Sola Scriptura
STUDIUL 5 » 25 APRILIE – 1 MAI
Textul de memorat: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12)
Prin deviza Sola Scriptura, protestanţii au înălţat Biblia ca singur standard şi unică sursă hotărâtoare pentru teologia lor. În contrast cu teologia romano-catolică, în care sunt evidenţiate Scriptura si tradiţia, credinţa protestantă a pus accentul pe cuvântul-cheie doar, adică doar Scriptura este autoritatea finală în chestiuni de credinţă şi doctrină.
Biblia a fost cea care a adus forţă şi autoritate Reformei protestante, revoltei împotriva Romei şi a erorilor pe care aceasta le promovase secole la rând. În locul interpretării alegorice a Scripturii, prin care textului biblic îi erau atribuite multe semnificaţii diverse, reformatorii protestanţi au accentuat importanţa unei interpretări gramatical-istorice a Bibliei, în care erau luate în considerare gramatica şi semnificaţia literală a textului biblic.
În această săptămână vom analiza principiul Sola Scriptura mai în detaliu. Vom descoperi că Sola Scriptura implică unele principii fundamentale de interpretare biblică, indispensabile pentru o înţelegere corectă a Cuvântului lui Dumnezeu. Ca protestanţi, noi trebuie să susţinem Biblia ca autoritate doctrinară supremă.
Duminică, 26 aprilie – Scriptura ca normă
Încă de la început, adventiştii de ziua a şaptea s-au considerat a fi poporul Cărţii, creştini care credeau în Biblie. Pentru a afirma principiul Sola Scriptura (doar Scriptura), noi trebuie să recunoaştem autoritatea unică a Bibliei. Doar Scriptura este norma principală pentru teologia noastră şi autoritatea supremă pentru viaţă şi doctrină. Alte surse, precum experienţa religioasă, raţiunea omenească sau tradiţia, sunt subordonate Bibliei. De fapt, prin principiul Sola Scriptura s-a intenţionat să se asigure autoritatea Scripturii, care să fie ferită de dependenţa de biserică şi interpretarea dată de aceasta, şi excluderea posibilităţii ca standardul de interpretare să vină din afara Bibliei.
1. De ce spune Pavel „să nu treceţi peste «ce este scris»”? De ce este acest punct atât de important pentru credinţa noastră? 1 Corinteni 4:1-6
A nu trece peste ce este scris nu exclude informaţiile provenite din alte domenii de studiu, precum arheologia biblică sau istoria. Alte domenii pot aduce mai multă lumină asupra unor aspecte biblice şi asupra contextului unor pasaje din Scriptură şi astfel ne pot ajuta să înţelegem mai bine textul biblic. Totodată, nici nu este exclus ajutorul pe care îl primim din alte resurse în misiunea de a interpreta Biblia, ca, de exemplu, lexicoane, dicţionare, concordanţe şi alte cărţi şi comentarii. Totuşi, pentru o interpretare corectă a Bibliei, textul Scripturii are prioritate înaintea tuturor celorlalte aspecte, ştiinţe şi ajutoare adiţionale. Alte puncte de vedere trebuie să fie evaluate cu atenţie din perspectiva Scripturii ca întreg.
Ceea ce afirmăm cu convingere prin principiul Sola Scriptura este că, dacă apare un conflict în interpretarea credinţei noastre, atunci doar Biblia are autoritatea care întrece şi judecă orice altă sursă sau datină bisericească. Noi nu ar trebui să trecem peste sau să fim împotriva a ceea ce stă scris în Biblie. Creştinismul adevărat şi convingător şi predicarea Evangheliei depind de un angajament puternic faţă de autoritatea Scripturii.
„Doar Scriptura este adevăratul domn şi stăpân al tuturor scrierilor şi învăţăturilor de pe pământ.” – Martin Luther, Luther’s Works, vol. 32: Career of the Reformer II, ed. Jaroslav Jan Pelikan, Hilton C. Oswald şi Helmut T. Lehmann, pp. 11-12
Citeşte Faptele 17:10-11. Ce informaţii ne aduc aceste versete despre întâietatea Scripturii?
Luni, 27 aprilie – Unitatea Scripturii
Apostolii scriu că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16) şi că „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20,21). Cu Dumnezeu ca autor suprem al Bibliei, putem fi siguri că există unitate şi o armonie fundamentală între părţile Scripturii în privinţa învăţăturilor-cheie pe care le prezintă.
2. De ce este importantă unitatea Bibliei pentru credinţa noastră? Tit 1:9: 2 Timotei 1:13
Doar pe baza unităţii interne, unitate care derivă din sursa divină de inspiraţie, poate funcţiona Scriptura ca propriul său interpret. Dacă Scriptura nu ar avea o unitate atotcuprinzătoare în învăţăturile sale, atunci nu am putea ajunge la armonie în privinţa doctrinelor cu privire la orice subiect. Fără unitatea Bibliei, biserica nu ar avea niciun mijloc de a distinge adevărul de rătăcire şi de a respinge erezia. Nu ar exista nicio bază pentru aplicarea măsurilor disciplinare sau pentru corectarea abaterilor de la adevărul lui Dumnezeu. Scriptura şi-ar pierde puterea convingătoare şi eliberatoare.
Domnul Isus şi autorii biblici au crezut în unitatea Scripturii, unitate care are la bază originea ei divină. Putem observa acest lucru în faptul că ei obişnuiau să citeze din mai multe cărţi ale Vechiului Testament, considerând că toate sunt egale şi au aceeaşi greutate (Romani 3:10-18; aici Pavel foloseşte pasaje din Eclesiastul [7:20], Psalmii [14:2,3; 5:9; 10:7] şi Isaia [59:7,8]).
Autorii Bibliei au privit Scriptura ca pe un întreg coerent, inseparabil, în care temele importante sunt dezvoltate în amănunt. Nu există dezacord între Vechiul şi Noul Testament. Noul Testament nu prezintă o Evanghelie sau o religie nouă. Vechiul Testament este dezvoltat în Noul Testament şi Noul Testament este construit pe temelia Vechiului Testament. Prin urmare, cele două Testamente au o relaţie de reciprocitate în care unul îl luminează pe celălalt.
Unitatea Scripturii mai implică şi faptul că, atunci când studiem un subiect biblic, nu trebuie să încercăm să ne bazăm învăţătura doar pe câteva afirmaţii izolate, ci trebuie analizată toată Scriptura (Tota Scriptura).
Ce ar trebui să facem când descoperim texte sau idei în Biblie care par să se contrazică? Cum putem rezolva aceste dileme?
Marţi, 28 aprilie – Claritatea Scripturii
3. Ce ne sugerează faptul că Isus face repetate referiri la Scriptură, subliniind claritatea mesajului ei? Matei 21:42; 22:31; 12:3,5; 19:4; 24:15; Marcu 12:10,26; 13:14; Luca 6:3
Mărturia biblică nu este ambiguă: Biblia este suficient de clară în învăţăturile ei, este atât de clară, încât poate fi înţeleasă de oricine, în special învăţăturile de bază. Există oportunităţi infinite pentru ca înţelegerea şi cunoştinţa dobândite să pătrundă şi mai în profunzime. Noi nu avem nevoie de niciun magisteriu ecleziastic pentru a ne spune care este sensul Bibliei. Învăţăturile ei de bază pot fi înţelese de toţi credincioşii. Biblia promovează preoţia tuturor credincioşilor şi nu îşi limitează interpretarea doar pentru câţiva oameni aleşi, cum ar fi clericii. Biblia ne încurajează să studiem Scriptura pentru noi înşine, deoarece noi avem capacitatea de a înţelege mesajul lui Dumnezeu pentru noi.
Noi credem că „exemplul consecvent al scriitorilor Bibliei ne arată că Scripturile trebuie înţelese în sensul simplu, literal, în afara situaţiilor în care se prezintă un simbol clar şi evident. … Nu trebuie dată la o parte vreo «coajă» a sensului literal pentru a ajunge la «miezul» sensului simbolic, ascuns, alegoric, pe care doar cel iniţiat l-ar putea descoperi.” – Handbook of Seventhday Adventist Theology, 2000, p. 65. Claritatea Bibliei este legată de limbaj, de sens şi de cuvintele Scripturii, deoarece există un adevăr precis pe care autorii Bibliei l-au avut în vedere şi nu mai multe sensuri subiective, necontrolate ale textului biblic.
Dar aceasta nu înseamnă că nu este posibil ca uneori să ajungem la pasaje şi idei pe care să nu le înţelegem pe deplin. La urma urmei, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu şi noi suntem doar nişte fiinţe căzute. Totuşi, Cuvântul lui Dumnezeu este suficient de clar cu privire la lucrurile pe care chiar trebuie să le ştim şi să le înţelegem, în special în ce priveşte mântuirea.
S-a întâmplat să nu înţelegi anumite texte si, mai apoi, să îţi fie clarificate? Ce ai învăţat din acea experienţă care i-ar putea ajuta si pe alţii?
Miercuri, 29 aprilie – Scriptura se interpretează singură
Biblia poate fi propriul ei interpret doar pentru că există o unitate inerentă a Scripturii. Fără această unitate, Scriptura nu ar putea fi lumina care îşi descoperă propriul sens, în care o parte a Scripturii tâlcuieşte alte pasaje şi, astfel, devine esenţială în înţelegerea pasajelor conexe.
4. Cum ne trimite Isus înapoi la Scriptură pentru a explica cine este El? Ce ne învaţă acest lucru despre cum putem folosi Scriptura? Luca 24:27,44,45
Frumuseţea în a lăsa Scriptura să se interpreteze singură este că ea aduce şi mai multă lumină asupra semnificaţiei ei. Astfel, noi nu alăturăm mai multe pasaje la întâmplare pentru a ne demonstra părerea, ci analizăm cu atenţie contextul fiecărui pasaj. Pe lângă contextul direct de dinainte şi de după pasajul pe care îl analizăm trebuie să luăm în considerare şi contextul cărţii din care provine pasajul. Mai mult, deoarece Pavel spune în Scriptură că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră” (Romani 15:4), noi ar trebui să studiem tot ce spune Scriptura despre un subiect anume.
„Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie raportat la alt verset. Elevul ar trebui să înveţe să privească Cuvântul ca un întreg şi să vadă legătura dintre părţile lui. Ar trebui să dobândească o cunoaştere a marii lui teme centrale, a scopului iniţial al lui Dumnezeu pentru lume, a începutului marii lupte şi a lucrării de răscumpărare.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 190
Când comparăm verset cu verset este important să studiem Biblia cu atenţie. Dacă este posibil, ar trebui să o studiem în limba în care a fost scrisă sau cel puţin folosind o traducere cât mai aproape de sensul textului în ebraică sau greacă. Deşi cunoaşterea limbii-sursă nu este absolut necesară pentru o bună înţelegere a Bibliei, cu siguranţă că poate fi de ajutor, dacă este posibil. Dacă nu, studierea cu credincioşie şi rugăciune a Cuvântului, cu o atitudine de smerenie şi supunere, cu siguranţă că va aduce rod bogat.
Gândeşte-te la o doctrină, de exemplu starea morţilor, care, dacă se concentrează doar pe anumite pasaje, poate duce la erori în cazul în care alte pasaje ar fi date la o parte. Ce ne spune acest lucru despre cât de important este să adunăm si că citim tot ce spune Biblia despre un subiect pentru a înţelege cât mai bine ce ne învaţă ea?
Joi, 30 aprilie – Sola Scriptura şi Ellen G. White
5. De ce suntem trimişi la „Lege şi la mărturie” ca normă pentru învăţătură şi doctrină? Ce înseamnă aceasta pentru lucrarea profeţilor care nu fac parte din canonul biblic? Isaia 8:20
Când vorbim despre Sola Scriptura (doar Scriptura), inevitabil, noi, adventiştii de ziua a şaptea, ne confruntăm cu întrebarea: Cum rămâne cu Ellen G. White, care a fost inspirată de Dumnezeu şi a slujit ca mesager al lui Dumnezeu pentru poporul rămăşiţei? Care este relaţia dintre scrierile ei şi Scriptură?
O simplă citire a scrierilor lui Ellen White ne arată clar că, pentru ea, Biblia ocupa un loc central şi fundamental în toate gândurile şi în teologia ei. De fapt, ea a afirmat în mod repetat că Biblia este cea mai înaltă autoritate, norma şi standardul suprem pentru toate doctrinele, pentru credinţă şi practici (vezi Tragedia veacurilor, p. 595). Mai mult, ea a susţinut cu claritate şi a înălţat marele principiu protestant Sola Scriptura (vezi Tragedia veacurilor, p. 7).
În opinia lui Ellen G. White, scrierile ei, în comparaţie cu Scriptura, erau o „lumină mai mică pentru a-i conduce pe bărbaţi şi femei la lumina mai mare”, Biblia (The Advent Review and Sabbath Herald, 20 ianuarie 1903). Scrierile ei nu au scopul de a înlocui studierea sârguincioasă a Bibliei. De fapt, chiar ea spune: „Voi nu sunteţi familiarizaţi cu Scripturile. Dacă aţi fi făcut din Cuvântul lui Dumnezeu studiul vostru, cu dorinţa de a ajunge la standardul Bibliei şi a obţine desăvârşirea creştină, n-aţi fi avut nevoie de Mărturii. Numai din cauză că aţi neglijat să faceţi cunoştinţă cu Cartea inspirată de Dumnezeu, El a încercat să ajungă la voi prin mărturii simple şi directe.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 2, p. 605
În consecinţă, scrierile ei trebuie să fie apreciate. Ele au aceeaşi inspiraţie ca scrierile biblice, dar au un rol diferit faţă de Biblie. Scrierile ei nu sunt un adaos la Scriptură, ci sunt supuse Sfintei Scripturi. Ea niciodată nu a dorit ca scrierile ei să ia locul Scripturii, ci a înălţat Biblia ca singurul standard pentru credinţă şi practici.
Gândeşte-te ce dar uimitor ne-a fost dat prin lucrarea lui Ellen G. White. Cum putem învăţa să apreciem mai mult lumina minunată care vine de la ea, înălţând în acelaşi timp supremaţia Scripturii?
Vineri, 1 mai – Un gând de încheiere
„Cel care studiază Biblia trebuie să fie învăţat să o abordeze în spiritul unuia care vrea să înveţe. Avem datoria de a-i cerceta paginile, nu căutând dovezi care să ne susţină părerile, ci în scopul de a afla ce spune Dumnezeu. O adevărată cunoaştere a Bibliei nu poate fi dobândită decât cu ajutorul aceluiaşi Duh prin care a fost dat Cuvântul. Iar pentru a câştiga această cunoaştere trebuie să trăim conform ei. Avem datoria de a ne supune tuturor lucrurilor pe care le porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu… Studiul Bibliei reclamă eforturile noastre cele mai sârguincioase şi o gândire neobosită. După cum minerul sapă în căutarea filonului de aur din pământ, cu tot atâta hotărâre şi perseverenţă trebuie să căutăm comoara din Cuvântul lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 189
„Când veţi face din Biblie mâncarea şi băutura voastră, când veţi face ca principiile ei să fie elementele caracterului vostru, veţi şti mai bine cum să primiţi sfaturi de la Dumnezeu. Eu înalţ Cuvântul preţios înaintea voastră astăzi. Nu repetaţi ce am spus eu, zicând: «Sora White a zis aceasta» şi «Sora White a zis aceea». Căutaţi să vedeţi ce spune Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi apoi împliniţi poruncile Sale.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 3, p. 33
Studiu suplimentar: Educaţie, cap. 20, „Studierea şi predarea Bibliei”; Solii alese, cartea 3, cap. „Întâietatea Cuvântului”.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: Psalmii 76-82
1. Din ce cauză spunea psalmistul că nu mai putea vorbi?
2. Ce anume auzise psalmistul şi nu dorea să ascundă de următoarele generaţii?
3. Cât de repede i-ar înfrunta Domnul pe vrăjmaşii lui Israel dacă acesta L-ar asculta?
4. Din ce cauză credea psalmistul că „se clatină toate temeliile pământului”?
Evanghelizare, Secţiunea 7, subcapitolul „Predicile de evanghelizare”
5. Care este subiectul care ar trebui să absoarbă tot interesul?
Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf
Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!