Un tăciune scos din foc

» STUDIUL 9: 21 MAI - 29 MAI

Text de memorat: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!” (Zaharia 3,4)

Marea luptă dintre Hristos şi Satana este cea mai puternică forţă motrice din spatele realităţii. Războaiele, crima, violenţa şi toate nenorocirile de pe acest pământ nu sunt altceva decât răbufnirile acestui conflict fundamental care a început în cer (Apoc. 12,7), o luptă universală care îi afectează pe toţi oamenii şi toată creaţiunea (Rom. 8,20-22).

Însă nu trebuie să uităm un lucru: marea luptă nu se dă pentru petrolul din Orientul Mijlociu sau pentru schimbările geopolitice epocale, produse în hegemonia militară şi economică. Ea se dă pentru salvarea omenirii, a fiecărui om în parte. Naţiunile vin şi trec, structurile puterii vin şi trec, marile teme ale istoriei şi ideologiei vin şi trec; numai cei mântuiţi, cei acoperiţi cu haina neprihănirii lui Hristos, nu trec niciodată.

Satana nu este preocupat de bani, de putere, de politică (nu de ele în sine), ci de oameni; este interesat ca tot mai mulţi să piară împreună cu el. Esenţa marii lupte stă în decizia fiecărui om de a alege fie viaţa, fie moartea.

Plin de gelozie pentru Ierusalim

1. Lăsând la o parte detaliile şi simbolurile greu de înţeles, ce mesaj transmite Domnul în Zaharia 1 şi 2? Care este contextul în care se produc aceste evenimente? Ce principii biblice clare se desprind din aceste capitole? Ce făgăduinţe sunt oferite şi cu ce condiţii? Cum se manifestă aceste principii în vremea noastră?

Deşi trecuseră şaptezeci de ani de la cucerirea Ierusalimului de către babilonieni, Dumnezeu i-a dat poporului speranţa că cetatea va avea un viitor. Zaharia a primit din partea Domnului mesajul că Templul şi cetatea Ierusalimului aveau să fie reconstruite.

El a început să le spună ascultătorilor lui că Domnul „S-a mâniat foarte tare” pe părinţii lor. Însă, imediat după aceste cuvinte, el i-a încurajat dându-le asigurarea că, dacă se vor întoarce la Domnul cu smerenie şi pocăinţă, şi El avea să Se întoarcă la ei (Zah. 1,1-3). Viziunile lui Zaharia au avut ca scop întărirea şi îmbărbătarea poporului pentru continuarea lucrărilor de reconstruire a Templului din Ierusalim pentru închinarea la Dumnezeu.

După prima viziune din capitolul 1, Domnul l-a încurajat pe Zaharia prin cuvintele: „Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion” (vers. 14); „Mă întorc cu îndurare către Ierusalim, Casa Mea va fi zidită iarăşi în el şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului” (vers. 16).

Omul cu funia de măsurat reprezintă planul de reconstruire a cetăţii Ierusalim şi a Templului în timpul vieţii lui Zaharia. Însă, în momentul acela, cei întorşi din robie reuşiseră să aşeze numai temelia, iar continuarea lucrărilor părea imposibilă.

2. Ce făgăduinţă şi încurajare pentru popor a primit Zaharia înainte de viziunea cu Iosua? Zah. 2,10-13

Dumnezeu i-a îndemnat pe copiii Săi să strige de veselie şi să se bucure şi le-a promis că El Însuşi va locui în mijlocul lor. Cât de încurajator trebuie să fi fost acest mesaj pentru poporul adunat ca să se închine înaintea Sa!

Acuzator şi acuzat

3. Ce adevăruri importante ne sunt înfăţişate în Zaharia 3,1, în contextul marii lupte şi în contextul imediat al viziunii?

Sunt aici câteva adevăruri esenţiale. În primul rând, acuzatul nu este nimeni altcineva decât Iosua, marele-preot, reprezentantul întregului popor al lui Dumnezeu. El stă în picioare înaintea Domnului ca reprezentant al israeliţilor, plin de slăbiciunile, lipsurile şi păcatele lor. Este clar că poporul nu este nevinovat, fără păcat.

Copiii lui Israel nu merită restaurarea promisă de Domnul, pe care I-o cer prin credinţă şi cu pocăinţă.
Şi, bineînţeles, Satana este şi el acolo, gata să-i acuze, să aducă dovezi împotriva pocăinţei lor, a dorinţei lor după schimbare şi a dorinţei lor de a primi mila şi harul lui Dumnezeu. Nici nu există o metodă mai bună de a-i descuraja pe oameni decât aceea de a-i determina să creadă că păcatele lor sunt prea mari şi că Domnul nu poate să-i ierte!

Cât de mulţi oameni au căzut şi încă mai cad pradă acestei minciuni – una dintre cele mai mari minciuni ale lui Satana! Metoda lui este foarte eficientă, pentru că nu este nevoie să mintă cu privire la păcatele noastre, nu-i aşa? Nu trebuie decât să ni le aducă aminte şi, dacă nu am cunoaşte harul lui Dumnezeu, am fi zdrobiţi de disperare şi de neputinţă. Chiar dacă nu ar exista un acuzator care să le aducă înaintea lui Dumnezeu, păcatele noastre tot ne-ar atrage condamnarea. Verbul ebraic tradus aici cu „să-l pârască” provine din acelaşi cuvânt, din acelaşi grup de trei consoane, ca şi numele „Satana”, care înseamnă „acuzatorul”.

4. Ce i-a fost descoperit lui Ioan cu privire la înfrângerea acestui acuzator? Apoc. 12,10

Deşi nu este bine să zăbovim prea mult asupra păcatelor noastre, uneori este necesar să ne analizăm pe noi înşine cu atenţie (fără să ţinem cont de ceea ce ne şopteşte Satana la ureche). Ce schimbări trebuie să faci imediat şi ce făgăduinţe biblice poţi cere să se împlinească în viaţa ta, pentru ca schimbările să fie reale şi eficiente? Gândeşte-te ce ai de pierdut, dacă îngădui ca păcatul să îţi controleze viaţa!

Îngerul Domnului

4. Ce i-a fost descoperit lui Ioan cu privire la înfrângerea acestui acuzator? Apoc. 12,10

În Zaharia 3, am studiat despre două personaje: Satana şi marelepreot Iosua. Dar mai există un al treilea personaj, care este şi personajul principal al relatării: Îngerul Domnului.

5. Cine este Îngerul Domnului? Exodul 3,2-14; Zaharia 3,1.2.

În acest pasaj, avem prezentarea în miniatură a marii lupte care se dă în dreptul fiecărui individ care îşi predă viaţa Domnului Isus, prin credinţă şi cu pocăinţă. Să ne amintim contextul: Israel a fost pedepsit cu asprime, dar „s-a umilit înaintea lui Dumnezeu şi s-a întors la El cu o adevărată pocăinţă.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, pag. 468. În acel moment, Satana vine să îl acuze. Nu se precizează ce anume a spus el, dar, din istoria biblică şi din ceea ce ştim despre natura umană, putem deduce că nu erau cuvinte de laudă.

6. Ce ne spune faptul că Iosua era îmbrăcat în haine murdare? Zaharia 3,1-3

Faptul că Iosua, marele-preot, este înfăţişat îmbrăcat cu haine murdare, subliniază o dată în plus până unde poate ajunge păcatul. Încă din primele zile ale legământului dintre Dumnezeu şi Israel, preoţia în general, leviţii şi marele-preot în particular, aveau un statut special chiar şi în interiorul poporului ales, fiind chemaţi de Domnul să îndeplinească o slujbă sfântă şi un rol unic în Israel (Ex. 38,21; Num. 1,47-53; 3,12). Din tot poporul, ei trebuiau să poarte, simbolic vorbind, hainele cele mai curate.

Restul capitolului 3 ne arată că, în ciuda trecutului lor, în ciuda lipsurilor lor, Îngerul Domnului este lângă ei, ca să-i apere de acuzaţiile lui , indiferent dacă ele sunt adevărate sau false. Îngerul Domnului, adică Domnul Isus, este acolo ca să-i mântuiască şi să-i răscumpere. Acesta este cel mai important adevăr al Scripturii.

Cât de important este să nu uităm niciodată că Îngerul Domnului ne ia apărarea, chiar dacă suntem nevrednici! Cum putem să nu uităm acest adevăr? Totuşi, cum ne putem feri să tragem concluzii greşite? Care ar putea fi aceste concluzii greşite? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsurile în cadrul Şcolii de Sabat.

Haine noi

7. Citeşte cu atenţie şi cu rugăciune Zaharia 3 şi observă etapele procesului de mântuire. Ce învăţăm despre Planul de Mântuire din această viziune?

În versetele 3-5 se spune că Iosua este mai întâi dezbrăcat de hainele murdare şi apoi este îmbrăcat în haine noi. Aceasta înseamnă că Domnul a îndepărtat de la el nelegiuirea (vers. 4). Ce înseamnă aceasta în viaţa omului mântuit? Era acum Iosua fără păcat, desăvârşit cu inima, cu sufletul şi cu mintea? Nu mai putea el să păcătuiască din nou? Trebuia el să fie fără păcat înainte de a putea fi îmbrăcat în hainele noi? Dacă ar fi aşa, noi ce speranţă am avea?

Dimpotrivă, textul ne arată că vinovăţia şi condamnarea au fost îndepărtate de la el. Ellen White comentează astfel: „Păcatele sale şi cele ale poporului său au fost iertate. Copiii lui Israel au fost îmbrăcaţi cu «haine de sărbătoare» – neprihănirea Domnului Hristos atribuită lor. Mitra pusă pe capul lui Iosua era cea purtată de preoţi, care purta inscripţia: «Sfinţenie Domnului», înţelegându-se prin aceasta că, în ciuda păcatelor lui de mai înainte, el era acum pregătit să slujească înaintea lui Dumnezeu în Sanctuarul Său.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, pag. 469

8. Ce îi spune Îngerul Domnului lui Iosua? De ce este porunca aceasta atât de importantă? Vers. 7

Iosua a primit îndemnul de a asculta de Domnul şi de a umbla pe căile Lui de-abia după ce a fost îmbrăcat în hainele cele noi. Lucrul acesta nu trebuie trecut cu vederea: neprihănirea lui Hristos i-a fost oferită prin credinţă, i-a fost dată fără să se ţină cont de ascultarea lui şi de păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Îndemnul de păzire a poruncilor a venit după ce îi fusese oferită neprihănirea, fiindcă, dacă ar fi venit înainte, Iosua nu ar fi putut să le respecte. Dacă nu ar fi fost îmbrăcat în haine curate, toate eforturile lui ar fi fost zadarnice.

O apărare eficientă

În lumea creştină există mulţi oameni care nu au primit haina neprihănirii şi care nu înţeleg ce înseamnă ea. Totuşi, toţi cei care îşi doresc o relaţie plină de pace şi de bucurie cu Domnul trebuie să înţeleagă ce înseamnă ea. Adeseori, noi vrem să facem binele pentru a fi mântuiţi. Din cartea lui Zaharia, ar trebui să ne dăm seama că lucrurile nu stau aşa şi că nu suntem mântuiţi pe baza faptelor noastre. Iată o altă declaraţie a lui Ellen G. White:
„Dar, deşi trebuie să ne dăm seama de starea noastră de păcătoşenie, trebuie să ne sprijinim pe Domnul Hristos, ca fiind neprihănirea noastră, sfinţirea şi răscumpărarea noastră. Noi nu putem răspunde acuzaţiilor aduse de Satana împotriva noastră. Numai Domnul Hristos poate realiza o apărare eficientă în favoarea noastră. El este în stare să-l aducă la tăcere pe acuzator cu argumente care sunt fundamentate nu pe meritele noastre, ci pe ale Sale.” – Mărturii, vol. 5, pag. 472

Trebuie să ne întipărim bine în minte ultima frază din acest paragraf. Ea exprimă un adevăr pe care trebuie să-l cunoaştem nu numai teoretic, ci şi practic; trebuie să învăţăm să ne bizuim, clipă de clipă, pe meritele lui Hristos, şi nu pe faptele noastre bune. David declară: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!” (Ps. 32,1)

9. Citeşte Efeseni 2,8-10, Ioan 14,15 şi Romani 6,1-4. Cum ne ajută aceste versete să înţelegem pasajul din Zaharia 3?

După ce Iosua a fost îmbrăcat în hainele sfinţeniei, viaţa lui trebuia să reflecte această sfinţenie. Noi trebuie să punem la lucru toată puterea pusă la dispoziţie de Dumnezeu pentru a obţine biruinţa asupra păcatului.
Nu trebuie să tolerăm sau să justificăm niciun păcat, mai ales că avem atât de multe făgăduinţe despre biruinţa pusă deoparte pentru cel care s-a predat lui Hristos. Domnul Isus, Modelul nostru, a dovedit că se poate trăi în ascultare de Legea lui Dumnezeu. Când păcătuim, alegem să păcătuim.Cât de important este să ne gândim bine la implicaţiile acestei alegeri!

Cu ce păcate te confrunţi în prezent? Ce făgăduinţe ţi-au fost date cu privire la biruinţa pe care o poţi obţine prin Hristos?

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Profeţi şi regi, cap. „Iosua şi îngerul”; Parabolele Domnului Hristos, cap. „Nu va face Dumnezeu dreptate aleşilor Săi?”; Mărturii, vol. 5, cap. „Iosua şi îngerul”.
„Când Satana caută să-i înnegrească întru totul pe copiii lui Dumnezeu şi să-i distrugă, Domnul Hristos intervine. Deşi ei au păcătuit, Domnul Hristos a luat asupra Sa vinovăţia păcatelor lor. El a smuls omenirea din foc ca pe un tăciune. Prin natura Sa umană, El este legat de om, în timp ce, prin natura Sa divină, este una cu Dumnezeul cel veşnic. Domnul pune ajutorul Său la îndemâna sufletelor care pier. Vrăjmaşul este mustrat. […]

În ciuda defectelor poporului lui Dumnezeu, Domnul Hristos nu Se îndepărtează de cei spre care este îndreptată grija şi atenţia Sa. El are puterea de a le schimba veşmintele. Domnul îndepărtează hainele murdare de pe aceia care se pocăiesc şi cred şi îi îmbracă în haina neprihănirii Sale.
El scrie iertare în dreptul numelor lor, în cărţile din ceruri, şi îi prezintă înaintea întregului univers ca fiind ai Săi.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 169, 170

„În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi amărăşte sufletul înaintea Lui, rugându-se pentru curăţia inimii, se dă porunca: «Îndepărtaţi veşmintele murdare!» şi sunt rostite cuvintele de încurajare: «Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac în haine de sărbătoare» (Zah. 3,4). Haina fără pată a neprihănirii lui Hristos este aşezată asupra copiilor credincioşi ai lui Dumnezeu, încercaţi şi ispitiţi. Rămăşita dispreţuită este îmbrăcată în veşminte slăvite, care nu vor fi mânjite niciodată de stricăciunile din lume.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag. 591

Întrebări pentru discuţie

1. Prezentaţi în cadrul grupei răspunsurile la întrebările de la secţiunea de marţi a studiului.

2. Meditaţi asupra ideii că Iosua a primit îndemnul de a păzi poruncile abia după ce a primit haine noi. De ce este important să nu uităm gândul acesta? Pe ce se bazează mântuirea noastră? Care sunt urmările acestei mântuiri? De ce trebuie să facem distincţie între cauze şi urmări?

3. Avem vestea bună că hainele noastre murdare au fost înlocuite cu hainele noi ale lui Isus. Cum ar trebui să se vadă lucrul acesta în viaţa ta, în atitudinile tale, în concepţia ta despre lume şi viaţă?