Evaluarea marturiei personale si a evanghelizarii

STUDIUL 12 » 16 IUNIE - 22 IUNIE

Text de memorat: "Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat. aşa este înţeleptul care mustră. pentru o ureche ascultătoare." (Proverbele 25:12)

Gândul central: Este o greşeală să ne implicăm în marea lucrare de evanghelizare a lui Dumnezeu fără o evaluare eficientă.

Prea adesea ne mulţumim cu rezultate minime în situaţii în care am pu­tea crea un impact mai mare şi în care am putea obţine un succes semnifi­cativ mai mare. Aceasta se întâmplă pentru că nu am evaluat activităţile anterioare de mărturie şi de evanghelizare şi pentru că nu am modificat direcţia şi strategia în funcţie de rezultatele evaluării.

Uneori se cheltuiesc sume mari de bani pe activităţi de mărturie şi evan­ghelizare care aduc rezultate minime. Aceasta impune anumite schimbări în alocarea banilor şi/sau în metodele folosite. Dacă sunt aplicate în spirit crestinesc, criteriile acestea pot face parte dintr-o evaluare validă. Trebuie totuşi să ne grăbim să adăugăm că, în realitate, nu cunoaştem toate rezul­tatele activităţilor, fiindcă nu putem dispune decât de rezultatele tangibile (de numărul persoanelor botezate, de exemplu) şi nu ştim câte alte per­soane au primit sămânţa Evangheliei. Cu toate acestea, este necesar ca evaluarea să se desfăşoare în aşa fel încât să emitem judecăţi de valoare, dar nu verdicte.

Săptămâna aceasta, vom studia principiul biblic al evaluării şi rolul evaluării în viaţa bisericii de astăzi.

De ce să evaluăm?

Evaluarea are loc fie că ne dăm seama, fie că nu. Ea se face în fieca­re Sabat si cu ocazia tuturor întâlnirilor publice. Oamenii evaluează conţinutul: claritatea şi chiar lungimea unei predici, iar participanţii se aşteaptă la un nivel înalt de profesionalism. De fiecare dată când oamenii au asteptări va avea loc si o evaluare. Nu putem indica un anumit text biblic care să vorbească despre efectuarea unei evaluări formale, însă este evident faptul că evaluarea a făcut parte din viaţa bisericii primare.

1.Ce ne spun următoarele texte despre importanţa evaluării? Despre ce fel de evaluare este vorba? 1 Tim. 3:1-13; 1 Cor. 11:28; 2 Cor. 13:5.6.

Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu stabileste un standard, când cere sau recomandă anumite actiuni sau când emite o poruncă, modurile în care omul reactionează sunt supuse evaluării. Când evaluăm, noi punem câteva întrebări foarte importante: „În ce stare se află această activitate misionară?” „Ce putem face pentru a fi mai eficienţi?”

Faptul că Pavel a stabilit un set de criterii de alegere a diaconilor şi prezbiterilor ne arată că era necesar să se efectueze un anumit tip de eva­luare. Aici este vorba despre evaluarea calificării pentru o anumită slujbă si de asemenea despre evaluarea eficientei în respectiva slujbă.

2.Citeste Marea Trimitere din Matei 28:19.20. Ce intrebări poti pune pentru a evalua răspunsul bisericii tale la această poruncă?

În calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, noi am primit adevărul nespus de preţios al Evangheliei. Dacă ne gândim că mesajul Evangheliei trebuie să ajungă în toată lumea, nu trebuie să ne surprindă faptul că şi Dumnezeu ne supune unui proces de evaluare. El este preocupat de progresul lucrării încredintate celor care au răspuns la chemarea Sa de a fi colaboratorii Săi.

Reciteste 2 Corinteni 13:5. Ce iti spune acest text tie, personal? Cum îl poţi aplica la viaţa ta? Ce dovezi ai că isus Hristos este in tine?

Evaluati cu blândeţe

Evaluarea are beneficii, dar există şi capcane pe care trebuie să le evităm. Dacă suntem exagerat de exigenţi în evaluare şi dacă ne concentrăm mai mult pe aspectele negative, riscăm să creăm o atmosferă de critică aspră, care îi va descuraja pe oameni şi îi va îndepărta. Pentru a evita să le lăsăm impresia că îi criticăm, evaluarea este necesar să fie însoţită de aprecieri sincere. Se întâmplă deseori să uităm să-i apreciem pe lucrători, îndeosebi pe aceia care slujesc într-o anumită activitate de un timp considerabil. Ei sunt mereu acolo şi îşi fac treaba şi ajungem să credem că ei vor fi întot­deauna acolo. Evaluarea îţi oferă ocazia de a-i aprecia.

3.Ce aprecieri poţi descoperi În următoarele versete? Ce putem face pen­tru a-i aprecia În acelaşi fel pe lucrători sau pe membrii echipelor de lucrători? Faptele 16:1,2; Romani 16:1.2; 1 Corinteni 11:2; Filipeni 4:14.

Adesea, Pavel a fost nevoit să mustre biserica sau anumiti membri în privinţa unei atitudini, a unui comportament sau a unei doctrine. Înţe­legem de aici că a avut loc o anumită evaluare. Totodată, Pavel i-a apre­ciat pe oameni, ori de câte ori putea, pentru sprijinul pe care i l-au acor­dat, pentru credincioşia lor faţă de Dumnezeu sau pentru îndeplinirea cu credincioşie a unei lucrări.

Pentru ca evaluarea să fie corectă, trebuie să analizăm nu numai rezul­tatele, ci şi procesele. Evaluarea rezultatelor urmăreşte atingerea ţintelor stabili te. Evaluarea proceselor analizează activitatea efectivă.

4.Citeşte cu atenţie Evrei 10:24.25. Ce Înseamnă să veghem unii asupra altora”? Ce principii de evaluare ne sunt propuse aici?

Versetele acestea nu contin doar o recomandare, ci si un îndemn cate­goric de a privi cu seriozitate ‘creşterea şi dezvoltarea spirituală a celorlalţi. Dacă tinem seama de ceea ce ne cere Dumnezeu în viata crestină si de nivelul la care ne aflăm fiecare în experienţa noastră, atunci înseamnă că, pentru „a veghea unii asupra altora”, este necesară o evaluare adecvată.

Gândeste-te ce bine te simti când cineva te apreciază. Este uimitor cât de mult fac câteva cuvinte simple! Care este atitudinea ta în general faţă de alţii? Eşti înclinat să critici sau să apreciezi? Dacă eşti înclinat să critici, ce poţi face pentru a elimina din caracterul tău această trăsătură distructivă?

Ce ne cere Domnul

5.Citeşte DeuteronomuI 10:12,13 şi apoi răspunde la Întrebări, ţinând sea­ma de cele Învăţate săptămâna aceasta şi În cursul trimestru lui.

a. Care este, în câteva cuvinte, ideea principală din aceste două ver­ sete?

b. La ce text din Noul Testament te trimite cu gândul acest pasaj? Ce ne spune faptul acesta despre importanţa îndemnurilor din versetele citite?

c. Versetul spune că Dumnezeu „cere” aceste lucruri de la noi. Cum înţelegem această idee ştiind că suntem mântuiţi numai prin credinţă?

d. Textele acestea se adresează în primul rând inimii noastre, sufletului nostru, îndernnându-ne să ne temem de Domnul şi să-L iubim – lucruri greu de măsurat după înfăţişarea exterioară. Potrivit pasajului, care sunt manifestările exterioare ale acestor stări interioare? Cum corespunde această legătură dintre interior şi exterior cu modul în care înţelegem Apocalipsa 14:6-12?

e. În Matei 23:15, Isus face o evaluare severă a lucrării cărturarilor şi fariseilor de „mărturie personală” şi „evanghelizare” a neamurilor. Ce spune El?

Când căutăm să ne împlinim misiune a, să păstrăm întotdeauna în minte cuvintele din Deuteronomul 10:12,13. În fond, nu dorim să facem din oameni nişte „fii ai gheenei”!

Să evaluăm pentru a creşte spiritual

6.Ce i-a spus Domnul lui Samuel cu privire la felul de a aprecia al omu­lui? 1 Samuel 16:7

Am menţionat la începutul acestui studiu că este necesar ca obiectivele să poată fi evaluate. Este usor să monitorizăm si să evaluăm cresterea numerică, dar viaţa de biseri~ă nu ţine doar de acest aspect. Dorinta noastră nu este doar aceea ca biserica să fie plină de oameni ci să fie plină cu oameni care cresc în relaţia lor cu Isus, care ÎI iubesc pe Domnul şi care îşi manifestă dragostea prin ascultarea de poruncile Sale.

Ultimul lucru pe care ni-l dorim este să facem ceea ce făceau cărturarii si fariseii: să înconjurăm „marea şi pământul” (adică să facem mari eforturi misionare) pentru a face un nou-convertit, iar apoi să-I facem să ajungă „de două ori mai rău” decât noi înşine (Matei 23:15). Această mustra­re aspră a eforturilor lor „misionare” ne arată cât de important este să acordăm atenţie evaluării creşterii spirituale a celor pe care îi aducem în biserică şi, în primul rând, a creşterii noastre spirituale.

7.Citeşte Psalmii 1:2, Matei 26:41. 1 Tesaloniceni 5:17. Romani 8:6. Efeseni 6:17.18 şi 2 Timotei 2:15.16 şi. Potrivit acestor versete. ce exerciţii spiri­tuale sunt importante? De ce sunt ele esentiale pentru cresterea noastră spirituală?”

Cum putem noi, nişte oameni păcătoşi care avem nevoie de harul divin, să evaluăm o calitate atât de „intangibilă” precum spiritualitatea altora? Adevărul e că nu există o scală de evaluare a spiritualităţii per­sonale, bazată pe un document. De aceea este mai util si mai adecvat să apreciem dacă persoana respectivă se află sau nu în călătoria spirituală decât să stabilim la ce punct din această călătorie a ajuns. Indiciile sunt exerciţiile spirituale în care se angajează. Lucrurile enumera te în versetele de mai sus sunt tot atâţia indicatori clari ai spiritualităţii, însă trebuie să fim întotdeauna precauţi când cântărim experienţa altora. De asemenea, dacă este vorba despre un membru nou al bisericii, ar trebui să îl ajutăm cu bunătate şi iubire să înţeleagă cât de importante sunt rugăciunea, studi­ul Bibliei şi ascultarea pentru creşterea spirituală.

Evaluarea creşterii bisericii

Motivul existenţei bisericii noastre coincide cu motivul pentru care evaluăm. Noi credem că Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost adusă la existenţă în acest moment special al istoriei pământului ca parte a pla­nului lui Dumnezeu de a duce Evanghelia în lume. Cu alte cuvinte, noi existăm pentru a câştiga suflete pentru Împărăţia Sa.

8.Citeşte Apocalipsa 14:6.7. Cum înţelegem aceste versete prin prisma identităţii noastre de adventişti de ziua a şaptea?

Prin evaluarea activităţii noastre, verificăm dacă ne îndeplinim misiunea în modul cel mai eficient posibil. Orice evaluare a activităţii bisericii trebuie să urmărească măsurarea modului în care strategiile de evanghe­lizare şi mărturie influenţează creşterea bisericii. Cum ne ajută activitatea pe care o realizăm să atingem acest obiectiv?

9.Citeşte Matei 6:33. 10:7.24:14 şi luca 4:43. Despre ce obiectiv vorbesc aceste texte? Cum ar trebui să influenteze el viata bisericii si lucrarea noastră de mărturie şi de evanqhelizare?

În relatările despre lucrarea lui Isus pe pământ este amintită de multe ori predicarea ca metodă de c~ştigare a sufletelor pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Isus a predicat că Impărătia lui Dumnezeu era aproape. El i-a mustrat pe conducătorii religioşi pentru că au închis porţile Împărăţiei si pentru că au îngreunat accesul oamenilor la ea. El i-a trimis pe ucenicii Săi să predice despre Împărăţia lui Dumnezeu. Este evident, aşadar, că obiectivul principal al lui Isus, al apostolilor si al bisericii era acela de a câştiga oameni pentru Împărăţie.

Rapoartele despre numărul celor care s-au alăturat bisericii în diferite momente şi rapoartele despre bisericile înfiinţate printre neamuri dove­desc faptul că se făcea o evaluare a modului în care biserica lucra pentru atingerea obiectivului de extindere a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Isus a făcut o declaraţie tranşantă: dacă nu eşti cu El, eşti împotriva Lui (Matei 12:30) şi dacă nu strângi cu El, risipeşti. Lasă la o parte mărturisirea ta de credinţă sau faptul că ai numele scris în registrul bisericii şi întreabă-te: „Eu strâng cu El sau risipesc?” Ce dovezi ai?

Aplicaţie

Cum să-i inviti pe altii să se alăture lucrării tale

Ai văzut vre-dată un om-orchestră? Este un om care cântă la mai multe instrumente. Toba o poartă în spinare şi o acţionează apăsând cu piciorul pe o pedală; ţambalul îl are legat de genunchi ş.a.m.d. In sens figurat, omul-orchestră este cel care îndeplineşte singur toate rolurile.

Oamenii-orchestră riscă să ajungă la surmenaj fiindcă nu au o echipă care să-i sustină fizic si emotional. Ei se plâng uneori că biserica nu-i susţine, dar probabil că membrii nu au fost solicitaţi să se implice decât financiar.

Dacă vrei să evaluezi o lucrare abia începută sau o lucrare aflată în de­ rulare, iată ce poţi face pentru a-i convinge pe alţii să ţi se alăture şi pentru a-ţi extinde activitatea:

1.Analizează toate aspectele lucrării tale şi află câte persoane pot par­ ticipa la îndeplinirea ei.

2.Descoperă unde ai nevoie neapărat de ajutor şi caută persoane-cheie care să îndeplinească aceste roluri importante. Gândeşte-te la câţiva conducători de echipă.

3.Pregăteşte în scris o schiţă detaliată care să cuprindă toate aspectele lucrării tale. Îti va fi de folos când vei sta de vorbă cu cei pe care vrei să-i convingi să ţi se alăture. Ea îi va ajuta să înţeleagă ce se aşteaptă de la ei.

4.Prezintă regulat rapoarte în faţa bisericii. În felul acesta, toţi vor înţelege că lucrarea ta face parte din strategia generală a bisericii locale pentru mărturie şi evanghelizare şi vor fi mai dispuşi să ţi se alăture.

5.Organizează întâlniri regulate cu echipa. Apreciază-i pe membrii echipei şi analizează progresul obţinut. Întreabă: „Ce am făcut până acum?” „Ce facem acum?” „Ce vom face de aici înainte?”

Pentru discuţie

1. În ce situaţii ţi se întâmplă să treci linia de demarcaţie dintre evalu­are si acel tip de judecată pe care Scriptura o interzice?

i. Meditează la cuvintele din Matei 23:15. Ce putem face noi, ca biserică, pentru a preîntâmpina această situaţie, mai ales că cei nou­ convertiţi sunt adeseori atât de plini de zel? Ce putem face pentru a ne asigura că zelul este bine direcţionat pentru ca să nu contribuim la spori­rea numărului „fiilor gheenei”?

3. Analizează o lucrare desfăşurată în prezent de biserica ta şi propune un sistem bun de evaluare a programului, a procesului şi a celor implicaţi.