Înţelepciunea în haine de lucru
STUDIUL 13 » 21 MARTIE - 27 MARTIE
Textul de memorat: „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” (Proverbele 4:18)
Cartea Proverbele s-a deschis cu învăţăturile unui tată (Proverbele 1:1,8; 4:1) şi se încheie cu învăţăturile unei mame (Proverbele 31:1). Numele Lemuel poate face aluzie la Solomon; în acest caz, înseamnă că învăţăturile acestea sunt date de mama lui Solomon. Ea îl avertizează pe fiul ei cu privire la două pericole serioase pentru împărat: femeile şi vinul.
Asocierea vinului cu femeile este intenţionată. Pentru a fi un conducător eficient, împăratul trebuie să dea dovadă de precauţie faţă de influenţele din jur, iar aceşti doi factori îl pot influenţa în mare măsură.
Dacă sfaturile tatălui din introducerea cărţii vizau dimensiunea spirituală a înţelepciunii, sfaturile mamei se concentrează pe aplicarea înţelepciunii în viaţă, deoarece principiile spirituale arătate de tată nu ar avea nicio valoare fără respectarea îndrumărilor practice date de mamă.
Un toast în cinstea vieţii?
În multe culturi, consumul de alcool este asociat cu viaţa. Oamenii ridică paharul şi îşi urează unii altora viaţă lungă, deşi cu fiecare pahar băut îşi distrug practic viaţa! Sticlele cu forme atrăgătoare, cântecele de veselie, reclamele ingenioase şi chiar unele descoperiri „ştiinţifice” îi consolează pe băutori cu ideea că alcoolul este bun. Cartea Proverbele ne-a prevenit deja cu privire la această amăgire fatală (Proverbele 23:30-35). Acum, tema este reluată şi sunt subliniate efectele dezastruoase ale consumului de alcool.
1. Citeşte Proverbele 31:4,5,8,9. Ce ne spun aceste versete şi cum se aplică ele fiecărui urmaş al Domnului, nu doar împăratului?
În cuvinte asemănătoare, Iov spune despre sine: „Orbului îi eram ochi şi şchiopului, picior” (Iov 29:15). Împăratul şi cei ce dispun de mijloace ar trebui să le dea ajutor săracilor şi nevoiaşilor şi să-şi deschidă gura pentru „cel mut”, pentru cel care nu este ascultat de nimeni.
Unul dintre efectele nocive ale vinului este distorsionarea judecăţii. Dacă alcoolul este rău pentru omul de rând, el este cu atât mai rău pentru un împărat, deoarece poate crea probleme grave. Împăratul care bea poate „să uite legea” şi să nu mai ştie ce este drept; ca urmare, el poate lua hotărâri greşite: să-l declare vinovat pe cel nevinovat şi nevinovat pe cel vinovat.
Riscul vizat aici este pierderea capacităţii de a discerne între bine şi rău. Interdicţia de a consuma vin este o chestiune de înţelepciune elementară şi, de aceea, ar trebui să fie valabilă în dreptul oricărui om. Merită notat faptul că preocuparea aceasta este chiar motivul interdicţiei de a consuma alcool adresate preotului: „… ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt” (Leviticul 10:9,10).
Cum îi putem ajuta pe alţii, în special pe tineri, să stea departe de alcool, care nu le face decât rău, atât lor, cât şi celor din jurul lor?
Un toast în cinstea morţii
2. Citeşte Proverbele 31:6,7. Cum să înţelegem aceste texte?
La o citire rapidă a acestor texte, rămânem cu impresia că mama lui Lemuel recomandă consumul de vin sau de băuturi alcoolice celor aflaţi pe pragul morţii ori celor ce suferă de depresie (vers. 6, 7). Interpretarea aceasta însă contrazice contextul imediat (mama lui Lemuel tocmai l-a avertizat pe împărat cu privire la consumul de vin), precum şi contextul general al cărţii Proverbele, care interzice în mod sistematic şi pe un ton categoric consumul de alcool.
Pe lângă aceasta, nu are nicio logică să-i dai celui ce piere ceva ce îi înrăutăţeşte starea de sănătate şi starea generală de bine. Pentru o persoană care suferă de depresie, alcoolul este ca sarea pentru cineva care suferă de deshidratare. După cum ştim, Dumnezeu este preocupat de corpul nostru şi de sănătatea noastră şi nu ar avea nicio noimă ca, în contextul dat, să luăm aceste texte ca pe o încurajare de a consuma alcool!
Mai mult decât atât, la o analiză a modului în care este folosită expresia „celui ce piere” în cartea Proverbele, descoperim că verbul „a pieri” este întotdeauna asociat cu omul rău (Proverbele 10:28; 11:7,10; 19:9; 21:28; 28:28). Prin expresia „celui ce piere”, mama lui Lemuel se referă de fapt, prin asociere, la cel rău. Iar expresia „celui cu sufletul amărât” (vers. 6) arată spre omul deprimat care, aidoma celui rău, devine insensibil şi îşi uită sărăcia (vers. 7).
„Satana a adunat laolaltă îngerii căzuţi pentru a pune la cale un mod de a-i face familiei omeneşti un rău cât mai mare posibil. S-a făcut propunere după propunere, până când, în final, Satana însuşi s-a gândit la un plan. Avea să ia rodul viţei, grâul şi alte lucruri date de Dumnezeu ca hrană şi să le transforme în otrăvuri care să ruineze puterile fizice, mintale şi morale ale omului şi să-i amorţească în acest fel simţurile, astfel încât Satana să aibă control deplin. Sub influenţa alcoolului, oamenii aveau să fie puşi în situaţia de a săvârşi nelegiuiri de toate felurile. Prin apetitul pervertit, lumea avea să devină coruptă. Convingându-i pe oameni să bea alcool, Satana avea să-i determine să decadă tot mai mult.” – Ellen G. White, Temperanţa, p. 12
Femeia cinstită
Cine este „femeia cinstită” din Proverbele 31:10? Câteva indicii sugerează că scriitorul nu are în minte aici doar femeia evlavioasă sau soţia ideală. Dacă urmăm indiciile oferite de mai multe pasaje ale cărţii (Proverbele 1:20-33; 3:13-20; 4:5-9; cap. 8), avem motive întemeiate să credem că „femeia cinstită” reprezintă înţelepciunea. Această personificare a înţelepciunii sub forma unei femei nu este justificată doar de faptul că în ebraică substantivul „înţelepciune” (chokmah) este de genul feminin, ci şi de faptul că el îi permite scriitorului să desprindă de aici o sumedenie de lecţii practice pentru viaţa de zi cu zi. Înţelepciunea nu este înfăţişată ca fiind un ideal înalt şi de neatins, ci ca o femeie foarte practică şi accesibilă care ar putea deveni partenera de viaţă.
Această ultimă învăţătură despre înţelepciune este oferită prin intermediul unui frumos acrostih: fiecare vers începe cu o literă din alfabetul ebraic, în ordine alfabetică (poeme similare găsim în cartea Plângerile şi în mulţi psalmi).
3. Compară textul despre înţelepciune din Proverbele 8 cu pasajul despre „femeia cinstită” din capitolul 31. Notează trăsăturile comune femeii cinstite şi înţelepciuni.
a. 31:10; 8:35
b. 31:10; 8:10,11,18,19
c. 31:14; 8:19
d. 31:17,25; 8:14
e. 31:26; 8:1
f. 31:28; 8:34
Deşi trăim în aşa-numita „eră a informaţiei” şi deşi am dobândit mult mai multe cunoştinţe decât generaţiile anterioare, generaţia noastră nu prea dă semne că ar fi în vreun fel mai înţeleaptă. Martin Luther King Jr. afirma pe bună dreptate: „Noi avem proiectile teleghidate şi oameni fără judecată.” (N. tr.: În engl., joc de cuvinte: „We have guided missiles and misguided men.”)
Citeşte 1 Corinteni 1:21. Ce îţi spune personal acest text şi cum te ajută această idee să trăieşti prin credinţă?
Ea munceşte
Femeia cinstită din Proverbele 31 nu este leneşă – ea munceşte şi este foarte activă. Poemul subliniază această trăsătură (vers. 27) care îl distinge pe omul înţelept de cel nebun (Proverbele 6:6; 24:33,34). Sfera activităţilor ei este vastă şi concretă. A fi spiritual nu înseamnă să trândăveşti sub pretextul că eşti preocupat de subiecte religioase deosebit de importante şi nu ai timp pentru lucruri „banale”. (Vezi Luca 16:10.) Femeia aceasta „lucrează cu mâini harnice” (Proverbele 31:13). Este interesant că această persoană foarte spirituală nu este înfăţişată niciodată ca stând la rugăciune sau meditând, ci este descrisă ca lucrând eficient şi cu spor, amintind de Marta din Evanghelii (Luca 10:38-40).
4. Citeşte Proverbele 31:12,15,18. De ce lucrează femeia aceasta neîncetat?
Femeia cinstită nu se odihneşte niciodată. Ea lucrează „în toate zilele vieţii sale” (vers. 12), ba chiar şi noaptea (vers. 15, 18). Ea este energică şi vigilentă tot timpul, fiindcă îşi cunoaşte responsabilitatea. Ea trebuie să fie activă, altminteri totul s-ar prăbuşi.
5. Ce mai are ea în vedere prin activităţile ei? Proverbele 31:20,25
Aici primim o lecţie importantă despre munca şi eforturile noastre: timpul le va testa pe toate. Numai viitorul va putea confirma calitatea faptelor noastre. A lucra cu înţelepciune înseamnă a lucra ţinând cont de viitor şi nu doar de recompensa imediată.
Deşi nu tratează acelaşi subiect, textul din Apocalipsa 14:13 ne transmite un principiu important: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”.
Dacă te bucuri în viaţa ta de prezenţa unei femei speciale (soţia, mama, o altă membră a familiei, o profesoară, o şefă sau o prietenă) ce poţi face pentru a-ţi exprima aprecierea pentru ea şi pentru tot ce a făcut şi face pentru tine?
Ea poartă de grijă
6. Citeşte Proverbele 31:26-31. Ce alte calităţi are femeia cinstită? De ce sunt calităţile acestea importante pentru noi toţi, oricine am fi?
După cum am observat trimestrul acesta, cartea Proverbele pune un mare accent pe cuvinte, pe ceea ce spunem. Femeia cinstită este cunoscută pentru înţelepciunea cu care vorbeşte şi pentru „învăţăturile plăcute” care îi sunt pe limbă sau, cum redau alte versiuni (ESV, KJV, NKJV), pentru „învăţătură” sau „legea bunătăţii”. Însă înţelepciunea şi bunătatea sunt două însuşiri înrudite. Am putea spune că bunătatea este o formă de înţelepciune, deoarece ea nu înseamnă doar „ce ştim”, ci „ce spunem şi facem”!
Observăm, de asemenea, că modul acesta de manifestare al femeii cinstite nu este ocazional, trecător, ci este un mod de a fi, un principiu călăuzitor al vieţii ei.
Remarcăm şi expresia „învăţături plăcute îi sunt pe limbă” (vers. 26). Alte versiuni redau această expresie prin „legea bunăvoinţei este pe limba ei”. Adică, bunăvoinţa nu este doar o vorbă trecătoare, care îi scapă uneori din gură, ci este o lege, un principiu al existenţei ei. Ce influenţă am avea, dacă „legea bunăvoinţei” ar controla tot ce ne iese din gură!
7. Citeşte Proverbele 31:30. Ce idee valoroasă şi atât de des uitată ne este descoperită aici?
Cel mai adesea, femeile sunt evaluate doar după aspectul fizic, dar criteriul acesta este îngust şi superficial. Biblia scoate în evidenţă „deşertăciunea” acestei atitudini. Adevărata frumuseţe a femeii descrise aici este în caracterul ei şi în felul în care se manifestă acest caracter în viaţa şi faptele ei. Frumuseţea fizică este trecătoare, însă caracterul va dăinui veşnic. „Un nume mare printre oameni este la fel ca literele scrise pe nisip, dar un caracter fără pată va dăinui toată veşnicia.” – Ellen G. White, Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 81
În ce privinţe ai nevoie să îţi dezvolţi caracterul? În afară de rugăciune, ce alte lucruri concrete poţi face pentru a avea progrese reale?
Studiu suplimentar
„Atunci când [Nadab şi Abihu] şi-au satisfăcut apetitul pentru vin şi au intrat sub influenţa lui ameţitoare, discernământul le-a fost întunecat şi nu au mai fost în stare să facă deosebirea dintre sacru şi profan. Contrar poruncii exprese a lui Dumnezeu, ei L-au dezonorat, aducând pe altar foc obişnuit în locul focului sfânt. Dumnezeu i-a pedepsit în mânia Sa; din prezenţa Sa a coborât un foc şi i-a mistuit.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 3, p. 295
„Copiii şi tinerii să înveţe din Biblie cum a onorat Dumnezeu lucrarea aceluia care munceşte în fiecare zi. (…) Ei să citească (…) despre femeia înţeleaptă descrisă în Proverbele, care «face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice»; care «dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale»; care «sădeşte o vie» «şi îşi oţeleşte braţele»; care «îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit», «veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii» (Proverbele 31:13,15,16,17,20,27).” – Ellen G. White, Educaţie, p. 217
Întrebări pentru discuţie
1. De ce este abstinenţa totală de la alcool unica opţiune corectă? În definitiv, ce beneficiu aduce consumul de alcool, indiferent de ce tip? Gândeşte-te la toate relele pe care le aduce.
2. Meditează mai mult asupra ideii că, deşi deţinem cu mult mai multe cunoştinţe decât cei din generaţiile anterioare, nu avem neapărat şi mai multă înţelepciune decât ei. De ce cunoaşterea care nu este însoţită de înţelepciune este mai periculoasă decât lipsa de cunoştinţe însoţită de lipsă de înţelepciune? Ce întâmplări recente ilustrează acest adevăr?
3. Recapitulează calităţile femeii cinstite. Cum pot fi aplicate principiile descoperite aici în viaţa credincioşilor, indiferent de sex, statut marital ori vârstă?
4. Cartea Proverbele abundă în sfaturi practice. Faptul acesta ar trebui să ne spună că religia noastră, cu toată teologia ei înaltă şi cu toate dimensiunile ei spirituale, are şi un aspect practic. Ce putem face pentru a nu neglija aspectele practice ale credinţei?