Lucrarea personala de evanghelizare si marturie

STUDIUL 6 » 5 MAI - 11 MAI

Textul de memorat: "Voi sunteţi martorii Mei. zice Domnul. voi şi Robul Meu pe care L-am ales." (Isaia 43:10)

Gândul central: Cei care se bucură de asigurarea mântuirii îşi vor dori să îi conducă pe alţii la aceeaşi experienţă.

Mulţi oameni vor auzi vestea bună despre Isus prin intermediul efortu­rilor de evanghelizare şi prin mărturia bisericii, dar, pe de altă parte, există un domeniu special în care influenţa personală contribuie semnificativ la succesul programului bisericii, în ansamblu. În ultimele decade, studiile au arătat că prietenii, rudele, vecinii sau cunoştinţele au fost factorii prin­cipali în decizia oamenilor de a se preda lui Hristos (toate acestea prin puterea Duhului Sfânt, bineînţeles). Potrivit cercetărilor, aproape 83% dintre noii membri chestionaţi au declarat că influenţa prietenilor, a rude­lor şi a cunoştinţelor lor din biserică a fost semnificativă. Dintre cei care au participat la evanghelizări publice înainte de convertire, 64% au venit la invitaţia unei persoane din cercul lor de prieteni.

Săptămâna aceasta, ne vom opri asupra câtorva exemple biblice de reţele de prieteni şi vom sublnia importanţa relaţiei personale cu Isus şi a influenţei pe care o exercităm personal asupra celor apropiaţi.

Dumnezeul meu şi eu

Relaţia personală cu Isus va determina în mod direct succesul mărtu­riei noastre despre El. Este simplu să învăţăm câteva formule de mărturie personală şi evanghelizare şi apoi să mergem în lucrare în propria înţelep­ciune şi putere! Desigur că Dumnezeu poate binecuvânta şi aceste efor­turi, dar nu trebuie să uităm niciodată că lucrarea este a Lui şi că noi o împlinim prin puterea Sa. Ce ne propunem de fapt: să le împărtăşim oa­menilor din cunoştinţele noastre (nu încape îndoială că şi ele sunt impor­tante) sau să îi încurajăm să dezvolte o relaţie spirituală puternică? Cum le putem transmite altora ceva ce noi nu avem?

Au existat întotdeauna oameni care, deşi slabi în credinţă, deşi se aflau pe punctul de a cădea de la credinţă, au fost folosiţi de Dumnezeu pentru a-i conduce pe alţii la Isus. In urmă cu câţiva ani, într-un oraş, o tânără a devenit membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi a depus eforturi neobosite pentru a-l câştiga pe fratele ei. După câţiva ani, fratele ei s-a botezat. La o lună după aceea, sora a renunţat definitiv la credinţă. Există şi astfel de situaţii, dar realitate a este că mărturia noastră va fi puternică în măsura în care relaţia noastră cu Isus este puternică.

1.Citeşte Faptele 4:13.14. Ce ne spun aceste texte despre relaţia lui Petru şi Ioan cu Isus? Ce au putut ei să facă datorită acestei relaţii? Ce Înseamnă cuvintele „au priceput că fuseseră cu Isus”? Cum arată un om care „a fost cu Isus”?

Lecţia din Cuvântul lui Dumnezeu este destul de clară. Când ne gân­dim la câmpul misionar personal, când constatăm că holdele sunt gata de seceriş şi că e nevoie urgentă de lucrători, devenim mai dornici după o relaţie mai apropiată şi mai stabilă cu Domnul, o relaţie prin care să primim acea putere pe care altfel nu o avem.

Cum este relaţia ta personală cu Isus? Ce descoperă simpla ta prezenţă, modul în care vorbesti, modul în care te porti si felul în care îi tratezi pe altii despre relaţia ta cu isus? Fii cât se poate de onest cu tine însuţi!

Câmpul meu misionar

Isus a văzut mulţimile de oameni şi 1 S-a făcut milă de ele (vezi Matei 9:36). Uneori, când ne imaginăm scena aceasta, suntem tentaţi să credem că El a văzut mulţimea în ansamblu, uitând că de fapt El a văzut fiecare individ din acea mulţime. Tot la fel, şi noi trebuie să îi vedem pe oamenii care compun mulţimile pe lângă care trecem sau în mijlocul cărora ne aflăm. Biserica noastră poate avea această viziune numai în măsura în care membrii ei interacţionează personal cu cei din sfera lor de influenţă.

Câmpul misionar personal este alcătuit din oamenii cu care venim în legătură personal şi care ne sunt mai mult sau mai puţin apropiaţi. Aici îi putem include pe membrii familiei, celelalte rude, prietenii şi cunoştinţele. De asemenea, îi putem adăuga şi pe cei care intră pentru o scurtă vreme în cercul nostru de influenţă.

2.La cine s-a dus Andrei mai Întâi pentru a-i da vestea că L-a găsit pe Mesia? Ioan 1:37-42

Andrei a fost mai întâi ucenicul lui Ioan Botezătorul. Întrucât misiune a lui Ioan a fost aceea de a pregăti calea pentru Mesia, unii dintre ucenicii lui au început să-L urmeze pe Isus, cum era şi firesc. În urma discuţiei cu Isus, Andrei a fost atât de entuziasmat, încât s-a dus imediat să-I caute pe cel care îi era cel mai apropiat, pe fratele lui, împreună cu care petrecuse multe nopţi la pescuit pe Marea Galileei.

3.Ce relaţii interpersonale sunt amintite În Ioan 1:43-50? Cum răspunde Filip la scepticismul lui Natanael? Ce lecţii putem desprinde de aici de­ spre modul În care funcţionează mărturia personală?

Se pare că mişcarea iniţială de a-L urma pe Isus a căpătat avânt prin intermediul „reţelei sociale” din zona cetăţilor Capernaum şi Betsaida. Observăm că Filip nu l-a contrazis pe Natanael atunci când acesta şi-a exprimat îndoiala că Mesia ar putea proveni dintr-un sat mic şi neînsem­nat, ci i-a făcut o invitaţie simplă: „Vino şi vezi.”

Căror persoane din cercul foarte apropiat ai putea să le dai o mărturie eficientă? De cât efort şi sacrificiu ar fi nevoie din partea ta pentru a fi un martor mai bine pregătit?

Potenţialul meu

Atunci când coordonatorii Departamentului Lucrare Personală caută voluntari pentru implicarea în misiune, ne gândim de obicei că alţii sunt mai bine pregătiţi şi mai înzestraţi decât noi. Alţii par mai siguri pe ei înşişi
şi mai capabili. Însă Biblia ne arată că Dumnezeu nu îi caută neapărat pe oamenii cei mai pregătiţi, ci mai degrabă pe cei care sunt dispuşi să fie folosiţi în lucrarea Sa, indiferent de darurile şi de talentele lor.

4.Ce motive a invocat Moise pentru a arăta că nu era potrivit pentru misi­unea propusă de Dumnezeu? Exodul 3:11; 4:10.

Mulţi credincioşi din vremurile moderne dau un răspuns asemănător cu răspunsul dat de Moise: „De ce v-aţi gândit să mă alegeţi tocmai pe mine pentru o astfel de misiune?” „Ce fac dacă-mi pun întrebări grele?” „Nu
sunt un vorbitor suficient de bun.” Moise credea că Dumnezeu are nevoie să Îşi regândească strategia de „recrutare a personalului”, dar Dumnezeu cunoştea potenţialul lui şi ştia că, în pofida temerilor şi a îngrijorărilor lui, el era omul potrivit pentru misiune a aceea specială.

Chemarea lui Moise la conducerea poporului ne convinge de faptul că Dumnezeu ne cunoaşte infinit mai bine decât ne cunoaştem noi. El nu priveşte la performanţele trecute, ci la potenţialul nostru. Fiecare credincios are un potenţial extraordinar pentru lucrarea Domnului.

Pe de altă parte, nu trebuie nici să o luăm înaintea Domnului, plini de noi înşine! Cercetarea inimii pentru a ne evalua starea spirituală este necesară, dar trebuie să recunoastem că inima omenească poate fi mai puţin obiectivă în evaluarea personală, De aceea este bine să Îi cerem lui Dumnezeu să ne cerceteze şi să ne arate care este starea noastră reală, întrucât ea ne afectează potenţialul personal.

Citeste Psalmul 139. De ce I-a cerut David lui Dumnezeu să-i cerceteze ini­ma? Ce lectii învătăm de la el nu numai în privinta mărturiei, ci si în privinta umblării n~astre ~u Domnul, în general? Ce principiu desprindem din acest psalm? Ce încurajare şi ce speranţă ne transmite el? Ce schimbări e necesar să faci în modul tău de viaţă?

Mărturia unei vieţi neprihănite

Este adevărat că faptele sunt mai grăitoare decât vorbele? Da, este foarte adevărat. Deşi putem transmite un mesaj prin fapte fără cuvinte, putem să-I transmitem la fel de bine şi prin cuvinte însoţite de fapte. Me­sajul este foarte convingător atunci când înglobează atât faptele, cât şi cuvintele si atunci când acestea sunt în armonie unele cu altele. Când susţinem că ÎI iubim pe Dumnezeu şi apoi ne purtăm ca şi cum nu L-am iubi, dăm dovadă de ipocrizie. Cea mai rea mărturie dintre toate este aceea în care faptele nu corespund cu mărturisirea de credinţă.

Consecvenţa este foarte grăitoare. Poate că rudele şi prietenii nu par a asculta cuvintele pe care le rosteşti, dar ei urmăresc să vadă dacă ele sunt în armonie cu ceea ce faci, cu modul tău de a trăi.

5.Citeşte 1 Petru 3:1-15. Ce ne spun aceste versete despre influenţa vieţii creştine şi despre capacitatea ei de a-i aduce pe oameni la Hristos? Gândeste-te câtă influentă ar avea mărturia noastră dacă am trăi asa cum suntem Îndemnaţi lnacest pasaj! Ce mesaj ne transmite În special versetul151egat de mărturia personală? (Vezi şi Matei 5:16.)

Ne putem imagina ce tensiuni apăreau în situatia în care o femeie păgână ÎI primea pe Isus ca Mântuitor, iar soţul ei rămânea păgân. Din dorinţa ca el să fie mântuit, ea ar fi putut manifesta un spirit impulsiv şi cicăli tor, deoarece îl considera o parte a câmpului ei misionar. Dar, după cum sugerează Petru, ea Îi putea fi credincioasă Dumnezeului ei şi putea spera şi se putea ruga ca viaţa ei evlavioasă să îl câştige pentru Domnul pe soţul ei necredincios. Cu alte cuvinte, ea putea lăsa ca faptele ei zilnice să fie o mărturie neîntreruptă şi puternică.

Versetul: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oameni­ lor. .. ” se referă, la folosirea tuturor posibilităţilor pentru a-i câştiga pe oameni pentru Impărăţia lui Dumnezeu. Cei din jurul nostru au nevoie
nu numai să audă cuvintele noastre bune, ci şi să vadă faptele noastre bune, pentru a vedea puterea lui Dumnezeu la lucru prin noi şi pentru ca Duhul Sfânt să-i convingă să recunoască binecuvântarea şi posibilităţile pe care EI le aduce în viaţa noastră. Oamenii trebuie să aibă convingerea că religia creştină nu este numai un nume pe care pretindem a-I purta, ci şi o relaţie care ne dă putere şi de care ne bucurăm. Exemplul este o metodă importantă de învăţare, iar creştinii sunt un exemplu pentru ceilalţi, fie că vor sau nu. Noi dăm mărturie prin ceea ce facem şi prin ceea ce suntem mai mult decât prin ceea ce spunem sau prin ceea ce mărturisim a crede. E normal ca acest gând să fie înfricoşător!

Partea mea În lucrarea bisericii

Am studiat despre câmpul misionar, personal şi despre potenţialul nostru pentru mărturie şi evanghelizare. Insă este important să înţelegem că, întrucât biserica reprezintă totalitatea membrilor, efortul fiecăruia în parte contribuie la lucrarea generală de evanghelizare a bisericii. Cunoşti strategiile stabilite de biserică pentru lucrarea de a-i conduce pe oameni la Isus? Probabil că ai posibilitate a de a-i invita la serviciile şi programele bisericii pe cei din câmpul tău misionar. Cunosc responsabilii cu evan­ghelizarea activitatea ta? Ei pot să te susţină prin rugăciune şi cu resurse specifice.

6.Ce vrea să ne spună Domnul Isus În Ioan 4:37,38? Ce Încurajare ne trans­mit cuvintele „unul seamănă, iar altul seceră”? Ai avut vreo experienţă În legătură cu acest adevăr?

În situaţia aceasta, Domnul Isus a făcut probabil referire la sămânţa Evangheliei semănată de EI Insusi, de Ioan Botezătorul şi de femeia de la fântâna lui Iacov. Ucenicii culege au ce semănaseră alţii şi acum sosise
clipa în care semănătorii şi secerătorii se puteau bucura împreună.

Prin cuvintele „unul seamănă, iar altul seceră”, Isus nu a vrut să spună că noi suntem fie semănători, fie secerători. Probabil că biserica noastră a pus mai mult accentul pe secerători, dar, dacă nu ar fi semănători,
secerătorii nu ar avea ce să culeagă. Toţi suntem chemaţi să semănăm şi să culegem. În fiecare biserică locală se desfăşoară multe activităţi care combină semănarea Cuvântului cu seceratul. S-ar putea întâmpla ca
sămânţa pe care ai semănat-o în câmpul tău misionar să fie culeasă cu ocazia secerişului susţinut de întreaga biserică. De asemenea, este posibil ca sămânţa pe care alţii au semănat-o să fie culeasă de tine, întrucât per­
soanele respective trec în câmpul tău misionar.

În ceea ce priveşte partea fiecăruia la lucrarea generală (vezi 1 Cor. 12:12-27), procesul de îngrijire a plantelor ne aminteşte că rolul celui care seamănă este la fel de important ca rolul celui care curăţă şi ară părnântul.

Semănarea Cuvântului şi seceratul fac parte dintr-un proces care continuă şi după ce persoana respectivă se alătură bisericii. Roadele nu trebuie abandonate pe câmp, ci trebuie strânse în hambar.

În ce fel te poţi implica în procesul de semănare şi secerare susţinut de biserică? Ce efect are lucrarea pentru mântuirea altora asupra credinţei tale? Dece?

Aplicaţie

Pregătirea spirituală pentru lucrarea personală. Nu negăm valoarea cunoştinţelor biblice şi a tehnicilor dovedite de folos în mărturia personală şi evanghelizare, dar trebuie să fim atenţi să nu neglijăm pregătirea spiri­tuală personală. Ingredientul esenţial al creşterii spirituale personale este Duhul Sfânt, dar, pentru a cunoaste puterea Duhului Sfânt în lucrarea de evanghelizare, este necesar să Îi permitem să intre în viata noastră.

Când încep să Îi slujească Dumnezeului lor, creştinii devin tot mai con­ ştienţi de nevoile lor spirituale. Atunci ei cer şi primesc locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt şi sunt împuterniciţi pentru a susţine o lucrare neîntreruptă.

Secretul este predarea zilnică a voinţei noastre lui Dumnezeu, dispoziţia zilnică de a muri faţă de noi înşine, păstrarea zilnică a harului lui Hristos înaintea ochilor noştri, rememorarea zilnică a binecuvântărilor primite
prin Hristos şi a aşteptărilor Sale ca răspuns la aceste binecuvântări,

Pentru discuţie

1.Cu privire la câştigarea de suflete, Ellen G. White a scris următoarele cuvinte interesante: „Succesul vostru nu va depinde atât de mult de cunoştinţele şi de realizările voastre, cât de abilitatea voastră de a găsi
calea spre inimi.” (Slujitorii Evangheliei, pag. 193) Ce idee importantă găsim în aceste cuvinte? Cât de des întâlnim oameni care refuză dovezile convingătoare ale mesajului nostru? Adeseori, doctrina în ea însăşi (chiar dacă este biblică, logică, înălţătoare şi raţională) nu are influenţă asupra inimii închise. Atunci cum ajungem la inima oameni­ lor? Iată de ce este mai importantă trăire a practică a credinţei decât simpla mărturisire.

2.Gândeşte-te la următoarea declaraţie atunci când încerci să descoperi modalităţile prin care le poţi împărtăşi altora experienţa personală: „Ultimele raze ale luminii pline de milă, ultima solie a harului care trebuie să fie adresată lumii sunt descoperiri ale caracterului Său iubi­tor. Copiii lui Dumnezeu trebuie să manifeste slava Sa. Ei trebuie să dezvăluie prin viaţa şi caracterul lor ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru ei.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 415, 416)

3.În mod practic, cum putem arăta în fiecare zi ce a făcut pentru noi ha­rului Dumnezeu? De câte ori în ultimele 24 de ore ai arătat lucrarea harului lui Dumnezeu prin viaţa ta? Ce fel de mărturie aduce stilul tău
de viaţă? Cum poate biserica locală în întregime să dezvăluie harul lui Dumnezeu?