel, Pavel arată că Dumnezeu, care l-a inspirat pe Moise să scrie aceste evenimente, a dorit ca aceste lucruri „să ne slujească nouă drept pilde” (1 Corinteni 10:6), sfătuind Israelul spiritual să se împotrivească ispitei în aceste zile din urmă.

7. Citeşte pasajele de mai jos şi scrie împlinirea fiecărui tip şi antitip, aşa cum sunt descrise de Isus şi de scriitorii Noului Testament. Matei 12:40; Ioan 19:36; Ioan 3:14,15; Romani 5:14; Ioan 1:29

Isus şi scriitorii Noului Testament aplică tipului şi antitipului o interpretare care evidenţiază sensul profetic, îndreptând atenţia spre împlinirea realităţii istorice.

Gândeşte-te la serviciul din sanctuarul pământesc, care funcţiona ca un tip al întregului plan de mântuire. Ce ne învaţă acest lucru despre importanţa mesajului sanctuarului pentru noi astăzi?

Vineri, 12 iunie – Un gând de încheiere

Studiază schema de mai jos:

Punctul esenţial pe care trebuie să îl observăm aici este că scena judecăţii din Daniel 7, care apare după o mie două sute şaizeci de ani de persecuţie (vers. 25), este aceeaşi cu scena curăţirii sanctuarului din Daniel 8:14. Această scenă a judecăţii din cer este cea care precede apariţia Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu la sfârşitul istoriei acestui pământ. Avem dovezi biblice puternice pentru a demonstra marea importanţă pe care Scriptura o acordă pasajului din Daniel 8:14 şi evenimentului pe care îl reprezintă.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 118-124
1. Pe care poartă spune psalmistul că intră cei neprihăniţi?
2. În ce fel spune psalmistul că se bucură de Cuvântul Domnului?
3. Ce a promis Domnul că va face la plecare şi la venire, pentru cel credincios?
4. Cu ce compară psalmistul sufletului scăpat (izbăvit) al israeliţilor?

Evanghelizare, Secţiunea 7, subcapitolul „Standarde omeneşti false”
5. Din ce cauză au ajuns unii oameni „ca nişte pâraie secate”?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!