Creştinul şi datoriile financiare
STUDIUL 11 » 10 MARTIE – 16 MARTIE
Textul de memorat: „Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.” (Romani 13:7,8)
Poate că reuşeşti câteodată să găseşti un om dispus să-ţi împrumute bani. Şi poate că te împrumută ca să te ajute să ieşi din strâmtorare. Însă, în general, cei care dau cu împrumut urmăresc binele propriu – vei da înapoi o sumă mai mare.
Ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a evita datoriile. Sigur că, în anumite cazuri, ca de exemplu atunci când achiziţionăm o casă sau o maşină, când construim o biserică sau când dorim să obţinem o educaţie, este necesar să împrumutăm bani. Dar chiar şi atunci trebuie să fim cât mai înţelepţi posibil şi să urmărim să ieşim din datorii cât mai curând cu putinţă.
Avem nevoie de prudenţă. Cheltuirea banilor pe care nu-i avem este un mod al lui Satana de a ne produce încurcături şi a ne abate atenţia de la cele veşnice. „Atâta vreme cât aceste trăsături [lăcomia şi dragostea pentru comorile pământeşti] domnesc, mântuirea şi harul vor sta deoparte.” – Ellen G. White, Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 293
Avem nevoie de deprinderi şi abilităţi pentru a rămâne disciplinaţi şi a face tot posibilul să evităm datoriile. Săptămâna aceasta vom analiza ce spune Biblia cu privire la datorii.
Duminică, 11 martie – Împrumuturile şi cheltuielile
Pe când fiii prorocilor şi Elisei tăiau lemne pe marginea râului Iordan, unuia dintre tinerii lucrători i-a căzut fierul de la secure în apă. „El a strigat: «Ah, domnul meu, era împrumutat!»” (2 împăraţi 6:5). „A împrumuta” înseamnă a folosi cu permisiune un obiect care aparţine altcuiva. Aceasta implică un risc şi o responsabilitate. Împrumutarea banilor nu diferă de împrumutarea unei securi decât prin faptul că, dacă nu chibzuieşti bine, consecinţele pot fi mai grave.
De obicei, împrumutăm bani ca să-i cheltuim. Pornim de la premisa că vom putea să-i returnăm şi că nu ne aşteaptă surprize financiare în viitor. Or, cum nu cunoaştem viitorul (Eclesiastul 8:7), împrumutul implică întotdeauna un risc.
1. Ce ne spun textele următoare despre datorii? Psalmii 37:21; Eclesiastul 5:5; Deuteronomul 28:44,45
Poate că împrumutăm bani cu intenţia de a-i folosi înţelept. Dacă ajungem totuşi să trăim dintr-un împrumut în altul, sunt probleme serioase. Este adevărat că împrumuturile ne pot ajuta să obţinem nişte lucruri pe care altfel nu ni le putem permite. Dar împrumutarea repetată este spiritul societăţii consumiste, care îi afectează pe bogaţi şi pe săraci deopotrivă. Când întâlnim această ispită, să căutăm mijlocul de ieşire din ea pregătit de Dumnezeu (1 Corinteni 10:13), fiindcă împrumuturile pot fi un blestem (Deuteronomul 28:43-45).
Nu te obişnui să împrumuţi bani! Iar dacă ţi-ai format deja acest obicei, debarasează-te de el cât mai curând posibil! Trebuie să învăţăm să cheltuim cu înţelepciune şi să gestionăm bine banii lui Dumnezeu, ca să nu ajungem stăpâniţi de banii lumii acesteia!
În unele cazuri este necesar să facem împrumuturi. Dar, când facem un împrumut, trebuie să fim prudenţi şi să îl facem cu intenţia de a-l înapoia cât mai repede cu putinţă.
La ce pericole spirituale se expune omul prins în datorii?
Luni, 12 martie – Satisfacţia imediată
„Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut” (Geneza 25:34). Esau a permis ca o dorinţă de moment să-i întunece raţiunea şi şi-a dat la schimb dreptul de întâi născut. Mai târziu, când a vrut să recupereze binecuvântarea, „măcar că o cerea cu lacrimi” (Evrei 12:17), n-a mai obţinut-o.
La polul opus, este exemplul lui Isus. După patruzeci de zile de post, slăbit de foame, când a fost ispitit de Satana de trei ori (Matei 4:3-10), El a recunoscut ispita şi nu a cedat poftei. Pe tot parcursul vieţii Sale, a respins plăcerile păcătoase şi pofta, demonstrându-ne că şi noi putem avea putere asupra păcatului. El nu Şi-a dat la schimb şi nici nu Şi-a pierdut dreptul de moştenire şi ne invită să fim împreună-moştenitori cu El (Romani 8:17; Tit 3:7). Dacă urmăm exemplul dat de El în faţa ispitei (1 Corinteni 10:13), ne vom păstra dreptul de moştenitori.
Tot ce are mai bun lumea aceasta este pentru aici şi acum, ea nu ne poate oferi viaţa de dincolo. A trăi pentru sine este opusul lui a trăi pentru Dumnezeu.
2. Care sunt pericolele posibile ale satisfacţiei imediate, chiar şi pentru credincioşi? 2 Samuel 11:2-4; Geneza 3:6; Filipeni 3:19; 1 Ioan 2:16; Romani 8:8
Dorinţa de satisfacţie imediată este caracteristica omului nestăpânit. Ea ne împiedică să ne atingem ţintele pe termen lung şi ridiculizează şi compromite responsabilitatea personală. Amânarea satisfacerii unei dorinţe ne ajută să gestionăm situaţiile şi presiunile, ispitele cu care ne întâmpină lumea. Însă ideea aceasta este neobişnuită într-o lume clădită pe recompensa imediată, pe soluţii de moment şi pe strategii de îmbogăţire rapidă. Odată experimentată satisfacţia instantanee, suntem mai predispuşi să alegem răsplata pe termen scurt iar şi iar. Administratorii darurilor lui Dumnezeu nu trebuie să cadă în această capcană.
Marţi, 13 martie – Limitarea la mijloacele personale
„Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbele 21:20). Aici sunt puse în contrast administrarea responsabilă a bunurilor cu o administrare imprudentă. Oamenii nechibzuiţi nu-şi fac planuri pentru a se încadra în mijloacele pe care le au. Ei cheltuiesc cu nesăbuinţă banii pe care îi au, chiar şi pe cei împrumutaţi, privind planificarea sau economisirea ca pe o corvoadă. Totuşi, chiar şi atunci când facem un împrumut, de exemplu, pentru o casă, trebuie să fim extrem de atenţi şi să fim conştienţi că este necesar să trăim în limitele mijloacelor noastre.
Oamenii înstăriţi au limite mai largi, dar ei se îngrijorează permanent de bogăţiile lor şi de păstrarea lor. Cei care au foarte puţin şi trăiesc de la un salariu la altul se gândesc la supravieţuire, nu la bogăţii. Biblia ne oferă sfaturi legate de încadrarea în buget, fie el mare sau mic. Pavel ne recomandă o viaţă simplă: „Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns” (1 Timotei 6:8). Lui îi era suficient să-L aibă pe Hristos (Filipeni 1:21).
3. Ce principiu trebuie reţinut mai presus de orice altceva? Matei 6:33
Ar trebui să ne privim mijloacele nu ca pe nişte venituri, ci ca pe nişte resurse pe care avem responsabilitatea de a le gestiona. Pentru aceasta, avem nevoie de metoda numită „planificarea bugetului”, o deprindere care se învaţă şi necesită multă atenţie. Ca să chibzuim bine banii avem nevoie de disciplină şi de efort (Proverbele 14:15). Dar, dacă ne angajăm să respectăm planul de administrare a finanţelor, vom evita multe greşeli.
Dacă ai probleme cu gestionarea banilor, fă-ţi un plan simplu de buget! Calculează suma totală cheltuită pe câteva luni şi apoi suma medie cheltuită pe o lună. Secretul este să te încadrezi, cu orice preţ, în mijloacele tale şi să stai, pe cât posibil, departe de datorii.
În Luca 14:27-30 este o parabolă despre costul uceniciei. Ce lecţie despre administrarea creştină desprindem din ea?
Miercuri, 14 martie – Evitarea datoriilor
4. Ce spune Deuteronomul 28:12 despre împrumuturi?
Este un sfat de bun-simţ să eviţi intrarea în datorii. Scriptura ne spune să nu garantăm pentru un împrumut făcut de altcineva (Proverbele 17:18; 22:26). Datoria ne afectează viitorul şi ne obligă să ne supunem condiţiilor ei de pe poziţia lipsei financiare. Este un elixir alunecos greu de refuzat şi greu de gestionat. Poate că nu este un lucru imoral, dar nu ne fortifică viaţa spirituală.
„Trebuie să se facă economii cu stricteţe, altminteri vor fi necesare împrumuturile. Menţineţi-vă în limitele disponibile! Fugiţi de datorii ca de lepră!” – Ellen G. White, Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, ed. 2007, p. 207
Datoria poate însemna sclavie financiară, datornicul devenind „robul celui ce dă cu împrumut” (Proverbele 22:7). Ea este strâns legată de sistemul economic în care trăim şi ne gândim că este normal să trăim aşa. Dacă ţări întregi trăiesc din datorii, de ce să nu trăiască şi indivizii la fel? Atitudinea aceasta este greşită.
„Faceţi un legământ solemn cu Dumnezeu ca, prin binecuvântarea Sa, să vă plătiţi toate datoriile şi apoi să nu mai datoraţi nimănui nimic, chiar dacă veţi mânca numai terci şi pâine. Este atât de simplu ca, atunci când pregătiţi masa, să aruncaţi din buzunar douăzeci şi cinci de cenţi pentru lucruri în plus! Voi să aveţi grijă de cenţi, căci dolarii vor avea singuri grijă de ei. Mărunţişul de aici şi de dincolo cheltuit pe lucruri nefolositoare se adună şi devine dolari. Tăgăduiţi-vă pe voi înşivă măcar atunci când sunteţi împresuraţi de datorii. […] Nu ezitaţi, nu vă descurajaţi şi nu cedaţi! Renunţaţi la pofte, renunţaţi să vă satisfaceţi mofturile, economisiţi banii şi plătiţi-vă datoria! Scăpaţi de ea cât mai curând posibil! Când vă veţi elibera şi nu veţi mai datora nimănui nimic, veţi obţine o mare biruinţă.” – Ellen G. White, Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, ed. 2007, p. 196
Datoria este o temelie nesigură. Ea este dăunătoare pentru experienţa spirituală şi ne afectează capacitatea de a susţine financiar lucrarea Domnului. Din cauza ei, nu-i mai putem ajuta pe alţii şi pierdem binecuvântările Sale.
Ce decizii poţi lua chiar acum pentru a evita intrarea inutilă în datorii? La ce ar trebui să renunţi?
Joi, 15 martie – Economisirea şi investirea
Furnicile îşi fac provizii pentru iarnă (Proverbele 6:6-8). Este înţelept să le luăm drept model şi să ne facem obiceiul de a face economii. Gestionarea banilor necesită înţelepciune, planificare şi disciplină. Dacă ne avem în vedere doar pe noi când facem economii, nu administrăm bunurile lui Dumnezeu, ci ni le însuşim.
„Banii cheltuiţi inutil constituie o dublă pierdere. Nu doar ei sunt pierduţi, ci şi potenţialul lor de câştig. Dacă i-am pune deoparte, s-ar înmulţi pe pământ prin economii, iar în cer prin daruri. […] Economisirea este o disciplină care ne dă putere asupra banului. În loc să ne lăsăm conduşi de bani oriunde ne îndeamnă pofta, îi controlăm noi pe ei.” – Randy C. Alcorn, Money, Possessions and Eternity, p. 328
5. Ce sfaturi practice legate de administrarea bunurilor noastre ne dă înţeleptul Solomon? Proverbele 13:11; Proverbele 13:18; Proverbele 21:5
Administratorii bunurilor lui Dumnezeu economisesc pentru nevoile familiei şi îşi „adună o comoară în cer”. Aceasta nu depinde de cât avem, ci de un plan biblic de gestionare a bunurilor pe care le avem. Pentru a reduce pierderile, distribuie riscul (Eclesiastul 11:1,2). Aşezarea reducerii pierderilor înaintea împlinirii dorinţelor (Proverbele 24:27) şi solicitarea sfatului unor persoane competente (Proverbele 15:22) sunt alte două strategii de succes în acest plan. Pe măsură ce nevoile sunt împlinite şi bogăţiile se înmulţesc, nu uita „de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18)!
Cel mai sigur plan de investiţii este investirea în „împărăţia cerurilor” (Matei 13:44). Acolo nu există recesiune, riscuri, hoţi sau inflaţie. Aceasta înseamnă că, deşi trebuie să ne îngrijim de viaţa noastră pe pământ, achitându-ne facturile, de exemplu, trebuie să avem mereu în vedere viaţa noastră viitoare.
Cum sa avem mereu în vedere viaţa viitoare, fiind, în acelaşi timp nişte administratori responsabili aici? 2 Corinteni 4:18;
Vineri, 16 martie – Un gând de încheiere
Toate capacităţile, talentele şi darurile noastre vin de la Dumnezeu, fie că sunt genetice, fie că le-am dobândit sub influenţa mediului şi a şcolii. Important este ce facem cu ele. Dumnezeu doreşte ca administratorii Lui să-şi dezvolte darurile prin educaţie şi prin punerea în practică (Eclesiastul 10:10).
Beţaleel era plin „cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări” (Exodul 35:31). El şi Oholiab aveau darul să îi înveţe şi pe alţii meşteşugul lor.
Noi putem învăţa să fim administratori mai buni ai lui Dumnezeu şi mai ales să scăpăm de datorii în lumea aceasta materialistă. Ar trebui să ne perfecţionăm continuu citind, participând la prezentări, cursuri (pe cât posibil) şi punând în practică ce am învăţat. Când ne dezvoltăm talentele, îi putem oferi lui Dumnezeu tot ce avem mai bun.
Administrarea banilor, ieşirea din datorii, cultivarea disciplinei şi experienţa practică ne dezvoltă capacităţile cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu. Pentru a avea succes şi a fi competenţi într-un domeniu, avem nevoie de exerciţiu.
„Când învăţăturile Bibliei sunt aduse în viaţa zilnică, ele au o influenţă profundă asupra caracterului. Timotei a învăţat aceste lucruri şi le-a pus în practică.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 151
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Marcu 8-14
1. Către ce destinaţie se îndreptau Domnul Isus şi ucenicii, după ce a fost vindecat orbul din Betsaida?
2. În ce împrejurare a intenţionat Isus ca nimeni să nu ştie că trece pe acolo?
3. Cui i-a spus Isus că el „nu este departe de Împărăţia lui Dumnezeu”?
4. Ce I-au făcut unii lui Isus după ce a fost osândit la moarte de Sinedriu?
Istoria mântuirii, capitolul 3
5. Ce efect a avut asupra lui Satana auzirea cântecelor intonate de Adam şi Eva, împreună cu îngerii?
Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio)
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!