Taina Evangheliei

STUDIUL 6 » 29 IULIE – 4 AUGUST

De memorat: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:20,21)

Play / pause

0:00

volume

Taina Evangheliei

Sabat după-amiază

Pavel deschide capitolul 3 din Efeseni cu o temă deja abordată: „neamurile sunt împreună-moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea” (v. 6). Deși s-ar putea să nu fie o mare surpriză pentru biserica din zilele noastre, alcătuită în mare parte din neevrei, lucrul acesta era ceva complet nou pentru mulți dintre cititorii lui Pavel.

Pavel își continuă apoi cuvintele inspirate, referindu-se la zelul său pentru predicarea Evangheliei lui Isus către neamuri. Aflăm și care sunt greutățile curente în extinderea aceleiași lucrări, dificultăți care includ întemnițarea lui într-o închisoare romană. Apoi aflăm și despre dedicarea lui pentru taina din inima Evangheliei, taină conform căreia, în biserică, neevreii sunt egali cu surorile și frații lor evrei. Simțim entuziasmul lui Pavel pentru biserică și pentru misiunea ei universală. Ascultăm când se roagă, lăudându-L pe Dumnezeu pentru manifestarea harului Său în biserică. Pe scurt, suntem inspirați să ne alăturăm lui Pavel în zelul lui pentru Evanghelie.

Duminică, 30 iulie

Pavel, apostol întemniţat

1. Citește Efeseni 3. Identifică una sau două teme principale. Ce idei importante exprimă Pavel?

Capitolul 3 din Efeseni are o structură interesantă. Pavel începe cu: „Iată de ce eu, Pavel, întemnițatul lui Isus Hristos pentru voi, neamurilor…” (3:1). Apoi trece la ceea ce se dovedește o digresiune destul de lungă cu accent pe lucrarea lui pentru neamuri (3:2-13). După acest ocol, el indică o revenire la șirul anterior de gânduri prin repetarea expresiei: „…Iată de ce” (3:14), versetele 14-21 continuând rezumatul rugăciunii sale, pe care îl întrerupsese.

Prezentându-se „întemnițatul lui Isus Hristos”, Pavel vrea să spună că, deși este prizonier al romanilor și pare să se afle sub autoritatea Imperiului Roman, există un scop divin mai profund care este urmărit în viața lui. Nu este prizonierul Romei, ci „întemnițatul lui Isus Hristos” ( compară cu Efeseni 4:1).

Faptul că Pavel își menționează necazurile (3:13) și ulterior lanțurile (6:20) sugerează că nu se află într-un arest oarecum confortabil la domiciliu (compară cu Faptele 28:16), ci într-o închisoare. A fi într-o închisoare în primul secol și într-o temniță romană era o adevărată provocare. Imperiul Roman nu avea închisori bine organizate, cu instalații sanitare și un program de mese regulat. De fapt, imperiul nici nu avea nevoie de închisori, deoarece încarcerarea nu era folosită ca modalitate de pedeapsă. Oamenii se aflau în închisoare numai cât așteptau judecata sau execuția. Deținuții trebuiau să se descurce singuri, fiind dependenți de rude și de prieteni să le asigure mâncare și alte lucruri necesare.

Îngrijorările lui Pavel vizează probabil impactul întemnițării lui asupra credincioșilor, întrucât aceasta era o rușine socială imensă într-o cultură care gravita în jurul onoarei și rușinii. Poate îi era teamă că unii se vor întreba: „Cum poate Pavel să fie apostolul și mesagerul lui Hristos cel înălțat și un prizonier disprețuit?” Așa că Pavel își reinterpretează întemnițarea, ajutându-i pe credincioși să o vadă ca parte a planului lui Dumnezeu. El suferă pentru ei („necazurilor mele pentru voi”) și ceea ce pare o sursă de rușine se va dovedi, de fapt, a fi spre „slava” lor (3:13).

Cum putem învăţa să ne încredem în Dumnezeu și în căile Sale în circumstanţe care pot fi foarte dificile?

Luni, 31 iulie

Taina demult ascunsă a Evangheliei

2. Care este taina care i-a fost încredinţată lui Pavel? Efeseni 3:1-6

În timp ce studiezi Efeseni 3:1-6, observă următoarele:

Pavel scrie această parte a epistolei în special pentru credincioșii neevrei din bisericile Efesului (3:1).
Pavel pretinde că a primit ceva ce el numește „isprăvnicia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată pentru voi”, credincioșii dintre neamuri (3:2, EDCR). Această isprăvnicie, sau lucrare a harului, este modul lui Pavel de a descrie însărcinarea dată lui de a predica Evanghelia ( „harului lui Dumnezeu”) neevreilor (compară cu 3:7,8).
Pavel susține că i-a fost descoperită o taină, subiect deja atins în epistolă (vezi, în special, 1:9,10; 2:11-22), „taina lui Hristos” (3:3,4). Pavel nu dorește să fie considerat inventatorul Evangheliei, dar consideră că a primit de la Dumnezeu misiunea de a proclama Evanghelia.
Pavel nu este singurul care a primit o descoperire superioară a acestei taine, deoarece Duhul a descoperit-o și „sfinților apostoli și proroci” ai lui Hristos, într-un mod superior dezvăluirii planului lui Dumnezeu generațiilor anterioare (3:5). Termenul „proroci” de aici face probabil referire la cei care dețineau și manifestau darul profeției în primele biserici creștine din case particulare, și nu la profeții din Vechiul Testament. Taina, care a fost cândva ascunsă, devine acum ceea ce am numi „un secret deschis”.
În final, Pavel declară: „Taina lui Hristos […] adică, neamurile sunt împreună-moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea” (3:5,6).

Pavel este entuziasmat de Evanghelie și în mod special de modul în care este manifestată în biserică, alcătuită atât din iudei, cât și din neamuri. Aceste două grupuri au devenit cărămizile pentru construirea noii comunități a lui Dumnezeu, noua Lui marcă de omenire, biserica (vezi 2:14-16). Am putea spune că evreii și neevreii sunt acum transformați din inamici în „împreună-moștenitori” sau „împreună-întrupați” (parte dintr-un singur trup, trupul lui Hristos) și „împreună-părtași” la făgăduința Evangheliei (vezi 3:6).

Ce atitudini ai faţă de persoanele de etnie diferită de a ta? Contrazic faptele tale ideea de incluziune promovată de Evanghelie? Ce ar trebui să faci?

Marţi, 1 august

Biserica transmite înţelepciunea divină

3. Citește Efeseni 3:7-13. Ce spune Pavel aici despre Dumnezeu și acţiunile Lui?

Pavel susține din nou că este un „slujitor” prin „darul harului lui Dumnezeu” (Efeseni 3:7; compară cu 3:1,2). Acest dar, la fel ca Evanghelia în sine, este oferit nu în baza vreunui merit al celui care îl primește, ci prin harul lui Dumnezeu. Pavel evidențiază această idee descriindu-se ca „cel mai neînsemnat dintre toți sfinții” (3:8). Există o evoluție interesantă a înțelegerii de sine la Pavel, observabilă de-a lungul epistolelor, în ordinea scrierii: (1) Își afirmă statutul de apostol ales de Dumnezeu (Galateni 1:1); (2) Ulterior se vede ca „cel mai neînsemnat dintre apostoli” și nedemn să poarte numele de apostol (1 Corinteni 15:9). (3) Aici, în Efeseni, se declară „cel mai neînsemnat dintre toți sfinții” (3:8).

(4) În final se descrie ca „cel dintâi” dintre păcătoși (1 Timotei 1:15). Poate că acest mod de gândire al lui Pavel poate explica acest cunoscut citat din Ellen G. White: „Cu cât te vei apropia mai mult de Isus, cu atât ți se va părea că ești mai păcătos; deoarece vederea ta spirituală va deveni mai clară, iar imperfecțiunile tale vor fi mai evidente, în contrast deplin cu natura desăvârșită a lui Isus” (Calea către Hristos, p. 64).

Pavel continuă. În Efeseni 3:10, scrie: „Pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.” Cine sunt „domniile și stăpânirile din locurile cerești”? Cum le face cunoscută biserica înțelepciunea „felurită”, sau diversă, a lui Dumnezeu? Deși Efeseni 3:10 nu descrie natura pu terilor, cel mai potrivit pare să le interpretăm ca puterile răului descrise în Efeseni 6:11,12. În acest caz, alcătuirea bisericii – care îi unește pe evrei cu neevreii, cândva părți separate ale omenirii – devine pentru aceste „domnii și stăpâniri” demonice un semnal clar cu privire la planul viitor al lui Dumnezeu de a uni „în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ” (1:10). Sunt avertizate că planul lui Dumnezeu este în desfășurare și distrugerea lor este sigură. Însăși natura unei biserici unite indică înfrângerea lor finală.

Cum s-ar schimba relaţiile dintre membri dacă biserica ta ar lua în serios „fișa postului” făcută bisericii de Pavel în Efeseni 3:10?

Miercuri, 2 august

Hristos locuiește în inima ta

4. Compară rugăciunea lui Pavel din Efeseni 1:16-19 cu rugăciunea lui din Efeseni 3:14-19. Prin ce se aseamănă cele două cereri?

În textul original din Efeseni 3:14,15 există un important joc de cuvinte. Când spune că își pleacă genunchii înaintea „Tatălui […] din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ”, Pavel face legătura între cuvântul grecesc pentru „tată”, patēr, și termenul grecesc pentru „familie”, patria. În Efeseni, Pavel evidențiază natura atotcuprinzătoare a planului divin de mântuire, care implică toate lucrurile (1:9,10) pentru totdeauna (1:21). Iar aici susține că „orice familie” Îi aparține „Tatălui”. Fiecare familie (patria) își primește numele de la Tatăl (patēr). Ce veste bună! Meditează la ideea că familia ta, în ciuda imperfecțiunilor ei, Îi aparține lui Dumnezeu! El iubește familiile imperfecte. Acestea poartă numele divin și semnul stăpânirii Lui.

În Efeseni 3:16-19, Pavel Îl roagă pe Dumnezeu să le ofere credincioșilor o experiență spirituală bogată, marcată de: (1) putere interioară, prin prezența Duhului (3:16), (2) apropiere de Hristos, despre care spune că locuiește în inima lor (3:17), și de (3) o identitate spirituală stabilă și sigură („având rădăcina și temelia puse în dragoste”, 3:17).

Căutând să Îi aducă laude lui Dumnezeu pentru sfera largă de binecuvântări oferite credincioșilor, Pavel include nu trei, ci patru dimensiuni: „lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” (3:18). Nu precizează căror lucruri se aplică aceste dimensiuni, deși descriu evident vastitatea a ceva important. Cercetătorii Bibliei au astfel în față o ghicitoare interesantă. Oare descriu aceste dimensiuni înțelepciunea lui Dumnezeu (compară cu Iov 11:5-9, care folosește patru dimensiuni), puterea lui Dumnezeu (compară cu Efeseni 3:16,17) sau poate templul spiritual din Efeseni 2:19-22 (compară cu Ezechiel 43:13-16, care folosește patru dimensiuni; Amos 7:7,8; Apocalipsa 11:1,2)? Cea mai bună s-ar putea să fie interpretarea acestor patru dimensiuni ca descriere a imensității iubirii lui Hristos (Efeseni 3:19), considerând propoziția „să puteți pricepe […] lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” (3:18) o paralelă la propoziția următoare, „să cunoașteți dragostea lui Hristos” (3:19; compară cu Romani 8:35-39). Oricum le-am interpreta, aceste cuvinte transmit vești bune.

Joi, 3 august

Slava în biserică și în Hristos

5. Pavel încheie pasajul despre rugăciune cu o doxologie – o scurtă declaraţie poetică de laudă la adresa lui Dumnezeu. Pentru ce Îl laudă pe Dumnezeu? Efeseni 3:20,21

Pavel și-a relatat rugăciunile pentru credincioși (Efeseni 3:14-19). Acum se roagă direct și cu putere. Doxologia lui Pavel ridică două întrebări: (1) Acest pasaj înalță biserica într-un mod nepotrivit, punând-o pe aceeași treaptă cu Hristos în expresia „a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus”? Deși Pavel este profund interesat de biserică în această epistolă, este clar că Hristos este Salvatorul bisericii, de vreme ce Hristos este cel care locuiește în inima credincioșilor (3:17). În doxologie, Pavel Îl laudă pe Dumnezeu pentru salvarea oferită bisericii prin Hristos Isus. (2) Expresia „din neam în neam, în vecii vecilor” (3:21) descrie un viitor nesfârșit al bisericii aici, pe pământ? Epistola către efeseni conține mari speranțe pentru viitor. De exemplu, Efeseni 4:30 indică „ziua răscumpărării”. De asemenea, credincioșii vor avea parte de puterea nelimitată, suverană a lui Hristos în veacul viitor (1:21). Doxologia lui Pavel ar trebui citită ca o celebrare a puterii nesfârșite a lui Hristos exercitate în favoarea credincioșilor.

Analizând al doilea pasaj despre rugăciunile lui Pavel (3:14-21; compară cu 1:15-23), vedem că el găsește putere în întinderea cosmică a grijii lui Dumnezeu (3:14,15), în disponibilitatea Duhului Sfânt (3:16), în parteneriatul cu Hristos Însuși (3:17) și în nemărginirea iubirii lui Hristos (3:18,19). El și-i imaginează pe credincioși umpluți de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (3:19) și aplaudă aceste realități spirituale prin laudă, minunându-se din nou de abundența puterii lui Dumnezeu pusă la dispoziția sfinților (3:20,21).

De fiecare dată când ne simțim copleșiți de probleme, ispite sau îndoieli, putem să apelăm la acest pasaj optimist cu rugăciuni scrise de Pavel. Apostolul întemnițat ne ridică privirea spre marele orizont al scopurilor și harului lui Dumnezeu, amintindu-ne că oricare ar fi împrejurările noastre prezente, facem parte din planul suprem al lui Dumnezeu (1:9,10) și puterea Lui acționează în noi.

Care sunt binecuvântările de la Dumnezeu pe care le preţuiești în mod special? Compune o rugăciune de laudă la adresa lui Dumnezeu pentru ele.

Vineri, 4 august

Un gând de încheiere

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, capitolul „Redeșteptări moderne”.

„Cum putem armoniza pipernicita noastră stare spirituală cu pasajul nostru [Efeseni 3:14-19], care descrie plinătatea cunoașterii pe care avem privilegiul să o posedăm? Cum poate privi Cerul la noi, care am avut toate avantajele spirituale și temporale pentru a crește în har, dar nu ne-am îmbunătățit oportunitățile? Apostolul nu a scris aceste cuvinte pentru a ne ispiti, a ne înșela sau a ne face să avem așteptări înalte numai pentru a fi dezamăgiți în experiența noastră. A scris aceste cuvinte pentru a ne arăta ce putem și trebuie să fim, dacă vrem să fim moștenitori ai împărăției lui Dumnezeu. Cum putem lucra împreună cu Dumnezeu, dacă avem o experiență sfrijită? Avem cunoștință de privilegiul creștin și ar trebui să căutăm acea înțelegere spirituală profundă a lucrurilor lui Dumnezeu pe care Domnul a dorit să o avem.

Credem cu adevărat în Biblie? Credem că putem obține cunoașterea de Dumnezeu prezentată în acest text? Credem fiecare cuvânt care a ieșit din gura lui Dumnezeu? Credem cuvintele care au fost rostite de profeți și apostoli prin Isus Hristos […]? Credem cu adevărat în Dumnezeu și în Fiul Lui?” (Ellen G. White, în The Advent Review and Sabbath Herald, 1 octombrie 1889).