Când apar conflicte

STUDIUL 7 » 10 NOIEMBRIE - 16 NOIEMBRIE

Textul de memorat: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:27,28)

Una dintre cele mai dificile sarcini ale bisericii creştine este păstrarea unităţii când apar diferenţe de opinie în chestiuni legate de identitatea şi de misiunea ei. Diferenţele acestea pot avea consecinţe devastatoare.

Comunităţile creştine de astăzi nu se deosebesc cu nimic de cele din Noul Testament. Oamenii sunt oameni şi inevitabil apar conflicte, uneori chiar şi în aspecte importante. În biserica primară, unele conflicte au apărut din cauza unui presupus prejudiciu adus unei categorii de persoane şi din cauza interpretării diferite a unor relatări şi practici importante din Vechiul Testament. Tensiunile acestea ar fi putut distruge biserica încă din prima ei etapă de existenţă dacă apostolii şi conducătorii n-ar fi căutat îndrumare la Duhul Sfânt şi în Scripturi pentru a le aplana.

În urmă cu câteva săptămâni, am studiat despre experienţa unităţii în biserica primară. Săptămâna aceasta vom vedea cum a rezolvat biserica primară conflictele interioare care au lovit în unitatea ei şi care i-au pus în pericol existenţa. Care au fost mai exact conflictele acestea, cum au fost ele rezolvate şi ce putem învăţa astăzi din aceste experienţe?

Duminică, 11 noiembrie – Prejudecăţi etnice

1. Ce problemă apărută în biserica primară i-a determinat pe unii să se plângă? Faptele 6:1

Se pare că unii creştini din biserica de la început aveau prejudecăţi faţă de văduvele evreilor care vorbeau greceşte şi acestea primeau mai puţine ajutoare decât cele care vorbeau evreieşte. De aici au apărut „cârteli”. Interesant că deosebirile etnice au creat probleme atât de devreme în biserică!

2. Ce paşi simpli a făcut biserica primară pentru a rezolva această neînţelegere? Faptele 6:2-6

Creşterea rapidă a bisericii a adus şi o înmulţire a sarcinilor apostolilor. Alegerea acestor şapte oameni, numiţi de regulă „diaconi” (deşi nu sunt numiţi aşa în Noul Testament), a aplanat tensiunea din biserica din Ierusalim şi a permis implicarea mai multor persoane în slujire.

Apostolii au ascultat cu atenţie plângerea credincioşilor vorbitori de greacă şi le-au propus o soluţie: să aleagă ei şapte bărbaţi care să lucreze ca asociaţi ai apostolilor. Credincioşii au recomandat şapte ucenici, toţi vorbitori de greacă şi „vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune”. Slujirea apostolilor, care însemna, până la acel moment, atât propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, cât şi împărţirea ajutoarelor pentru văduve, a fost divizată în două domenii de activitate, fiecare la fel de valoros pentru vestirea Evangheliei. Luca foloseşte acelaşi cuvânt pentru „a sluji” şi „slujbă” (diakonia) când vorbeşte despre lucrarea apostolilor de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu şi despre lucrarea diaconilor de împărţire a ajutoarelor (Faptele 6:1).

Ce semnificaţie are faptul că cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor (Faptele 6:2) pentru a găsi o soluţie împreună cu ei?

Luni, 12 noiembrie – Convertirea neamurilor

Convertirea neamurilor la Evanghelia lui Isus Hristos constituie un eveniment care anunţă în cartea Faptele apostolilor ivirea celui mai însemnat conflict din viaţa bisericii primare, unul care avea să-i ameninţe existenţa şi misiunea.

3. Ce indicii avem în următorul pasaj că Duhul Sfânt a lucrat la inima mai multor oameni în scopul creării condiţiilor pentru convertirea neamurilor? Faptele 10:1-23

Pentru Petru, viziunea aceasta trebuie să fi fost ciudată, chiar şocantă – ca evreu credincios, care ţinea Legea (Leviticul 11, Ezechiel 4:14 şi Daniel 1:8), el nu mâncase niciodată carne necurată. Însă viziunea nu era despre alimentaţie, ci despre barierele dintre evrei şi neamuri, care blocau răspândirea Evangheliei.

În primele decenii, biserica creştină era compusă în principal din evreii care au crezut că Isus era Mesia cel promis în profeţii. Ei respectau Legea exact aşa cum fuseseră învăţaţi. Nu considerau că Evanghelia lui Isus Hristos ar fi înlăturat sau ar fi desfiinţat vreo poruncă din Vechiul Testament (vezi Matei 5:17-20).

4. Cum a interpretat Petru viziunea primită în lope? De ce aşa? Faptele 10:28,29,34,35

Duhul Sfânt pregătea terenul pentru ca neamurile să fie primite în biserica creştină. Iar primirea lor nu trebuia condiţionată de cir- cumcizie şi de convertirea la iudaism. Revărsarea Duhului Sfânt asupra lui Corneliu şi asupra celor din casa lui, într-un mod asemănător cu revărsarea Lui asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii (Faptele 10:44-47), i-a convins pe Petru şi pe prietenii lui că aceasta era voia lui Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt a coborât peste neamuri la fel cum a coborât peste evrei, era clar că circumcizia nu era obligatorie pentru a deveni un credincios al lui Isus. Concluzia aceasta a pregătit terenul pentru apariţia unui conflict teologic major între primii creştini.

Marţi, 13 noiembrie – Duhul Sfânt conduce

Când au aflat despre cele întâmplate în Cezareea cu Corneliu, conducătorii comunităţii creştine din Ierusalim i-au cerut explicaţii lui Petru. Erau nemulţumiţi de atitudinea lui, întrucât, potrivit Legii lui Moise, evreii credincioşi nu aveau voie să stea la masă cu neamurile (Faptele 11:3).

5. Cum le-a răspuns Petru? Ce idee vrea să le transmită când le povesteşte ce s-a întâmplat? Faptele 11:4-18

Deşi unii au pus sub semnul îndoielii legitimitatea acţiunilor lui Petru şi a deciziei lui de a-i boteza pe aceşti oameni necircumcişi, existau şase martori care să confirme faptul că Duhul Sfânt Se manifestase în ocazia aceea la fel ca în Ziua Cincizecimii. Îndrumarea şi conducerea Duhului Sfânt în acest caz nu puteau fi contestate şi coborârea Lui asupra neamurilor a fost acceptată (Faptele 11:18).

6. Ce s-a întâmplat mai departe în viaţa bisericii primare? Faptele 11:19-24

Probabil că unii credincioşi din Ierusalim au privit convertirea lui Corneliu şi a celor din casa lui ca pe o excepţie, o situaţie care nu avea să se mai repete. Însă Duhul Sfânt avea alte planuri. Pe măsură ce ucenicii au plecat din Ierusalim şi din Iudeea, din cauza persecuţiei dezlănţuite după uciderea lui Ştefan (Faptele 8:1), şi s-au răspândit în Samaria, Fenicia, Cipru şi Antiohia, tot mai mulţi oameni dintre neamuri L-au primit pe Isus ca Mântuitor personal. Isus prevestise acest lucru (Faptele 1:8). Desigur, convertirea neamurilor într-un număr atât de mare a fost un lucru minunat, însă, dacă ne punem în locul credincioşilor evrei de la început, ne dăm seama că nu era simplu să găseşti atitudinea potrivită.

Ce concepţii dragi nouă despre biserică si despre mesajul nostru ne reţin mărturia?

Miercuri, 14 noiembrie – Adunarea bisericii din Ierusalim

7. Care sunt cele două chestiuni care au stârnit neînţelegeri serioase în biserica primară? 1 Faptele 15:1,2; Galateni 2:11-14

Biserica de la început s-a confruntat cu o grea ameninţare pentru unitatea ei. Unii creştini evrei considerau că mântuirea era posibilă doar pentru cei care făceau parte din poporul legământului, deci circumcizia era obligatorie. În acelaşi timp, ei credeau că, pentru a fi credincioşi şi pentru a-şi păstra mântuirea, trebuiau să evite orice legătură cu cei din alte popoare.

Evreii aveau tradiţii foarte stricte în ce priveşte relaţiile cu străinii. Însă, când apostolii au început să lucreze cu străinii dornici să devină urmaşi ai lui Isus, tradiţiile acestea au fost o piatră de poticnire pentru noua comunitate creştină. Ei considerau că, întrucât Mesia era Mântuitorul poporului legământului lui Dumnezeu, aşa cum vestea Vechiul Testament, pentru a fi mântuiţi, străinii trebuiau să devină mai întâi evrei şi să respecte cerinţele legământului.

8. Ce probleme au fost prezentate în cadrul Adunării de la Ierusalim? Faptele 15:3-22

Problema abordată aici izvora din interpretările tradiţionale ale unor porunci din Vechiul Testament referitoare la circumcizie şi la relaţiile cu străinii. Apostolii, prezbiterii şi delegaţii bisericii din Antiohia se pare că au dezbătut chestiunea mult timp, fără să găsească vreo soluţie.

Apoi au luat cuvântul Petru, Barnaba şi Pavel care şi-au povestit experienţele din lucrarea cu neamurile. Urmarea: mulţi dintre cei prezenţi au reuşit să înţeleagă. Norii tradiţiilor înrădăcinate de secole se destrămau în lumina Evangheliei.

Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi schimbi o convingere la care ţineai mult? Ce lecţie învăţată atunci te-ar putea ajuta într-o ocazie viitoare similară?

Joi, 15 noiembrie – O soluţie dificilă

Biserica din Antiohia a dat dovadă de încredere când şi-a trimis reprezentanţii la Ierusalim cu dorinţa de a căuta cea mai bună soluţie la problema cu care se confrunta. La final, Iacov, fratele Domnului Isus, cel care se pare că a condus întâlnirea, şi-a exprimat părerea cu privire la ce era bine de făcut (Faptele 15:13-20). Apoi adunarea a hotărât că străinii puteau deveni creştini fără să se convertească la iudaism şi fără să fie circumcişi.

9. Ce vestiseră profeţii cu privire la popoarele vecine cu Israelul? Amos 9:11,12; Ieremia 12:14-16

Planul lui Dumnezeu a fost de la bun început să mântuiască lumea întreagă prin mărturia şi experienţa Israelului. Când l-a chemat pe Avraam, a intenţionat ca toate familiile pământului să fie binecuvântate prin el şi prin urmaşii lui (Geneza 12:1-3). Conducerea Duhului Sfânt, lucrarea lui Petru, a lui Barnaba şi a lui Pavel cu neamurile şi convertirea multor oameni dintre neamuri erau dovezi care i-au ajutat pe conducătorii bisericii din Ierusalim să înţeleagă că multe profeţii din Vechiul Testament se împlineau sub ochii lor.

De fapt, Dumnezeu dăduse legi cu privire la neamurile care doreau să facă parte din Israel şi, în hotărârea pe care a anunţat-o, Iacov a făcut referire la aceste legi (Faptele 15:29; Leviticul 17; 18). Dumnezeu îi chema pe cei dintre neamuri să se alăture poporului Său şi să primească mântuirea adusă de Isus. Duhul Sfânt i-a ajutat să înţeleagă mai bine din Scriptură adevăruri fundamentale neînţelese de ei până atunci. Iar credincioşii din Antiohia, aflând de hotărârea luată în Ierusalim, „s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea” (Faptele 15:31).

Iată un frumos exemplu despre cum a reuşit biserica primară să evite o criză majoră prin supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, printr-o atitudine de dragoste, colaborare şi încredere şi prin călăuzirea Duhului Sfânt.

Ce avem de învăţat de aici despre dispoziţia de a asculta părerile altora si, mai ales, ce spune Dumnezeu?

Vineri, 16 noiembrie – Un gând de încheiere

„Consiliul care hotărâse asupra acestei probleme era compus din apostoli şi învăţători care se evidenţiaseră în întemeierea de biserici creştine printre iudei şi printre neamuri şi din delegaţi aleşi din diferite locuri. (…) Consiliul a hotărât potrivit cu ceea ce le dictase judecata luminată şi potrivit cu demnitatea bisericii întemeiate pe voinţa divină. (…)

Nu întreg corpul creştinilor a fost chemat să se pronunţe asupra acestei probleme. «Apostolii şi prezbiterii», oameni cu influenţă şi cu judecată, au fost aceia care au chibzuit şi au alcătuit hotărârea care, după aceea, a fost acceptată de toate bisericile creştine. Totuşi nu toţi au fost mulţumiţi cu acea hotărâre; a fost o mică grupă de fraţi ambiţioşi şi încrezuţi în ei înşişi, care au desconsiderat-o. Oamenii aceştia şi-au luat sarcina să lucreze pe propria răspundere. Ei s-au dedat la tot felul de murmurări şi căutări de greşeli, propunând noi planuri şi căutând să năruie lucrarea bărbaţilor pe care Dumnezeu îi rânduise să înveţe solia Evangheliei. Chiar de la început, biserica a avut de întâmpinat asemenea piedici şi va avea mereu, până la încheierea vremii.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 144

Pentru studiu suplimentar: Faptele apostolilor, capitolele 14 şi 19.

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Geneza 21-27
1. Ce anume l-a pus Abimelec pe Avraam să jure?
2. Cum se numea întâiul născut al lui Nahor şi unde mai este întâlnit numele lui?
3. Cine „s-a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui”?
4. Din ce cauză spunea Rebeca: „M-am scârbit de viaţă”?

Istoria mântuirii, capitolul 38
5. Ce anume a scotit (prevăzuse) Pavel în mod greşit?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”) sau YouTube (canalul „Conferinta Muntenia – Biserica Adventista de Ziua a Saptea”).
De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!