Efeseni cu inima

STUDIUL 14 » 23 – 29 SEPTEMBRIE

De memorat: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:8-10)

Play / pause

0:00

volume

Efeseni cu inima

Sabat după-amiază

Cei care vizitează Londra urcă în London Eye, care este o roată gigantică. De la 130 de metri deasupra fluviului Tamisa poți vedea totul: Big Ben, clădirea Parlamentului, palate și catedrale istorice. Pentru teologul englez Tom Wright, „Epistola către efeseni este un fel de London Eye pentru celelalte epistole ale lui Pavel. Nu este cea mai lungă sau cea mai amplă dintre scrierile sale, dar oferă o perspectivă asupra întregului peisaj care îți taie răsuflarea. De aici, când roata se întoarce, ai pe rând o vedere panoramică asupra fiecărei teme” (Paul for Everyone, 2004 , p. 3).

În Efeseni, Pavel nu se concentrează pe probleme locale, ci pare să se adreseze credincioșilor de pretutindeni și bisericilor creștine de oriunde. Nota atemporală a epistolei face ca „priveliștea care îți taie răsuflarea” prezentată de Pavel să ne invadeze lumea și gândirea. Recapitulând fiecare capitol, să avem în minte următoarea întrebare: Ce adevăruri importante încorporate în Efeseni ar trebui să ne influențeze continuu viața de credincioși?

Duminică, 24 septembrie

Suntem binecuvântaţi în Hristos

Cineva a spus despre Epistola către efeseni că reprezintă Alpii Noului Testament. Pavel, ghidul nostru montan, ne poartă într-o ascensiune rapidă în Efeseni 1. Rămânem rapid fără răsuflare și uimiți de priveliștea din vârf.

1. Meditează asupra capitolului 1 din Efeseni. Ce te inspiră în mod special? Ce culmi vezi?

Efeseni 1:3-14 funcționează ca o hartă într-un vârf de munte, care identifică acele culmi care se zăresc la orizont, în timp ce Pavel ne orientează spre locul nostru binecuvântat în largul peisaj al planului de mântuire. Priveliștea acoperă întregul parcurs al istoriei mântuirii, de la trecutul veșnic, prin acțiunile pline de har ale lui Dumnezeu prin Isus, la viitorul veșnic. Răscumpărarea credincioșilor de către Dumnezeu reflectă inițiativele divine adoptate „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4), care sunt acum aduse la îndeplinire în viața noastră (vezi 1:7,8,13,14). Aceste măsuri de dinainte de creație vor fi aduse la îndeplinire la sfârșitul timpului (1:9,10). Apoi, „toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ” vor fi aduse laolaltă sau împlinite în Hristos și planul lui Dumnezeu se va împlini (1:10). Apoi vom avea parte pe deplin de taina voii lui Dumnezeu (1:9). În prezent, putem fi siguri că mântuirea care Îl are în centru pe Hristos și în care ne aflăm este o parte importantă din planul mai larg al lui Dumnezeu de răscumpărare a tuturor lucrurilor.

Atunci când te afli pe vârful unui munte ești inspirat să aduci mulțumire. În Efeseni 1:15-19, Pavel Îi mulțumește lui Dumnezeu în timp ce se roagă ca toți credincioșii să aibă parte de mântuirea pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru ei. Ne aflăm acum într-o altă urcare abruptă care ni-L indică pe Hristos cel înviat și înălțat care stăpânește asupra oricărei alte puteri imaginabile din toate vremurile (1:20-23).

Prin harul lui Dumnezeu exprimat în Hristos Isus, putem trăi această zi pe vârf de munte!

Efeseni 1:4 ne spune că Hristos „ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi și fără prihană înaintea Lui”. Gândește-te la ce înseamnă lucrul acesta. Aleși în El înainte ca lumea să fi existat! Ce speranţă minunată ar trebui să îţi insufle lucrul acesta cu privire la dorinţa lui Dumnezeu ca tu să fii mântuit?

Luni, 25 septembrie

Răscumpăraţi pentru comunitate

2. În timp ce citești Efeseni 2, caută să răspunzi la următoarea întrebare: Ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Fiul Său, Isus Hristos?

„Dar Dumnezeu […]”. Aceste două cuvinte trebuie să fie cele mai încărcate de speranță cuvinte cunoscute de omenire. În Efeseni 2:1-10, Pavel descrie trecutul sumbru al ascultătorilor săi. Părtași la suferința întregii omeniri, ei erau înclinați spre răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Și ce a făcut Dumnezeu pentru ei și pentru noi? (1) Ne-a adus la viață prin Hristos – învierea Lui este a noastră. (2) Ne-a ridicat la cer cu Hristos – înălțarea Lui la cer este a noastră. (3) Ne-a așezat în cer, alături de Hristos – încoronarea lui Hristos este a noastră (2:4-7). Dumnezeu face toate aceste lucruri remarcabile nu pentru că noi am avea vreun merit, ci datorită harului Său (2:8,9) și intenționează ca toți credincioșii să locuiască în unitate cu Isus și să practice „faptele bune”.

Dacă Efeseni 2:1-10 ne învață să trăim uniți cu Isus, Efeseni 2:1122 ne învață să trăim uniți cu semenii ca parte a bisericii Sale. Moartea lui Isus are beneficii atât pe verticală, în cadrul relației credinciosului cu Dumnezeu (2:1-10), cât și pe orizontală, în cadrul relației noastre cu alții (2:11-22). Prin crucea Sa, Isus distruge tot ceea ce îi separa pe credincioșii neevrei de cei evrei, inclusiv folosirea greșită a legii pentru a se mări prăpastia dintre ei (2:11-18). De asemenea, Isus construiește ceva – un templu nou, uimitor, alcătuit din credincioși. Neamurile, cândva excluse de la închinarea în locurile sfinte din templu, se unesc acum cu credincioșii iudei pentru a deveni una. Și noi devenim parte din biserica lui Dumnezeu, „un Templu sfânt în Domnul” (2:19-22). Prin harul lui Dumnezeu, ai privilegiul de a trăi această zi în unire cu Isus și cu frații tăi credincioși.

Efeseni 2:8-10 a jucat un rol în convertirea multora. Martin Luther a găsit în aceste versete un har care i-a cucerit inima și i-a inspirat și câteva afirmații centrale pentru Reformă: mântuirea vine numai prin credință, prin har, prin Hristos și numai spre slava lui Dumnezeu. În 1738, John Wesley predica la Universitatea Oxford, rostind un „apel din inimă” și „manifestul unei noi mișcări”. Textul lui? Efeseni 2:8. (Vezi A. Skevington Wood, în Christian History vol. 5, nr. 1, 1984.)

Marţi 26 septembrie

Suntem biserica Viului Dumnezeu

3. De ce este și important, și îmbucurător să fim parte din biserica lui Dumnezeu? Efeseni 3

Când îi auzim pe membrii bisericii spunând lucruri pozitive despre biserică, suntem cuprinși de încurajare. Dar nici cei mai entuziaști dintre noi nu se ridică la nivelul mărturiei exuberante a lui Pavel despre biserică din Efeseni 3. Pavel începe prin a vorbi despre rugăciunile sale pentru credincioșii din Efes (3:1; compară cu 1:15-23), dar se întrerupe pentru a discuta înființarea bisericii de către Dumnezeu (3:2-13), apoi revine la relatarea despre rugăciune (3:14-21). Pe parcurs ajungem să înțelegem lucruri importante despre „planul” sau „taina” lui Dumnezeu:

Din veșnicie, Dumnezeu pune la cale „taina” sau „planul” pentru biserică (3:3-5,9,11).

Prin viața și moartea lui Isus, acest plan îndelung ascuns este adus la îndeplinire (3:11; compară cu 2:11,22).

Prin revelație, Pavel află „taina” bisericii și faptul uimitor că neevreii sunt participanți cu drepturi depline (3:3-6).

Pavel participă la răspândirea acestei vești bune ca predicator pentru neamuri al bogățiilor „nepătrunse ale lui Hristos” (3:8,9).

Cu mulți câștigați pentru Hristos, biserica, alcătuită atât din iudei, cât și din neamuri, manifestă „înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” în fața „domniil[or] și stăpâniril[or] din locurile cerești” (3:10), anunțând pieirea lor în curând (compară cu 6:10-20). Planul de a uni toate lucrurile în Hristos (1:10) este în curs de desfășurare, iar timpul forțelor răului este scurt.

Această înțelegere în privința bisericii îl motivează pe Pavel să se roage pentru credincioși. Poți să ți-l imaginezi înălțând din toată inima, pentru tine, rugăciunea din Efeseni 3:14-21? Poți să ți-l închipui rugându-se ca tu să fii umplut „de toată plinătatea lui Dumnezeu” (3:19) și să te implici total în uimitoarea taină, în plină desfășurare, a unei biserici unite?

Care sunt barierele dintre credincioșii bisericii noastre care, în lumina celor scrise de Pavel, nu ar trebui să existe? Ce poţi face pentru a le îndepărta?

Miercuri, 27 septembrie

Unitatea credinţei

4. În Efeseni 4, Pavel le cere credincioșilor să nu mai facă anumite lucruri și să se asigure că fac altele. Care sunt acele lucruri?

Efeseni 4 începe și se încheie cu apelul de a avea grijă unii de alții ca membri ai bisericii (4:1-3,32). Între aceste invitații, Pavel susține puternic ideea că ar trebui să cultivăm unitatea în biserică. El începe prin enumerarea a șapte singularități: un singur trup, un singur Duh, o singură nădejde, un sigur Domn (Isus Hristos), o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată (4:4-6). Suntem legați unul de altul prin aceste realități spirituale. Suntem, de fapt, uniți.

Deși este o certitudine teologică, unitatea necesită eforturi mari. O cale de a o cultiva este să fim o parte activă din trupul lui Hristos (4:7-16). Fiecare membru este o parte înzestrată a trupului și ar trebui să contribuie la sănătatea acestuia (4:7,16). Toți ar trebui să beneficieze de pe urma lucrării apostolilor, profeților, evangheliștilor, pastorilor și învățătorilor (4:11,12). Aceștia, asemenea ligamentelor și tendoanelor, au funcția de unificare, ajutându-ne să creștem împreună în Hristos, care este Capul trupului (4:13,15).

La acel moment Pavel a mai afirmat și că nu ar trebui să „mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire” (4:14) – cuvinte care sugerează că biserica timpurie se confrunta cu ceva dificultăți interne cauzate de persoane viclene. Apropiindu-se de apelul final de a fi „buni unii cu alții, miloși și [iertători]” (4:32), Pavel le cere credincioșilor să evite împietrirea inimii în care se aflau înainte (4:1724), precum și mânia și vorbirea aspră, înlocuindu-le cu un limbaj care înalță și răspândește harul (4:25-31).

Acest capitol despre unitate este destul de ușor de citit când lucrurile sunt liniștite. Este mai greu – și mai important – de citit atunci când suntem implicați în vreun conflict. Îți vei aminti astăzi să cultivi unitatea trupului lui Hristos, unitate pentru care El a murit?

Cum putem contribui la unitatea bisericii noastre, la nivel atât local, cât și mondial? De ce este important să facem ceea ce putem?

Joi, 28 septembrie

Suntem primitori și dătători de har

5. În timp ce citești Efeseni 5, meditează la cum ne cere Pavel să punem în practică Evanghelia în relaţiile noastre. Care dintre aceste îndemnuri are o semnificaţie specială pentru tine?

Dacă citești doar capitolul 5 din Efeseni, s-ar putea să pierzi din impactul unei teme importante. Așa că începe mai bine cu Efeseni 4:32. În calitate de credincioși, suntem chemați să ne modelăm comportamentul față de ceilalți după iertarea și harul lui Dumnezeu față de noi. Suntem chemați să Îl imităm pe Dumnezeu (compară cu Matei 5:43-48). Pavel face o paralelă între acest stil de viață al imitării iubirii divine și stilul obișnuit, păgân. În loc să îi prețuiască pe semenii lor ca frați și surori în familia lui Dumnezeu, oamenii mult prea des îi folosesc pe alții pentru propria lor plăcere sexuală și apoi se laudă cu acest lucru (5:3,4). Pavel avertizează că o astfel de abordare nu are niciun viitor în lumea nouă plănuită de Dumnezeu (5:5-7).

În schimb, credincioșii trebuie să renunțe la întunericul trecutului lor și să umble „ca niște copii ai luminii” (5:8-10), imitând dragostea Tatălui. Din nou, Pavel ne avertizează să ne ferim de „lucrările neroditoare ale întunericului” făcute „în ascuns” (5:11,12), fiind chemați să trăim în lumina lui Hristos (5:13,14). În loc să ne irosim viața în beție, „să răscumpărăm vremea” aducându-I mulțumire lui Dumnezeu pentru dragostea Lui (vezi 5:15-21).

Pavel extinde această temă a imitării iubirii lui Dumnezeu și le oferă sfaturi soțiilor și soților creștini. Dragostea lui Hristos, în virtutea căreia El S-a jertfit pentru biserică, devine modelul pentru soții creștini (5:25-33), în vreme ce loialitatea bisericii față de Hristos devine modelul pentru soțiile creștine (5:22-24). În loc să folosească darul sexualității umane în mod depravat și egoist, soțul creștin și soția creștină se concentrează pe prețuirea celuilalt, devenind „un singur trup” (5:28-33). „Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți” (5:1)! Prin harul lui Dumnezeu, ești chemat astăzi să pui în practică acest îndemn în relațiile pe care le ai cu cei din jur.

Cum ne ajută Efeseni 5:2 să înţelegem ce vrea Pavel să spună în Efeseni 5:1 despre urmarea pildei lui Dumnezeu?

Vineri, 29 septembrie

Un gând de încheiere

Încheiem, meditând la Efeseni 6, unde descoperim că noi, biserica, suntem armata lui Dumnezeu care aduce pacea. În această epistolă, Pavel descrie biserica drept: trupul lui Hristos (1:22,23; 4:11-16), templul lui Dumnezeu (2:19-22) și mireasa/soția lui Hristos (5:21-33). În Efeseni 6:10-20, Pavel descrie biserica drept armata lui Dumnezeu și emite o viguroasă chemare sub arme. Este un pasaj cu multe aspecte pozitive, dar și cu riscuri de interpretări greșite.

Am putea înțelege greșit cuvintele lui Pavel ca pe o chemare la folosirea armelor sau la agresivitate. Pavel însă accentuează unitatea, vorbirea care zidește și bunătatea. El descrie vestea bună a lui Dumnezeu ca „Evanghelia păcii” (6:15). Prin această metaforă militară, biserica nu este îndemnată să facă război în sensul obișnuit, ci să aducă pacea în lupta spirituală cu răul. Pavel intră pe câmpul marii lupte și ne cheamă să ne înrolăm în armata lui Dumnezeu. Cu Dumnezeu mergând înaintea noastră și echipați din cap până în picioare cu armura pe care ne-a oferit-o, nu putem da greș. Biruința este asigurată.