Înapoi în Egipt

STUDIUL 12 » 12 DECEMBRIE - 18 DECEMBRIE

Textul de memorat: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui!” (Ieremia 42:5)

Odată cu studiul din această săptămână, ne apropiem de finalul cărţii profetului Ieremia. Şi nu este un final fericit. Practic, am putea rezuma tot studiul acesta şi chiar o bună parte a cărţii sale spunând că avem exemplificate aici limitele harului. Cu alte cuvinte, harul nu-i va mântui pe cei care refuză mântuirea în mod categoric. Domnul i-a chemat pe toţi israeliţii, oferindu-le mântuire, protecţie, răscumpărare, pace şi prosperitate, însă numai o mică rămăşiţă credincioasă a ascultat.

Dar ce s-a întâmplat cu Ieremia? Viaţa şi lucrarea sa par, omeneşte vorbind, inutile! „Profetul lacrimilor” a avut multe motive pentru care să plângă. Chiar după ce avertizările sale s-au împlinit, poporul a continuat să se ţină strâns de păcatele, păgânismul şi răzvrătirea lui, sfidându-l pe faţă şi bătându-şi joc de Cuvântul lui Dumnezeu.

Cât de atenţi ar trebui să fim şi noi! Da, harul este oferit celor care nu-l merită, dar nu le este de folos celor care-l resping sau care refuză condiţiile în care este dat.

Anarhie în mijlocul rămăşiţei

1. Ce stare de spirit domnea în mijlocul rămăşiţei poporului, după plecarea babilonienilor? Ce înştiinţare i-a fost transmisă (iarăşi) poporului? Ce semnificaţie are cuvântul „rămăşiţă” din versetul 11? Ieremia 40:7-16

Ne-am aştepta ca, după distrugerea cetăţii şi înfrângerea totală de către babilonieni, tot poporul să-şi fi învăţat lecţia. Din nefericire, lucrurile nu au stat aşa. Drama lor nu s-a încheiat încă.

În pofida mesajului de pace şi chiar de prosperitate din viitorul apropiat (vezi Ieremia 40:12), nu toţi s-au mulţumit cu această situaţie.

2. Cu ce probleme noi s-a confruntat „rămăşiţa”? Cum au reuşit unii dintre cei rămaşi în ţară să înrăutăţească şi mai mult situaţia? Ieremia 41

Nu se precizează care au fost motivele asasinatului, dar faptul că a fost comis de cineva „din neamul împăratului” şi de „mai-marii împăratului” ne lasă să înţelegem că aceşti elitişti nu acceptaseră ideea ca poporul ales să fie supus babilonienilor. Şi, fiindcă Ghedalia a fost numit dregător al ţării de împăratul Babilonului (vezi Ieremia 40:5), ei l-au privit ca pe un domnitor-marionetă care şi-a trădat poporul şi care trebuia eliminat împreună cu toţi curtenii lui.

După cum vedem în continuarea capitolului, rămăşiţa se confrunta cu o nouă ameninţare: babilonienii, necunoscând toate detaliile legate de asasinat, puteau răzbuna moartea lui Ghedalia şi a oamenilor de război babilonieni (vezi Ieremia 41:3). Din cauza nelegiuirii lui Ismael şi a oamenilor lui s-a născut teama în inimile celor care nu aveau nimic de-a face cu faptele lor.

Cum crezi că se poate restabili ordinea într-o ţară sau instituţie caracterizată de anarhie? Care este rolul liderilor şi ce trebuie să facă poporul sau angajaţii într-o asemenea situaţie?

Căutarea călăuzirii divine

3. Cu ce fel de cerere şi cu ce atitudine a venit poporul la Ieremia, după uciderea lui Ghedalia? Ieremia 42:1-6

Temându-se de babilonieni, poporul a venit la Ieremia să ceară călăuzire de la Dumnezeu. Probabil că înţelesese în sfârşit că Ieremia era un profet adevărat şi că tot ce spunea în Numele Domnului se împlinea.

Iudeii au jurat să facă tot ce le poruncea Domnul. Până aici, poporul ne lasă impresia că şi-a însuşit lecţia, că era dornic să cunoască voinţa divină şi, mai important, că era gata să o urmeze. Cuvintele: „Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!” (Ieremia 42:6) sunt o frumoasă mărturisire de credinţă. Era şi timpul, după atâtea prin câte trecuseră!

4. Ce răspuns clar a primit poporul din partea lui Dumnezeu, prin profetul Ieremia? Ieremia 42:7-22

Ştiind încotro îi trăgea inima şi că se gândeau să se întoarcă în Egipt pentru a găsi protecţie, Dumnezeu a fost nevoit să-i avertizeze. El le-a dat porunci foarte clare şi precise să nu plece în Egipt ca să nu piară.

Practic, le-a pus înainte două posibilităţi, la fel ca şi nouă: viaţa şi pacea prin credinţă şi ascultare ori nefericirea şi moartea prin necredinţă şi neascultare. Împrejurările se schimbă, dar lucrurile între care avem de ales rămân aceleaşi. Şi nici avertizările nu lipsesc, deşi poate că nu sunt chiar atât de clare şi de precise ca acelea pe care le-au primit ei.

Cum trebuie să fie atitudinea noastră atunci când dorim să cunoaştem voia lui Dumnezeu pentru noi?

Întoarcerea în Egipt

Citind capitolul 42 aştepţi cu nerăbdare să vezi ce se întâmplă mai departe. Ce va face poporul? va manifesta credinţă şi va rămâne în ţară? Sau va repeta greşelile trecutului şi va face ce va dori şi va ignora înştiinţarea Sa clară?

5. Cum au reacţionat căpeteniile şi poporul faţă de răspunsul Domnului? Ieremia 43:1-7

Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu nu coincide cu intenţiile sau cu dorinţele noastre, tindem să ne îndoim de originea lui divină. Aşa au procedat poporul şi căpeteniile cu Ieremia. Se pare că, deşi circumstanţele se schimbaseră, mentalitatea şi atitudinea lor au rămas neschimbate. Au găsit un pretext pentru a-şi retrage angajamentul atacându-l pe Ieremia. Dar nu l-au atacat direct, ci au dat vina pe Baruc, prietenul şi scribul lui ocazional, şi şi-au vărsat mânia asupra acestuia, acuzându-l că l-a întors pe profet împotriva lor.

6. Ce asemănări există între acuzaţiile aduse de popor lui Ieremia şi acuzaţiile aduse de strămoşii lor lui Moise? Exodul 16:3; Numeri 16:13.

Aşa este natura umană: când apar probleme, caută să dea vina pe altcineva, caută un pretext ca să facă ce doreşte. Poporul l-a acuzat pe Baruc că ar fi urmărit să-i vadă pe toţi confraţii lui ucişi de mâna babilonienilor sau duşi în exil în Babilon. Ieremia 43:1-7 nu precizează cum au ajuns ei la concluzia aceasta şi nici Exodul nu precizează cum au ajuns israeliţii la concluzia că Moise le-ar fi dorit moartea după ce i-a scos din Egipt! Când sunt conduşi de emoţii şi impulsuri, oamenii nu mai gândesc raţional. De aceea, trebuie ca emoţiile şi înclinaţiile fireşti să fie puse sub stăpânirea Duhului Sfânt.

De ce, uneori, vrem să cunoaştem voia Domnului pentru viaţa noastră, dar, atunci când o aflăm, ne îndoim de ea sau o respingem? Cum putem evita să fim conduşi de propriile emoţii şi dorinţe greşite? (vezi 2 Corinteni 10:5.)

Întoarcerea spre întuneric spiritual

7. Ce i-a transmis Domnul prin Ieremia poporului care s-a dus în Egipt împotriva voinţei Sale descoperite? Ieremia 43:8-13

La Tahpanes, un oraş situat la graniţa de nord-est a Egiptului şi prevăzut cu fortificaţii, unde locuiau numeroşi colonişti iudei, Domnul îi cere din nou lui Ieremia să prorocească şi să ilustreze profeţia prin gesturi simbolice. Cuvintele au şi ele impactul lor, dar, uneori, gesturile făcute sub privirile oamenilor au un impact şi mai puternic.

Ieremia trebuia să ascundă nişte pietre mari în cuptorul de cărămizi de la intrarea casei faraonului. Ideea era clară: nici chiar puternicii faraoni nu-L puteau egala pe Domnul în putere, iar cuvântul Său avea să se împlinească cu exactitate. Refugiaţii care căutaseră ocrotire şi sprijin fugind în Egipt se înşelau tot atât de amarnic cum se înşelaseră cei de dinaintea lor care aşteptaseră ca Egiptul să vină să-i apere şi să-i sprijine (Ieremia 37:7,8). Zeii lor, o plăsmuire a imaginaţiei stricate a omului, nişte urâciuni păgâne, îi ţineau pe egipteni într-o stare de cumplită necunoaştere a adevărului. Dar iudeii ar fi trebuit să ştie aşa cum ar trebui să ştim şi noi – că unica şi adevărata ocrotire şi unicul şi adevăratul sprijin vin de la Domnul, dacă omul ascultă de El.

Către ce fapte şi atitudini la care am renunţat cândva ne-am putea întoarce astăzi, fără să ne dăm seama de regresul nostru spiritual şi de faptul că ne-am îndepărtat de Dumnezeu?

Sfidare făţişă

8. Cui i se închinau refugiaţii iudei în Egipt şi care aveau să fie consecinţele tragice ale acestor practici? Ieremia 44:1-10

În Egipt, Ieremia a constatat că poporul avea aceeaşi problemă pe care o avusese pe când se afla în Iuda. Numai că, dacă atunci li se adresa conducătorilor, acum trebuia să li se adreseze oamenilor de rând care făceau aceleaşi păcate pentru care fusese distrus Ierusalimul.

9. Ce răspuns uluitor i-au dat ei lui Ieremia atunci când acesta i-a certat? Ieremia 44:15-19

Împietrirea inimii lor şi gradul de autoamăgire la care ajunseseră sunt uimitoare. L-au privit pe Ieremia în faţă şi, pur şi simplu, i s-au opus, lui şi cuvântului pe care-l rostise în Numele Domnului.

Raţionamentul lor era acesta: odinioară, înainte de reformele lui Iosia, când erau profund implicaţi în închinarea la dumnezeii păgâni, aducându-i tămâie „împărătesei cerului” şi turnându-i jertfe de băutură, le mergea bine. Stăteau bine din punct de vedere material şi trăiau în pace. În schimb, după reformele lui Iosia (care veniseră prea târziu şi oricum fuseseră împlinite cu jumătate de inimă), a venit nenorocirea peste ei. De ce să mai asculte atunci de Ieremia şi de avertizările sale?

10. Cum a clarificat Ieremia lucrurile şi ce semn profetic le-a dat din partea Domnului? Ieremia 44:20-30

Parafrazând, mesajul era: „Nu este aşa, aţi înţeles exact pe dos! Nenorocirea a venit peste voi tocmai din cauză că făceaţi aceste lucruri. Şi, din cauza îndărătniciei voastre de a vă schimba, veţi suferi mai multe nenorociri. Siguranţa pe care aţi crezut că o veţi găsi în Egipt este o amăgire şi o minciună, la fel ca zeii păgâni înaintea cărora vă închinaţi. La sfârşit, veţi înţelege adevărul, dar va fi prea târziu!”

Cum se explică faptul că unii oameni înţeleg greşit relaţia dintre cauză şi efect? Ce se poate face pentru astfel de oameni?

Studiu suplimentar

Biblia: Numeri 29-35

Cartea Viaţa lui Iisus, capitolul 51

Întrebări recapitulative

1. Ce stare de spirit domnea în mijlocul rămăşiţei poporului, după plecarea babilonienilor şi cum au reuşit unii dintre ei să înrăutăţească şi mai mult situaţia? Cum se poate restabili ordinea într-o ţară sau instituţie caracterizată de anarhie? Care este rolul liderilor şi ce trebuie să facă poporul sau angajaţii într-o asemenea situaţie?

2. Cu ce fel de cerere şi cu ce atitudine a venit poporul la Ieremia, după uciderea guvernatorului pus de babilonieni, şi ce răspuns au primit? Cum trebuie să fie atitudinea noastră atunci când dorim să cunoaştem voia lui Dumnezeu pentru noi?

3. Cum au reacţionat căpeteniile şi poporul faţă de răspunsul Domnului? De ce, uneori, vrem să cunoaştem voia Sa pentru viaţa noastră, iar atunci când o aflăm ne îndoim de ea sau o respingem? Cum putem evita să ne lăsăm conduşi de propriile emoţii şi dorinţe greşite?

4. Ce i-a transmis Ieremia poporului care s-a dus în Egipt, împotriva voinţei descoperite a Domnului? Către ce fapte şi atitudini părăsite altădată ne-am putea întoarce astăzi, fără să ne dăm seama de regresul spiritual şi de îndepărtarea noastră de Dumnezeu?

5. Cui au ajuns să se închine refugiaţii iudei în Egipt şi de ce nu puteau anticipa consecinţele? Cum se explică faptul că unii oameni înţeleg greşit relaţia dintre cauză şi efect? Ce se poate face pentru astfel de oameni?