Pavel, apostolul neamurilor

STUDIUL 1 » 24 IUNIE – 30 IUNIE

Textul de memorat: „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.»” (Faptele apostolilor 11:18)

Nu este dificil să-l înţelegem pe Saul din Tars (devenit, după convertire, apostolul Pavel) şi motivele pentru care s-a opus creştinismului. El era un evreu devotat şi învăţase de mic despre importanţa Legii şi despre eliberarea politică iminentă a lui Israel, iar ideea că mult aşteptatul Mesia ar putea fi executat ruşinos, ca un criminal de cea mai joasă speţă, era prea mult pentru el.

Nu ne surprinde convingerea lui că urmaşii lui Isus nu respectau Tora şi astfel împiedicau împlinirea planului lui Dumnezeu pentru Israel. Din punctul lui de vedere, credinţa lor că Isus cel crucificat era Mesia şi că înviase din morţi însemna apostazie totală. Nu trebuia să existe toleranţă pentru astfel de absurdităţi sau pentru vreun om care nu voia să renunţe la ele. În această situaţie, decizia care i s-a părut cea mai nimerită era să fie instrumentul lui Dumnezeu de eradicare a acestor concepţii din Israel. Pe paginile Scripturii, aşa apare el la început, în postura de persecutor aprig al compatrioţilor săi care credeau că Isus era Mesia.

Însă Dumnezeu avea un alt plan cu el, complet diferit de al lui: ca el, un evreu, să predice că Isus era Mesia şi, mai mult chiar, să ducă vestea aceasta la neamuri!

Duminică, 25 iunie – Persecutorul creştinilor

Saul din Tars este menţionat prima dată în cartea Faptele apostolilor în relatarea despre uciderea lui Ştefan cu pietre (Faptele 7:58) şi în legătură cu persecuţia mai amplă declanşată în Ierusalim (Faptele 8:1-5). Petru, Ştefan, Filip şi Pavel sunt protagoniştii acestei cărţi, deoarece ei au luat parte la evenimentele premergătoare răspândirii credinţei creştine dincolo de hotarele lumii iudaice. Ştefan are o importanţă aparte, pentru că propovăduirea şi martiriul lui se pare că au avut un impact extraordinar asupra lui Saul.

Ştefan era un evreu vorbitor de greacă şi unul dintre primii şapte diaconi (Faptele 6:3-6). Conform relatării din Faptele apostolilor, câţiva iudei veniţi din diaspora şi stabiliţi la Ierusalim (Faptele 6:9) au început o discuţie în contradictoriu cu Ştefan pe tema celor predicate de acesta despre Isus.

1. Ce acuzaţii i-au fost aduse lui Ştefan? La ce alte acuzaţii ne trimit ele cu gândul? Faptele 6:9-15; Matei 26:59-61.

Ostilitatea aprinsă faţă de cele predicate de Ştefan pare a avea două cauze. În primul rând, Ştefan i-a înfuriat pe oponenţii săi, fiindcă nu punea accentul principal pe lucrurile care deveniseră esenţa iudaismului şi care erau considerate simbolurile identităţii religioase şi naţionale: legea iudaică şi templul. În al doilea rând, pe lângă faptul că diminua importanţa acestor embleme ale credinţei iudaice, el Îl aşeza în locul lor pe Isus, Mesia cel răstignit şi înviat.

Nu e de mirare că Ştefan a stârnit mânia lui Saul, fariseul (Filipeni 3:3-6), care, după zelul cu care se împotrivea creştinilor, făcea parte dintr-o grupare strictă şi militantă a fariseilor, caracterizată de fervoare revoluţionară. Crezând că marile profeţii legate de Împărăţia lui Dumnezeu (Daniel 2; Zaharia 8:23; Isaia 40 – 55) urmau să se împlinească în curând, a considerat probabil că era de datoria lui să-L ajute pe Dumnezeu să le aducă la îndeplinire, iar calea era curăţarea Israelului de corupţia religioasă şi de ideea că Isus era Mesia.

Cum putem învăţa să ne temperăm zelul pentru a nu ajunge în situaţia lui Saul?

Luni, 26 iunie – Convertirea lui Saul

2. Cum redă Saul întâlnirea sa cu Hristos? Faptele 9:5

Saul trece rapid de la persecutarea din umbră a bisericii primare (ţinerea hainelor executorilor lui Ştefan) la o implicare efectivă şi vehementă (vezi Faptele 8:1-3; 9:1,2,13,14,21; 22:3-5). Câteva dintre cuvintele utilizate de Luca pentru a-l descrie evocă imaginea unui animal sălbatic feroce sau a unui soldat înverşunat pus pe distrugerea inamicului. De exemplu, cuvântul tradus prin „prăpăd”, în Faptele 8:3, este utilizat în traducerea greacă a Vechiului Testament (Psalmii 80:13) pentru a descrie distrugerile provocate de un mistreţ. Este clar că Saul nu desfăşura această campanie anticreştină doar de convenienţă, fără convingere personală; intenţia lui de a-i extermina pe creştini era deliberată şi venea din convingere.

3. Citeşte cele trei relatări ale convertirii lui Saul. Cum poate fi explicată convertirea lui? Altfel spus, ce a făcut el ca să merite bunătatea cu care l-a tratat Dumnezeu? Faptele 9:1-18; 22:6-21 şi 26:12-19.

Omeneşte, convertirea lui Saul părea o imposibilitate (aşa se explică scepticismul exprimat de mulţi la auzirea acestei veşti).

Singurul lucru pe care îl merita el era pedeapsa. Dar Dumnezeu i-a arătat har acestui evreu zelos. Trebuie subliniat aici totuşi că schimbarea lui nu a avut loc din senin şi că nu a fost forţată.

Saul nu era un ateu. Era un om religios, deşi se înşela grav în concepţia sa despre Dumnezeu. Cuvintele pe care i le-a spus Isus, „ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş” (Faptele 26:14), sunt un indiciu că Duhul Sfânt lucra deja la inima lui. În lumea antică, „ţepuşul” era un băţ cu vârf ascuţit cu care se îndemnau vitele când nu mai trăgeau plugul. Saul rezistase o vreme îndemnurilor lui Dumnezeu, dar, în final, pe drumul către Damasc, în urma unei întâlniri miraculoase cu Isus cel înviat, a ales să nu se mai opună.

Gândeşte-te la experienţa convertirii tale. Poate că nu a fost la fel de dramatică precum experienţa lui Pavel (în general, convertirile nu sunt dramatice), dar în mod sigur a fost o manifestare a harului lui Dumnezeu. În ce privinţă ţi-a arătat Dumnezeu har? De ce este important să nu uităm niciodată ce am primit prin Hristos?

Marţi, 27 iunie – Saul în Damasc

La întâlnirea cu Isus, Saul şi-a pierdut vederea şi a fost îndrumat să se ducă acasă la un om pe nume Iuda şi să-l aştepte acolo pe un alt om, Anania. Pierderea vederii fizice a fost cu siguranţă pentru el un semn al orbirii spirituale care îl determinase să-i persecute pe urmaşii lui Isus.

Faptul că Isus i s-a arătat pe drumul spre Damasc a schimbat totul. Fusese atât de convins că avea dreptate şi iată totuşi că se înşelase. Nu lucrase pentru Dumnezeu, ci împotriva Lui. Când a intrat în Damasc, nu mai era un fariseu arogant şi zelos. Timp de trei zile, nu a mâncat şi nu a băut nimic, s-a rugat şi a meditat la tot ce i se întâmplase.

4. De ce exprima Anania reţinerile pe care le avea faţă de Saul, în ciuda poruncii clare pe care i-o dăduse Domnul? Faptele 9:10-14

Încearcă să înţelegi ce se petrecea în sufletul lui Anania: Saul, prigonitorul, credea acum în Isus şi urma să fie apostolul ales de Dumnezeu pentru a duce Evanghelia la neamuri (vezi Faptele 26:16-18).

Normal că vestea l-a pus în încurcătură! Dacă biserica din Ierusalim a ezitat să-l accepte pe Pavel chiar şi la trei ani după convertirea lui (Faptele 9:26-30), imaginează-ţi câte nedumeriri şi temeri au avut credincioşii din Damasc la doar o zi după aceea!

Domnul i-a dat lui Anania vestea uimitoare despre Saul din Tars printr-o viziune, deoarece nimic altceva nu l-ar fi convins că duşmanul creştinilor s-a convertit în mod real.

Când a plecat din Ierusalim, Saul avea de la preoţii de seamă autorizarea şi însărcinarea de a eradica definitiv credinţa creştină (Faptele 26:12). Dumnezeu avea însă pentru el o misiune cu totul diferită, bazată pe o autoritate net superioară: ducerea Evangheliei la neamuri. Probabil că pentru Anania şi pentru ceilalţi creştini iudei lucrul acesta trebuie să fi fost şi mai şocant decât vestea convertirii lui.

Dacă până atunci Saul se luptase să oprească răspândirea credinţei creştine, Dumnezeu avea să o răspândească de atunci înainte prin el dincolo de regiunile în care se gândiseră creştinii s-o ducă.

Citeşte 1 Samuel 16:7; Matei 7:1 şi 1 Corinteni 4:5. Ce ne spun aceste texte despre prudenţa pe care ar trebui să o avem atunci când evaluăm experienţa spirituală a altora? Ce evaluări greşite ai făcut până acum în dreptul unor persoane şi ce ai învăţat de aici?

Miercuri, 28 iunie – Evanghelia ajunge la neamuri

5. Unde a fost înfiinţată prima biserică pentru neamuri? Din ce cauză au ajuns creştinii acolo? La ce eveniment din Vechiul Testament ne trimite cu gândul această situaţie? Faptele 11:19-21,26; Daniel, capitolul 2.

Persecuţia izbucnită în Ierusalim după uciderea lui Ştefan i-a constrâns pe unii creştini iudei să fugă circa patru sute optzeci de kilometri spre nord, până în Antiohia. Cetatea Antiohia era capitala provinciei romane Siria şi a treia cetate ca importanţă, după Roma şi Alexandria. Populaţia ei, estimată la cinci sute de mii de oameni, era extrem de cosmopolită, fiind un loc ideal pentru înfiinţarea unei biserici pentru neamuri şi pentru punerea bazelor misiunii mondiale pentru biserica creştină.

6. Ce eveniment l-a determinat pe Barnaba să meargă la Antiohia şi apoi să-l aducă şi pe Pavel acolo? Cum este descrisă biserica de acolo? Faptele 11:20-26

Cronologia evenimentelor din viaţa lui Pavel este dificil de realizat, dar se pare că între vizita sa la Ierusalim de după convertire (Faptele 9:26-30) şi invitaţia lui Barnaba de a-l însoţi la Antiohia au trecut cam cinci ani. Ce a făcut Pavel în tot acest timp? Nu se ştie cu exactitate. Se presupune însă, pe baza declaraţiei sale din Galateni 1:21, că a propovăduit Evanghelia în regiunile Siria şi Cilicia. Tot în această perioadă a trecut prin câteva dintre greutăţile amintite în 2 Corinteni 11:23-28.

Sub călăuzirea Duhului Sfânt, biserica din Antiohia a înflorit. Enumerarea din Faptele 13:1 arată că natura cosmopolită a cetăţii s-a reflectat imediat în biserică prin diversitate etnică şi culturală (Barnaba era din Cipru, Luciu era din Cirene, Simon era probabil din Africa, Pavel era din Cilicia, ca să nu-i mai punem la socoteală pe toţi convertiţii dintre neamuri). Duhul Sfânt lucra acum ca să ducă Evanghelia la neamuri, folosind Antiohia ca sediu pentru activităţi misionare mai vaste, care să se extindă dincolo de graniţele Siriei şi Iudeei.

Reciteşte Faptele 11:19-26. Ce lecţii transmise de biserica din Antiohia, a cărei caracteristică era diversitatea culturală şi etnică, putem aplica astăzi în bisericile noastre?

Joi, 29 iunie – Conflict în biserică

Totuşi, fiindcă niciun om nu este perfect, au apărut probleme şi în comunitatea credincioşilor de la început.

7. Ce au făcut unii credincioşi din Iudeea pentru a contracara lucrarea lui Pavel cu creştinii neevrei din Antiohia? Faptele 15:1-5

Nu toţi erau mulţumiţi de intrarea în biserică a credincioşilor dintre neamuri. Conflictul a fost iscat de condiţiile pentru intrarea neamurilor în biserică. Potrivit unora, credinţa în Isus nu era suficientă pentru a fi creştin; credinţa, susţineau ei, trebuia să fie însoţită de circumcizie şi de ascultarea de legea lui Moise. Ca să fie creştini adevăraţi, afirmau ei, credincioşii dintre neamuri trebuiau să se circumcidă. (Ne putem face o idee despre separarea dintre evrei şi ceilalţi, citind Faptele 10:1 – 11:18, unde este relatată experienţa lui Petru cu Corneliu şi, ulterior, reacţia bisericii.)

Faptul că biserica din Ierusalim supraveghea, prin trimişii săi oficiali, lucrarea lui Filip cu samaritenii (Faptele 8:14) şi lucrarea din Antiohia (Faptele 11:22) poate fi un indiciu că includerea neamurilor în comunitatea creştină era privită cu oarecare îngrijorare. Însă reacţia faţă de decizia lui Petru de a-l boteza pe Corneliu, un soldat roman necircumcis, ne arată clar că printre primii creştini existau neînţelegeri cu privire la problema neamurilor. Includerea ocazională a unui străin, precum Corneliu, probabil că i-a incomodat pe unii, însă eforturile intenţionate ale lui Pavel de a deschide larg porţile bisericii pentru primirea neamurilor doar pe baza credinţei în Isus au dus la încercări deliberate din partea unora de a pune piedici lucrării lui.

Deşi Conciliul din Ierusalim (Faptele 15) a susţinut, în final, poziţia lui Pavel în ceea ce priveşte problema circumciziei, împotrivirea faţă de lucrarea lui a continuat. După şapte ani, când a mers ultima dată la Ierusalim, mai erau încă mulţi care priveau lucrarea lui cu suspiciune. Chiar când a intrat în templu, Pavel a fost în pericol să-şi piardă viaţa atunci când iudeii din Asia au strigat: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia!” (Faptele 21:28; vezi şi 21:20,21)

Pune-te în locul acestor credincioşi iudei, care erau îngrijoraţi de învăţătura lui Pavel. Aveau dreptate? Unde ne pot duce ideile preconcepute şi prejudecăţile culturale (şi chiar religioase)? Ce putem face pentru a evita greşelile făcute de ei, chiar dacă suntem bine intenţionaţi?

Vineri, 30 iunie – Un gând de încheiere

Studiu suplimentar: Cu privire la relaţia dintre convertirea personală şi biserică, citeşte din Ellen G. White, Mărturii, vol. 3, din capitolul „Autoritatea bisericii”, pp. 376–380 (430–434). Cu privire la prima parte a vieţii lui Pavel şi la convertirea sa, vezi harta şi comentariile din Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, pp. 226–234.

„Mai înainte, Pavel fusese cunoscut ca un zelos apărător al religiei iudaice şi un neobosit prigonitor al urmaşilor lui Isus. Curajos, independent şi stăruitor, talentele şi educaţia lui l-ar fi făcut destoinic să slujească aproape în orice ramură de activitate. El putea judeca cu o extraordinară limpezime şi, prin sarcasmul său usturător, putea să-l aşeze pe potrivnicul său într-o lumină de neinvidiat. Iar acum, iudeii îl vedeau pe acest tânăr neobişnuit de promiţător, unit cu aceia pe care mai înainte el îi prigonea şi predicând fără teamă în Numele lui Isus.

Uciderea unui general în luptă înseamnă o pierdere pentru armata lui, însă moartea sa nu-i dă puteri noi duşmanului. Dar, când un bărbat de vază se alătură forţelor potrivnice, nu numai că se pierd serviciile lui, dar cei cărora li se alătură dobândesc un avantaj categoric. Saul din Tars, în drumul său spre Damasc, ar fi putut să fie foarte uşor lovit de moarte de Domnul şi, astfel, puterea prigonitoare ar fi fost foarte mult slăbită. Dar, în providenţa Sa, Dumnezeu nu numai că a cruţat viaţa lui Saul, ci l-a şi convertit, în felul acesta transferând un luptător de frunte din tabăra vrăjmaşului în aceea a lui Hristos. Vorbitor elocvent şi critic aspru, Pavel, cu o fire hotărâtă şi un curaj cutezător, avea tocmai acele însuşiri de care era nevoie în prima biserică.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 91–92

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Isaia 27–33
1. Pe cine a pedepsit Domnul cu măsură?
2. Despre cine s-a scris că va cădea ucis de o sabie neomenească?
3. Cui se adresa Domnul cu termenul „nepăsătoarelor”?
4. Care este răspunsul la întrebarea: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor…?”

Profeţi şi regi, capitolul 26
5. După cine tânjeşte inima Infinitei Iubiri?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!