De la taină la descoperire

STUDIUL 3 » 11 IANUARIE – 17 IANUARIE

Textul de memorat: „Daniel a luat cuvântul şi a zis: «Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.»” (Daniel 2:20)

În apele din jurul Groenlandei sunt aisberguri de toate mărimile. Uneori sloiurile mai mici de gheaţă merg într-o direcţie, în timp ce gheţarii mari merg în alta. Vântul de la suprafaţă împinge sloiurile mai mici, în timp ce masele uriaşe de gheaţă sunt purtate de curenţii puternici ai oceanului. Când ne gândim la apariţia şi căderea naţiunilor de-a lungul istoriei, putem să asemănăm mişcarea lor cu vântul de suprafaţă şi curenţii oceanelor. Vântul reprezintă tot ce poate fi schimbat şi imprevizibil, ca de exemplu voinţa omului. Dar, simultan cu rafalele şi cu furtuna, mai lucrează o forţă, chiar mai puternică şi foarte asemănătoare curenţilor oceanului. Această forţă este mişcarea sigură a scopurilor înţelepte şi suverane ale lui Dumnezeu. Ellen G. White spunea: „Ca stelele în vastul circuit al drumului rânduit lor, planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă şi nici întârziere.” – Hristos, Lumina lumii, p. 32. Deşi ridicarea şi căderea naţiunilor, ideologiilor şi partidelor politice par să se datoreze doar acţiunii omului, Daniel 2 ne arată că Dumnezeul cerului este Cel care conduce istoria omenirii spre finalul ei măreţ.

Duminică, 12 ianuarie – Dumnezeu este aproape de noi

1. Cu ce criză s-au confruntat tinerii evrei din cauza visului pe care Domnul i l-a dat împăratului? Daniel 2:1-16

În vechime, visele erau considerate foarte importante. Când un vis prevestea ceva rău, adesea indica spre un dezastru iminent. De aceea Nebucadneţar a fost atât de tulburat de un vis pe care, ca situaţia să fie şi mai rea, nici măcar nu şi-l mai putea aminti. Experţii din Babilon credeau că zeii pot descoperi interpretarea viselor, dar, în cazul acestui vis, nu au putut face nimic, deoarece împăratul îl uitase. Dacă le-ar fi fost făcut cunoscut conţinutul visului, ei ar fi găsit o interpretare care să fie pe placul împăratului. Dar, în această situaţie unică, când nu au putut să-i spună împăratului despre ce era visul lui, experţii în interpretarea viselor s-au văzut obligaţi să recunoască faptul că „nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori” (vers. 11).

Din cale afară de supărat, împăratul a poruncit ca toţi înţelepţii Babilonului să fie omorâţi. Nu era ceva neobişnuit în lumea veche. Surse istorice atestă faptul că, din cauza unei conspiraţii, Darius I a poruncit ca toţi magii să fie executaţi şi Xerxes i-a trimis la moarte pe constructorii unui pod care s-a prăbuşit. Când Nebucadneţar a emis acest decret. Daniel şi prietenii lui tocmai îşi terminaseră instruirea şi fuseseră acceptaţi în cercul de experţi al împăratului. Din acest motiv, decretul de moarte emis de împărat li se aplica şi lor. De fapt, limbajul folosit ne sugerează că execuţiile au început de îndată, iar Daniel şi prietenii lui aveau să fie următorii. Dar Daniel, cu „minte şi cu judecată” (vers. 14), s-a apropiat de Arioc, responsabilul de executarea ordinului. În cele din urmă, Daniel i-a cerut chiar împăratului un timp în care să desluşească această taină. Deşi îi acuzase pe vrăjitori că încercau să tragă de timp, împăratul a răspuns favorabil cererii lui Daniel. Chiar şi Daniel a fost de acord cu vrăjitorii, că nu există niciun om care să poată desluşi această taină, dar profetul ştia un Dumnezeu care îi putea descoperi şi visul, şi interpretarea lui.

Ce ne spune despre cât de aproape de noi este Dumnezeu faptul că El i-a vorbit împăratului Nebucadneţar printr-un vis? (Vezi şi Faptele 17:28.)

Luni, 13 ianuarie – Rugăciunea

Numaidecât, Daniel i-a luat pe cei trei prieteni ai lui pentru a se uni în rugăciune, explicându-le că aveau să fie omorâţi dacă Dumnezeu nu le descoperea visul. Ori de câte ori ne confruntăm cu o problemă majoră şi noi ar trebui să recunoaştem că Dumnezeul nostru este destul de mare pentru a rezolva chiar şi cele mai de nerezolvat proleme.

2. Care sunt cele două tipuri de rugăciune prezentate aici? Daniel 2:17-23

În acest capitol sunt menţionate două feluri de rugăciuni. Prima este rugăciunea de cerere, în care Daniel l-a cerut lui Dumnezeu să îi dezvăluie visul şi interpretarea lui (vers. 17-19). Nu ne sunt prezentate cuvintele exacte ale rugăciunii, dar ni se spune că Daniel şi prietenii lui au cerut „îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului” (vers. 18). După ce s-au rugat, Dumnezeu le-a răspuns şi le-a descoperit visul şi interpretarea lui. Putem avea asigurarea că ori de câte ori căutăm „îndurarea Dumnezeului cerurilor”, rugăciunile noastre vor primi răspuns, chiar dacă nu într-o manieră la fel de vizibilă, deoarece Dumnezeul lui Daniel este şi Dumnezeul nostru.

Văzând că Dumnezeu a răspuns cererii lor, Daniel şi prietenii lui au înălţat rugăciuni de mulţumire şi laudă. Ei L-au proslăvit pe Dumnezeu pentru că El este sursa înţelepciunii şi pentru că El este la cârma naturii şi a istoriei politice. De aici putem învăţa o lecţie importantă. Când ne rugăm stăruitor şi îi cerem lui Dumnezeu multe lucruri, cât de des îl lăudăm şi îi mulţumim pentru că a răspuns rugăciunilor noastre? Experienţa lui Isus cu cei zece leproşi ne oferă o ilustrare grăitoare a nerecunoştinţei oamenilor. Din zece, câţi au fost vindecaţi, doar unul s-a întors ca să-l „dea slavă lui Dumnezeu” (Luca 17:18). Răspunsul lui Daniel ne aminteşte cât de importante sunt laudele şi mulţumirile şi, totodată, ne descoperă caracterul Dumnezeului la care ne rugăm. Când ne rugăm Lui, putem avea încredere că El va face ce este cel mai bine pentru noi şi atunci putem să îl lăudăm şi să îi aducem mulţumire.

Citeşte Psalmul 138. Ce poţi învăţa din această rugăciune de mulţumire ca să te ajute să fii şi tu recunoscător lui Dumnezeu, indiferent de circumstanţe?

Marţi, 14 ianuarie – Chipul din vis (I)

3. Ce lucru important ne transmite Daniel, lucru pe care să nu îl uităm niciodată? Daniel 2:24-30

Ca răspuns la rugăciune, Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel visul şi interpretarea lui. Profetul nu a ezitat să îi spună împăratului că soluţia la taina lui a venit „de la Dumnezeul cerurilor”. De asemenea, înainte de a-i povesti conţinutul visului şi interpretarea lui, Daniel a menţionat gândurile şi preocupările neexprimate ale împăratului, când acesta nu putea dormi în patul lui. Această informaţie suplimentară accentuează şi mai mult credibilitatea soliei, deoarece era cunoscută doar de împărat şi Daniel o putuse afla doar printr-o putere supranaturală. Dar, prezentând conţinutul visului, Daniel a riscat să declanşeze o altă criză, deoarece visul nu îi aducea veşti bune împăratului Nebucadneţar.

4. Care spunea visul că avea să fie soarta împărăţiei lui Nebucadneţar? Daniel 2:31-49

În vis, împăratul văzuse un chip măreţ: „Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut” (vers. 32,33). În cele din urmă, o piatră „a izbit picioarele” (vers. 34) şi întreaga structură a fost distrusă şi împrăştiată ca pleava luată de vânt. Daniel a explicat că metalele reprezentau împărăţii succesive care urmau să fie înlocuite una de cealaltă pe parcursul istoriei. Pentru Nebucadneţar mesajul a fost clar: Babilonul, cu toată puterea şi slava lui, avea să treacă şi să fie înlocuit de altă împărăţie, iar aceasta, urmată de altele, până când o împărăţie cu totul diferită de acestea le va înlocui pe toate: împărăţia veşnică a lui Dumnezeu, care va dăinui pentru totdeauna.

Priveşte cât de trecătoare sunt toate lucrurile pământeşti. Ce ar trebui să ne înveţe acest lucru despre marea speranţă pe care o avem în Isus şi doar în Isus? (Ioan 6:54; 2 Corinteni 4:18)

Miercuri, 15 ianuarie – Chipul din vis (II)

5. Citeşte din nou visul şi interpretarea lui (Daniel 2:31-49). Ce învăţăm de aici despre preştiinţa lui Dumnezeu cu privire la istoria lumii?

Profeţia transmisă prin visul lui Nebucadneţar oferă o cronologie şi funcţiile profetice generale pentru a şti cum să abordăm profeţiile mai detaliate din Daniel 7, 8 şi 11. Daniel 2 nu este o profeţie condiţionată, ci o profeţie apocaliptică: o predicţie sigură a ceea ce Dumnezeu a prevăzut şi urma să se întâmple în viitor.

1. Capul de aur reprezintă Babilonul (626-539 Î.Hr.). Cu siguranţă că niciun alt metal nu putea reprezenta mai bine puterea şi bogăţia Imperiului Babilonian decât aurul. Biblia o numeşte „cetatea de aur” (Isaia 14:4, KJV) şi „În mâna Domnului, un potir de aur” (Ieremia 51:7; compară cu Apocalipsa 18:16). Istoricul antic Herodot relatează că cetatea era Împodobită cu mult aur.

2. Pieptul şi braţele de argint reprezintă Medo-Persia (539-331 Î.Hr.). După cum argintul este mai puţin preţios decât aurul, la fel şi Imperiul Medo-Persan nu a atins niciodată splendoarea Babilonului. Mai mult, argintul era un simbol potrivit pentru persani deoarece ei foloseau argintul în sistemul lor fiscal.

3. Pântecele şi coapsele de aramă simbolizează Grecia (331-168 Î.Hr.). Ezechiel 27:13 îi prezenta pe greci ca făcând negoţ cu unelte de aramă. Soldaţii greci erau cunoscuţi pentru armura lor de aramă. Coifurile, scuturile şi securile pentru luptă erau făcute din aramă. Herodot ne spune că Psammetichus I al Egiptului a văzut în invadatorii greci împlinirea unei profeţii care prezicea că „vor veni nişte bărbaţi de aramă pe mare”.

4. Fluierele picioarelor de fier reprezintă Roma (168 Î.Hr.-476 d.Hr.). După cum explică Daniel, fierul reprezintă puterea zdrobitoare a Imperiului Roman, care a dăinuit mai mult decât celelalte împărăţii. Fierul era metalul perfect care să reprezinte acest Imperiu.

5. Picioarele, parte de fier, parte de lut reprezintă Europa divizată (din 476 d.Hr. până la a doua venire a lui Hristos). Amestecul de fier şi lut oferă reprezentarea perfectă a celor întâmplate odată cu dezintegrarea Imperiului Roman. Deşi s-au făcut multe încercări de a uni Europa, de la alianţe prin căsătorii între casele regale şi până la actuala Uniune Europeană, dezbinarea şi lipsa unităţii au predominat şi, conform acestei profeţii, aşa va fi până la venirea împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu.

Joi, 16 ianuarie – Piatra

6. Ce ne învaţă următoarele versete despre soarta finală a acestei lumi? Daniel 2:34,35,44,45

Visul se concentrează pe ce se va întâmpla „în vremurile de pe urmă” (Daniel 2:28). Oricât de puternice şi bogate ar fi fost ele, împărăţiile de metal (şi lut) nu sunt decât un preludiu la înfiinţarea împărăţiei de piatră. Deşi, într-o oarecare măsură, metalele şi lutul pot fi rezultatul meşteşugului uman, piatra prezentată în vis vine neatinsă de mâini omeneşti. Cu alte cuvinte, deşi în cele din urmă fiecare dintre împărăţiile anterioare se sfârşeşte, împărăţia reprezentată de piatră va rămâne pentru totdeauna. De asemenea, Dumnezeu a fost simbolizat adesea prin metafora pietrei (de exemplu, Deuteronomul 32:4; 1 Samuel 2:2; Psalmii 18:31) şi piatra este şi o reprezentare a lui Mesia (Psalmii 118:22; 1 Petru 2:4,7). De aceea, nimic nu ar fi mai potrivit să simbolizeze apariţia împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu decât piatra.

Unii susţin că împărăţia reprezentată de piatră a început în timpul lucrării lui Isus pe acest pământ şi că propovăduirea Evangheliei este un indiciu al faptului că împărăţia lui Dumnezeu a luat în stăpânire întreaga lume. Totuşi ea îşi va începe existenţa doar după ce vor fi dispărut cele patru mari împărăţii, când istoria omenirii va ajunge în timpul împărăţiilor divizate, reprezentate de picioare şi degetele picioarelor. Acest element exclude împlinirea acestei profeţii în primul secol, deoarece lucrarea lui Isus pe acest pământ s-a desfăşurat în timpul dominaţiei romane, a împărăţiei a patra.

Dar „piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul” (Daniel 2:35). Un munte ca acela prezentat aici evocă muntele Sion, locul în care a fost templul, reprezentarea practică a împărăţiei pământeşti a lui Dumnezeu în timpul Vechiului Testament. În mod surprinzător, piatra desprinsă din munte devine, la rândul ei, un munte. Acest munte, care conform versetului deja există, cel mai probabil ne îndreaptă atenţia spre Sionul ceresc, spre sanctuarul ceresc, de unde Hristos va veni să îşi instaureze Împărăţia Sa veşnică. În Ierusalimul care va coborî din cer (Apocalipsa 21:1-22:5), această împărăţie îşi va găsi împlinirea finală.

Viziunea din Daniel 2 s-a adeverit în dreptul tuturor împărăţiilor de până acum. De aceea este logic şi înţelept să ne încredem în această profeţie şi în partea referitoare la împărăţia finală, împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.

Vineri, 17 ianuarie – Un gând de încheiere

Este instructiv să observăm că acest chip, prezentat în Daniel 2, este făcut din aur şi argint, metale care au o oarecare legătură cu puterea economică. Chipul mai este făcut şi din aramă şi fier, metale care au fost folosite pentru unelte şi arme, dar şi din lut, care, în lumea veche, era folosit în scopuri domestice şi ca suport pentru scriere. Astfel, chipul ne oferă o reprezentare plină de viaţă a omenirii şi a realizărilor ei. Mai bine zis, părţile anatomice distincte ale acestui chip exprimă succesiunea împărăţiilor lumii şi lipsa de unitate finală care va predomina în ultimele zile ale istoriei omenirii. Totuşi piatra este descrisă în mod clar ca pornind „fără ajutorul vreunei mâini” (Daniel 2:45), aspect care ne reaminteşte de finalul supranatural care va veni asupra acestei lumi trecătoare şi asupra tuturor realizărilor oamenilor.

Deşi „pentru ochiul needucat, istoria omenirii pare să fie o interpunere haotică de forţe şi contraforţe … Daniel ne asigură că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu, care priveşte în jos, spre lume, şi pune în mişcare lucrurile pentru a îndeplini ceea ce El vede că este mai bine.” – William H. Shea, Daniel: A Reader’s Guide (Nampa, ID: Pacific Press, 2005), p. 98

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Iov 13-19
1. Cum erau, în opinia lui Iov, lucrurile pe care le vorbeau prietenii lui, din dragoste pentru Dumnezeu?
2. Ce acuzaţie i s-a adus lui Iov cu privire la atitudinea sa faţă de frica de Dumnezeu şi evlavia faţă de El?
3. Împreună cu cine spunea Iov că va merge să se odihnească în ţărână?
4. De câte ori socotea Iov că fusese batjocorit de prietenii săi prin cuvântările lor?

Evanghelizare, secţiunea 5, subcapitolul „Relaţia dintre evanghelist şi pastor”
5. De ce anume nu ar trebui să se teamă niciun lucrător?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!