Mila şi dreptatea în cărţile Psalmii şi Proverbele

STUDIUL 4 » 20 IULIE – 26 IULIE

Textul de memorat: „Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.” (Psalmii 82:3,4)

Cărţile Psalmii şi Proverbele ne prezintă experienţa trăirii cu Dumnezeu în lucrurile obişnuite ale vieţii, nu doar în momentele de închinare sau de activităţi religioase. Cartea Proverbele ne oferă înţelepciune practică – de la relaţii şi familie până la afaceri şi conducere -, iar cartea Psalmii este o colecţie de cântece care acoperă o varietate de emoţii şi experienţe spirituale, de la plângeri până la laude pline de triumf şi tot ce poate fi cuprins între acestea. Este uşor să observăm că, în toate aspectele şi experienţele vieţii noastre, ar trebui să se vadă credinţa, faptul că ştim că Dumnezeu ne iubeşte şi Se îngrijeşte de fiecare aspect al vieţii noastre.

Dacă medităm asupra vieţii în această lume căzută, nu se poate să nu vedem nedreptatea care pătrunde adânc în condiţia omului. De fapt, în mod repetat se spune că Dumnezeu vede toată nedreptatea şi încearcă să o elimine. El este speranţa celor fără speranţă.

Deşi putem atinge doar puţin din ceea ce găsim în aceste cărţi pe acest subiect, poate că această lecţie ne va inspira să fim mai activi, venind în întâmpinarea nevoilor celor săraci, asupriţi şi celor uitaţi care pot fi găsiţi pretutindeni în jurul nostru şi pe care avem datoria să îi ajutăm.

Duminică, 21 iulie – Psalmii: cântece de speranţă pentru cei oprimaţi

Dumnezeu îi vede şi îi aude pe cei asupriţi şi în necaz. Adesea, în psalmi auzim strigătele unora care s-au încrezut în Dumnezeu şi nu li se face dreptate. Afirmaţiile despre bunătatea, dreptatea şi puterea lui Dumnezeu pot părea că pălesc în faţa nedreptăţii şi asupririi pe care aceşti oameni le văd sau le simt.

Totuşi psalmii sunt cântecele celor care continuă să cânte. Viaţa lor nu s-a stins şi nici credinţa lor. Încă este speranţă şi ei strigă la Dumnezeu ca El să acţioneze înainte de a fi prea târziu, înainte ca răul să triumfe, înainte ca toţi cei asupriţi să fie distruşi de greutatea răului adus asupra lor. Scriitorii psalmilor încearcă să facă legătura între asigurarea credinţei lor şi încercările şi tragediile vieţii.

1. Citeşte Psalmii 9:7-9,13-20. Îţi poţi imagina situaţia lui David când a scris acest psalm? Dar tensiunea dintre credinţa lui în bunătatea lui Dumnezeu şi experienţa prin care trecea? Te-ai luptat şi tu să-ţi păstrezi credinţa când ai trecut printr-o încercare grea?

În toţi psalmii, răspunsul repetat la această tensiune este speranţa şi făgăduinţa judecăţii bune şi drepte a lui Dumnezeu. Răul şi nedreptatea pot părea să triumfe pentru moment, dar Dumnezeu îi va judeca pe răufăcători şi pe cei nedrepţi. Ei vor fi pedepsiţi, iar celor ce au suferit şi au fost asupriţi li se va face dreptate şi vor fi reînnoiţi.

În cartea Meditaţii la Psalmi, C.S. Lewis descrie uimirea sa iniţială văzând entuziasmul şi dorinţa nespusă după judecata lui Dumnezeu exprimate în mod repetat în Psalmi. Observând că mulţi cititori ai Bibliei de astăzi consideră judecata ca fiind ceva de temut şi, având în minte perspectiva iudaică asupra judecăţii, el scrie următoarele: „Mii de oameni care au fost deposedaţi de averile lor şi care au toată dreptatea de partea lor vor fi, în sfârşit, auziţi. Desigur, lor nu le este teamă de judecată. Ei ştiu că probele lor sunt incontestabile – numai să fie auzite. Vor fi, în sfârşit, când Dumnezeu vine să judece.” – Meditaţii la Psalmi, Ed. Humanitas, 2013, p. 25

În cartea Psalmii vedem speranţă pentru cei asupriţi, chiar şi acum, în suferinţa şi dezamăgirile lor prezente.

Ce motive avem să privim judecata ca pe ceva pozitiv şi nu ceva de care să ne fie frică?

Luni, 22 iulie – „Doamne, fă ceva!”

2. Citeşte Psalmul 82. Care este mesajul pentru noi?

În ciuda legilor şi regulilor sociale date de Dumnezeu, în diferite momente ale istoriei lor, israeliţii nu au trăit conform cu planul divin. Foarte curând, au ajuns la fel ca naţiunile din jur în ce priveşte nedreptatea şi asuprirea. Conducătorii şi judecătorii îşi căutau doar interesul propriu şi puteau fi cumpăraţi prin mită. Fără a avea tribunale care să îi protejeze, oamenii de rând, şi în special cei săraci, erau supuşi exploatării.

Psalmul 82 este un răspuns la o astfel de situaţie. Aici, Dumnezeu este prezentat ca Judecător suprem şi vedem o scenă în care El îi judecă pe conducători şi chiar pe judecătorii poporului. Acest psalm scoate în evidenţă faptul că cei care au astfel de poziţii în societate „sunt rânduiţi să lucreze ca judecători sub autoritatea Lui” (vezi Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 198). Ei sunt în acea poziţie şi îşi fac lucrarea ca reprezentanţi şi subordonaţi ai lui Dumnezeu. Din perspectiva psalmistului, dreptatea lui Dumnezeu este un model pentru cum ar trebui să funcţioneze dreptatea omenească şi, în acelaşi timp, ne oferă un etalon după care va fi judecată dreptatea sau nedreptatea şi cei care o fac.

Psalmul se încheie cu un apel ca Dumnezeu să acţioneze (Psalmii 82:8), să intervină şi să oprească nedreptatea care era prevalentă în toată ţara. La fel ca în mulţi alţi psalmi, aici se fac auziţi cei fără glas şi asupriţi, cei a căror voce a fost redusă la tăcere de sistemele nedrepte în care trăiau şi lucrau.

Psalmul 82 face apel al Dumnezeu, în poziţia Sa de Judecător suprem şi Conducător al universului şi al tuturor naţiunilor. Nu există tribunal sau autoritate mai înaltă la care să se poată face un astfel de apel. Este dată asigurarea că, atunci când tribunalele pământeşti nu ascultă sau nu iau seama la strigătele săracilor şi ale celor asupriţi, cum se întâmplă adesea, există încă o şansă incontestabilă de a striga după ajutor.

În unele momente din viaţă, poate că suntem noi înşine victime ale nedreptăţii, alteori poate că noi suntem cei care fac nedreptate sau profită de pe urma ei. În pasaje ca Psalmul 82, putem găsi pricepere şi înţelepciune, dacă suntem asupriţi sau dacă noi asuprim. Dumnezeu este preocupat şi de judecătorii nedrepţi, descriindu-i ca fii ai Lui şi dorind ca ei să aleagă o viaţă mai bună (Psalmii 82:6). Astfel, vedem că există speranţă şi pentru cei care sunt în tabăra asupritorilor, dacă vor permite să fie schimbaţi.

Marţi, 23 iulie – Angajamentul unui împărat

3. Deşi Psalmul 101 a fost scris pentru conducători, ce sfat important putem lua din el pentru noi înşine, oricare ar fi poziţia noastră?

Se crede că aceste versete au fost compuse de David la începutul domniei sale ca împărat al lui Israel. Posibil să fi fost adaptate din angajamentele pe care le-a luat când a devenit împărat. În experienţa sa ca luptător pentru Saul şi apoi ca fugar, el a simţit pe propria piele cât de mult rău poate face naţiunii şi familiei un împărat care o ia pe o cale greşită. David hotărâse să nu fie un astfel de conducător.

Probabil că puţini dintre noi sunt conducători politici sau naţionali, dar toţi avem posibilitatea de a-i influenţa şi încuraja pe ceilalţi. Poate la locul de muncă, prin implicare în societate, în familie sau la biserică. Ellen G. White spune: „Angajamentele lui David consemnate în Psalmul 101 trebuie să fie angajamentele tuturor acelora asupra cărora se află răspunderile vegherii influenţelor din cămin.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 119

Atunci când avem ocazia, ar trebui să fim pregătiţi să le dăm sugestii şi să înălţăm aceste principii înaintea celor care ocupă poziţii de conducere. Toţi, acolo unde ne aflăm şi în cercul nostru de influenţă, avem ocazia de a aplica principiile lui David de conducere pentru a putea fi o binecuvântare pentru ceilalţi.

Punctul de început pentru David a fost proslăvirea lui Dumnezeu pentru harul şi dreptatea Sa (Psalmii 101:1), care, de altfel, a devenit temelia pentru tot ce încerca David să realizeze prin conducerea sa. El a căutat să înveţe şi să practice aceste trăsături în viaţa şi în activitatea sa. Pentru aceasta, el trebuia să se împotrivească ispitelor de a comite rele, de a se lăsa corupt sau de a nu fi cinstit, care sunt capcane speciale pentru cei aflaţi în poziţii de putere şi conducere.

Ştiind cât de importanţi erau sfătuitorii buni care să îl ajute să facă binele, David promite în mod solemn să caute sfătuitori demni de încredere şi să numească slujbaşi sinceri. Conducerea lui a fost marcată de dreptate şi milă, care s-au văzut chiar şi la cei care lucrau cu şi pentru el.

Poate că noi nu suntem în poziţia de a avea sfătuitori şi slujbaşi, dar cum putem face ca viaţa noastră să fie o influenţă care să îi ajute pe alţii să trăiască şi să conducă cu dreptate şi milă faţă de cei în nevoie?

Miercuri, 24 iulie – „A umbla cu Dumnezeu”

Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul cărţii Psalmii, strigătele de laudă sunt tot mai puternice. Ultimii cinci psalmi încep cu porunca simplă şi directă: „Lăudaţi pe Domnul!”, iar Psalmul 146 se concentrează în mod special asupra preocupării lui Dumnezeu pentru cei săraci şi asupriţi ca motiv principal al acestor laude.

4. Ce mesaj găsim în Psalmul 146, în special în versetele 5-9?

Cu aceeaşi certitudine cu care scrie că Dumnezeu este Creatorul acestei lumi (vers. 6), acest psalm descrie lucrarea continuă a lui Dumnezeu în această lume ca judecător, ocrotitor, eliberator, vindecător, ajutor şi apărător – toate acestea fiind concentrate asupra oamenilor care au în mod special nevoie de acest ajutor. Este o prezentare plină de inspiraţie a ceea ce Dumnezeu face şi doreşte să facă în vieţile noastre, în societate şi în lumea noastră.

Uneori ne gândim să ne îngrijim de cei în nevoie pentru că Dumnezeu ne-a spus să facem astfel. Dar Psalmul 146 spune că Dumnezeu deja face acest lucru, şi noi suntem invitaţi să ne alăturăm Lui. Când facem eforturi împotriva sărăciei, asupririi şi bolii, atunci cu adevărat lucrăm cu Dumnezeu şi îndeplinim planurile Sale. Ce privilegiu mai mare poate exista decât să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu în îndeplinirea lucrurilor minunate din Psalmul 146?

Dar sunt beneficii şi pentru noi. Adesea, creştinii spun că îl caută pe Dumnezeu şi că îşi doresc o relaţie mai strânsă cu El. Totuşi pasaje ca Psalmii 146:7-9 şi multe altele din întreaga Biblie ne arată că un mod de a-L găsi pe Dumnezeu este să ne alăturăm Lui în lucrarea pe care o face. Deci, dacă El intervine pentru a-i ridica pe cei săraci, bolnavi şi oprimaţi, şi noi ar trebui să lucrăm cu El. „Hristos a venit pe acest pământ ca să trăiască şi să lucreze printre cei săraci şi suferinzi. Aceştia au avut parte cel mai mult de atenţia Sa. Iar astăzi, în persoana copiilor Săi, El merge la cei săraci şi lipsiţi, alinându-le durerea şi uşurându-le suferinţa.

Dacă nu ar fi suferinţa şi lipsurile, nu am avea cum să înţelegem mila şi dragostea lui Dumnezeu şi nicio posibilitate de a-L cunoaşte pe Tatăl ceresc, Cel plin de compasiune şi de înţelegere. Niciodată nu îmbracă Evanghelia un aspect de o mai mare frumuseţe ca atunci când este dusă în regiunile cele mai lipsite şi mai sărmane.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 7, p. 226

Care este experienţa ta în ce priveşte apropierea de Dumnezeu prin slujire?

Joi, 25 iulie – Mila faţă de nevoiaşi în cartea Proverbele

Fiind o colecţie de cuvinte de înţelepciune, cartea Proverbele cuprinde o gamă variată de subiecte şi experienţe de viaţă. Printre acestea găsim şi meditaţii despre sărăcie, bogăţii, realizări, dreptate şi nedreptate – uneori din unghiuri diferite. Viaţa nu este întotdeauna simplă şi directă, iar cartea Proverbele ne pune în gardă cu privire la diferitele situaţii şi alegeri care influenţează modul de viaţă chiar şi al celor credincioşi lui Dumnezeu.

5. Ce găsim în următoarele versete referitor la bogăţie, sărăcie şi ajutarea celor în nevoie? Proverbele 10:4; 13:23,25; 14:31; 15:15,16; 19:15,17; 30:7-9

Cartea Proverbele pune accentul pe grija şi atenţia lui Dumnezeu faţă de cei săraci şi vulnerabili. Uneori oamenii sunt săraci din cauza circumstanţelor, a alegerilor nefaste sau a exploatării, dar oricare ar fi cauza sărăciei lor, Domnul este Creatorul (Proverbele 22:2) şi Apărătorul lor (vers. 22,23). Aceşti oameni nu trebuie asupriţi şi nimeni nu trebuie să se profite de ei, oricare ar fi greşelile lor.

Deşi Biblia ne prezintă o viaţă mai bună dacă alegem înţelepciunea şi ascultarea de Dumnezeu, bogăţiile nu vin întotdeauna ca rezultat al binecuvântării lui Dumnezeu. Credincioşia faţă de Dumnezeu este mai importantă şi mai rodnică decât câştigul material (Proverbele 16:8).

Un alt aspect prezent în cartea Proverbele este sinceritatea şi corectitudinea în afaceri, în guvernare şi în împlinirea dreptăţii (Proverbele 14:5,25; 16:11-13; 17:15; 20:23; 21:28; 28:14-16). Cartea Proverbele nu are în vedere doar vieţile oamenilor, ci ne oferă informaţii şi despre modul în care ar trebui să funcţioneze societatea pentru binele tuturor, în special al celor care au nevoie de protecţie. Ni se reaminteşte din nou că, în cele mai bune momente ale lor, cei care guvernează şi conduc o fac cu ajutorul lui Dumnezeu (Proverbele 8:15,16) şi ar trebui să acţioneze ca agenţi ai harului şi milei Sale faţă de cei în nevoie.

Este uşor să ne fie milă de cei defavorizaţi. Ce facem însă practic pentru ei?

Vineri, 26 iulie – Un gând de încheiere

„Psalmii lui David trec … de la adâncimile recunoaşterii vinovăţiei personale şi osândirii de sine până la credinţa cea mai vie şi legătura cea mai strânsă cu Dumnezeu. … Din toate asigurările cuprinse în Cuvântul Său, aceasta este una dintre mărturiile cele mai vii despre credincioşia, dreptatea şi îndurarea legământului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 754

Despre înţelepciunea din cartea Proverbele: „Acestea sunt principii de care ţine bunăstarea societăţii, atât a asociaţiilor laice, cât şi a celor religioase. Ele păstrează în siguranţă proprietatea şi viaţa. Pentru tot ce face să fie posibile încrederea şi cooperarea, lumea este datoare Legii lui Dumnezeu, aşa cum este dată în Cuvântul Său şi cum o găsim adesea în inimile oamenilor, într-o măsură destul de redusă, fiind aproape ştearsă.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 137

Rezumat: Psalmii şi Proverbele sunt două cărţi care se concentrează pe credincioşia dovedită în experienţe dificile şi încercări. Ele prezintă viziunea lui Dumnezeu pentru societate şi preocuparea Lui pentru cei săraci şi asupriţi. Strigătele din cartea Psalmii şi înţelepciunea din Proverbele ne spun că Dumnezeu vede şi va interveni pentru a-i proteja. Dacă aceasta este preocuparea Sa, ar trebui să fie şi preocuparea noastră.

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul 73 „Ultimii ani ai lui David”; C.S. Lewis, Meditaţii la Psalmi, capitolul „Judecata în Psalmi”.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: 2 Samuel 7-13
1. Cine a exclamat: „Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule!”?
2. Ce a intenţionat David să facă faţă de Hanun şi cum i-a tratat acesta pe slujitorii trimişi la el?
3. Despre care faptă a lui David se spune că „n-a plăcut Domnului”?
4. Ce fel de haină purtau fetele împăratului înainte de căsătorie?

Evanghelizare, subcapitolul „Ocaziile favorabile deosebite pentru evanghelizare”
5. Despre ce a scris Ellen G. White că „vor fi ca frunzele pomului vieţii”?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!