Chemarea lui Ieremia la slujba de profet
STUDIUL 1 » 26 SEPTEMBRIE – 3 OCTOMBRIE
Textul de memorat: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1:5)
Despre viaţa lui Ieremia dispunem de mai multe informaţii decât despre viaţa oricărui alt profet. Datele biografice din cartea sa ne ajută să-i înţelegem mai bine lucrarea. Impactul său asupra istoriei a fost atât de mare, încât şi în timpul lui Isus Ieremia era un profet apreciat.
În acelaşi timp, dacă judecăm omeneşte, lucrarea lui pare că a avut prea puţin succes. După mai multe decenii de avertizări şi rugăminţi stăruitoare, poporul a refuzat, în proporţie covârşitoare, să asculte înştiinţările din partea Domnului.
Totuşi în ciuda opoziţiei, Ieremia nu era un om care putea fi cumpărat sau vândut; el a rămas „o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă” (Ieremia 1:18), prin puterea Domnului.
Ieremia nu a avut o viaţă prea fericită. Chemarea divină i-a adus suferinţă, respingere, chiar întemniţare. Mai mult, numeroase probleme au fost provocate tocmai de aceia pe care căuta să-i ajute, pe care dorea să-i îndrepte în direcţia cea bună. În acest punct, suferinţele lui le-au prefigurat pe cele pe care urma să le îndure Domnul Isus Însuşi.
Profeţii
Potrivit chemării lor, profeţii erau apărătorii Legii lui Dumnezeu. Ei aveau ca temelie legământul şi Cele Zece Porunci (Ieremia 11:2-6). Mica 3:8 ne prezintă un rezumat al misiunii profetului: „Să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui şi lui Israel, păcatul lui.” Iar noţiunea de păcat capătă sens doar în relaţie cu Legea (vezi Romani 7:7).
1. Care au fost mesajele transmise de profeţi poporului? Ce relevanţă au aceste mesaje astăzi? Isaia 1:19; Ieremia 7:5-7; Ezechiel 18:23. (Vezi şi Matei 3:7-11.)
Judecata lui Dumnezeu nu era inevitabilă, ci urma să se abată asupra poporului dacă nu renunţa la căile lui rele. Dar schimbarea nu este uşoară, mai ales când poporul şi-a făcut un obicei din a face răul. Cine nu a remarcat că oamenii se obişnuiesc destul de repede cu un lucru rău, pe care altădată îl priveau cu oroare? Mesajul profeţilor pentru popor era un apel la conştientizarea răutăţii faptelor comise şi a consecinţelor refuzului de a le abandona. Iar mesajul acesta venea de la Domnul, nu de la ei.
Profeţii nu precizează întotdeauna în ce mod le-a fost revelat Cuvântul lui Dumnezeu sau cum l-au auzit. Uneori Dumnezeu le vorbea direct, alteori Duhul Sfânt îi mişca prin vise, viziuni ori printr-un „susur blând şi subţire” (1 Împăraţi 19:12). Odată ce primeau mesajul despre voinţa divină, ei aveau misiunea de a-l transmite oamenilor obişnuiţi sau, dacă era nevoie, regilor, împăraţilor şi generalilor.
Lucrarea aceasta presupunea o mare responsabilitate: dacă rosteau adevărul, puteau fi ucişi de aceşti oameni puternici, dar, dacă nu spuneau adevărul, riscau să cadă sub pedeapsa divină. Este greu să fii profet, dar Biblia ne arată că aceia care au acceptat această misiune au luat-o în serios. Şi putem fi recunoscători că au luat-o în serios, pentru că mesajul lor a fost păstrat în Scriptură până astăzi. În acest sens, ei ne vorbesc şi nouă! Întrebarea rămâne aceeaşi, la fel ca în vremea lui Ieremia: Vom asculta noi?
Ce ne spun nouă astăzi, după atâta timp, scrierile profeţilor?
Originile lui Ieremia
2. Citeşte 1 Împăraţi 1 şi 2:26. De ce a fost exilat Abiatar la moşiile lui din Anatot?
După încheierea conflictului cu Adonia pentru succesiunea la tron şi după întărirea domniei, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot şi l-a exilat în cetatea lui de baştină, Anatot, care se crede că era situată la circa cinci kilometri nord-est de Ierusalim. Hilchia, tatăl lui Ieremia era membru al familiei preoţeşti care locuia în Anatot. Unii au speculat că părinţii lui Ieremia ar fi fost descendenţii lui Abiatar. Oricum, ştim din Ieremia 1:1 că acest tânăr era de neam ales. Observăm aşadar că, de-a lungul istoriei, Domnul a chemat la slujba de profet tot felul de oameni – păstori, rabini, pescari, preoţi.
Ellen G. White spune despre Ieremia următoarele: „Fiind membru al preoţiei levitice, Ieremia fusese instruit încă de copil pentru slujba sfântă. În acei ani fericiţi de pregătire, era prea puţin conştient că fusese rânduit de la naştere ca «proroc al neamurilor»; iar când a venit chemarea divină, a fost copleşit de simţământul nevredniciei sale. «Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil» (Ieremia 1:5,6).” – Profeţi şi regi, p. 407
Preoţii trebuiau să fie conducătorii morali şi spirituali ai naţiunii; lor le-a fost încredinţat un rol important, cu impact în aproape orice domeniu al vieţii spirituale a poporului. Unii au fost credincioşi misiunii primite, alţii au abuzat de ea şi au nesocotit-o în moduri greu de imaginat. După cum vom vedea în continuare, Ieremia a avut cuvinte foarte aspre pentru aceşti preoţi necredincioşi care se dovediseră nedemni de răspunderile şi de chemarea primite.
Care sunt responsabilităţile tale spirituale, fie acasă, fie în biserică, fie în ambele locuri? Dacă ar fi să-ţi vorbească astăzi un profet despre aceste responsabilităţi, ce crezi că ţi-ar spune?
Chemarea lui Ieremia la slujba de profet
3. Citeşte Ieremia 1:1-5. Ce ni se spune aici despre chemarea primită de Ieremia?
La fel ca alţi profeţi din Vechiul Testament (şi ca Pavel în Noul Testament – vezi Galateni 1:1; Romani 1:1), Ieremia nu a ezitat să spună cine l-a chemat. El arată foarte clar în aceste versete, şi practic în întreaga sa carte, că rostea „Cuvântul Domnului” care îi vorbise. Convingerea aceasta fermă i-a dat fără îndoială putere să meargă înainte în ciuda împotrivirii înverşunate şi în ciuda trudei, durerii şi încercărilor.
Chemarea lui Ieremia a avut loc în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, ceea ce ca dată aproximativă înseamnă anii 627-626 î.Hr. Nu se cunoaşte cu exactitate anul naşterii profetului şi nici vârsta la care el şi-a început lucrarea. În opinia lui însă, la data aceea, era doar un copil, era prea tânăr pentru această răspundere.
4. Ce asigurare şi ce mângâiere a primit Ieremia? Ieremia 1:4,5
Chemarea lui Ieremia ca profet a avut loc înainte de naşterea sa. Dumnezeu l-a pus deoparte pentru această lucrare încă din momentul conceperii lui. Cuvintele traduse cu „te pusesem deoparte” (vers. 5) provin dintr-un verb care înseamnă printre altele „a fi sfinţit”, „a fi sfânt” şi „a consacra”. El are în mod clar o conotaţie sacră şi religioasă, legată şi de serviciul de la sanctuar. Şi cuvântul „sanctuar” provine din aceeaşi rădăcină. Ideea pe care o conţine este aceea de „punere deoparte pentru un scop sfânt”. Iată care era deci planul lui Dumnezeu cu Ieremia încă înainte de naşterea lui. Textele acestea nu susţin preexistenţa profetului sau predestinaţia, ci preştiinţa lui Dumnezeu.
Dumnezeu ştie sfârşitul de la început. Ce încurajare desprinsă de aici ne poate fi utilă în încercările cu care ne confruntăm în mod inevitabil?
Motive de şovăire
În ciuda asigurării că Domnul îl alesese în mod special, Ieremia era speriat şi nu se simţea în stare să aducă la îndeplinire chemarea. Cunoscând situaţia de atunci şi ştiind câte erau de făcut, nu şi-a dorit această slujbă.
5. Compară Ieremia 1:6 cu Isaia 6:5 şi Exodul 4:10-15. Ce lucruri au în comun aceste relatări?
Niciunul dintre aceşti bărbaţi nu a simţit că se ridica la înălţimea aşteptărilor (chiar dacă motivele erau diferite). Însă probabil că aceasta era o condiţie esenţială pentru slujba de profet: conştienţa propriei nevrednicii şi neputinţe pentru o misiune atât de importantă. Să fiu purtător de cuvânt pentru Creator? Nu e de mirare că toţi au dat înapoi, cel puţin la început.
În primul răspuns pe care l-a dat după ce a fost chemat, Ieremia a menţionat imediat neputinţa lui de a vorbi bine, la fel ca Moise. Şi Isaia a făcut referire în răspunsul său la gura sa, la buzele sale. Cu toţii au înţeles că această chemare presupunea printre altele vorbirea şi comunicarea. Ei urmau să primească de la Dumnezeu mesaje pe care erau apoi datori să le transmită altora. Astăzi, un mesaj poate fi făcut public pe o pagină de internet sau prin intermediul unui telefon mobil, dar atunci comunicarea trebuia să fie faţă către faţă. Să ne imaginăm cum era să stai înaintea conducătorilor ostili sau a oamenilor turbulenţi şi să le spui cuvinte de mustrare şi de avertizare! Este de înţeles de ce au ezitat.
Dumnezeu ştie sfârşitul de la început. Ce încurajare desprinsă de aici ne poate fi utilă în încercările cu care ne confruntăm în mod inevitabil?
Veghetorul
Profetul este trimisul lui Dumnezeu; rolul lui este să vorbească din partea lui Dumnezeu. Ieremia nu a fost chemat să găsească soluţii la problemele naţiunii şi nici să devină o mare personalitate ori un lider charismatic pe care oamenii să-l urmeze. Ieremia a avut misiunea unică de a transmite poporului şi conducătorilor lui cuvintele lui Dumnezeu. Accentul nu cade pe om sau pe potenţialul uman, ci pe suveranitatea şi puterea lui Dumnezeu. Profetul trebuia să îndrepte privirile oamenilor către Domnul, singurul la care se afla soluţia pentru problemele lor. Desigur că lucrurile stau la fel şi astăzi.
6. Despre ce a fost prima viziune a profetului? Ieremia 1:11-19
Unele versiuni ale Bibliei redau expresia ebraică din versetul 11 prin „ramură de migdal” sau „migdal veghetor”, pierzând din vedere jocul de cuvinte de aici. Cuvântul „a veghea” şi cuvântul „migdal” provin din aceeaşi rădăcină. Domnul spune aici că veghează la împlinirea Cuvântului Său.
S-ar putea argumenta că mesajul principal al cărţii Ieremia se găseşte în versetele 11 şi 12. Dumnezeu este plin de har şi de iertare. Dacă poporul Său renunţă la păcat, El este credincios ca să-l ierte şi să-l refacă, dar, dacă nu renunţă, El este tot atât de credincios ca să-Şi împlinească judecata rostită împotriva lui şi să aplice pedeapsa.
Observăm că Dumnezeu nu S-a adresat aici poporului în general, ci lui Ieremia în mod direct, atrăgându-i atenţia să se pregătească pentru opoziţia pe care urma să o înfrunte. Indiferent ce avea să se întâmple, Dumnezeu îi dăduse asigurarea că va veghea asupra lui. După cum vom vedea, el urma să aibă mare nevoie de această asigurare. Şi oare nu avem toţi nevoie de ea?
Citeşte Matei 28:20. Ce asigurare găsim aici pentru noi, cei care trăim în acest timp?
Studiu suplimentar
În introducerea la comentariul despre cartea lui Ieremia, Martin Luther spunea că Ieremia a fost un profet trist, care a trăit într-o perioadă deplorabilă şi lucrarea sa a fost extrem de dificilă, pentru că poporul era ţâfnos şi încăpăţânat. Aparent, nu a avut mare succes. Duşmanii lui au făcut mari presiuni asupra lui, au încercat de câteva ori să-l ucidă. Cu toate acestea, el avea să ajungă să vadă cu ochii lui cum ţara este devastată şi poporul dus în exil.
Ellen G. White scrie: „Timp de patruzeci de ani, Ieremia avea să stea înaintea naţiunii ca martor pentru adevăr şi neprihănire. Într-un timp de apostazie nemaiîntâlnită, el trebuia să exemplifice, prin viaţa şi caracterul său, închinarea la singurul Dumnezeu adevărat. Pe parcursul asediilor grele ale Ierusalimului, trebuia să fie portavocea lui Iehova. El trebuia să prevestească prăbuşirea casei lui David şi distrugerea frumosului templu construit de Solomon. Iar când avea să fie întemniţat din cauza prezicerilor sale neînfricate, trebuia să continue să vorbească lămurit împotriva păcatului din locurile înalte. Dispreţuit, urât, respins de oameni, în final avea să fie martor la împlinirea literală a propriilor profeţii despre condamnarea iminentă şi să ia parte la tristeţea şi la necazul de după distrugerea cetăţii sortite pieirii.” – Profeţi şi regi, p. 408
Biblia: Leviticul 19–25
Cartea Viaţa lui Iisus, capitolul 40
Întrebări pentru dezbatere
EXPLICAŢIE
1. Care era responsabilitatea primordială a profeţilor din vechime şi la ce consecinţe se puteau aştepta?
2. Care erau originile lui Ieremia şi de ce este important să ştim din ce categorie socială provenea?
3. Ce convingere avea Ieremia cu privire la chemarea sa ca profet şi cum l-a ajutat această convingere să treacă prin încercările vieţii?
4. De ce a şovăit Ieremia să accepte chemarea de a fi profet şi ce anume i-a dat curaj?
5. Despre ce a fost prima viziune a lui Ieremia?
APLICAŢIE
1. Care este mesajul scrierilor profeţilor pentru noi, cei de astăzi? Care este reacţia noastră faţă de acest mesaj?
2. Cum ne raportăm astăzi la lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu – pastori, prezbiteri etc.? Cum tratăm soliile şi apelurile lor?
3. Ce încurajare personală găsim în experienţa chemării lui Ieremia la slujba de profet?
4. Ce speranţă găsim şi noi în cuvintele spuse de Dumnezeu lui Ieremia?
5. Ce asigurare preţioasă ne oferă nouă, astăzi, mesajul primei viziuni a lui Ieremia?
SUGESTII PENTRU PĂRTĂŞIE
1. Împărtăşeşte cu grupa ta bucurii sau tristeţi, împliniri sau neîmpliniri, biruinţe sau înfrângeri pe care le-ai trăit săptămâna trecuta, precum şi răspunsuri la rugăciune sau lipsa acestora! Ce ai înţeles din acestea?
2. Povesteşte-le celorlalţi despre o situaţie din săptămâna trecută, în care ai conştientizat prezenţa lui Dumnezeu în viaţa ta! Ce anume te-a determinat s-o conştientizezi?
SUGESTII PRACTICE
1. Împărtăşeşte cu grupa un lucru practic pe care l-ai învăţat din acest studiu şi cum îţi propui să-l aplici în viaţa ta!
2. Transmite-i un mesaj de încurajare şi susţinere cuiva pe care îl consideri chemat de Dumnezeu la o lucrare specială, dificilă!
3. Care este planul misionar al grupei tale? Faceţi un plan împreună sau continuaţi-l pe cel început deja!
SUGESTII PENTRU RUGĂCIUNE:
1. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru asigurarea că nu am apărut la întâmplare!
2. Să ne rugăm Domnului să ne ajute să împlinim scopul pentru care ne-a dat viaţă!
3. Să ne rugăm pentru cei care au o chemare specială din partea lui Dumnezeu!
4. Să ne rugăm pentru cei care nu au înţeles încă scopul vieţii lor!
5. Să ne rugăm pentru persoanele de pe lista noastră de rugăciune:
Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!