Lecţii din cartea lui Ieremia

STUDIUL 13 » 19 DECEMBRIE - 25 DECEMBRIE

Textul de memorat: „«Iată vin zile», zice Domnul, «când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.»” (Ieremia 23:5)

Iată-ne ajunşi la finalul studiului din cartea lui Ieremia! Am avut parte de o călătorie interesantă; am trăit istoria profetului cu multă emoţie şi intensitate.

Asemenea tuturor profeţilor, Ieremia nu a scris cu de la sine putere şi nici doar de dragul de a scrie. El a venit cu un mesaj din partea lui Dumnezeu şi i s-a adresat unui popor situat într-un anumit spaţiu şi timp, aflat în anumite circumstanţe.

Şi, cu toate că circumstanţele acelea erau atât de diferite de cele în care trăim noi şi de cele în care s-au aflat numeroasele generaţii care i-au citit cartea, principiile fundamentale consemnate de el rămân valabile pentru poporul lui Dumnezeu din orice generaţie.

Printre aceste principii se numără: credincioşia faţă de Dumnezeu şi ascultarea de poruncile Sale, religia adevărată în contrast cu religia ritualurilor goale şi moarte care le pot da oamenilor o falsă senzaţie de mulţumire, dispoziţia de a primi mustrarea, redeşteptarea şi reforma autentice, încrederea în Domnul şi în făgăduinţele Sale şi nu în puterea oamenilor – ca să amintim numai câteva.

Săptămâna aceasta, vom trece în revistă câteva lecţii pe care le putem desprinde din această revelaţie a iubirii lui Dumnezeu pentru poporul Său, în tumultul de avertizări drastice cu privire la repercusiunile faptelor lor.

Cum este Dumnezeu?

Adventiştii de ziua a şaptea cred că marea luptă se duce, în esenţă, în jurul acuzaţiei lui Satana că Dumnezeu este arbitrar şi nedrept. De fapt, cum este El în realitate?

1. Ce răspuns are Biblia la această întrebare? 1 Ioan 4:8-12

Caracterul lui Dumnezeu se vede cel mai bine în jertfa Domnului Isus. Pentru că au înţeles acest răspuns, cei care vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu „… nu vor uita niciodată că Acela a cărui putere a creat şi a susţinut lumile nenumărate din spaţiul infinit, iubitul Fiu al lui Dumnezeu, Maiestatea cerului, Cel pe care heruvimii şi serafimii strălucitori se bucurau să-L adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea căzută. De asemenea, nu vor uita că Isus a suferit vina şi ruşinea pentru păcat şi că a trebuit să suporte gândul că Tatăl Său Şi-a întors faţa de la El, până când suferinţa unei lumi pierdute I-au sfâşiat inima şi I-au zdrobit viaţa pe crucea de pe Golgota. Creatorul tuturor lumilor, judecătorul tuturor destinelor a renunţat la slava Sa şi S-a umilit din dragoste pentru om – iată ce va provoca pentru totdeauna uimirea şi adorarea universului!” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 651

2. Ce însuşiri ale lui Dumnezeu sunt descoperite în următoarele texte din Ieremia? Ieremia 2:13; 3:7; 5:22; 11:22; 31:3.

Acestea sunt numai câteva dintre imaginile şi expresiile utilizate în cartea lui Ieremia, care ne descoperă ceva din natura şi caracterul lui Dumnezeu. El este Sursa de viaţă, Creatorul puternic, un Dumnezeu al judecăţii, un Dumnezeu iubitor, care îi cheamă pe oameni să se întoarcă de la căile care duc la moarte.

Ce dovezi ai din experienţa ta că Dumnezeu este dragoste, că El este bun şi iubitor, nu rău şi egoist?

Demascarea ipocriziei

Este evident că, în cartea lui Ieremia, Domnul caută să-i desprindă pe oameni de ritualurile reci, moarte, dar foarte bine organizate, care ajunseseră să le domine credinţa, ritualuri despre care ei credeau că le pot acoperi păcatele. Să nu uităm totuşi că Ieremia a avut cele mai multe probleme cu conducătorii, preoţii şi oamenii de rând care credeau că sunt poporul lui Dumnezeu, poporul legământului şi că, datorită acestui lucru, nu aveau nevoie de schimbare. Ce tristă amăgire!

Oricine poate să cadă în ea, chiar şi cei care se consideră astăzi „sămânţa lui Avraam” (Galateni 3:9).

3. Cum a demascat Domnul ipocrizia contemporanilor lui Ieremia şi ce i-a sfătuit să facă? Ieremia 6:20; 7:1-10.

Oamenii despre care se vorbeşte aici făceau toate aceste păcate şi apoi veneau la templu, să se „închine” înaintea Dumnezeului adevărat şi să Îi ceară iertare pentru păcate! Dar Dumnezeu nu S-a lăsat batjocorit. El le-a spus că, dacă nu îşi vor schimba căile şi mai ales atitudinea faţă de cei slabi, vor fi aspru pedepsiţi. Cât de mult se înşelau când credeau că puteau păcătui mai departe nestingheriţi pentru că religia organizată şi ritualurile ei puteau să le acopere păcatele!

Ellen G. White prezintă astfel atitudinea Domnului şi remediul Său pentru cei care stăruiau în păcat: „Reticenţa Domnului de a pedepsi se vede aici clar. El Îşi opreşte judecăţile, insistând pe lângă cel care nu se pocăieşte. Acela care face «milă, judecată şi dreptate pe pământ» tânjeşte după copiii Săi greşiţi; El caută să-i înveţe pe toate căile posibile calea vieţii veşnice (Ieremia 9:24). (…) El lămureşte faptul că nenorocirea iminentă putea fi prevenită numai printr-o reformă completă a inimii. Încrederea pe care şi-o puneau în templu şi în serviciile lui avea să fie zadarnică. Ritualurile şi ceremoniile nu puteau ispăşi păcatul. În pofida declaraţiei lor că erau poporul ales al lui Dumnezeu, numai reforma inimii şi a practicii vieţii îi putea scăpa de consecinţa inevitabilă a păcătuirii continue.” – Profeţi şi regi, p. 413-414

În ce situaţii concrete suntem şi noi, cei de astăzi, vinovaţi de ipocrizie? Ce ar trebui să facem?

Relaţia personală cu Dumnezeu

4. Ce a scris apostolul Pavel în privinţa tipului de relaţie dintre om şi Dumnezeu? Romani 14:12

Cea mai mare parte a cărţii lui Ieremia se adresează poporului în întregime. Profetul foloseşte în dreptul lui Israel şi Iuda, luate împreună, expresii precum: „o vie minunată şi de cel mai bun soi” (Ieremia 2:21), „preaiubitul Meu popor” (Ieremia 11:15; vezi şi 12:7), „moştenirea Mea” (Ieremia 12:7-9), „ogorul Meu” (Ieremia 12:10) şi „turma Domnului” (Ieremia 13:17). Impresia pe care ne-o formăm când citim această carte este că Dumnezeu Îşi îndreaptă chemările către tot poporul Său, la nivel colectiv.

La fel se întâmplă şi în Noul Testament, unde biserica este vizată la nivel colectiv (vezi Efeseni 1:22; 3:10; 5:27).

Cu toate acestea, mântuirea este personală, nu colectivă. Nu suntem mântuiţi la grămadă. La fel ca biserica Noului Testament, poporul iudeu era compus din indivizi; practic, aici, la nivel individual, este problema. Bine cunoscutul text din Deuteronomul 6:5, „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”, deşi a fost rostit înaintea întregului popor, este scris la persoana a II-a singular. Dumnezeu s-a adresat fiecărui individ în parte. În acelaşi fel, la sfârşit, fiecare va da socoteală personal înaintea Sa. Ideea aceasta o întâlnim şi în cartea lui Ieremia.

5. Notează ce au în comun următoarele texte: Ieremia 9:23,24; 17:7,10; 29:13.

Deşi natura colectivă a bisericii lui Dumnezeu este clar prezentată în întreaga Scriptură, legătura cu Dumnezeu presupune ca fiecare să aleagă personal viaţa de credinţă şi de ascultare.

De ce este bine şi corect ca legătura cu Dumnezeu şi responsabilitatea înaintea Lui să fie personale?

Idoli de ieri şi de azi

6. Pentru ce păcat i-a mustrat Ieremia în permanenţă pe cei din poporul lui? Ieremia 10:1-15

Ceea ce impresionează în aceste texte nu este atât reliefarea inutilităţii şi neputinţei idolilor, cât contrastul dintre idoli şi Dumnezeul cel viu. Ei nu sunt în stare să facă nimic, sunt un lucru de nimic şi sunt o minciună, dar cât de diferit este Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul! El este veşnic, pe când idolii vor pieri pentru totdeauna. Atunci, cui să ne închinăm şi să ne dedicăm viaţa: unor obiecte fragile, false, deşarte şi neputincioase sau Domnului care, prin marea Sa putere, a creat universul şi-l susţine? Răspunsul este evident.

Cu toate acestea, realitatea este că pericolul idolatriei există şi astăzi. Poate că astăzi nu ne închinăm la idolii din vremea lui Ieremia, însă viaţa modernă este plină de dumnezei falşi. În categoria idolilor moderni intră orice lucru sau persoană pe care o iubim mai mult decât pe Dumnezeu; orice lucru sau persoană căreia îi acordăm mai mult timp şi mai multă importanţă decât lui Dumnezeu devine un idol pentru noi şi ne facem vinovaţi de idolatrie.

7. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre idolatria modernă? 2 Timotei 3:1-5

Unele lucruri ale vieţii moderne, cum sunt banii, faima personală, unele obiecte sau chiar unii oameni (actori, sportivi etc.), pot deveni idoli pentru oricine. La nivel teoretic, ştim că niciunul dintre aceste obiecte şi nici chiar oamenii nu sunt demni de închinare. Ştim că nimic din ce ne oferă lumea aceasta, niciun idol nu ne poate satisface sufleteşte şi, cu atât mai mult, nu ne poate mântui. Ştim toate acestea, dar, dacă nu suntem vigilenţi, dacă nu-L păstrăm înaintea ochilor noştri pe Isus şi ce a făcut El pentru noi, vom fi prinşi cu uşurinţă într-o formă modernă de idolatrie, criticată atât de intens de Ieremia.

Ce idoli moderni te captivează şi îţi solicită timpul, atenţia şi energia mai mult decât Mântuitorul? Ce aştepţi de la ei?

Rămăşiţa

„Se pare că, în ultimii ani ai apostaziei lui Iuda, îndemnurile profeţilor nu prea erau luate în seamă, iar când oştile caldeenilor au venit pentru a treia şi ultima oară să asedieze Ierusalimul, speranţa a pierit din toate inimile. (…) Totuşi Dumnezeu nu a lăsat pradă disperării rămăşiţa credincioasă care încă se mai afla în cetate. Chiar în timp ce era sub paza celor care îşi băteau joc de soliile lui, Ieremia a primit descoperiri noi cu privire la bunăvoinţa Cerului de a ierta şi a mântui, descoperiri care au fost o sursă nesfârşită de mângâiere pentru biserica lui Dumnezeu de atunci şi până astăzi.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 466

În orice timp, chiar şi atunci când apostazia şi nenorocirea erau larg răspândite, Dumnezeu a avut un popor credincios, chiar dacă nu numeros. În cartea lui Ieremia, ca şi în cărţile altor profeţi, se subliniază apostazia şi necredincioşia poporului, pentru că acestea erau păcatele care trebuiau îndepărtate, însă Domnul a avut totuşi o rămăşiţă credincioasă pe tot parcursul istoriei sacre. Şi va continua să aibă o rămăşiţă credincioasă până la sfârşitul timpului (vezi Apocalipsa 12:17).

8. Cum este exprimată ideea de rămăşiţă în Ieremia 23:1-8? Cum este aplicat acest pasaj în Noul Testament? Matei 1:1; 21:7-9; Ioan 12:13; compară cu Ieremia 33:14-18.

Cercetătorii din cele mai vechi timpuri au considerat că versetele 5-7 conţin o profeţie mesianică despre răscumpărarea poporului credincios al lui Dumnezeu. După exilul babilonian, rămăşiţa s-a întors, dar nu în glorie. Planurile lui Dumnezeu aveau să se împlinească mai târziu, prin descendentul lui David, prin „Odrasla neprihănită”, prin Isus, despre care era profetizat că va împărăţi pentru totdeauna. Aşadar, profeţia aceasta a avut o împlinire parţială la prima venire a lui Isus (vezi Matei 1:1; 21:7-9; Ioan 12:13) şi va avea o împlinire completă la a doua Sa venire (vezi Daniel 7:13,14), când toţi copiii credincioşi ai lui Dumnezeu (rămăşiţa Lui adevărată) vor trăi în pace şi siguranţă. Răscumpărarea, simbolizată mai întâi prin ieşirea din Egipt, va fi atunci completă şi veşnică.

Prin ce se caracterizează rămăşiţa poporului lui Dumnezeu? Ce dovezi ai că şi tu faci parte din ea (altceva decât numele scris în registrul bisericii)?

Studiu suplimentar

Biblia: Numeri 36 – Deuteronomul 6

Cartea Viaţa lui Iisus, capitolul 52

Întrebări recapitulative

1. Ce răspuns dă Biblia la întrebarea capitală: „Cum este Dumnezeu?” şi cum reflectă cartea lui Ieremia acest răspuns? Ce dovezi ai din experienţa ta?

2. Cum a demascat Domnul ipocrizia contemporanilor lui Ieremia şi ce i-a sfătuit să facă? În ce situaţii concrete suntem şi noi, cei de astăzi, vinovaţi de ipocrizie? Ce ar trebui să facem?

3. Care este tipul de relaţie spirituală dintre om şi Dumnezeu, despre care aflăm în Biblie? De ce este bine şi corect ca legătura noastră cu Dumnezeu şi responsabilitatea înaintea Lui să fie personale?

4. Care a fost păcatul cel mai evident pentru care Ieremia a mustrat poporul? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre idolatria modernă? Ce idoli moderni ne captivează şi ne solicită timpul, atenţia şi energia mai mult decât Mântuitorul nostru? Ce aşteptăm de la ei?

5. Ce spune Ieremia despre „rămăşiţă”? Prin ce se caracterizează rămăşiţa poporului lui Dumnezeu? Ce dovezi ai că şi tu faci parte din ea (altceva decât numele scris în registrul bisericii)?