Studii biblice

Aprofundează valorile Scripturii cu ajutorul studiilor în format audio

Întâietatea făgăduinţei

STUDIUL 6 » 29 IULIE – 4 AUGUST
Textul de memorat: „În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.” (Romani 4:13)
0:00
0:00

Se spune că, odată, un politician a fost întrebat:

– Aţi împlinit toate promisiunile pe care le-aţi făcut în timpul campaniei electorale?

El a răspuns:

– Da…, cel puţin toate promisiunile pe care mi-am propus să le împlinesc.

Cine dintre noi poate afirma că şi-a respectat toate promisiunile făcute? Sau că toate promisiunile care i-au fost făcute au fost şi respectate?

Uneori, unii oameni fac o promisiune şi intenţionează să se ţină de ea, dar, pur şi simplu, nu reuşesc. Alţii fac o promisiune, dar ştiu încă din clipa aceea că nu se vor ţine de cuvânt.

Din fericire pentru noi, promisiunile lui Dumnezeu sunt cu totul altfel. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur şi neschimbător. Domnul spune: „Da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui” (Isaia 46:11).

În studiul de săptămâna aceasta, Pavel ne îndreaptă atenţia spre relaţia dintre făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam şi Legea dată lui Israel cu patru sute de ani mai târziu. Cum trebuie să înţelegem relaţia dintre făgăduinţă şi Lege şi ce implicaţii are această relaţie asupra predicării Evangheliei?

Duminică, 30 iulie – Legea şi credinţa

Chiar dacă oponenţii lui ar fi acceptat că viaţa lui Avraam a fost caracterizată în primul rând de credinţă, Pavel ştia că ei tot ar mai fi avut întrebări legate de motivul pentru care Dumnezeu i-a dat Legea lui Israel la patru secole după Avraam. Nu cumva darea Legii anula prevederile anterioare?

1. Ce idee vrea să sublinieze Pavel prin analogia dintre testamentul unui om şi legământul lui Dumnezeu cu Avraam? Galateni 3:15-18

În general, legământul şi testamentul sunt două lucruri diferite. Legământul este, de regulă, o înţelegere asupra căreia cad de acord cel puţin două persoane; mai poartă şi denumirea de „contract”, sau „învoială”. Testamentul este exprimarea dorinţei unei singure persoane. Traducerea greacă a Vechiului Testament, Septuaginta, nu redă niciodată legământul lui Dumnezeu cu Avraam prin termenul grecesc folosit pentru „învoială, sau contract, între două părţi” (syntheke), ci prin cel folosit pentru „testament” (diatheke). De ce? Probabil, pentru că traducătorii au înţeles că legământul lui Dumnezeu nu era o înţelegere între El şi Avraam, prin care ambele părţi făceau anumite promisiuni una faţă de cealaltă, ci se baza doar pe voinţa Sa. Nu era prevăzută nicio condiţie. Avraam trebuia doar să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt.

Pavel porneşte de la această analogie dintre testament şi legământ pentru a sublinia câteva caracteristici ale legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Ca şi în cazul unui testament omenesc, făgăduinţa lui Dumnezeu este dată unui beneficiar – Avraam şi sămânţa lui (Geneza 12:1-5; Galateni 3:16) şi implică o moştenire (Geneza 13:15; 17:8; Romani 4:13; Galateni 3:29). Aspectul cel mai important pentru Pavel este faptul că făgăduinţa nu se schimbă. După cum un testament nu mai putea fi schimbat odată intrat în vigoare, tot la fel, Legea dată prin Moise nu poate anula legământul încheiat anterior de Dumnezeu cu Avraam. Legământul lui Dumnezeu este o făgăduinţă (Galateni 3:16), iar Dumnezeu nu Îşi ia înapoi cuvântul (Isaia 46:11; Evrei 6:18).

Citeşte pasajele Geneza 9:11-17; 15:18; 17:1-21 înlocuind cuvântul „legământ” cu cuvântul „făgăduinţă”. Sunt ele mai clare aşa? Ce înţelegem aici despre caracterul lui Dumnezeu?

Luni, 31 iulie – Credinţa şi Legea

Pavel aduce argumente puternice în favoarea credinţei în relaţia unui om cu Dumnezeu. El declară în mod repetat că nici circumcizia şi nici vreo altă „faptă a Legii” nu sunt condiţii necesare pentru mântuire, „pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii” (Galateni 2:16). Un credincios adevărat este caracterizat de credinţă, nu de legalism (Galateni 3:7).

2. Dacă suntem mântuiţi prin credinţă, nu prin ascultarea de Lege, înseamnă oare că nu mai trebuie să respectăm Legea? Compară Romani 3:31 cu 7:7,12; 8:3 şi Matei 5:17-20.

Argumentul adus de Pavel în Romani 3 este asemănător cu discuţia despre credinţă şi Lege din Galateni. Simţind că explicaţiile lui s-ar putea să-i ducă pe unii la concluzia că el înalţă credinţa în defavoarea Legii, Pavel pune o întrebare retorică: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea?” Cuvântul tradus aici prin „desfiinţăm” este katargeo. Pavel îl utilizează în mod frecvent. Mai e tradus prin „a nimici” (Romani 3:3; 1 Corinteni 6:13), „a înlătura” (Efeseni 2:15), „a dezbrăca de putere” (Romani 6:6). Aşadar, este clar că, dacă Pavel ar fi vrut să susţină ideea că Legea a fost desfiinţată la cruce, după cum afirmă unii, atunci acesta era contextul potrivit. Dar Pavel nu numai că respinge această interpretare printr-un „nu” categoric, ci declară că Evanghelia lui „întăreşte” Legea!

„Planul îndreptăţirii prin credinţă arată că Dumnezeu ţine seama de Legea Sa prin faptul că cere şi oferă o jertfă de ispăşire. Dacă îndreptăţirea prin credinţă ar fi desfiinţat Legea, atunci nu ar mai fi fost nevoie de jertfa ispăşitoare a lui Hristos pentru eliberarea păcătosului din păcatele sale şi readucerea lui, în acest fel, la pace cu Dumnezeu.

În plus, credinţa autentică cuprinde în ea dispoziţia totală de a împlini voia lui Dumnezeu printr-o viaţă de ascultare de Legea Sa. (…) Credinţa reală, bazată pe dragostea din toată inima faţă de Mântuitorul, poate conduce numai la ascultare.” – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 6, p. 510

Gândeşte-te ce ar însemna dacă Pavel ar fi susţinut într-adevăr că nu mai e necesar să ţinem Legea, pentru că a fost desfiinţată. Ar însemna că adulterul, furtul sau crima nu mai sunt păcate? Gândeşte-te de câtă suferinţă, durere şi tristeţe ai fi scutit dacă ai asculta de Legea lui Dumnezeu. Prin ce suferinţă ai trecut, tu sau alţii, din cauza neascultării de Legea Sa?

Marţi, 1 august – Scopul Legii

3. În Galateni 3:19,20, Pavel face referire la „lege” de mai multe ori. La ce lege se referă el în primul rând în acest pasaj?

După unii, cuvântul „până”, din versetul 19, arată că legea aceasta era temporară. Prin urmare, ei deduc că pasajul se referă la legea ceremonială, întrucât jertfa spre care arăta a fost adusă la cruce, apoi ea a luat sfârşit. Pavel afirmă mai mult decât atât. Deşi atât legea ceremonială, cât şi cea morală au fost „adăugate” la Sinai din cauza călcărilor de lege, Pavel pare să se refere aici în primul rând la Legea morală.

4. În opinia lui Pavel, de ce a fost adăugată Legea? Compară Galateni 3:19 cu Romani 5:13,20.

Pavel nu spune că Legea a fost adăugată la legământul lui Dumnezeu cu Avraam ca un fel de anexă a testamentului, care să modifice prevederile anterioare. Legea existase cu mult timp înainte de Sinai. Dimpotrivă, Pavel spune că Legea i-a fost dată lui Israel cu un scop complet diferit: ca să-l aducă pe popor înapoi la Dumnezeu şi la harul pe care El îl oferă tuturor celor care vin la El prin credinţă. Legea ne arată starea păcătoasă în care ne aflăm şi nevoia noastră după harului lui Dumnezeu. Nu s-a intenţionat ca Legea să fie un fel de program pentru „câştigarea” mântuirii. Dimpotrivă, ea a fost dată, după cum spune Pavel, „pentru ca să se înmulţească greşeala” (Romani 5:20), adică pentru ca să ne arate mai clar păcatul din viaţa noastră (Romani 7:13).

Dacă legile ceremoniale arătau spre Mesia şi subliniau sfinţenia şi nevoia după un Mântuitor, Legea morală descoperă păcatul şi ne arată că păcatul nu este doar o parte a stării noastre fireşti, ci o încălcare a Legii lui Dumnezeu (Romani 3:20; 5:13,20; 7:7,8,13). De aceea, Pavel spune: „Unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege” (Romani 4:15).

„Legea acţionează ca o lupă. Acest instrument nu înmulţeşte numărul de pete de pe o haină, ci le arată mai clar şi le descoperă şi pe acelea care nu pot fi văzute cu ochiul liber.” – W. Hendriksen, New Testament Commentary, Exposition on Galatians, p. 141

Miercuri, 2 august – Legea, înainte şi după Sinai

5. De unde ştim că Legea exista înainte de enunţarea ei la Sinai? De ce a fost nevoie de o astfel de manifestare la Sinai? Geneza 9:5,6; 18:19; 26:5; 39:7- 10; Exodul 16:22-26.

În cazul lui Avraam, nu a fost necesar ca descoperirea Legii să fie însoţită de fulgere, de tunete şi de ameninţarea cu moartea (Exodul 19:10-23). Atunci de ce le-a fost dată israeliţilor în acest mod? Deoarece, în timpul robiei egiptene, israeliţii uitaseră de măreţia lui Dumnezeu şi de principiile Sale morale înalte. Acum, aveau nevoie să fie conştientizaţi de păcătoşenia lor şi de sfinţenia Legii lui Dumnezeu. Revelaţia de la Sinai a avut tocmai acest scop.

6. Cum înţelegem afirmaţia că Legea a fost adăugată „până când avea să vină «Sămânţa» căreia Îi fusese făcută făgăduinţa”? Galateni 3:16-19

Mulţi consideră că aici s-ar transmite ideea că Legea dată pe Sinai era temporară. Ea şi-ar fi început existenţa la patru sute treizeci de ani după Avraam şi „a expirat” la venirea lui Hristos. Însă interpretarea aceasta vine în contradicţie cu ceea ce afirmă Pavel despre Lege în Romani, idee care există în alte pasaje din Biblie, precum Matei 5:17-19.

Greşeala este presupunerea că termenul până implică întotdeauna un termen-limită. Vorbind despre omul care se teme de Domnul, Psalmul 112:8 spune: „Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui.” Înseamnă că i se face teamă după ce triumfă asupra duşmanilor lui? În Apocalipsa 2:25, Isus spune: „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi până voi veni!” În acest caz, nu trebuie să mai fim credincioşi după ce vine Isus?

Rolul Legii nu s-a sfârşit la venirea lui Hristos, ci continuă să arate păcatul. De fapt, Pavel spune că Hristos poate să facă ceea ce Legea nu putea face niciodată. El oferă adevăratul remediu pentru păcat: îndreptăţirea păcătoşilor şi împlinirea Legii Sale în ei prin Duhul Sfânt (Romani 8:3,4).

Ţi-ai spus vreodată că, dacă Domnul ar face cutare lucru pentru mine, atunci nu m-aş mai îndoi de El niciodată”? Gândeşte-te la tot ce s-a întâmplat la Sinai, la manifestarea vie a puterii lui Dumnezeu la care au asistat israeliţii. Totuşi cum a fost purtarea lor? Ce înveţi de aici despre credinţa adevărată, despre felul în care o poţi avea şi păstra? (Vezi Coloseni 2:6.)

Joi, 3 august – Mântuiţi prin credinţă, nu prin Lege

7. Cum a descris diaconul Ştefan experienţa de la Sinai? Faptele 7:38

În Galateni 3:19,20, Pavel continuă să demonstreze că Legea nu desfiinţează legământul; ideea aceasta este importantă, întrucât, dacă teologia adversarilor lui era corectă, atunci Legea ar fi desfiinţat legământul. În această situaţie, gândeşte-te care ar fi situaţia noastră ca păcătoşi, dacă ar trebui să ne bizuim pe păzirea Legii, şi nu pe harul lui Dumnezeu, ca să fim mântuiţi! În final, ne-am pierde orice speranţă.

Clarificarea tuturor detaliilor din Galateni 3:19,20 este dificilă. Prezenţa îngerilor la darea Legii nu este menţionată în Exodul, dar se găseşte în alte locuri din Scriptură (Deuteronomul 33:2; Faptele 7:38,53; Evrei 2:2). În 1 Timotei 2:5, Pavel foloseşte cuvântul mijlocitor cu referire la Hristos, însă explicaţiile fac trimitere la Deuteronomul 5:5, unde Moise spune: „Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc Cuvântul Domnului.”

Darea Legii pe Sinai a fost un eveniment măreţ la care au participat mulţi îngeri, ceea ce denotă că Legea este importantă, dar ea nu înlocuieşte făgăduinţa mântuirii prin har, prin credinţă. Dimpotrivă, ea ne ajută să înţelegem mai bine cât de frumoasă este făgăduinţa aceasta.

8. Arată cum i S-a descoperit Dumnezeu lui Avraam. Ce avantaj prezintă descoperirea nemijlocită a lui Dumnezeu? Geneza 15:1-6; 18:1-33; 22:1-18.

Gândeşte-te cum li S-a arătat Dumnezeu altor persoane din Biblie – Adam şi Eva în Eden (Geneza 3); Iacov (Geneza 28); Pavel pe drumul spre Damasc (Faptele 9). Ţie cum ţi S-a descoperit Dumnezeu? Întreabă-te dacă există ceva în viaţa ta care te împiedică să ai o legătură apropiată cu El, cum a avut Avraam. Dacă da, ce schimbări poţi face?

Vineri, 4 august – Un gând de încheiere

„În robie, poporul pierduse în mare măsură cunoaşterea de Dumnezeu şi cunoaşterea principiilor legământului avraamic. Eliberându-i din Egipt, Dumnezeu a căutat să le descopere copiilor lui Israel puterea şi mila Sa, pentru ca ei să fie făcuţi să-L iubească şi să aibă încredere în El. I-a dus la Marea Roşie, unde, fiind urmăriţi de egipteni, scăparea părea imposibilă. Aceasta pentru ca ei să-şi poată da seama de totala lor neputinţă, de nevoia lor de ajutor dumnezeiesc, ca şi de faptul că El lucrase izbăvirea lor. În felul acesta, ei au fost umpluţi cu iubire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi cu încredere în puterea Lui de a-i ajuta. El Şi-i alipise de Sine, ca Eliberator al lor din robia trecătoare.

Dar mai era un adevăr, mult mai mare, care trebuia să fie înscris în mintea lor. Trăind în mijlocul idolatriei şi al corupţiei, ei nu aveau o concepţie dreaptă cu privire la sfinţenia lui Dumnezeu, la păcătoşenia fără margini a inimii lor, la faptul că în ei înşişi nu aveau niciun pic de putere pentru a da ascultare Legii lui Dumnezeu, precum şi la nevoia lor după un Mântuitor. Toate acestea le aveau de învăţat.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 374 (371)

„Legea lui Dumnezeu, rostită într-o grandoare înfricoşătoare pe Sinai, reprezintă pronunţarea condamnării pentru păcătos. Funcţia Legii este să condamne, dar în ea nu există nicio putere de a ierta sau de a răscumpăra.” – Comentariile lui Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1094

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Isaia 62 – Ieremia 2
1. Ce vesteşte Domnul până la marginile pământului
2. Cine este descris ca venind din Boţra, ce culoare au hainele lui şi de ce?
3. Pe cine şi unde va trimite Domnul să vestească slava Lui?
4. Cum spune Domnul că era ţara în care i-a dus pe israeliţi?

Profeţi şi regi, capitolul 31
5. Ce s-ar fi întâmplat dacă Israel ar fi fost credincios însărcinării lui?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!

Vizualizări:
SUS

2017 T3 Evanghelia în Galateni

Pavel, apostolul neamurilor
STUDIUL 1 » 24 IUNIE – 30 IUNIE
Autoritatea lui Pavel şi Evanghelia
STUDIUL 2 » 1 IULIE – 7 IULIE
Unitatea în Evanghelie
STUDIUL 3 » 8 IULIE – 14 IULIE
Neprihănirea numai prin credinţă
STUDIUL 4 » 15 IULIE – 21 IULIE
Credinţa în Vechiul Testament
STUDIUL 5 » 22 IULIE – 28 IULIE
Întâietatea făgăduinţei
STUDIUL 6 » 29 IULIE – 4 AUGUST
Drumul credinţei
STUDIUL 7 » 5 AUGUST – 11 AUGUST
De la robi la moştenitori
STUDIUL 8 » 12 AUGUST – 18 AUGUST
Apelul lui Pavel către credincioşii galateni
STUDIUL 9 » 19 AUGUST - 25 AUGUST
Cele două legăminte
STUDIUL 10 » 26 AUGUST – 1 SEPTEMBRIE
Liberi în Hristos
STUDIUL 11 » 2 SEPTEMBRIE – 8 SEPTEMBRIE
Umblaţi cârmuiţi de Duhul
STUDIUL 12 » 9 SEPTEMBRIE – 15 SEPTEMBRIE
Evanghelia şi biserica
STUDIUL 13 » 16 SEPTEMBRIE – SEPTEMBRIE 22
Mă laud cu crucea lui Hristos
STUDIUL 14 » 23 SEPTEMBRIE - 29 SEPTEMBRIE

Alte trimestre

2016 Evanghelia dupa Matei
TRIMESTRUL 2-2016
2015 Ieremia
TRIMESTRUL 4-2015
2015 Misionarii
TRIMESTRUL 3-2015
2015 Luca
TRIMESTRUL 2-2015
2015 Cartea proverbele
TRIMESTRUL 1-2015
2014 Epistola lui Iacov
TRIMESTRUL 4-2014
2014 Ucenicia
TRIMESTRUL 1-2014
2013 Sanctuarul
TRIMESTRUL 4-2013
2013 La început, Dumnezeu ...
TRIMESTRUL 1-2013
2012 Creșterea în Hristos
TRIMESTRUL 4-2012
2012 Tesaloniceni
TRIMESTRUL 3-2012
2012 Dumnezeul nostru minunat
TRIMESTRUL 1-2012
2011 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 4-2011
2011 Închinarea
TRIMESTRUL 3-2011