Soţi și soţii, împreună la cruce

STUDIUL 10 » 26 AUGUST – 1 SEPTEMBRIE

De memorat: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Efeseni 5:25-27)

Play / pause

0:00

volume

Soţi și soţii, împreună la cruce

Sabat după-amiază

În Efeseni 5:21-33, Pavel pornește de la ideea supunerii credincioșilor unii față de alții (5:21), apoi oferă sfaturi soțiilor (5:22-24) și soților creștini (5:25-32) și încheie cu un rezumat al învățăturilor pentru ambele categorii (5:33).

În acest sfat, cei care studiază Biblia în zilele noastre Îl pot auzi pe Hristos cel înviat vorbind despre relații. Suntem în această situație dacă vom considera că Efeseni 5:21 – 6:9 este modul lui Pavel de actualizare a marii teme a epistolei, unitatea, dar de data aceasta în casa creștinului. Deși critică puternic structurile sociale viciate ale vechii omeniri (4:22), apreciază totodată crearea unei noi omeniri (2:15), încorporată în omenirea mai largă, cu structurile ei sociale viciate. Din interiorul acestor structuri, credincioșii demonstrează că o nouă putere, Duhul Sfânt (2:22; 3:16; 5:18-21; 6:17,18) și o nouă etică modelată după Hristos (4:13,15,20-24,32; 5:2,10,17,21-33) au fost descătușate, indicând împlinirea finală a planului lui Dumnezeu pentru poporul Său și pentru lume.

Duminică, 27 august

Sfaturi pentru soţiile creștine

Pavel începe cu un mesaj de legătură, Efeseni 5:21, care face tranziția de la Efeseni 5:1-20 la Efeseni 5:22-33, în care pledează ca membrii bisericii să se supună unii altora (compară cu Marcu 10:42-45; Romani 12:10; Filipeni 2:3,4). Credincioșii ar trebui să facă lucrul acesta „în teama de Dumnezeu” (Efeseni 5:21, BTF) – prima dintre cele câteva ocazii în care Pavel va identifica relația cu Hristos drept cea mai importantă și definitorie pentru credincioși.

1. Ce vrea Pavel să spună când îi îndeamnă pe membri să se supună unii altora? Cum ar trebui să înţelegem această idee? Efeseni 5:21

Pavel le invită, de asemenea, pe femeile creștine să fie supuse „bărbaților [lor] ca Domnului” (5:22), clarificând că discută despre supunerea soțiilor față de soții lor (vezi 1 Petru 3:1,5). Când spune că soțiile trebuie să se supună „ca Domnului”, oare Pavel spune că o soție trebuie să se supună soțului ei ca și când acesta ar fi Hristos? Sau, dimpotrivă, că Hristos este adevărata și suprema prioritate a supunerii ei? Ținând cont că, în Efeseni 6:7, robilor li se cere să slujească „ca Domnului, iar nu oamenilor” și că, în Coloseni 3:18, soțiilor li se cere să se supună soților lor „cum se cuvine în Domnul”, este de preferat a doua perspectivă. Soțiile sunt ele însele oameni credincioși care trebuie, în mod fundamental, să Îl cinstească pe Hristos mai presus de soții lor.

Atât în Coloseni, cât și în Efeseni, Hristos – și numai Hristos – este identificat drept Capul bisericii, care este trupul Lui (Efeseni 1:22; 5:23; Coloseni 1:18): „Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului” (Efeseni 5:23). Prin analogie, soțul este „capul nevestei” (5:23), devotamentul bisericii față de Hristos slujind ca model pentru loialitatea soției față de soțul ei. Pasajul presupune o căsnicie marcată de iubire și de afecțiune, nu o căsnicie disfuncțională. Acest verset nu ar trebui interpretat ca permisiune pentru nicio formă de abuz domestic.

În lumina a ceea ce tocmai am citit, de ce este următorul sfat atât de important de reţinut: Dacă „este grosolan, dur, irascibil, egoist, aspru și tiran, atunci soţul nu ar trebui să rostească niciodată cuvintele că soţul este capul nevestei și că ea trebuie să i se supună în toate lucrurile; pentru că el nu este Domnul, el nu îi este soţ în adevăratul sens al cuvântului” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 117).

Luni, 28 august

Biserica, mireasa lui Hristos (I)

2. Compară Efeseni 5:25-27,29 cu Ezechiel 16:1-14. Ce elemente preia Pavel în schiţa sa?

În metafora nuntă-căsătorie pe care o folosește cu referire la biserică și relația ei cu Hristos (Efeseni 5:25-27,29), Pavel apelează în mod creativ la obiceiurile și rolurile aferente unei nunți antice. În relație cu biserica, ce Îi este mireasă, Hristos este Mirele divin care:

Iubește biserica în calitatea ei de mireasă (5:25). Să nu uităm că Isus face această lucrare din inimă. El ne iubește.
Se dă pe Sine ca preț pentru mireasă. În contextul pregătirilor de nuntă din vechime, mirele „cumpăra” mireasa cu „prețul miresei”, care era de obicei o sumă mare de bani și obiecte de valoare, atât de mare încât economiile satelor din Antichitate depindeau de acest obicei. Hristos achită prețul suprem pentru biserică în calitate de mireasă a Lui, pentru că „S-a dat pe Sine pentru ea” (5:25). În întrupare și la cruce, El Se dă pe Sine ca preț pentru mireasă.
Îmbăiază mireasa. Pregătirea miresei era o parte importantă a festivităților antice de nuntă. La fel ca în zilele noastre, domnișoarele de onoare și rudele de sex feminin ale miresei erau cele care o pregăteau pentru ceremonie. Pavel însă Îl prezintă pe Mirele divin pregătind mireasa pentru nuntă. El este cel care o sfințește și o curăță „prin botezul cu apă” (5:26).
Rostește cuvântul de binecuvântare. Această curățare este realizată „prin Cuvânt” (5:26), indicând promisiunea pe care Mirele divin o face miresei Sale, poate în contextul ceremoniei logodnei (compară cu Efeseni 1:3-14; 2:1-10, observând promisiunile lui Dumnezeu făcute credincioșilor la momentul convertirii). Versiunea antică a logodnei includea o serie de negocieri serioase, din care făcea parte un acord scris despre prețul miresei (achitat de soț) și despre zestre (bunurile pe care mireasa avea să le aducă în căsnicie de la familia ei).
Pregătește și împodobește mireasa. Când este în cele din urmă prezentată Mirelui ei, mireasa este incredibil de frumoasă, apărând într-o splendoare impecabilă (5:27). Hristos nu doar îmbăiază mireasa, ci o și pregătește și o împodobește.

Cum ne ajută aceste versete să înţelegem ce simte Hristos pentru noi? De ce ar trebui să considerăm lucrul acesta atât de alinător?

Marţi, 29 august

Biserica, mireasa lui Hristos (II)

3. Cum folosește Pavel elemente din nunta antică în apelul lui către creștinii din Corint? Când are loc „înfăţișarea”? 2 Corinteni 11:1-4

Folosind un ultim element din nunta antică, Pavel Îl descrie pe Hristos (în Efeseni 5:25-27) ca Acela care:

6. Prezintă mireasa (Sieși!). În Antichitate, mireasa era prezentată de către cavalerul sau cavalerii de onoare sau de către tatăl ei. Niciodată de către mire. Însă aici Pavel Îl închipuie pe Isus prezentând biserica drept mireasă pentru Sine.

Pavel folosește obiceiurile și rolurile maritale pentru a evidenția relația lui Hristos cu biserica, într-un model cronologic: 1. Logodna – Hristos S-a dat pe Sine pentru biserică (ca „preț pentru mireasă”) și așa S-a logodit cu ea (Efeseni 5:25). 2. Pregătirea pentru ceremonia nunții –Atențiile Mirelui continuă prin eforturile Lui prezente de sfințire și curățare a miresei (5:26). 3. Ceremonia nunții în sine – Atențiile prezente ale lui Isus au în vedere „înfățișarea” miresei la nuntă (5:27). Acest ultim element anticipează marea sărbătoare a nunții la întoarcerea Sa, când Hristos, Mirele, va veni să-Și revendice biserica în calitate de mireasă a Sa și să o prezinte înaintea Sa (Efeseni 5:27; compară cu 2 Corinteni 11:1,2; Coloseni 1:21-23,28).

Nunțile antice începeau adesea cu o procesiune în timpul nopții (vezi Matei 25:1-13). Mirele și alaiul lui se adunau la casa mirelui – noua casă a cuplului – și cu mare fast formau un convoi. Cu torțe, muzică veselă și mare bucurie, mulțimea se îmbulzea spre casa tatălui miresei. Luând mireasa de acolo sau întâlnind pe drum alaiul miresei, convoiul urma să conducă cuplul la noua lui casă, unde musafirii se așezau la un ospăț care dura o săptămână și care culmina cu ceremonia nunții, când mireasa avea să-i fie prezentată mirelui.

Când Îl descrie pe Hristos prezentându-Și biserica, Pavel face aluzie la această amplă procesiune și la momentul înfățișării. Astfel, el face o descriere emoționantă a revenirii lui Hristos ca o ceremonie a nunții viitoare, când lunga logodnă dintre Hristos și biserica Sa se încheie și are lor sărbătoarea nunții.

Ce mesaj ar trebui să extragem din această imagistică pozitivă, fericită și plină de speranţă?

Miercuri, 30 august

Iubește-ţi soţia ca pe tine însuţi!

4. Ce argument nou folosește Pavel pentru a-i încuraja pe soţi să dea dovadă de iubire tandră faţă de soţii? Efeseni 5:28-30

Regulile lui Pavel pentru familia creștină (Efeseni 5:21 – 6:9) scot la lumină un context social dificil. În Efeseni 5:28-30, Pavel se adresează soților, care, urmând modelul atât de frecvent al vremii, ar putea alege să își urască propriile trupuri (vezi 5:28,29), abuzându-și și bătându-și nevestele. În lumea greco-romană din zilele lui Pavel, puterea legală a „tatălui familiei” (lat., pater familias) era foarte extinsă. Acesta putea să își pedepsească aspru sau chiar să își ucidă soția, copiii și sclavii, având acest drept legal (deși exercitarea acestei puteri în moduri extreme era din ce în ce mai îngrădită de opinia publică).

În Efeseni 5:25-27, Pavel detaliază exemplul suprem de iubire: iubirea lui Hristos pentru biserică, și conturează un model de soț complet diferit de cel obișnuit. Acum, înainte de prezentarea unui nou argument, el face din nou trimitere la acel Exemplu măreț, cerându-le soților creștini să răspundă „tot așa” (5:28) ca Isus, care „S-a dat pe Sine” pentru mireasa Sa, biserica, și Se îngrijește de fiecare nevoie a ei (5:25-27). Pavel îi provoacă pe soții creștini să renunțe la practicile obișnuite din vremea lor și să caute să egaleze iubirea tandră a lui Hristos.

În Efeseni 5:28-30, Pavel adaugă un nou motiv pentru iubirea soților creștini față de soțiile lor: dragostea de sine. Pavel recurge la un truism: „nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui” (cel puțin nimeni care este lucid). Soții nu se automutilează și nu își vatămă propriile trupuri. În schimb, le hrănesc și le îngrijesc (5:29). Într-o încercare de a elimina asprimea și violența la adresa soțiilor creștine, Pavel îl invită pe soțul creștin să se identifice cu soția sa. Ești atât de unit cu soția ta – afirmă Pavel – încât a-i face rău ei nu ar fi altceva decât a-ți face rău ție însuți, iar majoritatea oamenilor normali la cap nu ar face așa ceva.

Întorcându-ne la exemplul lui Isus, Pavel argumentează că Hristos practică El Însuși grija cu drag față de Sine prin îngrijirea credincioșilor care sunt „trupul Lui” (5:29,30). Modelează-ți comportamentul față de soția ta – spune Pavel – după felul în care te tratezi pe tine însuți și, în cele din urmă, după felul în care Hristos te tratează pe tine!

Pavel citează atât pentru soţii, cât și pentru soţi exemplul lui Isus. Ce poţi învăţa de la Isus despre iubirea celor din cercul familiei tale?

Joi, 31 august

Căsnicia de tipul „un singur trup”

5. Studiază Geneza 2:15-25. Ce se întâmplă înainte de declaraţia că soţul și soţia sunt „un singur trup” (Geneza 2:24) ?

Un punct-cheie în aplicarea sfatului lui Pavel din Efeseni 5:31 pentru soții și soți este să analizăm textul citat de el, Geneza 2:24, ca apogeu al acestui sfat. Făcând trimitere la pasajul despre creație din Geneza, Pavel are în vedere nevoile bisericilor creștine și sănătatea relațiilor de familie din interiorul acestora. El vede în Geneza 2:24 un mesaj valabil de-a lungul timpului. Concepută de Dumnezeu, căsătoria este menită să fie o relație de tipul „un singur trup”, unitatea sexuală fiind reflectată în unitatea emoțională și spirituală, iar unitatea emoțională și spirituală oferind relevanță relației sexuale.

De notat că, prin citarea din Geneza 2:24, Pavel selectează o declarație despre căsătorie făcută înainte de cădere și o aplică relației dintre soții creștini și soțiile lor. În lumea noastră de după cădere, exploatarea excesivă a relației sexuale dintre bărbat și femeie exprimă cât de adânc înrădăcinată în culturile moderne este ideea că uniunea sexuală reprezintă subjugarea femeii. Pavel susține că relația sexuală, așa cum se reflectă în Geneza, nu este una de subjugare, ci de unire. Aceasta nu simbolizează sau nu actualizează dominația bărbatului, ci unirea atât de puternică dintre soț și soție încât devin „un singur trup”. Pentru o importantă teologie contraculturală și corectivă privind căsătoria și sexualitatea, să ne uităm atât la Efeseni 5:21-33, cât și la Geneza 2:24!

În același context, Pavel vorbește în versetul următor despre o taină mare (vezi 5:32). Aceasta vizează ambele părți ale metaforei duble întrebuințate de Pavel: căsătoria creștină înțeleasă în lumina relației lui Hristos cu biserica sa (5:32) și relația lui Hristos cu biserica Sa înțeleasă în lumina căsătoriei creștine (5:32).

Căsătoria creștină este înnobilată de compararea ei cu relația dintre Hristos și biserică. În plus, gândindu-se la relația bisericii cu Hristos din perspectiva unei căsnicii creștine pline de iubire, creștinii înțeleg cu mai multă claritate relația lor cu Hristos.

În ce măsură Efeseni 5:33 este un rezumat al sfaturilor lui Pavel din Efeseni 5:21-32? Dacă ești căsătorit, cum poţi aplica mai mult aceste principii în căsnicia ta?

Vineri, 1 septembrie

Un gând de încheiere

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, volumul 7, secţ. 1, „Obligaţii ale vieţii de căsătorie”; Căminul adventist, capitolul 17 („Obligaţii reciproce”).

Ellen G. White îi îndeamnă constant pe ambii soți să renunțe la eforturile de a se controla unul pe celălalt: „Nu încercați să-l siliți pe celălalt să cedeze dorințelor voastre. Nu puteți proceda așa și să vă bucurați încă de dragostea lui. Fiți buni, răbdători, îngăduitori, atenți și curtenitori” (Căminul adventist, p. 118). Ea comentează interpretarea textului din Coloseni 3:18 (și Efeseni 5:22-24): „Se pune adesea întrebarea: «Oare trebuie ca soția să nu aibă voință proprie?» Biblia afirmă clar că bărbatul este capul familiei. […] Dacă această poruncă s-ar opri aici, am putea spune că poziția femeii nu este de invidiat. […] Mulți soți citesc doar cuvintele: «Soțiilor, fiți supuse» și se opresc aici, însă vom citi mai departe concluzia aceleiași porunci: «cum se cuvine în Domnul» [Col. 3:18]. Dumnezeu cere ca soția să aibă mereu în vedere teama de Dumnezeu și slava Lui. O supunere totală trebuie oferită numai Domnului Isus, care a răscumpărat-o ca pe propriul Său copil, cu prețul infinit al vieții Sale. […] Există Cineva care este mai presus decât soțul pentru soție; este Răscumpărătorul ei, iar supunerea ei față de soț trebuie să fie așa cum a spus Dumnezeu: «cum se cuvine în Domnul»” (Căminul adventist, p. 115 , 116).