Din Ierusalim la Babilon
STUDIUL 2 » 4 IANUARIE – 10 IANUARIE
Textul de memorat: „Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.” (Daniel 1:17)
Biblia nu evită să arate slăbiciunile omenirii căzute. începând de la Geneza 3, păcătoşenia omului şi rezultatele ei nefaste sunt arătate clar. în acelaşi timp putem vedea şi exemplele celor care au dat dovadă de multă credincioşie faţă de Dumnezeu, chiar şi atunci când li s-au oferit motive puternice să renunţe la credincioşia lor. Unele dintre exemplele de credincioşie cele mai puternice le descoperim în cartea Daniel.
Totuşi, când studiem cartea Daniel, să nu uităm că adevăratul erou al acestei cărţi este Dumnezeu. Suntem obişnuiţi cu istorisiri în care este evidenţiată credincioşia lui Daniel şi a tovarăşilor lui şi poate că uităm să înălţăm credincioşia Celui care i-a călăuzit şi i-a susţinut pe aceşti patru tineri în confruntarea lor cu puterea şi farmecul Imperiului Babilonian. Provocarea este suficient de mare să fii credincios în ţara ta, acolo unde trăieşti, şi cu mult mai mare când te confrunţi cu presiunea unei ţări străine, a unei alte culturi şi a unei religii diferite. Dar aceşti oameni credincioşi au înfruntat situaţiile grele şi au învins deoarece, la fel ca apostolul Pavel, ştiau „în cine au crezut” (2 Timotei 1:12) şi se încredeau în El.
Duminică, 5 ianuarie – Suveranitatea lui Dumnezeu
La prima vedere, cartea Daniel începe într-o notă sumbră, a înfrângerii, luda capitulase în faţa lui Nebucadneţar şi vasele de la templu fuseseră duse din Ierusalim în ţinutul Şinear. Cuvântul Şinear apare în Biblie în Geneza 11:2, denumind locul unde a fost ridicat Turnul Babei. Numele Şinear are o rezonanţă negativă pentru cititorii Bibliei, făcând referire la un proiect făcut pentru a-L sfida pe Dumnezeu. Deşi constructorii Turnului Babei nu au reuşit să ajungă până la cer, aparenţele sugerau că Nebucadneţar şi zeii lui – din ţinutul Şinear – avuseseră mai multă putere decât Dumnezeul lui Israel.
Totuşi primele versete din Daniel ne spun clar că înfrângerea Ierusalimului nu poate fi pusă pe seama puterii mai mari a împăratului Babilonului – cetatea a fost cucerită pentru că „Domnul a dat în mâinile lui [Nebucadneţar] pe Ioiachim, împăratul lui luda” (Daniel 1:2). Cu mult înainte, Dumnezeu spusese că, dacă poporul Său îl va uita şi va încălca legământul, El îl va trimite ca rob într-o ţară străină. Astfel, Daniel ştia că în spatele puterii militare a Babilonului, Dumnezeul cerului conducea cursul istoriei. Această viziune clară asupra suveranităţii lui Dumnezeu i-a susţinut pe aceşti tineri şi le-a dat puterea şi curajul de a înfrunta ispitele şi presiunile Imperiului Babilonian.
1. De ce a dat Dumnezeu ţara lui luda şi Ierusalimul în mâinile babilonienilor? 2 Împăraţi 21:10-16; 2 Împăraţi 24:18-20; Ieremia 3:13
În confruntarea cu provocările secolului XXI, noi trebuie să prindem din nou acea percepţie despre Dumnezeu atât de clar arătată în cartea Daniel. Aici vedem că Dumnezeul căruia îi slujim nu este numai forţa din spatele istoriei, prin suveranitatea Sa, ci El este cel care intervine plin de milă în viaţa poporului Său pentru a-i oferi ajutorul esenţial în timp de nevoie. Dumnezeu va face şi pentru copiii Săi din timpul sfârşitului ce a făcut pentru robii evrei, indiferent cât de multe atacuri vor veni asupra lor şi asupra credinţei lor.
Cu ce probleme te confrunţi acum în credinţa ta – din afară, din interiorul bisericii sau din cauza propriilor defecte de caracter? Cum poţi să le faci faţă?
Luni, 6 ianuarie – Credinţa pusă la probă
2. Ce presiuni au fost exercitate asupra acestor tineri pentru a se conforma obiceiurilor şi regulilor de la curte? Daniel 1
Ajunşi în Babilon, aceşti patru tineri s-au confruntat cu cea mai puternică încercare a credinţei şi a convingerilor lor: au fost aleşi să primească o instruire specială pentru a-i sluji împăratului. Adesea, în vechime, împăraţii îi recrutau pe cei mai buni dintre robi pentru a sluji în palatul lor, fiindu-le credincioşi împăratului şi zeilor imperiului în care se aflau. întregul proces de instruire avea ca scop să-i îndoctrineze, să-i convertească şi să le schimbe chiar viziunea asupra lumii. Ca parte a acestui proces, robii evrei au primit nume noi. Aceasta însemna schimbarea stăpânului şi a destinului. Astfel babilonienii intenţionau să exercite autoritate asupra acestor robi şi să îi oblige să asimileze valorile şi cultura Babilonului. Numele lor, care îndreptau atenţia spre Dumnezeul lui Israel, au fost înlocuite cu nume care onorau zeităţile păgâne. Mai mult, împăratul a hotărât ca tinerii aceştia să mănânce la masa lui. în Antichitate, a mânca la masa împăratului avea implicaţii profunde. însemna loialitate totală faţă de împărat şi reflecta dependenţa de el. Deoarece hrana era de obicei închinată zeului sau zeilor imperiului, consumarea ei avea şi o semnificaţie religioasă. însemna acceptarea sistemul de închinare al împăratului şi participarea la închinare.
Daniel şi prietenii lui erau într-o situaţie dificilă. Ca să îi rămână credincioşi lui Dumnezeu şi să supravieţuiască puterii covârşitoare a sistemului imperial era nevoie de o minune. Pentru a complica şi mai mult lucrurile, însăşi cetatea Babilonului era o expresie monumentală a realizării umane. Frumuseţea arhitecturală a templelor babiloniene, grădinile suspendate şi Eufratul care străbătea cetatea ofereau o ilustrare a puterii inegalabile şi a slavei. Lui Daniel şi tovarăşilor lui le era oferită ocazia de promovare şi şansa de a se bucura de beneficiile şi prosperitatea acestui sistem. Ei puteau alege să nu mai fie nişte robi, ci funcţionari imperiali. Oare îşi vor compromite ei principiile pentru a păşi pe calea strălucitoare a gloriei?
Cum ar fi putut scuza aceşti tineri decizia de a-şi compromite convingerile? în ce fel te poţi confrunta şi tu acum cu încercări asemănătoare sau poate mai subtile?
Marţi, 7 ianuarie – O hotărâre de neclintit
3. Pe lângă exercitarea liberului-arbitru şi intervenţia lui Dumnezeu, ce principiu important mai vedem aici? Daniel 1:7-20
Se pare că cei patru robi evrei nu s-au opus numelor babiloniene. Probabil că nu puteau face nimic în această privinţă, în afară de a folosi numele lor ebraice între ei. Dar referitor la mâncarea şi vinul de la masa împăratului puteau alege să le consume sau nu. Astfel, liberul-arbitru al celor patru bărbaţi a fost foarte important aici.
Totuşi, dacă o căpetenie putea să le schimbe numele, atunci le putea schimba şi meniul. Există două posibile motive pentru care cei patru au refuzat să mănânce de la masa împăratului.
În primul rând, bucatele de la masa împăratului conţineau carne necurată (Leviticul 11). în al doilea rând, mâncarea era mai întâi oferită ca hrană chipului zeului şi apoi trimisă împăratului pentru a fi consumată. Astfel, când a spus clar, fără a recurge la subterfugii sau înşelătorii, că cererea lui avea în spate o motivaţie religioasă, adică hrana de la palat i-ar fi spurcat pe el şi pe prietenii lui (Daniel 1:8), Daniel a dat dovadă de mult curaj.
Dacă analizăm interacţiunea dintre Daniel şi căpetenia famenilor ies în evidenţă câteva puncte importante. în primul rând, Daniel a părut să înţeleagă foarte bine postura dificilă în care era căpetenia famenilor, aşa că i-a propus un test. Zece zile în care să consume altă hrană îi erau suficiente pentru a demonstra beneficiile alimentaţiei şi, astfel, să îi liniştească temerile acestuia. în al doilea rând, siguranţa lui Daniel că rezultatul avea să fie pozitiv într-un timp atât de scurt se baza pe încrederea lui deplină în Dumnezeu. în al treilea rând, alegerea unei alimentaţii cu zarzavaturi şi apă ne îndreaptă gândul spre hrana dată de Dumnezeu omenirii la creaţiune (Geneza 1:29), factor care, probabil, a influenţat alegerea lui Daniel. Ce ar putea fi mai bun decât alimentaţia dată de Dumnezeu chiar la început?
Ce atitudine a lui Daniel a deschis calea pentru ca Dumnezeu să acţioneze (Daniel 1:9)? Ce putem învăţa despre importanţa alegerilor? Ce impact ar trebui să aibă încrederea noastră în Dumnezeu asupra alegerilor noastre?
Miercuri, 8 ianuarie – Fără cusur şi înţelepţi
Daniel şi prietenii lui au fost aleşi să-i slujească împăratului deoarece se potriveau profilului stabilit de Nebucadneţar. Acesta cerea ca famenii să fie „fără cusur” şi „frumoşi la chip” (Daniel 1:4). Este interesant de observat că jertfele şi cei care slujeau în sanctuar trebuiau să fie „fără cusur” (Leviticul 22:17-25; 21:16-24). împăratul Babilonului se pare că avea cerinţe asemănătoare pentru cei care slujeau în palatul lui.
4. Ce ne spun versetele de mai jos despre cum putem rămâne credincioşi în orice ispită? Galateni 2:19,20; Matei 16:24-26; 2 Corinteni 4:17
Dumnezeu a onorat credincioşia celor patru robi evrei şi, la sfârşitul celor zece zile de probă, ei arătau mai sănătoşi şi mai bine hrăniţi decât cei care mâncau de la masa împăratului. Domnul le-a dat slujitorilor Lui „ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri” şi, în special pe Daniel, l-a făcut „priceput în toate vedeniile şi în toate visele” (Daniel 1:17). Acest dar urma să aibă un rol semnificativ în lucrarea lui profetică.
Aşa cum a onorat credinţa slujitorilor Săi la curtea babiloniană, Dumnezeu ne dă şi nouă înţelepciune când ne confruntăm cu provocările acestei lumi. Din experienţa lui Daniel şi a prietenilor lui învăţăm că este posibil să rămâi nemânjit de elementele corupătoare ale societăţii. De asemenea, învăţăm că nu trebuie să ne izolăm de societate şi de viaţa culturală pentru a-l sluji lui Dumnezeu. Daniel şi prietenii lui nu doar că au trăit în mijlocul unei societăţi care avea la bază minciuni, erezii şi mituri, ci au fost educaţi în acele minciuni, erezii şi mituri. Şi totuşi au rămas credincioşi.
Indiferent de locul în care trăim, Domnul aşteaptă ca noi să rămânem credincioşi în mijlocul influenţelor culturale şi sociale care sunt contrare credinţei noastre. Identifică influenţele negative care te înconjoară şi întreabă-te: Cât de bine reuşesc sa le biruiesc?
Joi, 9 ianuarie – Testul final
5. Care este motivul biruinţei celor patru tineri? Daniel 1:17-21; Iov 38:36; Proverbele 2:6; Iacov 1:5
După trei ani de instruire în „Universitatea Babilonului”, cei patru evrei au fost aduşi înaintea împăratului pentru testul final. Ei nu doar că au fost mai sănătoşi decât ceilalţi învăţăcei, ci i-au întrecut în ştiinţă şi înţelepciune. Cei patru au fost angajaţi de îndată să îi slujească împăratului. Să nu uităm că această „ştiinţă şi înţelepciune” cu siguranţă că avea şi elemente păgâne în ea. Totuşi ei au învăţat şi, evident, au învăţat foarte bine, chiar dacă nu credeau în aşa ceva.
Probabil Nebucadneţar credea că această realizare se datora şi alimentaţiei oferite de el la palat, şi programului de instruire urmat de cei patru tineri. Totuşi Daniel şi prietenii lui ştiau, iar relatarea biblică ne arată clar, că rezultatele lor superioare nu se datorau sistemului babilonian. Totul venea de la Dumnezeu. Ce exemplu puternic, care ne arată ce poate face Dumnezeu pentru cei care se încred în El! Nu ar trebui să ne temem de puterea covârşitoare a presei, a guvernelor şi a altor instituţii care pot ameninţa să ne distrugă identitatea de copii ai lui Dumnezeu. Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, putem fi siguri că El ne va susţine în momentele dificile şi ne va păzi în orice situaţie. Important este să facem alegeri corecte când ne este ameninţată credinţa.
În Daniel 1 putem găsi câteva lecţii importante despre Dumnezeu: (1) El Se află la cârma istoriei. (2) El dă înţelepciune pentru ca noi să putem naviga în mediul ostil al culturii şi societăţii. (3) Domnul îi onorează pe cei care se încred în El cu toată inima lor şi o dovedesc şi prin stilul de viaţă.
Acest capitol se încheie cu afirmaţia: „Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus” (Daniel 1:21). Menţionarea lui Cirus aici este importantă, pentru că oferă o rază de speranţă în experienţa lor de robie. Cirus a fost ales de Dumnezeu să elibereze poporul Său şi să îi permită să se întoarcă în Ierusalim. Deşi începe vorbind despre înfrângere şi exil, capitolul se încheie cu o licărire de speranţă pentru întoarcerea acasă. Acesta este Dumnezeul nostru: chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii noastre, El deschide întotdeauna o fereastră de speranţă ca să putem vedea slava şi bucuria care se ascund dincolo de suferinţă şi durere.
Vineri, 10 ianuarie – Un gând de încheiere
„În Babilon, Daniel şi tovarăşii săi au fost, în tinereţea lor, numai în mod aparent ceva mai favorizaţi de soartă decât a fost Iosif în Egipt în anii de început ai vieţii sale; cu toate acestea, ei au fost supuşi la teste ale caracterului nu mai puţin severe. De la simplitatea căminului lor din Iudeea, aceşti tineri de descendenţă regală au fost duşi în cel mai măreţ oraş, la curtea celui mai mare monarh, şi au fost aleşi să fie educaţi pentru a fi în slujba specială a împăratului. Puternice au fost ispitele care i-au înconjurat în acea curte stricată şi luxoasă. Faptul că ei, închinătorii lui Iehova, erau prizonieri în Babilon, că vasele locaşului lui Dumnezeu fuseseră puse în templul zeilor Babilonului, că împăratul lui Israel era el însuşi prizonier în mâinile babilonienilor-toate acestea erau amintite cu orgoliu de învingători, ca o dovadă că religia şi obiceiurile lor erau superioare religiei şi obiceiurilor evreilor. în aceste împrejurări, tocmai prin umilirea pe care Israel o atrăsese asupra sa din cauză că se îndepărtase de poruncile Sale, Dumnezeu i-a dat Babilonului dovezi ale supremaţiei Lui, dovezi privind sfinţenia cerinţelor Sale şi urmarea sigură a ascultării. Şi mărturia a fost dată în singurul mod în care se putea face aceasta, prin aceia care şi-au păstrat neclintită loialitatea faţă de El.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 54
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: Iov 6-12
1. Ce mângâiere, ce bucurie spunea Iov că îi va rămâne în durerile sale?
2. Cine şi cui îi adresează cuvintele: „Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată”?
3. Ce anume considera Iov că aleargă mai iute decât un alergător?
4. La cine, dintre oameni, considera Iov că se găseşte înţelepciunea?
Evanghelizare, secţiunea 5, subcapitolul „Înviorarea spirituală şi organizarea bisericii pentru slujire”
5. De unde a avut Ellen G. White planul organizării de mici grupe, ca temelie a efortului misionar?
Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf
Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!