„Aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei…”

STUDIUL 8 » 17 AUGUST – 23 AUGUST

Textul de memorat: „Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.»” (Matei 25:40)

Văzând că, atunci când a fost pe pământ Isus a fost mereu preocupat de ceilalţi, în special de cei în suferinţă şi pierduţi, ne aşteptăm să aibă multe de spus despre grija faţă de semeni. Si chiar a spus.

Învăţătura Sa este practică, îndreptată spre ce înseamnă să fii un urmaş al Său. El ne sfătuieşte să facem fapte de dreptate, bunătate şi milă, aşa cum a făcut El însuşi când a fost pe pământ. Dacă urmăm exemplul Său, le vom sluji semenilor, aşa cum a făcut El.

Isus a mai vorbit şi despre împărăţia cerurilor. În descrierea Sa, împărăţia cerurilor este o realitate de care putem avea parte chiar acum. Este un stil de viaţă care se bazează pe un set de priorităţi, valori şi etici cu totul diferite de cele pe care le vedem în împărăţiile lumii. Învăţăturile lui Isus se concentrează pe cum să îi slujim lui Dumnezeu şi, slujindu-I Lui, cum trebuie să ne raportăm la ceilalţi. De asemenea, vom descoperi că slujirea semenilor – grija pentru nevoile lor şi preocuparea de a-i ridica – este o modalitate de a-I sluji direct lui Dumnezeu.

Duminică, 18 august – Predica de pe Munte

Cea mai lungă predică, sau colecţie de învăţături, a lui Isus este Predica de pe Munte. Cele trei capitole care vorbesc despre viaţa în împărăţia lui Dumnezeu încep cu o declaraţie a valorilor cunoscute astăzi ca „Fericirile.”

1. Care sunt trăsăturile comune ale celor nouă valori din Predica de pe Munte sau ale oamenilor descrişi de Isus ca fiind „ferice” (binecuvântaţi)? Matei 5:2-16

Împreună cu aplicaţia spirituală profundă a acestor cuvinte, nu trebuie să pierdem din vedere aspectul practic. Isus a vorbit despre recunoaşterea sărăciei în noi înşine şi în lume. El a vorbit şi despre neprihănire (dreptate), blândeţe, milă, pace şi curăţia inimii. Ar trebui să vedem ce schimbări vor aduce în mod practic aceste trăsături în viaţa noastră şi în lume dacă sunt trăite în viaţa de zi cu zi. Această aplicaţie este scoasă în evidenţă de sfatul pe care îl dă Isus ucenicilor Săi, de a fi sarea pământului şi lumina lumii (Matei 5:13-16).

Folosite corespunzător, sarea şi lumina se vad şi se simt acolo unde există. Sarea scoate în evidenţă gustul, dar şi conservă hrana peste care este adăugată; ea simbolizează faptul că noi ar trebui să „dăm gust” acolo unde ne aflăm. Tot aşa, lumina alungă întunericul, descoperind piedicile şi pericolele; dacă este luminată, cetatea sau casa sunt mai sigure şi oferă un punct spre care să te îndrepţi, chiar şi când te afli la depărtare. La fel ca lumina în întunericul nopţii, „tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”, spunea Isus.

Ambele simboluri, sarea şi lumina, ne îndreaptă atenţia spre responsabilitatea ucenicilor de a influenţa şi a îmbunătăţi vieţile celor din jur. Noi suntem sare şi lumină când ducem o viaţă de smerenie, avem inima curată, dăm dovadă de blândeţe, arătăm milă, facem pace şi îndurăm asuprirea. Astfel, Isus începe această predică cu apelul de a prelua aceste valori subestimate uneori ale împărăţiei Sale.

În ce mod este biserica ta sare şi lumină în societate? Este zona în care locuieşti un loc mai bun deoarece biserica ta este la lucru acolo? Pe de altă parte, dacă aţi dispărea, s-ar vedea vreo deosebire?

Luni, 19 august – „Biruieşte răul prin bine”

Când ne gândim la învăţătura lui Isus, ar trebui să ţinem cont de oamenii cărora li Se adresa şi de situaţia în care trăiau ei. Isus începuse să atragă mari mulţimi de oameni din regiunile în care lucra El (Matei 4:25; 5:1). Majoritatea erau oameni de rând, care trăiau sub stăpânirea Imperiului Roman, dar unii erau conducători iudei şi lideri religioşi. Traiul oamenilor de rând era greu. Aveau puţine opţiuni pentru viaţa lor, erau împovăraţi de multe taxe şi apăsaţi de tradiţia religioasă.

Învăţându-i pe aceşti oameni, Isus a fost în mod evident preocupat să le ofere un trai mai bun, să-i ajute să trăiască cu demnitate şi curaj în orice situaţie s-ar fi aflat. Un exemplu foarte bun îl găsim în Matei 5:38-48. Aceste învăţături – „întoarce şi celălalt obraz”, „dă-i şi cămaşa” şi „să mergi cu el două mile, nu una” – au ajuns foarte cunoscute. Dar faptul că sunt atât de cunoscute scoate şi mai mult în evidenţă acţiunile şi atitudinile radicale pe care le prezintă Isus aici.

Situaţiile descrise de Isus erau experienţe obişnuite pentru mulţi dintre ascultătorii Săi. Adesea ei erau agresaţi violent de către „superiorii” sau stăpânii lor. Din cauza datoriilor, deseori proprietăţile lor treceau în mâinile celor bogaţi şi ale cămătarilor de la care se împrumutaseră. Soldaţii romani îi obligau adesea să muncească.

Isus i-a învăţat pe oameni să răspundă cu integritate, să îi trateze pe asupritorii lor mai bine decât meritau si, făcând astfel, să se opună pierderii simţământului de omenie. Când aceşti asupritori încercau să îşi exercite puterea, oamenii întotdeauna aveau libertatea de a alege cum să răspundă şi, opunându-se fără violenţă şi răspunzând cu generozitate, ei demascau răutatea asupririi şi a nedreptăţii care li se făcea.

2. Cum ar trebui să aplicăm următoarele principii în viaţa noastră? Matei 5:38-48; Romani 12:20,21

Isus rezumă „Legea şi Profeţii” – scrierile sacre pe care le numim Vechiul Testament – la un principiu simplu care este cunoscut astăzi ca „regula de aur” (Matei 7:12). În prezent, cum ai putea să faci ce ne-a poruncit El aici, indiferent de cost?

Marţi, 20 august – Samariteanul milos

3. Cum a rezumat învăţătorul Legii poruncile Vechiului Testament pentru o viaţă după voia lui Dumnezeu? Care este legătura dintre cele două? Luca 10:25-27

Adesea, când era întrebat ceva, Isus îşi încheia răspunsul cu altceva decât ce căuta persoana care întreba. Ca răspuns la porunca din Leviticul 19:18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, se pare că mulţi oameni religioşi din vremea Lui au folosit mult timp şi energie dezbătând sfera şi limitele expresiei „aproapele”.

Isus încercase deja să lărgească înţelegerea urmaşilor Săi, spunând că nu ar trebui să îşi iubească doar aproapele, ci ar trebui să le facă bine tuturor: „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5:44,45).

Vrând să îl pună la încercare pe Isus, un expert în Lege a ajuns la aceeaşi întrebare mult dezbătută: „Si cine este aproapele meu?” (Luca 10:29). Ca răspuns, Isus i-a spus pilda samariteanului milos, dar scopul final al răspunsului dat învăţătorului Legii nu era să definească termenul „aproapele”. Isus i-a spus: „Du-te şi fii tu aproape pentru toţi cei care au nevoie de ajutorul tău” (vers. 36,37).

4. Care este semnificaţia contrastului pe care îl face Isus între cele trei personaje care îl văd pe omul care avea nevoie de ajutorul lor? Luca 10:30-37

„În parabola despre samariteanul milos, Hristos ilustrează natura adevăratei religii. El arată că ea nu constă din sisteme, crezuri sau ritualuri, ci din îndeplinirea faptelor de iubire, din a face cât mai mult bine altora, dintr-o bunătate adevărată.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 497

În învăţătura Sa, Isus îndreaptă atenţia spre un străin, considerat necredincios, pentru a arăta ce aşteaptă Dumnezeu de la toţi cei care pretind a fi urmaşii Lui. Când venim la Isus să îl întrebăm ce trebuie să facem pentru a moşteni viaţa veşnică, El ne învaţă, la fel ca pe ascultătorii Lui de atunci, să mergem la cei în nevoie şi să le fim aproape.

Miercuri, 21 august – Omul bogat şi săracul Lazăr

În pilda cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (Luca 16:19-31), Isus compară vieţile a doi oameni – unul bogat, altul foarte sărac. În lipsa ajutoarelor sociale, a spitalelor de stat şi a cantinelor pentru săraci, era obişnuit ca nevoiaşii, cei infirmi sau dezavantajaţi să cerşească în faţa caselor bogaţilor. Era de aşteptat ca bogaţii să fie generoşi şi să dea puţin din averea lor pentru a-i alina pe cei suferinzi. Dar, în această pildă, bogatul era „în mod egoist indiferent faţă de nevoile fratelui său în suferinţă.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 261. În viaţă, situaţia lor a rămas neschimbată, dar, după moarte, judecaţi de Dumnezeu, poziţiile lor s-au inversat.

5. Compară următoarele pilde. Care sunt asemănările şi diferenţele şi ce ne învaţă ambele? Luca 16:19-31; Luca 12:13-21

Nu există nicio dovadă, în niciuna dintre relatări, că bogatul s-ar fi îmbogăţit prin fapte nedrepte. Probabil că amândoi au făcut eforturi, şi-au administrat bunurile cu chibzuinţă şi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu. Dar pare că ceva era greşit în atitudinea lor faţă de viaţă, Dumnezeu, bani şi semeni, iar acest lucru a avut un cost veşnic semnificativ.

Folosindu-se de ilustraţiile despre viaţa de apoi, obişnuite în zilele lui Isus, pilda cu bogatul nemilostiv şi Lazăr ne învaţă că alegerile pe care le facem în această viaţă contează şi în viaţa de apoi. Modul în care le răspundem celor care caută ajutorul nostru şi au nevoie de el arată care ne sunt alegerile şi priorităţile. După cum „Avraam” i-a vorbit bogatului aflat în chinuri, Biblia ne dă instrucţiuni foarte clare pentru a alege ce este cel mai bine: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei” (Luca 16:29).

Isus ne-a învăţat că ispitele bogăţiei – fie că o avem, o păstrăm sau o căutăm – ne pot îndepărta de împărăţia Sa, de ceilalţi şi ne pot îndrepta spre egoism şi încredere în noi înşine. Isus ne spune să căutăm mai întâi împărăţia Sa şi să împărtăşim binecuvântările primite cu cei din jur, în special cu cei în nevoie.

Oricare ar fi situaţia ta financiară, cum poţi fi atent să nu laşi ca banii sau dragostea de bani să îţi denatureze perspectiva asupra lucrurilor la care ar trebui să fie atenţi creştinii?

Joi, 22 august – „Aceşti foarte neînsemnaţi…”

O altă ocazie în care lui Isus I s-a pus o întrebare şi El a dat un răspuns cu totul diferit de cel anticipat este redată în Matei 24 şi 25. Ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat despre distrugerea Templului din Ierusalim şi despre vremea revenirii Sale (Matei 24:1-3). Concluzia răspunsului cuprinzător al lui Isus la această întrebare făcea referire la a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i sătura pe cei însetaţi, a-i primi pe străini, a-i îmbrăca pe cei goi, a le purta de grijă celor bolnavi şi a-i vizita pe cei închişi. El i-a asigurat: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri – sau aţi refuzat – unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut” (Matei 25:40,45).

Acest lucru este în legătură cu întrebările de la începutul acestei învăţături ca o reprezentare a judecăţii finale. În tot capitolul 24 din Matei, Isus a prezentat răspunsuri mai directe la întrebările ucenicilor, oferindu-le semne şi avertizări cu privire la distrugerea Ierusalimului şi la sfârşitul veacului, dar El a pus accent pe nevoia de a „veghea” şi a trăi aşa cum trebuie în lumina făgăduinţei revenirii Sale. În Matei 25, pilda celor zece fecioare evidenţiază nevoia de pregătire pentru o revenire neaşteptată sau întârziată, pilda talanţilor ne prezintă nevoia de a trăi aşa cum trebuie şi a fi productivi în această aşteptare, iar pilda cu oile şi caprele arată mai clar lucrarea pe care ar trebui să o facă poporul lui Dumnezeu.

6. Ce ne spune Isus în următorul pasaj? Putem spune că aceasta este mântuire prin fapte? Ce înseamnă cu adevărat a avea o credinţă mântuitoare? Matei 25:31-46

Afirmaţia lui Isus, că atunci când le slujim semenilor, de fapt îi slujim Lui, ar trebui să transforme toate relaţiile şi atitudinile noastre. Imaginează-ţi că îl poţi invita pe Isus la masă sau îl poţi vizita în spital sau la închisoare. Isus a spus că facem acest lucru atunci când le slujim celor de lângă noi. Ce ocazie incredibilă!

Citeşte cu rugăciune ce a spus Isus în aceste versete. Cum înţelegem că El a devenit una cu cel flămând, cel gol şi cel întemniţat? Ce obligaţie aduce acest lucru asupra modului în care trăim?

Vineri, 23 august – Un gând de încheiere

„Măsura regulii de aur este adevărata măsură a creştinismului. Tot ce este mai puţin înseamnă amăgire. O religie care îi face pe oameni să pună un preţ mai mic pe fiinţele omeneşti pe care Hristos le-a preţuit atât de mult, încât şi-a dat viaţa pentru ele, o religie care ne face să fim nepăsători faţă de nevoile, suferinţele sau drepturile omului este o religie greşită, falsă. Când dispreţuim cerinţele celui sărman, suferind şi plin de păcate, îl trădăm pe Hristos. Creştinismul are o putere atât de mică în lume, pentru că oamenii se fălesc cu Numele lui Hristos, dar, prin viaţa lor îi tăgăduiesc caracterul.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 136

Rezumat: învăţătura lui Isus stabileşte un alt mod de a trăi pentru cei care sunt cetăţeni şi vestitori ai împărăţiei lui Dumnezeu. Construind pe temelia Scripturii Vechiului Testament, El a repetat şi a extins ideea de a ne îngriji de cei săraci şi asupriţi, evidenţiind faptul că urmaşii Săi vor da dovadă de milă şi har în timp ce aşteaptă revenirea Sa.

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolele „Samariteanul milos” şi „Aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei”; Parabolele Domnului Hristos, capitolele „Omul bogat şi săracul Lazăr” şi „Cine este aproapele meu?”.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Regi 11-17
1. Cum se numea cetatea de unde provenea prorocul Ahia?
2. Cum putea cineva să ajungă preot al înălţimilor pe timpul lui Ieroboam?
3. De ce n-a mai lăsat-o Asa pe mama sa să fie regină (împărăteasă)?
4. Cum a interpretat văduva din Sarepta moartea fiului ei?

Evanghelizare, subcapitolul „La drumuri şi la garduri”
5. Ce spune Ellen G. White că i s-a arătat cu privire la câştigarea interesului persoanelor dintr-o singură localitate?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!