Temele majore din 1 şi 2 Petru

STUDIUL 13 » 17 IUNIE – 23 IUNIE

Textul de memorat: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2:24)

Petru a scris cele două epistole din raţiuni practice. În 1 Petru, motivul principal este persecuţia cu care se confruntau creştinii. În 2 Petru, motivul este apariţia învăţătorilor mincinoşi. Apostolul a scris în forţă şi cu autoritate, căutând să-i încurajeze pe cititori, dar şi să-i avertizeze cu privire la problemele viitoare.

Semnificativ este faptul că Petru abordează ambele subiecte din perspectivă teologică. Suferinţele provocate de persecuţie îl duc cu gândul la patimile şi la moartea lui Isus, care au avut ca rod mântuirea noastră, învăţătorii mincinoşi aveau să fie traşi la răspundere la judecată, eveniment ce va avea loc la revenirea Domnului. Acestea sunt câteva dintre temele tratate de Petru în cele două epistole ale sale.

În ultimul nostru studiu din acest trimestru, vom examina pe rând cinci dintre temele abordate de el: suferinţa lui Hristos care a dus la mântuirea noastră, răspunsul nostru concret la vestea că Dumnezeu ne va trage la răspundere la judecata finală, speranţa că Isus va reveni curând, ordinea în societate şi în biserică şi rolul Scripturii de a oferi călăuzire.

Duminică, 18 iunie – Suferinţa Domnului Isus şi mântuirea noastră

1. Citeşte pasajele următoare şi notează ce ne spun despre mântuire:

1 Petru 1:2

1 Petru 1:8,9

1 Petru 1:18,19

1 Petru 2:22-25

1 Petru 3:18

De obicei, Petru vorbeşte despre mântuire având în minte patimile lui Isus ca înlocuitor al păcătoşilor. De exemplu, în 1 Petru 2:22-24, limbajul folosit reia expresii din Isaia 53:5,6,9: Isus „a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” şi „prin rănile lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24), transmiţând ideea de jertfă înlocuitoare.

În cadrul slujbelor descrise în Vechiul Testament, păcătoşii îşi aduceau jertfele la templu şi îşi puneau mâinile peste ele. Prin acest gest, păcatul era transferat în mod simbolic de la păcătos asupra animalului care murea în locul păcătosului (Leviticul 4:29,30,33,34; 14:10-13). Murdăria păcatului strânsă pe altar era apoi curăţită şi îndepărtată în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:16-19).

Sângele jertfei juca un rol important în ispăşire. Creştinii au fost răscumpăraţi cu sângele scump al lui Isus (1 Petru 1:18,19). Şi Pavel a afirmat această idee a substituirii: Isus, Cel care n-a cunoscut niciun păcat, S-a făcut păcat pentru noi (2 Corinteni 5:21). O exprimare similară găsim în 1 Petru 3:18: Hristos a suferit pentru păcate, Cel Neprihănit (Isus) pentru cei nelegiuiţi (noi).

La fel ca Pavel (Romani 3:21,22), Petru pune accent pe nevoia de credinţă: „îl iubiţi fără să-L fi văzut, … pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre” (1 Petru 1:8,9). Noi nu obţinem mântuirea printr-o purtare evlavioasă, ci ea ne este oferită în dar când credem în ceea ce a făcut Isus pentru noi şi Îl recunoaştem ca Mântuitor personal. Asigurarea este în El, nu în noi. Dacă ar fi în noi, am avea vreo şansă reală la mântuire?

De ce este Isus, Înlocuitorul nostru, marea noastră speranţă de a fi mântuiţi? Ce gând încurajator îţi transmite acest adevăr minunat?

Luni, 19 iunie – Cum ar trebui să trăim

O temă asupra căreia Petru revine mai des decât asupra celorlalte, este indicată de întrebarea din 2 Petru 3:11: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?”

2. Cum spune Petru că ar trebui să fie şi să se poarte un creştin? 1 Petru 1:15- 17,22; 1 Petru 2:1; 1 Petru 3:8,9; 1 Petru 4:7-11; 2 Petru 3:11.

Petru se preocupă de purtarea creştinului în mai multe locuri din cele două epistole ale sale şi repetă de mai multe ori câteva idei. În primul rând, el subliniază de două ori relaţia dintre judecata lui Dumnezeu şi comportamentul creştin (1 Petru 1:17, 2 Petru 3:11). Dumnezeu va aduce la judecată faptele fiecărui om. De aceea, creştinul ar trebui să ducă o viaţă sfântă.

În al doilea rând, Petru menţionează de câteva ori ideea că creştinii ar trebui să fie sfinţi. În Biblia ebraică, un obiect sfânt este un obiect pus deoparte pentru a fi utilizat în templu (Exodul 26:34; 28:36; 29:6,37) sau a servi scopului lui Dumnezeu (de pildă, Sabatul, în Geneza 2:3). Planul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna ca poporul Său să fie sfânt după cum El este sfânt, temă atinsă şi de Petru (Leviticul 11:44; 19:2; 1 Petru 1:15,16). Procesul de punere deoparte a unui obiect ca sfânt se numeşte „sfinţire”, iar dorinţa apostolului pentru cititorii lui este să fie sfinţiţi prin Duhul Sfânt şi să asculte de Isus (1 Petru 1:2).

În al treilea rând, Petru a dat câteva exemple de comportament adecvat pentru cei sfinţiţi. Ei ar trebui să dea la o parte răutatea, vicleşugul, prefăcătoria, pizma şi clevetirea (1 Petru 2:1), să fie cu aceleaşi gânduri, să se iubească unii pe alţii şi să fie smeriţi (1 Petru 3:8,9). Ar trebui să unească cu credinţa fapta, evlavia şi iubirea de oameni (2 Petru 1:5-7). Mai presus de toate, trebuie să aibă o dragoste fierbinte pentru alţii (1 Petru 4:7-11). În final, el îi încurajează pe credincioşi să arunce toate îngrijorările lor asupra lui Isus (1 Petru 5:7).

Cum ne putem încuraja în mod practic unii pe alţii să trăim aşa cum ne îndeamnă Petru?

Marţi, 20 iunie – Speranţa în revenirea Domnului

3. Ce spun textele următoare despre evenimentele viitoare?

1 Petru 1:4

1 Petru 1:17

1 Petru 4:5,6

1 Petru 4:17

2 Petru 3:1-10

Una dintre dificultăţile principale cu care se confruntau cititorii şi ascultătorii iniţiali ai primei epistole a lui Petru era persecuţia. Apostolul îi îmbărbătează spunându-le că, în ciuda situaţiei lor prezente grele, în cer îi aşteaptă o răsplată pe care nu le-o poate lua nimeni.

Petru prezintă două evenimente viitoare: judecata finală şi distrugerea răului prin foc. El le arată credincioşilor că, deşi trebuiau să sufere prigoana, va veni timpul când li se va face dreptate şi judecată şi vor primi răsplata veşnică.

Apostolul aminteşte despre judecata aceasta în trei locuri. El spune că Dumnezeu Tatăl îi judecă pe toţi oamenii cu imparţialitate, după faptele lor (1 Petru 1:17), că Isus însuşi va judeca viii şi morţii (1 Petru 4:5) şi face precizarea interesantă că judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu (1 Petru 4:17).

De asemenea, el subliniază că oamenii nelegiuiţi vor fi distruşi printr-un foc care va cuprinde întreg pământul (2 Petru 3:7) şi menţionează şi tulburările create de cei care puneau la îndoială revenirea lui Isus (2 Petru 3:1-10). El arată că Domnul nu întârzie în împlinirea acestei făgăduinţe, ci le acordă oamenilor timp să vină la pocăinţă şi să fie mântuiţi. Iar certitudinea judecăţii viitoare ar trebui să-i convingă pe toţi să ducă o viaţă sfântă şi evlavioasă.

Aşadar, remarcăm că, deşi este preocupat mai cu seamă de momentul prezent şi de viaţa creştină practică, Petru îi poartă permanent pe cititorii săi cu gândul la speranţa lor viitoare. Iar sfatul său este ca, în ciuda împrejurărilor de moment, ei să meargă înainte cu credinţă şi în ascultare.

De ce este valabil şi în dreptul tău sfatul de a merge înainte cu credinţă şi în ascultare, indiferent de circumstanţe? Ce altceva poţi face?

Miercuri, 21 iunie – Ordinea în societate şi în biserică

4. Ce ne spune Petru despre importanţa autorităţilor publice şi a conducerii bisericii şi despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă creştinii faţă de ele? Cum aplicăm sfaturile sale astăzi, la situaţia din ţara noastră?

1 Petru 2:11-21

1 Petru 5:1-5

Petru a trăit într-o perioadă când creştinii erau ocazional persecutaţi de stăpânire şi de autorităţile religioase. Din acest motiv, declaraţiile lui şi ale lui Pavel legate de rolul autorităţilor de stat sunt cu atât mai relevante (1 Petru 2:13-17; Romani 13:1-7). Pentru ambii apostoli, autorităţile de stat au fost rânduite de însuşi Dumnezeu cu scopul de a acţiona ca o barieră în calea făcătorilor de rele. Evident că, uneori, puterile conducătoare pot constitui ele însele problema. O astfel de situaţie a existat pe timpul lui Petru şi urma să devină din ce în ce mai dificilă în perioada următoare.

Totuşi, în general vorbind, ideea este că stăpânirea bună menţine legea, ordinea şi siguranţa în societate. Şi astăzi există zone în care legea şi ordinea au fost răsturnate şi se simte nevoia stringentă de o conducere înţeleaptă. Este adevărat că, dacă e bună, stăpânirea este o binecuvântare de la Dumnezeu pentru oameni.

De asemenea, Petru era de acord cu Pavel că şi buna organizare a bisericii este importantă. Pavel subliniază: „Toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (1 Corinteni 14:40) în ce priveşte serviciile divine ale bisericii. La fel, Petru le cere conducătorilor bisericii să păstorească „turma lui Dumnezeu care este sub paza” lor (1 Petru 5:2), cu smerenie şi grijă. Bisericile locale trebuie conduse bine. Liderii buni oferă viziune şi coerenţă şi le dau altora posibilitatea de a-şi pune la lucru darurile spirituale, spre slava lui Dumnezeu.

Petru ne îndeamnă să fim împodobiţi cu smerenie în relaţiile dintre noi. Ce poţi face efectiv pentru a aplica acest sfat în relaţiile cu semenii tăi?

Joi, 22 iunie – Întâietatea Scripturii

5. Citeşte pasajele enumerate mai jos. Ce scrie Petru despre Biblie şi despre rolul ei în viaţa şi credinţa noastră?

1 Petru 1:10-12

2 Petru 1:16-20

2 Petru 3:2

2 Petru 3:16.

În a doua sa epistolă, Petru îi combate pe învăţătorii mincinoşi. El îndreaptă atenţia cititorilor către două surse de autoritate: „Să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.” Astăzi avem la dispoziţie cuvintele prorocilor, adică Vechiul Testament. Apostolii nu mai sunt în viaţă, dar ne-au rămas mărturiile lor inspirate, în Noul Testament. Matei, Marcu, Luca şi Ioan ne-au lăsat istoria certă a vieţii, morţii şi învierii lui Isus, în Faptele apostolilor sunt relatările despre lucrarea apostolilor. Şi putem citi cuvintele inspirate consemnate de apostolii înşişi.

Petru îndreaptă apoi atenţia cititorilor săi către Scriptură, ca sursă de autoritate doctrinală şi morală şi îi avertizează că, deşi este sursa adevărului, ea poate fi interpretată greşit dacă nu sunt foarte atenţi la mesajul pe care vrea Duhul Sfânt ca ei să-l înţeleagă, iar rezultatele pot fi teribile.

Avertismentul său subliniază încă o dată principiile fundamentale ale studierii Bibliei. Când luăm în studiu un pasaj biblic, ar trebui să-l citim cu rugăciune. Ar trebui să-l citim în raport cu capitolul şi cartea în care apare, precum şi cu întreaga Scriptură. La ce s-a referit autorul atunci când l-a scris? Ar trebui să-l citim ţinând seama de locul şi perioada istorică în care a fost scris (de exemplu, epistolele lui Petru au fost scrise în Imperiul Roman din primul secol). Ar trebui să citim cu scopul de a obţine discernământ spiritual şi păstrând în minte gândul că mântuirea adusă de Hristos prin moartea Sa constituie miezul mesajului Bibliei (1 Petru 1:10-12). În fine, ar trebui să citim orice pasaj în raport cu viaţa noastră. Ce adevăr vrea Dumnezeu să înţelegem din el? Cum putem transpune în viaţă acest adevăr în aşa mod, încât să contribuim la înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu?

Vineri, 23 iunie – Un gând de încheiere

Deşi îmbibate de teologie, epistolele lui Petru pun mare accent pe aspecte practice – viaţa creştină şi conduita noastră unii faţă de alţii. Autorul arată că este important să cunoaştem adevărul, aşa cum este el în Isus, dar este şi mai important să trăim acest adevăr. Încă din deschidere, primim acest mare îndemn: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima” (1 Petru 1:22). Apostolul leagă ascultarea de adevăr de curăţirea sufletului. Adevărul ne schimbă, ne transformă în oameni iubitori. Ascultarea, curăţia sufletească şi dragostea merg mână în mână. Acesta este idealul spre care ar trebui să tindem. Dacă am aplica acest sfat, cât de diferite ar fi viaţa noastră şi bisericile noastre!

Iată ce scria Ellen G. White: „Fraţilor, când vă veţi întoarce la casele şi bisericile voastre, veţi duce cu voi spiritul lui Hristos? Veţi renunţa la necredinţă şi la spiritul de critică? Vine un timp când, mai mult ca niciodată, trebuie să strângem rândurile, să lucrăm în unitate. În unitate se află putere. În discordie şi dezbinare este doar slăbiciune.” – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, p. 326 (373 -374)

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Isaia 20-26
1. Cine şi ce a strigat ca un leu?
2. Ce spune Domnul că nu li se va ierta celor din Ierusalim?
3. Care cetate avea să fie dată uitării timp de şaptezeci de ani?
4. Ce cântare avea să se înalţe în luda?

Profeţi şi regi, capitolul 25
5. Cum trebuia să fie Isaia de-a lungul întregii lui vieţi?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!