Un cântec de dragoste regal
STUDIUL 6 » 4 MAI – 10 MAI
Textul de memorat: „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.” (Cântarea cântărilor 8:6)
Una dintre cele mai importante perioade ale vieţii este căsătoria. Nu toţi se căsătoresc, dar, pentru cei care o fac, căsătoria aduce provocări şi binecuvântări speciale. Printre aceste binecuvântări se numără şi minunatul dar al sexualităţii. Ce puternică exprimare a dragostei poate fi acest dar, la timpul potrivit şi în locul potrivit!
Biblia nu este împotriva relaţiilor intime, ci împotriva folosirii greşite a acestui dar minunat oferit de Creator fiinţelor umane.
De fapt, Cântarea cântărilor descrie relaţia dintre o tânără mireasă, Sulamita, şi iubitul ei, care se crede a fi fost însuşi împăratul Solomon. Cartea dezvăluie tainele intimităţii umane şi satisfacţiile iubirii conjugale în cadrul căsătoriei. Deşi Cântarea cântărilor a fost adesea tratată alegoric, drept un simbol al relaţiei dintre Dumnezeu şi poporul Său sau dintre Hristos şi biserică, ea este, înainte de toate, un poem al dragostei care se găseşte în relaţia atât de real umană dintre un bărbat şi o femeie.
În această săptămână vom urmări căsătoria aşa cum este ea înfăţişată în această carte a Vechiului Testament.
Duminică, 5 mai – Viaţa indivizibilă
1. Cum ai caracteriza perspectiva Bibliei asupra corpului uman, pe baza următoarelor pasaje? Geneza 2:7; Psalmii 63:1; 84:2; 1 Corinteni 6:19,20; 1 Tesaloniceni 5:23
Unele religii cred în dualism, filozofie care consideră corpul omenesc o piedică pentru viaţa spiritului. Cu alte cuvinte, corpul este considerat a fi rău, iar spiritul, bun. Totuşi în Scriptură corpul, inclusiv caracteristicile lui sexuale, este parte integrantă a întregii fiinţe. Viaţa este „corp” şi „spirit” (Geneza 2:7). Psalmistul implică tot ce este el în închinarea lui la Dumnezeu (Psalmii 63:1; 84:2). Persoana în totalitatea ei trebuie sfinţită, pusă deoparte pentru scopul sfânt pe care îl are în vedere Dumnezeu.
2. Ce perspectivă asupra corpului uman este prezentată în următoarele texte? Cântarea cântărilor 1:2,13; 2:6; 5:10-16; 7:1-9
În textul sacru, corpul omenesc este admirat. Aspectele fizice ale dragostei maritale nu sunt stânjenitoare şi este prezentat în mod deschis un întreg set de emoţii.
În multe culturi există tabuuri sexuale puternice. Adeseori, cuplurilor căsătorite le este greu să comunice într-un mod sănătos cu privire la viaţa lor intimă, iar copiii nu învaţă despre sexualitate în cadrul unui cămin creştin, unde valorile spirituale pot fi îmbinate cu informaţiile exacte. Deschiderea Bibliei în privinţa sexualităţii îi cheamă pe cei ce sunt poporul lui Dumnezeu la o mai bună înţelegere a subiectului pentru ca acest aspect esenţial al vieţii să fie tratat cu respectul şi demnitatea cuvenite unui dar oferit de Creator.
Cum ne putem proteja de forţele culturale şi morale care fie coboară sexualitatea la nimic mai mult decât o patimă animalică degradantă, fie o transformă în ceva ruşinos despre care nu trebuie să se vorbească niciodată? Cum ne arată Biblia că ambele extreme sunt greşite?
Luni, 6 mai – Aspecte ale dragostei în cântarea dragostei
3. Ce aspecte ale dragostei sunt prezentate în următoarele pasaje? 1:2,13; 2:10-13,16; 3:11; 4:1-7; 5:16; 6:6; 7:1-9; 8:6,7
Cântarea cântărilor arată cum prietenii petrec timp împreună, comunică deschis şi îşi poartă de grijă unul altuia. În Cântarea cântărilor, doi buni prieteni devin parteneri de căsătorie. Soţia declară: „Aşa este scumpul [prietenul – trad. KJV] meu” (5:16). Cuvântul prieten exprimă companie şi prietenie fără nuanţele parteneriatului sexual. Fericiţi sunt soţul şi soţia care îşi sunt prieteni apropiaţi.
În întreg poemul, complimentele intime şi gesturile de iubire exprimă o atracţie puternică, încântarea fizică şi emoţională pe care bărbatul şi femeia o găsesc unul în celălalt. Intimitatea naturală şi dragostea romantică sunt un dar de la Creator, care să-i ajute pe cei doi să dezvolte o legătură strânsă între ei. Când partenerii sunt deschişi faţă de lucrarea dragostei divine în inimile lor, dragostea lor omenească este „rafinată şi curăţită, înălţată şi înnobilată.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 99
Aceste versete exprimă, de asemenea, cele mai nobile gânduri despre dragoste. Astfel, adevărata dragoste nu este ceva natural pentru inima omenească; ea este un dar al Duhului Sfânt (Romani 5:5). O astfel de dragoste îi leagă pe soţ şi pe soţie într-o unire durabilă. De dragostea bazată pe angajament este foarte mare nevoie în relaţia părinte-copil, pentru a clădi în cei mici un sentiment de încredere. Dragostea care se dăruieşte pe sine îi leagă pe credincioşi laolaltă în trupul lui Hristos, care este biserica Lui. Cântarea cântărilor ne cheamă să facem din această dragoste o forţă activă în relaţia noastră maritală.
Ce elemente comune putem găsi între relaţia soţ-soţie şi relaţia noastră cu Dumnezeu?
Marţi, 7 mai – O cunoaştere plină de iubire
Mulţi au văzut în Cântarea cântărilor tema „întoarcerii la Eden”. Deşi cuplul descris nu este alcătuit din primul bărbat şi prima femeie, poemul ne aduce aminte de prima grădină. Planul lui Dumnezeu ca ei să fie „un singur trup” (Geneza 2:24,25) este ilustrat pretutindeni prin metafore şi simboluri.
4. Cum prezintă Cântarea cântărilor un angajament la reciprocitate în viaţa intimă a cuplului căsătorit? Prin ce se aseamănă cu învăţăturile lui Pavel? Cântarea cântărilor 4:7-16; 5:1; 1 Corinteni 7:3-5
Solomon o invită: „Vino cu mine” (4:8). Mireasa răspunde. Mai târziu, ea este cea care îl invită: „Să intre iubitul meu în grădina lui” (4:16). El răspunde (5:1). Aici, Scriptura ne învaţă că în cadrul intim nu trebuie să fie folosită forţa sau manipularea. Ambii parteneri intră în această relaţie de bunăvoie şi din dragoste. „Grădina mea” este „grădina lui”.
Solomon şi Sulamita au nume care derivă din cuvântul ebraic shalom, „pace” sau „integritate”. Admiraţia lor este reciprocă (Cântarea cântărilor 4:1-5; 5:10-16). Echilibrul din relaţia lor este evident chiar şi în stilul poetic folosit. Expresia de legământ: „Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui” (2:16) este ecoul limbajului edenic, „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea” (Geneza 2:23).
5. În ce fel descrierea biblică a relaţiei de căsătorie prin termenul „cunoaştere” îmbogăţeşte înţelegerea noastră cu privire la relaţia pe care ar trebui să o avem cu Dumnezeu? Geneza 4:1,25; 1 Samuel 1:19; Luca 1:34; Ioan 17:3; 1 Corinteni 8:3
Biblia foloseşte verbul „a cunoaşte” pentru unirea intimă dintre soţ şi soţie. În această „cunoaştere” iubitoare, cele mai adânci ascunzişuri ale fiinţei lor sunt oferite celuilalt. Nu doar două corpuri, ci şi două inimi devin „un singur trup”. „A cunoaşte” descrie, de asemenea, relaţia dintre om şi Dumnezeu. Pentru creştinul înţelept, cunoaşterea unică şi plină de afecţiune din cadrul căsătoriei oferă o înţelegere profundă a celei mai sublime şi mai sfinte taine dintre toate – unirea dintre Hristos şi biserica Sa.
Miercuri, 8 mai – Dragostea la vremea potrivită
Cântarea cântărilor 4:16 şi 5:1 constituie centrul cărţii, punctul culminant – nunta.
6. La ce se referă Solomon în următoarele pasaje? Cântarea cântărilor 4:12,16; 5:1; 8:8-10
În Cântarea lui Solomon descoperim unele dintre cele mai convingătoare dovezi ale Scripturii cu privire la planul lui Dumnezeu ca oamenii să-şi păstreze castitatea până la căsătorie. Una dintre ele este referirea la copilăria Sulamitei, când fraţii ei se întrebau dacă ea va fi un „zid” sau o „uşă” (8:8,9), cu alte cuvinte, dacă va rămâne castă până la căsătorie (un zid) sau va fi imorală (o uşă). Ca femeie adultă, ea afirmă că se înfăţişează pură înaintea soţului ei (8:10). De fapt, el confirmă că ea este virgină în noaptea nunţii lor, spunând că este „o grădină închisă … un izvor închis, o fântână pecetluită” (4:12). Din propria experienţă, ea îşi poate sfătui prietenele să parcurgă cu grijă etapele dragostei şi ale căsătoriei. De trei ori, în Cântarea cântărilor, Sulamita se adresează unui grup de femei pe care le numeşte „fiice ale Ierusalimului”, sfătuindu-le să nu stârnească pasiunea dragostei până când nu este timpul potrivit (2:7; 3:5; 8:4), adică până când nu se simt în siguranţă în cadrul legământului intim al căsătoriei, ca ea.
Pentru a doua oară în poem, preaiubitul îşi invită mireasa să vină cu el (2:10, 4:8). Înainte de nuntă ea nu i-a putut accepta invitaţia, dar acum ea este cea care îl invită în grădina ei (4:16), iar el acceptă cu bucurie (5:1). El nu este atras doar de frumuseţea ei; ea i-a furat inima (4:9), astfel că este îmbătat de dragostea ei (4:10) şi tresaltă de bucurie că ea este a lui şi a nimănui altcuiva pentru totdeauna (4:12). În această unire cu femeia desăvârşită el se simte ca şi când ar fi ajuns în Ţara Făgăduinţei (4:11).
Ce veste bună se află în următoarele pasaje pentru cei care regretă alegerile greşite pe care le-au făcut în ce priveşte sexualitatea? 1 1:9; compară cu Psalmii 103:12; Isaia 55:7; Ioan 8:11.
Joi, 9 mai – Un dar din partea Creatorului
Dumnezeu a avut un scop când l-a creat pe om ca bărbat şi femeie (Geneza 1:26-28). Deşi fiecare poartă chipul Său, unirea sexelor opuse într-un „singur trup” în cadrul căsătoriei reflectă unitatea din cadrul Dumnezeirii. Împreunarea bărbatului cu femeia asigură, de asemenea, procrearea unei vieţi noi, o expresie umană unică a chipului divin.
7. Ce scrie în Scriptură despre practicile sexuale care nu corespund planului Creatorului? Leviticul 20:7-21; Romani 1:24-27; 1 Corinteni 6:9-20
Scriptura dezaprobă tot ce alterează sau distruge chipul lui Dumnezeu în om. Dumnezeu a stabilit anumite limite. Când experienţa umană este confruntată cu preceptele lui Dumnezeu, sufletul este convins de păcat.
8. Ce îndrumări le sunt date credincioşilor creştini în legătură cu modul de a se raporta la sexualitatea lor şi a altora, într-o lume căzută? Romani 8:1-14; 1 Corinteni 6:15-20; 2 Corinteni 10:5; Galateni 5:24; Coloseni 3:3-10; 1 Tesaloniceni 5:23,24
Credincioşii aşteaptă să fie eliberaţi de stricăciunea păcatului la revenirea lui Hristos. Ei aşteaptă în credinţă, considerându-se morţi faţă de păcat prin moartea lui Hristos pe cruce şi vii în El prin învierea Lui. Prin rugăciune neîncetată, prin veghere şi prin puterea Duhului Sfânt, ei îşi răstignesc firea păcătoasă şi caută să asculte de Hristos în fapte şi în gânduri. Ei îl recunosc pe Dumnezeu ca proprietar al corpului lor pe care îl folosesc în armonie cu planul divin.
Dumnezeu îi iartă pe cei care se pocăiesc de păcat (1 Ioan 1:9) şi, primind Evanghelia, ei pot deveni parte a bisericii. Din cauza efectelor păcatului asupra sexualităţii, poate că unii nu vor mai cunoaşte recuperarea deplină în acest aspect al experienţei lor. Alţii poate aleg viaţa de celibat ca să nu se implice în relaţii interzise de Cuvântul lui Dumnezeu.
Cum ar trebui sa ne raportam noi, ca indivizi şi ca biserica, la problema homosexualităţii, de exemplu?
Vineri, 10 mai – Un gând de încheiere
„Căsătoria a primit binecuvântarea lui Hristos şi trebuie să fie privită ca o instituţie sfântă. Adevărata religie nu trebuie să contracareze planurile lui Dumnezeu. El a rânduit ca bărbatul şi femeia să fie uniţi prin legătura sfântă a căsătoriei, să formeze familii care, încununate cu cinste, vor fi simboluri ale familiei din cer. La începutul lucrării Sale de slujire publică, Domnul Hristos Şi-a arătat în mod hotărât aprobarea faţă de instituţia pe care o înfiinţase în Eden. Astfel, El le-a declarat tuturor că nu va refuza prezenţa Sa la ocaziile de căsătorie şi că, atunci când este unită cu sfinţirea şi curăţia, cu adevărul şi neprihănirea, căsătoria este una dintre cele mai mari binecuvântări date vreodată familiei omeneşti.” – Ellen G. White, Fiice ale lui Dumnezeu, pp. 180-181
Aşa cum ne arată Cântarea cântărilor, dragostea sexuală poate fi un lucru minunat în căsătorie. Dar o relaţie durabilă nu se poate baza doar pe frumuseţea exterioară şi pe plăcerea fizică. Corpul nostru îmbătrâneşte şi se degradează şi nicio dietă din lume, niciun program de exerciţii fizice şi nicio operaţie plastică nu ne vor face să rămânem veşnic tineri. Căsătoria dintre Solomon şi Sulamita este o relaţie de o viaţă, bazată pe angajament. De trei ori afirmă cei doi că îşi aparţin unul altuia (Cântarea cântărilor 2:16; 6:3; 7:10). Prima dată este o recunoaştere a apartenenţei, sau a stăpânirii lor reciproce (vezi şi Efeseni 5:21,33). A doua oară, ea inversează ordinea, afirmându-şi supunerea (vezi vers. 22,23). A treia oară el îşi exprimă dorinţa după ea (vezi vers. 24-32). O dragoste ca aceasta nu se poate stinge (Cântarea cântărilor 8:7); este ca o pecete care nu poate fi ruptă (vers. 6).
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Iosua 10-16
1. Ce fenomen „meteorologic” a făcut cele mai multe victime în tabăra coaliţiei amorite?
2. Unde este menţionat „muntele cel pleşuv”?
3. Ce i-a cerut Acsa tatălui ei şi de ce?
4. Pe cine nu au putut izgoni fiii lui Iuda?
Istoria mântuirii, capitolul 63
5. Când va suferi Satana în cel mai înalt grad (enorm)?
Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) de Ellen G. White.
Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!