Slujirea fiecarui membru

STUDIUL 2 » 7 APRILIE -13 APRILIE

Textul de memorat: "Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie Împără­tească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştiqat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din Întuneric la lumina Sa minunată." (1 Petru 2:9)

Gândul central: Prea adesea evanghelizarea şi mărturia personală sunt considerate a fi În mod exclusiv responsabilitatea pastorului, dar atitudinea aceasta este greşită.

Potrivit lui Petru, poporul lui Dumnezeu este ales, chemat să fie o „preoţie împărătească”. Întrucât preoţii aveau de îndeplinit o lucrare şi întrucât noi suntem chemaţi la „preoţie”, înseamnă că şi noi avem o lu­crare de făcut. Totuşi trebuie să înţelegem că nu suntem chemaţi doar să îndeplinim o lucrare. Mai întâi de toate, Dumnezeu ne cheamă să avem o relaţie cu EI, relaţie care să ne determine să le împărtăşim altora lucrurile mari pe care le-a făcut El pentru noi. Aceasta este esenţa mărturiei.

Aşadar, fiecare dintre noi avem de îndeplinit o lucrare personală care presupune vestirea puterilor minunate ale Aceluia care ne-a chemat „din întuneric la lumina Sa minunată”.

Săptămâna aceasta, vom analiza conceptul de „slujire personală a fie­ cărui membru” şi vom vedea cum contribuie experienţa individuală la slu­jirea colectivă a bisericii. Ideea este că fiecare dintre noi are de îndeplinit un rol în lucrarea misionară şi de evanghelizare.

Slujirea fiecărui membru

Prea adesea întâlnim creştini care se plâng că nu sunt suficient de talentaţi pentru a face ceva semnificativ pentru Dumnezeu. Fireşte că lui Satana îi convine să avem această atitudine, dar Biblia ne spune că toţi creştinii au primit o lucrare de la Dumnezeu. Trebuie să aflăm care este lucrarea aceasta şi apoi să stabilim cum putem, prin harul lui Dumnezeu, să o îndeplinim spre slava Sa.

1. Studiază Efeseni 4:11,12 şi 2 Corinteni 5:15-20. Ce ne spun aceste versete despre slujirea fiecărui credincios?

Pavel declară aici că sfinţii sunt pregătiţi pentru a sluji. Fiecărui om care a fost împăcat cu Dumnezeu prin jertfa lui Isus i-a fost încredinţată lucrarea de împăcare şi este un ambasador (un sol, un „trimis” împuter­nicit) al lui Hristos. Ambasadorul este un reprezentant al unui monarh sau al unui şef de stat. Noţiunea acesta subliniază relaţia personală dintre Hristos şi toţi cei care au fost împăcaţi cu Dumnezeu şi duc în lume me­sajul dragostei si al harului Său.

Există multă confuzie cu privire la noţiunea de slujire. În prezent, slu­jirea este considerată a face parte din atribuţiile pastorului, întrucât el este un „slujitor al Evangheliei”. Este adevărat că cei angajaţi în slujirea pastorală au unele cunoştinţe şi competenţe de specialitate, însă Scriptura insistă că o parte a lucrării pastorului este aceea de a-i pregăti pe membri pentru slujirea personală.

Noul Testament ne arată că primii creştini înţelegeau conceptul de slu­jire a fiecărui membru. Oriunde mergeau şi în orice circumstanţe se aflau, toţi predicau despre Domnul Isus (vezi Faptele 8:1,4).

Mai există un mod prin care Domnul Isus arată că noi toţi avem de îndeplinit o lucrare specială de slujire. El a declarat că nu a venit ca să I se slujească, ci El să slujească (vezi Mat. 20:28; Luca 22:27). De asemenea, a spus că şi urmaşii Săi sunt slujitori (vezi Mat. 23: 11; 20:26,27). Dacă aceasta nu este slujire, slujire adevărată, atunci ce este? Dar Isus nu ne porunceşte pur şi simplu să fim slujitori, ci ne ajută să înţelegem că lucrarea de slujire este urmarea relaţiei noastre cu EI. Aceste versete descriu viaţa unei persoane care este părtaşă la suferinţele Robului Isus Hristos. De asemenea, ele afirmă că „a fi în Hristos” înseamnă a continua lucrarea Sa.

Cât de dispus eşti să le slujeşti altor oameni? Este aceasta înclinaţia ta naturală sau, de regulă, aştepţi mai degrabă să ţi se ofere decât să dăruieşti?

Nevoia de lucrători

Uneori, suntem trimişi să culegem ce au semănat alţii, ce au udat şi au îngrijit alţii. Se poate întâmpla ca aceeaşi persoană să sape, să semene, sa ude şi să culeagă de pe acelasi teren, dar ocaziile acestea reprezintă mai degrabă excepţia, nu regula. În lumea vitezei în care trăim, oamenii intră în sfera noastră de influenţă şi ies, de aceea trebuie să fim pregătiţi să continuăm lucrarea de evanghelizare începută de alţii.

2. Citeste Ioan 4:35-41. Atunci când vedem pe cineva că a ajuns la stadiul de ,”coacere” În ce priveste experienţa sa creştină, ne entuziasmăm, dar ce ne spun versetele acestea despre Împărţirea bucuriei cu cei care au contribuit În timp la această lucrare?

De obicei, când vorbim despre recoltă, ne gândim la un anumit timp din an, când roadele sunt gata de cules. Majoritatea roadelor sunt culese într-un anumit anotimp. Însă în domeniul spiritual nu există un moment anumit pentru recoltare. Isus subliniază această idee în Ioan 4:35. Din punct de vedere agronomic, probabil că secerişul urma să aibă loc abia peste patru luni, dar, din punctul de vedere al celor care sunt gata să-L primească pe Isus, există întotdeauna câteva roade gata de cules.

La fântâna lui Iacov Isus a semănat sământa Evangheliei în inima fe­meii din Samaria. La rindul ei, femeia a semănat sămânţa în inima oa­menilor din Sihar, iar apoi samaritenii au venit la Isus, trecând prin nişte lanuri de grâu necopt. Isus ne încurajează la fel ca pe ucenici să fim gata să recoltăm roadele din ogorul lumii care se coace continuu.

3. De ce insistă Dumnezeu atât de mult ca lucrătorii să meargă la seceriş? 2 Petru 3:9

Motivul pentru care Dumnezeu vrea ca lucrătorii să meargă la seceriş este marea Sa dragoste şi compasiune pentru omenire (vezi Mat. 9:36- 38). Dacă ne uităm la lumea noastră, secerişul este tot la fel de mare, iar lucrătorii sunt tot puţini. Ucenicii au fost îndemnaţi să se roage pentru ca lucrătorii să meargă la seceriş. Pe măsură ce noi, ucenicii moderni, ne vom ruga pentru lucrători, Duhul Sfânt ne va deschide calea pentru a împlini chemarea Sa.

Gândeste-te la ceea ce ai făcut în ultimele zile. Câte ocazii ai avut de a da mărturie despre credinta ta, de a planta câteva seminţe care ar putea, într-o zi, să aducă o recoltă bogată? În câte dintre acele ocazii ai dat mărturie? Câte ocazii ai pierdut?

Individual, dar Împreună

Biserica locală nu înseamnă totalitatea indivizilor distincţi care stau sub acelasi acoperis timp de câteva ore o dată pe săptămână. Potrivit Scripturii, biserica este un grup de oameni la fel de strâns uniţi între ei ca părţile corpului omenesc. Totuşi există posibilitatea ca, oamenii sa se întâlnească regulat, dar să nu fie parte a corpului bisericii in sensul biblic al cuvântului. Din nefericire, lucrul acesta este o realitate în multe dome­nii ale vietii de biserică, dar acum ne concentrăm atenţia asupra nevoii de a fi uniti în domeniul evanghelizării si al mărturiei.

4. Cum ar fi afectată cresterea şi eficienţa unui organism dacă şi-ar pierde articulaţia genunchiului, a cotului sau a mâinii? Ce intelegem din analogia lui Pavel cu biserica văzută încredinţat o misiune de evanghelizare? Efesem 4:16

Apostolul Pavel declară că trupul bisericii se dezvoltă bine atunci când toti membrii contribuie. Ce ne spune aceasta despre bisericile care nu cresc? Prima noastră reacţie ar putea fi aceea de a da vina pe cei care, în viziunea noastră, nu-si fac partea. Poate că avem dreptate, dar gândeşte-te puţin: de câte ori nu se întâmplă ca bisericile să îi priveze pe membri de oportunitate a de a contribui personal? Când conducătorii bisericii nu înţeleg principiul că toti credinciosii trebuie să slujească, ei nu fac planuri pentru implicarea maximă a membrilor în viaţa bisericii şi în ramurile ei de activitate.

5. Ce a făcut biserica din Tesalonic cu Evanghelia pe care a primit-o de la Pavel? 1 Tesaloniceni 1:5-8

Biserica din Tesalonic este un exemplu pentru noi – ea a primit Evan­ghelia si a transmis-o mai departe. Atunci când fiecare membru în parte participă la lucrarea de evangheli­zare pe care o face biserica, binecuvântările sunt multe. Două dintre aces­tea sunt încurajarea şi responsabilitatea. Lucrul în echipă  ne determină să luăm aceste aspecte în serios. Lipsa de încurajare din partea echipei a dus Ia disparitia multor activităti laice valoroase. Poate ca oamenii sunt înzestraţi cu talente si daruri speciale, dar idealul este ca toţi să urmărească obiec­tive comune prin strategii colective. La fel, dinamica grupului încurajează responsabilitatea, nu în sensul judecăţii, ci în sensul revizuirii şi al evaluării.

Ce poti face pentru a conlucra mai strâns cu membrii bisericii, în efortul lor de câstigare a sufletelor? De ce este atât de uşor să ne complacem cu starea noastră, să adormim şi să ne preocupăm de noi înşine?

Lucrăm Împreună cu alţii şi cu Dumnezeu

Am văzut ieri cât de important este ca membrii bisericii să lucreze împreună. De asemenea, trebuie să înţelegem că noi lucrăm împreună la îndeplinirea unui obiectiv divin. De aceea, atunci când o biserică stabileşte strategiile lucrării de mărturie şi evanghelizare, membrii trebuie să aibă convingerea că ei lucrează împreună cu Acela care motivează, direcţionează, împutemiceşte şi face ca lucrul să aibă rezultate.

6. Care este urmarea interventiei lui Dumnezeu în eforturile bisericii de a răspândi Evanghelia? Faptele 2:47; 1 Corinteni 3:5-9.

7. Ce anume îi motivează şi îi împuterniceşte pe credincioşi să lucreze Impreuna cu Dumnezeu? 2 Petru 3:9; Tit 2:11.

Scriptura abundă în dovezi despre dragostea lui Dumnezeu fată de coroana creaţiunii Sale: fiinţa umană. De aceea, nu ne surprinde faptul că EI a luat iniţiativa de a salva omenirea. Într-adevăr, numai crucea ne oferă toate dovezile de care am putea avea nevoie vreodată cu privire la cât de mult ne iubeşte El şi cât de mult doreşte să fim în Împărăţia Sa veşnică. Domnul a venit la noi şi ne-a binecuvântat prin harul Său, iar harul acesta uimitor, descoperit prin cruce, stârneşte în noi dorinţa de a împărtăşi cu alţii ceea ce am primit fără plată (vezi Mat. 10:8).

Deşi uneori ucenicii au încercat să lucreze singuri (vezi Mat. 17:14-21), în cea mai mare parte a timpului, în experienţa lor, divinul şi umanul au lucrat împreună. Isus i-a chemat pe primii ucenici şi le-a promis că îi va face pescari de oameni. EI i-a instruit şi i-a pregătit, iar prin slujirea lor mulţi alţii au devenit creştini. Totuşi mai exista un alt dar divin de care urmau să aibă nevoie după înăltarea lui Isus la cer. Bineînteles este vorba despre Duhul Sfânt care avea să împutemicească biserica primară în misi­unea ei de mărturie şi de evanghelizare.

Şi cei care se angajează astăzi în lucrarea de evanghelizare sunt co­laboratori cu Dumnezeu la mântuirea altora. Trebuie să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne înveţe cum să prezentăm dragostea lui Dumnezeu si măsurile luate de EI, în aşa fel încât să ajungem la inima celor care au nevoie de un Mântuitor. Trebuie să fim conştienţi de faptul că nu putem face nimic despărţiţi de Domnul şi că numai prin credinţă, supunere, sme­renie şi dispoziţia de a muri faţă de noi înşine şi de a le sluji altora putem fi martori eficienţi în mâinile lui Dumnezeu. Eul trebuie înlăturat pentru ca Domnul să lucreze prin noi cât mai eficient posibil.

Raportul prezentat În faţa bisericii

Când este adus înaintea bisericii, raportul lucrării de mărturie şi de evanghelizare creează o atmosferă de încurajare şi de binecuvântare. Cei care prezintă raportul pot fi încurajaţi de membrii bisericii, iar cei care îl ascultă sunt binecuvântaţi aflând ce face Dumnezeu prin poporul Său.

8. De ce erau prezentate rapoarte înaintea bisericii? Faptele 14:27; 15:4.

Dacă citim contextul în care se găsesc versetele de mai sus, descoperim că rapoartele erau prezentate înaintea bisericii după o perioadă de predi­ care transculturală. Aceste sesiuni de rapoarte ne arată că biserica era interesată de lucrarea de răspândire a Evangheliei şi că îi oferea sprijin.

Cartea Faptele apostolilor este un raport al eforturilor misionare ale bisericii primare şi este plină de lecţii pentru biserica de azi. Importanţa raportului reiese clar dacă ne gândim ce s-ar întâmpla cu această carte dacă am elimina din ea toate rapoartele activităţii de evanghelizare.

9. De ce crezi că ucenicii l-au prezentat lui Isus un raport despre ceea ce făcuseră? Marcu 6:30

Deşi este adevărat că uneori mărturia personală şi evanghelizarea au loc spontan, tot la fel de adevărat este şi faptul că biserica, în ansamblu, trebuie să aibă un plan de misiune. Dacă acţionăm pe baza unui plan ge­neral, ne este mai uşor să menţinem direcţia şi ordinea logică de desfă­şurare a activităţilor şi avem regulat ocazia de a evalua şi a aduce rapoarte.
Raportul nu este doar o listă cu lucrurile pe care le-am făcut. Prin raport, biserica şi cei care dau mărturie pot înţelege încă o dată faptul că ei sunt conlucrători cu Domnul.

Unii ezită să prezinte rapoarte, deoarece se tem că aceasta este o formă de laudă cu realizările omeneşti. Totuşi, dacă raportul e prezen­tat cu credinciosie, Dumnezeu este lăudat, iar biserica Sa este întărită în credinţă. Primii creştini ÎI lăudau pe Dumnezeu atunci când auzeau ra­poartele misionare ale apostolului Pavel (vezi Faptele 21:19,20).

Dacă ar fi să prezinţi înaintea bisericii un raport al eforturilor tale evan­ghelistice cele mai recente, ce ai relata? Ce îţi spune răspunsul la această între­bare despre tine şi despre ce ar trebui să faci?

Aplicaţie

Săptămâna trecută, ai fost îndemnat să te gândeşti la toate ramurile lucrării de mărturie şi evanghelizare ale bisericii în care îţi place să te implici sau în care ai vrea să te implici dacă ai fi solicitat. Provocarea de săptămâna aceasta este să alegi o activitate misionară şi să te implici în ea.
Iată câteva sugestii:

1. Revezi lista cu activităţi de evanghelizare în care ai putea să te im­ plici. Alege cel mult două sau trei activităţi la care consideri că ai putea contribui cu talentele tale şi la care crezi că Dumnezeu te cheamă.

2. Alege o singură activitate căreia crezi că îi poţi devota timp în mod regulat. De asemenea, trebuie să fie o activitate pe care să o poţi desfăşura timp de douăsprezece luni ca să poţi trece prin etapele planificării, aplicării şi evaluării.

3. Adu la cunoştinţa pastorului şi a coordonatorului Departamentu­lui Lucrare Personală dorinţa ta de a te implica într-o anumită activitate. Împărtăşeşte-le ideile şi visurile tale. Întreabă-i despre planurile lor pen­tru activitatea de evanghelizare a bisericii şi stabileşte cum te poţi implica sau cum poţi contribui prin activitatea aleasă de tine la planurile pe care biserica deja le-a stabilit.

4. Cere-le cu seriozitate pastorului şi coordonatorului Departamentu­ lui Lucrare Personală să îţi spună ce gândesc despre calificarea ta pentru lucrarea pe care ai ales-o. Dorinţa lor este să ai succes în orice activitate de mărturie şi evanghelizare pe care o alegi, de aceea sfatul lor este valoros.

Pentru discuţie

1. Ce ne spune citatul următor despre adevărul biblic al preoţiei tuturor credincioşilor? Cum susţine el ideea că membrii trebuie să lucreze împreună? „Lucrarea lui Dumnezeu pe acest pământ nu va fi încheiată până când bărbaţii şi femeile care fac parte din biserica noastră nu se vor implica în lucrare şi până când eforturile lor nu se vor uni cu eforturile pastorilor şi ale conducătorilor bisericii.” (Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, pag. 352)

2. Discutaţi în cadrul grupei despre ce ar putea face biserica voastră în mod concret pentru a-i ajuta pe membri să înţeleagă că aportul lor este important pentru lucrarea de mărturie şi evanghelizare. Cum se poate asigura participarea maximă a membrilor?