Când eşti singur
STUDIUL 4 » 20 APRILIE – 26 APRILIE
Textul de memorat: „Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.»” (Geneza 2:18)
Un caz uimitor şi dureros, în acelaşi timp, a ţinut prima pagină a ştirilor cu ani în urmă. O femeie tânără a fost găsită moartă în apartamentul ei. Deşi moartea era tragică în sine, ceea ce a făcut ca povestea ei să fie şi mai tristă a fost faptul că, atunci când a fost găsită, femeia era moartă de zece ani. Zece ani! întrebarea pe care şi-au pus-o oamenii era cât se poate de îndreptăţită: Cum este posibil, într-un oraş mare ca acesta, cu atât de mulţi oameni şi cu atâtea mijloace de comunicare, ca o femeie, care nu era o persoană fără locuinţă, un om al străzii, să fie moartă de atâta timp şi nimeni să nu ştie?
Deşi o situaţie extremă, cazul acesta este un exemplu al unei realităţi: mulţi oameni suferă de singurătate. În 2016, The New York Times a publicat un articol intitulat „Cercetătorii faţă în faţă cu epidemia de singurătate”. Problema este reală.
De la început, noi, oamenii, nu am fost creaţi să fim singuri. Încă din Eden, am fost meniţi să trăim în compania altor fiinţe omeneşti, în diferite grade de apropiere. Desigur, a intervenit păcatul şi nimic nu a mai fost ca înainte.
În această săptămână vom studia despre convieţuire şi singurătate în diferitele momente ale vieţii, situaţii prin care, probabil, fiecare a trecut la un moment dat. Dacă nu ai trecut pe aici, consideră-te o persoană privilegiată.
Duminică, 21 aprilie – Convieţuirea
1. Care este ideea de bază în următorul pasaj? Despre ce principiu de viaţă este vorba aici, în general? Eclesiastul 4:9-12
Foarte puţini dintre noi pot să reziste singuri. Chiar dacă suntem singuratici şi ne place să fim izolaţi, mai devreme sau mai târziu nu numai că ajungem să ne dorim tovărăşia altora, dar s-ar putea chiar să o cerem, în special în momente dificile. Într-adevăr, am fost făcuţi pentru socializare, pentru prietenie. Cât de privilegiaţi sunt cei care au o familie apropiată care să-i susţină şi să-i încurajeze, în special atunci când trec prin încercări!
Din nefericire, există oameni în biserica noastră, la serviciu şi în localitatea în care trăim care nu au la cine să apeleze nu doar la vreme de nevoie, ci nici măcar pentru a sta de vorbă la sfârşitul zilei. Sentimentul de singurătate poate să apară oricând. „Cea mai grea zi pentru mine”, spunea un bărbat necăsătorit, „este duminica. În timpul săptămânii, la serviciu, sunt înconjurat de oameni. În Sabat, văd oameni la biserică. Dar duminica sunt complet singur.”
2. Ce putem învăţa din următoarele pasaje, în special atunci când trecem prin momente de singurătate? Ioan 16:32,33; Filipeni 4:11-13
Noi, creştinii, ne bucurăm nu doar de realitatea existenţei lui Dumnezeu, ci şi de posibilitatea de a fi prieteni cu El. Iar din apropierea lui Dumnezeu de noi putem primi mângâiere. Dar faptul că era aproape de Adam în Eden nu L-a împiedicat pe Domnul să spună: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). El ştia că Adam, chiar dacă îl avea aproape, într-o lume fără păcat, tot avea nevoie de un tovarăş omenesc. Cu atât mai mult noi, cei care trăim într-o lume distrusă de păcat, avem nevoie de prietenie!
Dar să nu presupunem că este de la sine înţeles că, unde sunt mulţi oameni, nimeni nu se poate simţi singur. Cei mai singuri oameni trăiesc în oraşele mari, unde tot timpul interacţionează cu cei din jur. Doar pentru că sunt şi alţii prin preajmă nu înseamnă că cineva nu se poate simţi singur şi înstrăinat, tânjind după prietenie.
Cum poţi căuta, într-un mod proactiv, să fii mai sensibil faţă de un om care s-ar putea simţi singur, înstrăinat, respins, rănit şi are nevoie de cineva cu care să vorbească?
Luni, 22 aprilie – Cei necăsătoriţi
O tânără vorbea despre avantajele pe care le are nefiind căsătorită: „De două ori am avut ocazia să merg să servesc în câmpul misionar şi am răspuns fără ezitare.” O persoană căsătorită, cu familie, poate că ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru a lua o astfel de decizie, deoarece aceasta nu o implica doar pe ea, ci şi pe partenerul de viaţă şi pe copii.
3. Care sunt, conform lui Pavel, motivele bune pentru a rămâne necăsătorit? 1 Corinteni 7:25-34
Majoritatea oamenilor cred că voia lui Dumnezeu pentru ei este să se căsătorească. El a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur.” Şi totuşi în Biblie avem numeroase exemple de oameni care nu au fost căsătoriţi, inclusiv cel mai mare exemplu dintre toate, Isus Hristos.
Lui Ieremia i s-a spus să nu se căsătorească (Ieremia 16:1,2). A fost o decizie într-o situaţie istorică. Nu ştim dacă restricţia aceasta a fost îndepărtată vreodată, dar Ieremia a fost un mare profet cât timp a fost singur.
De asemenea, statutul marital al lui Ezechiel nu a părut să aibă o prea mare importanţă, chiar dacă soţia lui a murit pe neaşteptate. Nu i s-a îngăduit nici măcar să o jelească, ci a trebuit să continue lucrarea pe care i-o încredinţase Domnul (Ezechiel 24:15-18).
Şi profetul Osea a trecut prin experienţa unei căsătorii destrămate, dar a fost capabil să-şi continue activitatea. Deşi situaţia lui ni se pare ciudată, Dumnezeu i-a spus să se căsătorească cu o prostituată, deşi El ştia că avea să-l părăsească pe Osea pentru alţi bărbaţi (Osea 1-3). Astfel, Dumnezeu ne vorbeşte despre dragostea unilaterală pe care o are pentru Israel şi pentru noi, dar trebuie să fi fost extrem de greu şi de dureros pentru Osea să fie el însuşi o parabolă. Multe voci ne vor spune astăzi că, dacă nu suntem căsătoriţi, nu suntem compleţi. Pavel ar răspunde: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”, nu luaţi seama la aceste voci! în loc de aceasta, „aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1,2).
Care sunt modurile practice în care le poţi fi de folos celor necăsătoriţi din biserică, dar şi celor din afara ei?
Marţi, 23 aprilie – Când căsătoria ia sfârşit
Păcatul a distrus omenirea în multe privinţe, aducând suferinţă fizică şi moarte, dar, dintre toate, familia s-a confruntat cel mai drastic cu consecinţele devastatoare ale păcatului. Expresia „familie disfuncţională” a devenit obişnuită. Câte familii nu sunt, mai mult sau mai puţin, disfuncţionale?
În afară de moarte, cel mai greu lucru cu care se poate confrunta o familie este divorţul. Cei care trec prin această experienţă trec printr-o gamă largă de emoţii. Probabil că cea dintâi şi cea mai frecventă este mâhnirea, apoi durerea, care, în funcţie de individ, pot dura de la câteva luni la câţiva ani, cu o intensitate diferită. Unii se confruntă cu frica: frica de necunoscut, de dificultăţi financiare, teama că nu vor reuşi să se descurce singuri. Alţii pot trece printr-o perioadă de depresie, de mânie şi de singurătate.
4. Ce învăţături privind divorţul putem reţine din următoarele versete? Maleahi 2:16; Matei 5:31,32; 19:8; 1 Corinteni 7:11-13
„Biserica trebuie să le slujească membrilor în toate nevoile lor şi să hrănească pe oricine, pentru ca toţi să crească într-o experienţă creştină matură. Lucrul acesta este adevărat mai ales atunci când membrii sunt confruntaţi cu decizii care privesc toată durata vieţii, cum ar fi căsătoria, şi cu experienţe nefericite, cum ar fi divorţul. Când un cuplu căsătorit este în pericolul de a se destrăma, trebuie să se facă orice efort de către parteneri şi de către cei din biserică sau familie, care îi slujesc, cu scopul de a-i conduce la împăcare, în armonie cu principiile divine, pentru refacerea relaţiilor (Osea 3:1-3; 1 Corinteni 7:10,11; 13:4,7; Galateni 6:1).
Există resurse disponibile la nivelul bisericii locale sau al altor organizaţii ale bisericii care-i pot asista pe membri în dezvoltarea unui cămin creştin puternic. Aceste resurse includ: (1) programe pentru pregătire premaritală; (2) programe de instruire pentru cuplurile căsătorite şi familiile lor, dar şi (3) programe de susţinere a familiilor despărţite şi a celor divorţaţi.” – Manualul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, 2015, p. 204
Care sunt căile practice şi neacuzatoare de a ajuta pe cineva care trece prin divorţ?
Miercuri, 24 aprilie – Moartea şi singurătatea
Cineva a întrebat odată: Care este deosebirea dintre oameni şi găini în ce priveşte moartea? Răspunsul este că noi, oamenii, ştim că vom muri, spre deosebire de găini, care nu ştiu. Iar faptul că ştim că, inevitabil, vom muri are un impact puternic asupra modului în care trăim.
Toate relaţiile, inclusiv cea de căsătorie, se încheie mai devreme sau mai târziu din cauza celui mai mare duşman al nostru – moartea. Nu contează cât de strânsă este relaţia, cât de mare este dragostea, cât de profundă este prietenia sau cât de mult timp am petrecut împreună, ca fiinţe omeneşti, noi ştim că, mai devreme sau mai târziu, moartea va veni (doar dacă nu revine Isus înainte) şi, când va veni, toate relaţiile noastre vor înceta. Aşa s-a întâmplat de la primul păcat şi aşa va fi până la revenirea lui Isus.
Biblia nu ne spune cine a murit primul, Adam sau Eva, dar trebuie să fi fost teribil de dureros pentru cel rămas, mai ales că moartea nu ar fi trebuit să facă niciodată parte din experienţa lor. Dacă până şi moartea unei frunze i-a făcut pe cei doi să plângă, cu greu ne-am putea imagina prin ce au trecut la moartea partenerului de viaţă.
Noi suntem atât de obişnuiţi cu moartea, încât o considerăm ceva de la sine înţeles. Dar ea nu a fost în planul lui Dumnezeu pentru oameni, de aceea, chiar şi astăzi ne luptăm să îi găsim sensul, dar nu prea nu reuşim.
5. Ce ne spun următoarele texte despre moarte şi despre frământarea omului cu privire la ea? Isaia 57:1; Apocalipsa 21:4; 1 Tesaloniceni 4:17,18; Matei 5:4; 2 Samuel 18:33; Geneza 37:34
Noi ne confruntăm nu numai cu realitatea propriei morţi, ci şi cu realitatea morţii altora, a celor dragi şi foarte apropiaţi. De aceea, mai devreme sau mai târziu, mulţi dintre noi vor trece prin experienţa unui timp de singurătate generat de moartea cuiva. Este greu, doare. În astfel de momente, putem să ne sprijinim pe făgăduinţele lui Dumnezeu.
Cum îi poate ajuta biserica ta pe cei despre care ştiţi că suferă de singurătate în urma morţii unei persoane dragi?
Joi, 25 aprilie – Singurătatea spirituală
O tânără, pe nume Natalie, era căsătorită de şapte ani când, la invitaţia unei prietene, a participat la o evanghelizare într-o biserică adventistă. Convinsă de ceea ce a aflat, şi-a predat inima lui Hristos, a trăit experienţa naşterii din nou şi, în ciuda împotrivirii categorice a soţului, a părinţilor, a rudelor şi chiar a vecinei de apartament, Natalie a devenit membră a Bisericii Adventiste. Şi-a schimbat şi stilul de viaţă pentru a se adapta, cât mai bine posibil, la noua credinţă. Cum era de aşteptat, s-a confruntat cu multe descurajări şi împotriviri, dar cel mai greu i-a fost cu reproşul îndreptăţit al soţului: „Nu pentru aceasta am semnat când ne-am căsătorit. Tu eşti acum cu totul altă persoană, dar eu o vreau înapoi pe cea veche.”
Deja au trecut ani de când luptă din greu să trăiască viaţa de credinţă. Deşi căsătorită, Natalie este totuşi „singură din punct de vedere spiritual”.
6. Ce cuvinte de încurajare găsim în următoarele versete, pentru cei care poate că se simt singuri din punct de vedere spiritual? Isaia 54:5; Osea 2:19,20; Psalmii 72:12
Peste tot în lume există persoane ca Natalie. Aceste persoane, bărbaţi sau femei, sunt căsătorite, dar merg singure la biserică sau însoţite numai de copiii lor. Poate cineva s-a căsătorit cu o persoană de altă credinţă sau poate că s-a ataşat de biserică pe parcurs, iar partenerul de viaţă nu a făcut acest lucru. Sau poate că şi soţul, şi soţia au fost la început membri ai bisericii, dar unul dintre ei, din diverse motive, a renunţat, a încetat să mai vină şi poate chiar a devenit ostil credinţei. Aceşti oameni, bărbaţi sau femei, vin singuri la biserică, rămân singuri la masa de părtăşie sau participă singuri la activităţile misionare sau sociale ale bisericii. Ei sunt trişti că nu pot contribui financiar la lucrarea bisericii atât de mult cât ar dori, din cauză că soţul sau soţia nu este de acord. Deşi căsătoriţi, ei se pot simţi singuri din punct de vedere spiritual, la fel ca o persoană văduvă.
Probabil că toţi am întâlnit, la un moment dat, oameni de felul acesta în biserică şi ei au mare nevoie de dragostea şi de susţinerea noastră.
Ce putem face, ca biserică, pentru a-i ajuta pe cei din mijlocul nostru care suferă de singurătate spirituală?
Vineri, 26 aprilie Un gând de încheiere
„În timp ce trăia o viaţă de muncă activă, Enoh îşi păstra cu fermitate comuniunea cu Dumnezeu. Cu cât lucrările lui erau mai mari şi mai urgente, cu atât rugăciunile lui erau mai stăruitoare şi mai perseverente. Din când în când, Enoh se retrăgea un timp în singurătate şi linişte, însetat după acea cunoaştere pe care numai Dumnezeu o poate oferi. Printr-o astfel de comuniune cu Dumnezeu, Enoh a ajuns să reflecte din ce în ce mai mult chipul divin. Faţa lui radia de o lumină sfântă, aceeaşi lumină care a strălucit pe chipul Domnului Isus. După ce revenea din aceste perioade de comuniune cu Dumnezeu, chiar şi cei nereligioşi vedeau cu uimire amprenta Cerului pe chipul lui.” – Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p. 52
Deşi viaţa lui Enoh este o încurajare pentru noi şi aduce argumente puternice în favoarea celor care aleg să aibă momente de singurătate, mulţi se confruntă cu singurătatea fără să o dorească. Da, putem avea întotdeauna o comuniune plină de bucurie cu Domnul, care este continuu prezent, dar uneori tânjim după compania şi prietenia oamenilor. De multe ori, doar privind la cineva, nu ne putem da seama prin ce trece omul respectiv. Este uşor, cel puţin pentru unii dintre noi, să ne ascundem în spatele unei măşti. Cât de important este să fim pregătiţi, ca biserică, să-i găsim şi să-i ajutăm pe cei care, deşi poate că stau lângă noi la Şcoala de Sabat în fiecare săptămână, trec printr-o teribilă perioadă de singurătate! în acelaşi timp, dacă tu însuţi treci prin astfel de momente, caută pe cineva în care simţi că poţi avea încredere şi spune-i despre situaţia în care te afli.
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Deuteronomul 30 – Iosua 2
1. De ce anume le-a spus Domnul israeliţilor că „atârnă” viaţa şi lungimea zilelor lor?
2. Despre cine scrie că era împărat în Israel când a fost dată Legea?
3. Despre cine a spus Moise că „vor suge bogăţia mărilor”?
4. Din ce cuvinte ale iscoadelor se vede că înţeleseseră că Domnul dăduse ţara în mâinile israeliţilor?
Istoria mântuirii, capitolul 61
5. Ce se spune despre prietenii pe care moartea i-a despărţit?
Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) de Ellen G. White.
Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!