Studii biblice

Aprofundează valorile Scripturii cu ajutorul studiilor în format audio

O chestiune de viaţă şi de moarte

STUDIUL 3 » 10 IANUARIE - 16 IANUARIE
Textul de memorat: „Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.” (Proverbele 5:23)
0:00
0:00

Înainte de a pleca de acasă, o mămică le-a cerut celor doi băieţi ai ei să fie cuminţi în lipsa ei şi să nu se atingă de prăjitura pe care tocmai o pregătise, pentru că altfel avea să-i pedepsească.

Cu toate acestea, după plecarea ei, băieţilor nu le-au trebuit decât câteva minute ca să se hotărască să mănânce prăjitura. „Nu este un lucru de viaţă şi de moarte”, şi-au spus ei. „Mama n-o să ne omoare pentru asta. Hai să mâncăm!”

Însă, pentru învăţătorul din Proverbele problema despre care vorbeşte este o chestiune de viaţă şi de moarte. În mod îndreptăţit, limbajul său este dur, uneori chiar şocant. Însuşi Domnul Isus a procedat aşa când S-a referit la probleme vitale (Matei 5:21-30) şi lucrul acesta nu are de ce să ne mire, fiindcă destinul nostru final, destinul nostru veşnic depinde de alegerile pe care le facem acum. Aşadar, să luăm ca atare aceste probleme şi să înţelegem importanţa lor!

Legea în viaţa noastră

1. Citeşte Proverbele 6:21 şi 7:3. Ce înţelegem de aici despre atitudinea pe care ar trebui să o avem faţă de Legea lui Dumnezeu?

În cartea Proverbele, inima este considerată sediul emoţiilor şi al gândurilor. De asemenea, cuvântul tradus în limba română cu „îndrumările” sau „învăţătura” este torah, care înseamnă şi „lege” (Exodul 13:9 şi Iosua 24:26). Prin urmare, când ne îndeamnă să ne legăm învăţătura sau legea „la inimă” (Proverbele 6:21), învăţătorul ne spune de fapt să o păstrăm mereu aproape. Nu există niciun moment în care ne putem permite să pierdem contactul cu legea, deoarece legea defineşte păcatul (Romani 7:7). De asemenea, el insistă să o scriem pe tăbliţa inimii noastre (Proverbele 7:3), aşa cum au fost scrise de Dumnezeu poruncile Decalogului pe tablele de piatră (Exodul 24:12).

Scrierea legii (a sfaturilor, învăţăturilor) pe inimă arată că legea nu este pentru noi doar un set de reguli impuse din exterior. Ea pătrunde în sufletul nostru, până la motivaţiile noastre, până la intenţiile noastre ascunse, şi devine o parte din noi. Când e scrisă pe tăbliţa inimii, legea „ia chip” în noi, devine o realitate în viaţa noastră.

A atârna învăţătura sau legea „la gât” are tot sensul de a o ţine aproape. În vechime, oamenii obişnuiau să-şi lege la gât lucrurile de preţ. Gâtul este partea corpului prin care aerul pătrunde până la plămâni, permiţând respiraţia şi viaţa, o asociere de idei care se regăseşte în cuvântul ebraic nephesh („suflet”), care se referă la „viaţă” şi care derivă dintr-un cuvânt ce înseamnă „gât” şi „suflare”.

A lega legea „la degete” înseamnă a o transpune în fapte. Învăţătorul se referă la degete pentru a indica acţiunile cele mai delicate. Legea ar trebui să ne influenţeze nu numai marile decizii, ci şi pe cele mai mici (Luca 16:10).

Deşi imaginile acestea au în Biblie un sens pur simbolic, ele au fost luate literal de evrei, de creştini şi de musulmani. Evreii poartă pe cap şi pe braţ tefillin (filacterii), două cutiuţe negre cu texte biblice, creştinii poartă la gât cruciuliţe, iar musulmanii (şi creştinii) poartă în mână rozariul (mătăniile), un şirag de mărgele cu care îşi numără rugăciunile.

Simbolurile pot fi utile, dar cum putem fi atenţi să nu confundăm simbolul cu realitatea pe care o reprezintă?

Lumină şi viaţă

2. Citeşte Proverbele 6:23. Cu ce este asemănată legea (aici, sfatul, învăţătura)?

În Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, sau Legea Sa, este asemănat cu o lumină: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmii 119:105). În gândirea ebraică, există o legătură între ideea de „lege” şi cea de „lumină”. După cum candela luminează drumul pe care mergem, tot aşa legea ne ajută să rămânem pe drumul bun. Cu alte cuvinte, ea ne ajută să distingem binele atunci când ne aflăm în faţa unor decizii de ordin moral şi când suntem ispitiţi de raţiune sau de avantajul personal să nesocotim deosebirea dintre bine şi rău.

3. Ce personaje biblice au ales să respecte Legea lui Dumnezeu deşi ar fi avut motive puternice să o nesocotească? Ce putem învăţa din ascultarea lor? În ce cazuri, decizia lor de a fi credincioşi pare greşită din perspectivă omenească?

4. Citeşte Proverbele 6:23 şi 7:2. Cu ce mai este asemănată Legea (aici, îndemnul şi mustrarea)?

De la căderea în păcat, speranţa noastră pentru viaţa veşnică nu este în Lege, ci numai în credinţa în Hristos. Totuşi ascultarea de Lege şi de principiile pe care le reprezintă ea continuă să aibă un rol esenţial în viaţa de credinţă (Matei 19:17 şi Apocalipsa 14:12). Noi ascultăm de Lege deoarece Domnul spune: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Leviticul 18:4). Legea lui Dumnezeu are legătură cu viaţa, pentru simplul motiv că Dumnezeu Însuşi este sursa de viaţă. Principiul acesta defineşte adevărata spiritualitate: noi avem încredere în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale cu privire la viaţa aceasta în aceeaşi măsură în care avem încredere în făgăduinţele Sale cu privire la viaţa veşnică.

Domnul Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). În ce situaţii din viaţă ai cunoscut din experienţă realitatea acestei făgăduinţe minunate?

Lupta cu ispita

Autorul textului din Proverbele 6:23, sub inspiraţia Duhului Sfânt, arată legătura directă dintre lumină şi viaţă şi Legea lui Dumnezeu. În versetul următor, el dă un exemplu de situaţie în care Legea, ca lumină şi viaţă, ne poate oferi o protecţie spirituală solidă.

5. De ce ne va feri învăţătura? Proverbele 6:24

Când un om religios este ispitit să comită un păcat, cea mai mare ispită a lui este să găsească un pretext religios prin care să-şi justifice nelegiuirea. Invocarea lui Dumnezeu pentru a justifica un comportament rău nu numai că este o formă detestabilă de blasfemie, ci are şi o putere extraordinară de a înşela. Ce poţi să mai spui atunci când cineva gândeşte că Dumnezeu este cu el în ceea ce face? Lucrul acesta se poate întâmpla chiar şi în cazuri de adulter. „Dumnezeu mi-a arătat că trebuie să fiu cu ea/el!”, spun unii. Dacă aşa cred ei, cine sau ce poate contrazice ceva ce „le-a arătat Dumnezeu”?

6. În afară de avertizarea directă, ce avertizare mai subtilă este în versetele 24 şi 25?

Observăm că această femeie seduce nu numai prin frumuseţea ei fizică. Ea foloseşte limbajul, cuvinte ademenitoare pentru a atrage victima în cursa ei. Cât de adesea, oamenii – bărbaţi sau femei – au ajuns în situaţii compromiţătoare din cauza unor cuvinte subtile şi seducătoare, îmbrăcate uneori într-un veşmânt religios! Autorul cărţii Proverbele ne previne cu privire la acest tip de amăgire.

Legea este antidotul perfect pentru „limba ademenitoare a celei străine”. Numai porunca Legii şi datoria de a asculta de ea ne vor ajuta să ne opunem cuvintelor ei seducătoare, care poate că sunt foarte adevărate şi foarte frumoase. Seducătoarea te va găsi nu numai chipeş, ci şi înţelept şi deştept. S-ar putea chiar să facă aluzie la nevoile ei spirituale şi, ironic, dar foarte periculos, s-ar putea să invoce ca pretext pentru păcat „dragostea lui Dumnezeu”.

Gândeşte-te cât de uşor ne lăsăm convinşi să ascundem sub paravanul credinţei faptele rele de orice fel, nu numai adulterul. Care este unica măsură de protecţie reală, chiar şi faţă de mintea noastră şi de festele pe care ni le poate juca ea?

„Să nu furi”

Imediat după avertizarea despre adulter (Proverbele 6:24-29), scriitorul abordează un alt păcat: furtul (vers. 30, 31). Relaţia dintre cele două porunci (de a nu fura şi de a nu comite adulter) ne demonstrează că încălcarea unei singure porunci poate afecta ascultarea de celelalte. Atitudinea de compromis, părerea că putem alege ce porunci să respectăm sau nu, poate fi mai periculoasă chiar decât nesocotirea întregii Legi.

„Cel mai puternic bastion al viciului în lumea noastră nu este viaţa nelegiuită a unui păcătos abandonat sau a unui paria degenerat, ci acea viaţă care, altminteri, pare virtuoasă, onorabilă şi nobilă, dar în care este cultivat un păcat, în care este îngăduit un viciu. […] Cel care, având concepţii înalte despre viaţă, adevăr şi onoare, încalcă totuşi cu bună ştiinţă un singur principiu din Legea sfântă a lui Dumnezeu îşi transformă darurile nobile într-o momeală spre păcat.”- Ellen G. White, Educaţie, p. 150

7. Citeşte Proverbele 6:30,31. Ce ne spun aceste versete despre ce poate ajunge să facă un om disperat?

Sărăcia şi nevoile nu justifică furtul. Hoţul este vinovat chiar dacă „fură ca să-şi potolească foamea” (vers. 30). El nu ar trebui să fie dispreţuit, dar tot este dator să dea înapoi înşeptit. Pe de altă parte, Biblia insistă asupra ideii că suntem datori să avem grijă de nevoile săracilor, ca să nu fie constrânşi să fure pentru a supravieţui (Deuteronomul 15:7,8).

Apoi, textul revine la discuţia despre adulter (Proverbele 6:32-35). Aceste două păcate au, într-adevăr, ceva în comun. În ambele cazuri, cineva îşi însuşeşte în mod ilicit un bun al altcuiva. Există totuşi o deosebire fundamentală: dacă furtul implică doar pierderea unui obiect, adulterul implică o pierdere mult mai gravă; uneori, obiectul furat poate fi restituit, pe când, în cazul adulterului, pierderile pot fi irecuperabile, mai ales atunci când sunt implicaţi copiii.

„«Să nu preacurveşti.» Porunca aceasta interzice nu numai actele de necurăţie, ci şi gândurile şi dorinţele senzuale sau orice practică ori obicei care tind să le stârnească. […] Hristos, care a susţinut obligaţia cuprinzătoare a Legii lui Dumnezeu, a declarat că şi gândul rău sau privirea rea este cu adevărat păcat, la fel ca fapta nelegiuită.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 308

În pericol de moarte

Cei mai mulţi oameni nu se gândesc la moarte când păcătuiesc, ci gândul le este la alte lucruri, de regulă la satisfacţia imediată şi la plăcerea pe care le găsesc în păcat. Pe de altă parte, nici societatea nu-i ajută, fiindcă, de regulă, ea elogiază adulterul şi alte fărădelegi. Dar cartea Proverbele prezintă păcatul în adevărata perspectivă, la fel cum avea să procedeze apostolul Pavel mai târziu: „Plata păcatului este moartea” (Romani 6:23).

8. De ce este persoana adulteră în pericol de moarte? Proverbele 7:22,23

„Băiatul fără minte” care „merge după ea” este lipsit de personalitate şi de voinţă, nu mai gândeşte. Cuvântul „deodată” sugerează ideea că el nu-şi mai ia timp să se gândească. De aceea, este comparat cu un bou care „se duce la măcelărie”, cu un cerb care „aleargă spre cursă” şi cu pasărea „care dă buzna în laţ”. Niciuna dintre aceste vieţuitoare nu îşi dă seama că îi este ameninţată viaţa.

9. Ce anume o face pe femeia imorală atât de ucigătoare? Vers. 26, 27

Este posibil ca femeia descrisă aici să fie mai mult decât o „simplă” adulteră. Ea întruchipează practic valorile opuse înţelepciunii. Solomon utilizează această metaforă pentru a-l avertiza pe elevul său cu privire la orice formă a răului. Riscul este uriaş, deoarece femeia aceasta nu numai că răneşte, ci ucide şi este atât de puternică, încât a făcut multe victime (în vers. KJ, „bărbaţi puternici au fost ucişi de ea”). Cu alte cuvinte, alţii înaintea ta, mai tari decât tine, nu au reuşit să scape cu viaţă din mâinile ei. Vocabularul utilizat aici de scriitorul biblic ne arată că el se referă la oameni, în general. Iar cuvântul ebraic sheol din acest text nu se referă la iad, ci la mormânt.

În final, păcatul, fie că e vorba despre adulter ori despre altceva, duce la „locaşurile morţii”, la moarte, opusul vieţii veşnice pregătite de Dumnezeu pentru noi toţi, prin Domnul Isus Hristos. De aceea limbajul este dur – avem de-a face în mod indiscutabil cu chestiuni de viaţă şi de moarte.

Când te gândeşti la oamenii „puternici” care au suferit o cădere răsunătoare, tremuri de teama că s-ar putea să ţi se întâmple şi ţie la fel? Care este singura ta măsură de protecţie?

Studiu suplimentar

„Satana le oferă oamenilor împărăţiile lumii cu condiţia ca ei să-i dea lui supremaţia. Mulţi fac acest lucru şi sacrifică cerul. Dar este mai bine să mori decât să păcătuieşti, mai bine să duci lipsă decât să înşeli, mai bine să rabzi de foame decât să minţi.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 4, p. 495

„Alege mai degrabă sărăcia, ocara, despărţirea de prieteni sau oricare altă suferinţă decât să-ţi pângăreşti sufletul păcătuind. «Mai bine moartea decât dezonorarea sau călcarea Legii lui Dumnezeu», aceasta ar trebui să fie deviza oricărui creştin. Ca unii care susţinem că suntem reformatori şi că avem tezaurul celor mai solemne şi mai purificatoare adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu, suntem datori să ridicăm standardul mult mai sus decât este în prezent.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, p. 147

Întrebări pentru discuţie

1. Cum putem să avem o atitudine serioasă faţă de gravitatea păcatului, fără să cădem totuşi în capcana fanatismului? Totodată, cum putem fi ascultători de Legea lui Dumnezeu, fără să cădem în extrema legalismului?

2. Citeşte Exodul 20:1-17. Ce lucru au în comun toate Cele Zece Porunci? De ce este mai mare probabilitatea de a călca şi celelalte porunci atunci când călcăm una dintre ele în mod făţiş? (Vezi Iacov 2:11.) Ce exemple de situaţii în care încălcarea unei porunci a condus la încălcarea celorlalte poţi găsi?

3. Meditează mai mult la ideea că oamenii se folosesc de religie pentru a-şi justifica faptele rele. Lucrul acesta nu este chiar atât de greu, mai cu seamă dacă tinzi să ridici „dragostea” la rang de etalon final al binelui şi răului. Gândeşte-te cât de multe rele se săvârşesc în numele „dragostei”. În ce fel îi protejează Legea pe oameni de păcătuire?

4. Reciteşte întrebarea de la finalul secţiunii de duminică, legată de primejdia de a confunda simbolul cu realitatea. Cum e posibil să confundăm simbolul cu realitatea? Ce putem spune în acest sens despre idolatrie? Ce tradiţii, în sensul de simboluri ale adevărurilor spirituale, pot fi confundate cu adevărurile în sine?

Material prezentare în format .pdf: st3_prezentare.pdf

2015 Cartea proverbele

Strigarea înţelepciunii
STUDIUL 1 » 27 DECEMBRIE - 2 IANUARIE
Ia aminte!
STUDIUL 2 » 3 IANUARIE - 9 IANUARIE
O chestiune de viaţă şi de moarte
STUDIUL 3 » 10 IANUARIE - 16 IANUARIE
Înţelepciunea lui Dumnezeu
STUDIUL 4 » 17 IANUARIE - 23 IANUARIE
Binecuvântările celui neprihănit
STUDIUL 5 » 24 IANUARIE - 30 IANUARIE
Multe căi pot părea bune…
STUDIUL 6 » 31 IANUARIE - 6 FEBRUARIE
Problema conflictelor
STUDIUL 7 » 7 FEBRUARIE - 13 FEBRUARIE
Cuvinte de înţelepciune
STUDIUL 8 » 14 FEBRUARIE - 20 FEBRUARIE
Cuvinte adevărate
STUDIUL 9 » 21 FEBRUARIE - 27 FEBRUARIE
În spatele măştii
STUDIUL 10 » 28 FEBRUARIE - 6 MARTIE
Cel ce se încrede în Domnul
STUDIUL 11 » 7 MARTIE - 13 MARTIE
Smerenia înţelepţilor
STUDIUL 12 » 14 MARTIE - 20 MARTIE
Înţelepciunea în haine de lucru
STUDIUL 13 » 21 MARTIE - 27 MARTIE

Alte trimestre

2024 Cartea psalmilor
Trimestrul 1-2024
2023 Trei mesaje cerești
TRIMESTRUL 2-2023
2022 Cartea Geneza
TRIMESTRUL 2 – 2022
2021 Odihnă în Hristos
TRIMESTRUL 3 – 2021
2021 Isaia
TRIMESTRUL 1 – 2021
2020 Educaţia creştină
TRIMESTRUL 4 – 2020
2020 Bucuria misiunii
TRIMESTRUL 3 – 2020
2020 Cum să interpretăm Scriptura
TRIMESTRUL 2 – 2020
2020 Daniel
TRIMESTRUL 1 – 2020
2019 Ezra şi Neemia
TRIMESTRUL 4 – 2019
2019 Slujirea celor în nevoie
TRIMESTRUL 3 – 2019
2019 Anotimpurile familiei
TRIMESTRUL 2 – 2019
2019 Cartea Apocalipsa
TRIMESTRUL 1 – 2019
2018 Unitatea în Hristos
TRIMESTRUL 4 – 2018
2018 Faptele apostolilor
TRIMESTRUL 3 – 2018
2017 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 3 - 2017
2016 Evanghelia dupa Matei
TRIMESTRUL 2-2016
2016 Cartea lui Iov
TRIMESTRUL 4-2016
2015 Ieremia
TRIMESTRUL 4-2015
2015 Misionarii
TRIMESTRUL 3-2015
2015 Luca
TRIMESTRUL 2-2015
2015 Cartea proverbele
TRIMESTRUL 1-2015
2014 Epistola lui Iacov
TRIMESTRUL 4-2014
2014 Ucenicia
TRIMESTRUL 1-2014
2013 Sanctuarul
TRIMESTRUL 4-2013
2013 La început, Dumnezeu ...
TRIMESTRUL 1-2013
2012 Creșterea în Hristos
TRIMESTRUL 4-2012
2012 Tesaloniceni
TRIMESTRUL 3-2012
2012 Dumnezeul nostru minunat
TRIMESTRUL 1-2012
2011 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 4-2011
2011 Închinarea
TRIMESTRUL 3-2011