Autoritatea lui Pavel şi Evanghelia
STUDIUL 2 » 1 IULIE – 7 IULIE
Textul de memorat: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10)
Studenţii de la o universitate au construit în campusul lor o sală în care toţi colegii lor erau bine-veniţi – indiferent de rasă, sex, statut social sau convingeri religioase. Imaginează-ţi cum s-ar simţi dacă, după câţiva ani, vizitând campusul ar descoperi că actualii studenţi, invocând o practică veche de secole, au făcut renovări şi, în locul unei singure săli spaţioase, menite a crea sentimentul de unitate, ar găsi câteva săli mai mici, în care accesul ar fi permis în funcţie de rasă, sex etc.?
Cam aceasta era situaţia în care se afla Pavel când a scris această epistolă către bisericile din Galatia. Planul lui ca neamurile să intre în biserică doar pe baza credinţei era combătut de învăţătorii falşi care susţineau că orice credincios dintre neamuri trebuie să fie circumcis înainte de a fi primit în biserică.
Din punctul de vedere al lui Pavel, concepţia lor era un atac asupra esenţei însăşi a Evangheliei şi s-a simţit nevoit să răspundă. Răspunsul lui este Epistola către galateni.
Duminică, 2 iulie – Pavel, autorul epistolei
1. Citeşte 2 Petru 3:15,16. Ce ne spun aceste versete despre felul în care erau percepute scrierile lui Pavel?
Când le-a scris galatenilor, intenţia lui Pavel n-a fost aceea de a realiza o capodoperă literară. Dimpotrivă, sub călăuzirea Duhului Sfânt, Pavel şi-a propus să ia în discuţie situaţiile concrete care aveau legătură cu el şi cu credincioşii din Galatia.
Epistolele au avut un rol semnificativ în lucrarea apostolică a lui Pavel. Ca misionar al neamurilor, el a întemeiat mai multe biserici în zona mediteraneană. Deşi le vizita ori de câte ori avea posibilitatea, nu putea rămâne prea mult timp într-un loc. Pentru a compensa absenţa, le trimitea bisericilor scrisori care conţineau îndrumări. Cu timpul, copiile epistolelor lui au ajuns şi în alte biserici (Coloseni 4:16). Deşi unele epistole s-au pierdut, cel puţin treisprezece cărţi din Noul Testament poartă numele său. După cum arată şi cuvintele lui Petru din versetele de mai sus, la un moment dat, scrierile lui Pavel au ajuns să fie considerate inspirate. Aceasta ne arată că lucrarea sa a câştigat autoritate încă de la începutul istoriei bisericii.
Într-o vreme, unii creştini au crezut că forma epistolelor lui Pavel este unică, este un „tipar” special creat de Duhul Sfânt, specific Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. Concepţia aceasta a fost abandonată atunci când doi tineri cercetători de la Oxford, Bernard Grenfell şi Arthur Hunt, au descoperit în Egipt în jur de cinci sute de mii de fragmente din papirusuri vechi (documente scrise pe papirus). Pe lângă faptul că au descoperit unele dintre cele mai vechi copii ale Noului Testament, au descoperit şi chitanţe, documente de încasare a taxelor, adeverinţe de plată şi scrisori personale.
Spre surprinderea tuturor, forma de bază a scrisorilor lui Pavel s-a dovedit a fi cea uzuală pentru vremea aceea. O scrisoare era alcătuită din următoarele secţiuni: (1) un salut introductiv, în care erau menţionate expeditorul şi destinatarul, şi apoi o urare; (2) un cuvânt de mulţumire; (3) cuprinsul scrisorii şi, în încheiere, (4) o remarcă finală. Aşadar, Pavel a respectat forma de bază a scrisorilor din vremea lui, adresându-se contemporanilor lui printr-un mijloc de comunicare şi un stil cu care ei erau familiarizaţi.
Care crezi că este cauza pentru care şi unii contemporani de-ai noştri răstălmăcesc Scripturile?
Luni, 3 iulie – Chemarea lui Pavel
Deşi epistolele lui Pavel respectă în general formatul de bază al scrisorilor din Antichitate, Epistola către galateni are trăsături unice. Odată identificate, acestea ne ajută să înţelegem mai bine situaţia de acolo.
2. Compară salutul introductiv din Galateni 1:1,2 cu saluturile din Efeseni 1:1; Filipeni 1:1 şi 2 Tesaloniceni 1:1. Ce asemănări şi ce deosebiri există între ele?
Salutul introductiv folosit în Galateni este puţin mai lung decât celelalte. Pavel insistă asupra fundamentului autorităţii sale apostolice. Literal, cuvântul apostol înseamnă „trimis”, sau „mesager”. În Noul Testament, cuvântul acesta se referă, în sensul lui cel mai restrâns, la primii doisprezece ucenici ai lui Isus şi la cei cărora El li S-a arătat după înviere şi pe care i-a trimis ca martorii ai Săi (Galateni 1:19; 1 Corinteni 15:7). Pavel declară că el face parte din acest grup de oameni aleşi.
Faptul că el neagă ferm ideea că autoritatea sa de apostol ar veni de la oameni ne sugerează că exista printre galateni o încercare de a discredita autoritatea sa de apostol. De ce? Unii credincioşi nu puteau accepta ideea că mântuirea se bazează doar pe credinţa în Hristos, şi nu pe faptele Legii. Ei considerau că Evanghelia lui Pavel diminua importanţa ascultării. Aceşti instigatori lucrau subtil. Ei ştiau că temelia mesajului său evanghelic era legată direct de sursa autorităţii sale apostolice (Ioan 3:34) şi erau hotărâţi să atace cu putere această autoritate.
Poate că ei nu negau în mod direct apostolatul lui Pavel, ci doar insinuau că mesajul lui nu era chiar atât de important. Faptul că Pavel nu făcea parte dintre primii urmaşi ai lui Isus îi făcea pe unii să considere că autoritatea lui nu venea de la Dumnezeu, ci de la oameni – de la conducătorii bisericii din Antiohia (Faptele 13:1-3) sau de la Anania (Faptele 9:10-18). Era pericolul ca Pavel să fie considerat un simplu mesager venit din Antiohia sau din Damasc şi nimic mai mult! În consecinţă, mesajul lui putea fi perceput doar ca o părere personală şi nu ca un mesaj de la Dumnezeu.
Pavel a recunoscut pericolul şi a trecut imediat la apărarea apostolatului său primit de la Dumnezeu.
Ce modalităţi, unele chiar subtile, sunt folosite în prezent, pentru a discredita autoritatea Scripturii? Cum putem să le identificăm?
Marţi, 4 iulie – Evanghelia vestită de Pavel
3. În afară de faptul că îşi apără autoritatea de apostol, ce lucru mai subliniază Pavel în salutul din introducerea Epistolei către galateni? Compară Galateni 1:3-5 cu Efeseni 1:2; Filipeni 1:2 şi Coloseni 1:2.
Una dintre trăsăturile unice ale epistolelor lui Pavel este modul în care el asociază cuvintele har şi pace în formulele de salut. Prin alăturarea acestor două cuvinte, el modifică formulele de salut cele mai utilizate la data aceea în lumea greacă şi iudaică. Acolo unde un grec din vremea lui ar fi scris „Salutare!” (charein), Pavel scrie „Har”, cuvânt care, în greacă, sună asemănător (charis). Lângă acest cuvânt, el adaugă salutul iudaic „Pace”.
Asocierea acestor două cuvinte nu formează doar un simplu salut politicos, ci un adevărat rezumat al Evangheliei sale. (De altfel, Pavel foloseşte aceste două cuvinte mai des decât oricare alt scriitor al Noului Testament.) Harul şi pacea nu vin de la Pavel, ci de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Hristos.
4. Cum subliniază Pavel esenţa Evangheliei, în Galateni 1:1-6?
Deşi spaţiul redus din introducere nu îi permite lui Pavel să vorbească în detaliu despre Evanghelie, el surprinde esenţa ei în doar câteva fraze scurte. Care este adevărul central pe care se întemeiază Evanghelia? Nu este conformarea faţă de Lege (poziţia oponenţilor lui), ci lucrarea îndeplinită de Hristos pentru noi prin moartea Sa pe cruce şi prin învierea Sa din morţi. Moartea şi învierea Sa au făcut ceea ce noi singuri nu puteam face niciodată. Ele au înfrânt puterea păcatului şi a morţii, eliberându-i pe urmaşii Săi de sub puterea răului care îi ţine captivi pe atât de mulţi.
Meditând la vestea minunată a harului şi a păcii pe care Dumnezeu ni le-a oferit prin Hristos, Pavel adaugă, în versetul 5, o laudă pentru Dumnezeu.
Ce înseamnă, în mod practic, ca Domnul, prin jertfa Sa, „să ne smulgă din acest veac rău”? (Galateni 1:4)
Miercuri, 5 iulie – Nicio altă evanghelie
5. Ce urmează de obicei după salutul introductiv din epistolele lui Pavel? Prin ce se deosebeşte Galateni de celelalte epistole? Compară Galateni 1:6 cu Romani 1:8; 1 Corinteni 1:4; Filipeni 1:3 şi 1 Tesaloniceni 1:2.
Cu toate că, în epistolele sale, Pavel abordează tot felul de probleme şi de situaţii apărute în bisericile locale, după salutul introductiv, are obiceiul să adauge un cuvânt de rugăciune sau de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru credinţa cititorilor lui. El face acest lucru chiar şi în epistolele adresate corintenilor, care aveau tot felul de comportamente condamnabile (vezi 1 Corinteni 1:4 şi 5:1). Însă situaţia din Galatia este atât de gravă, încât Pavel omite cu totul cuvântul de mulţumire şi trece direct la subiect.
6. Ce cuvinte aspre foloseşte Pavel pentru a-şi exprima îngrijorarea adâncă pentru cele ce se întâmplau în Galatia? Galateni 1:6-9; 5:12.
În acuzaţiile pe care li le aduce galatenilor, Pavel nu se fereşte să folosească cuvinte aspre. El îi acuză că şi-au trădat chemarea de a fi creştini. De altfel, cuvântul „treceţi”, din versetul 6, era adeseori folosit cu referire la soldaţii care îşi trădau ţara şi dezertau. Pavel spune aici că, din punct de vedere spiritual, galatenii erau nişte dezertori care Îi întorseseră spatele lui Dumnezeu.
Prin ce faptă Îl părăsiseră ei pe Dumnezeu? Prin trecerea la o altă evanghelie. Pavel nu susţine aici că ar exista mai multe evanghelii, ci doar că unii membri ai bisericii, susţinând că numai credinţa în Hristos nu era suficientă (Faptele 15:1-5), lăsau să se creadă că ar exista o altă evanghelie. El este atât de alarmat de această distorsionare a Evangheliei, încât ar vrea ca toţi cei care predică o evanghelie diferită să cadă sub blestemul lui Dumnezeu (Galateni 1:8). El insistă asupra acestei idei şi o repetă de două ori aproape în aceleaşi cuvinte (Galateni 1:9).
Ce lecţie învăţăm de la Pavel despre cum să-i tratăm pe cei care predică o altă „evanghelie” în prezent?
Joi, 6 iulie – Originea Evangheliei vestite de Pavel
7. Instigatorii din Galatia pretindeau că Evanghelia vestită de Pavel avea la bază dorinţa lui de a câştiga aprobarea celorlalţi. Cum ar fi scris Pavel această epistolă, dacă acesta ar fi fost scopul lui? Galateni 1:6-9,11-24
De ce nu le cerea Pavel convertiţilor neevrei să se circumcidă? Fiindcă dorea cu orice preţ să aibă convertiţi, răspundeau oponenţii lui. Pavel nu le impunea această condiţie, fiindcă ştia că cei dintre neamuri aveau rezerve faţă de circumcizie. Dorea deci să le facă pe plac la toţi! Ca răspuns la această acuzaţie, Pavel le îndreaptă atenţia către cuvintele sale categorice în versetele 8 şi 9. Dacă şi-ar fi dorit aprobarea oamenilor, nu ar fi avut o atitudine atât de fermă!
8. De ce spune Pavel că este imposibil să fii urmaşul lui Hristos şi să încerci totodată să le faci pe plac oamenilor? Versetul 10
9. După ce afirmă că a primit Evanghelia şi autoritatea direct de la Dumnezeu (vers. 11,12), ce argumente aduce el în sprijinul acestei afirmaţii? Versetele 13-24
În versetele 13-24, avem o relatare autobiografică a vieţii lui Pavel înainte de convertire (vers. 13,14), a momentului convertirii (vers. 15,16) şi a vieţii sale de după convertire (vers. 16-24). Pavel declară că, date fiind circumstanţele în care s-au petrecut aceste evenimente, interpretarea că Evanghelia lui ar veni de la oameni, şi nu de la Dumnezeu, este exclusă. El nu acceptă să stea cu mâinile încrucişate şi să le permită altora să desconsidere mesajul lui prin discreditarea chemării lui. El ştie ce experienţe a avut, el ştie ce fusese chemat să predice şi este hotărât să facă lucrarea pe care fusese chemat să o facă, oricât l-ar costa.
Cum putem distinge, în prezent, o predicare evanghelică de una populistă?
Vineri, 7 iulie – Un gând de încheiere
„Aproape în fiecare biserică existau unii membri care erau iudei din naştere. Învăţătorii iudei ajungeau cu uşurinţă la aceşti convertiţi şi, prin intermediul lor, câştigau influenţă asupra bisericilor. Fiindcă era imposibil să combată învăţăturile lui Pavel cu argumente scripturistice, ei recurgeau la metodele cele mai lipsite de scrupule pentru a contracara influenţa sa şi pentru a-i slăbi autoritatea. Ei declarau că Pavel nu fusese ucenicul lui Isus şi că nu primise de la El nicio însărcinare, dar se încumeta să dea nişte învăţături care contraziceau direct cele susţinute de Petru, Iacov şi de alţi apostoli.
Sufletul lui Pavel s-a tulburat când a văzut relele care ameninţau să distrugă rapid aceste biserici. El le-a scris imediat galatenilor, dând în vileag aceste teorii false şi mustrându-i cu mare asprime pe cei care se îndepărtaseră de credinţă.” – Ellen G. White, Sketches From the Life of Paul, pp. 188–189
BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND
Biblia: Isaia 34–40
1. Cui îi era adresată încurajarea: „Fiţi tari şi nu vă temeţi!”?
2. Ce reacţie au avut Eliachim, Şebna şi Ioah după întâlnirea cu Rabşache?
3. Ce i-a profetizat Isaia împăratului Ezechia după vizita solilor din Babilon?
4. Unde se afirmă că pământul este rotund (formă de cerc)?
Profeţi şi regi, capitolul 27
5. Ce anume îi făcuse pe Ahaz şi pe oamenii de frunte ai împărăţiei lui să fie lipsiţi de putere?
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!