Marele plan divin centrat pe Hristos

STUDIUL 2 » 1 – 7 IULIE

De memorat: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” (Efeseni 1:3)

Play / pause

0:00

volume

Marele plan divin centrat pe Hristos

Sabat după-amiază

La 25 de ani după ce a devenit primul om care a pășit pe Lună, Neil Armstrong a scris un bilet de mulțumire echipei care a proiectat costumul spațial în care a făcut acei pași istorici. Numindu-l „cel mai fotografiat vehicul spațial din istorie” și glumind că acesta reușise să îl ascundă pe „urâtul care era în el”, Armstrong le-a mulțumit celor de la Centrul Spațial Johnson pentru costumul „dur, solid și aproape moale la interior” care i-a protejat viața, transmițându-le „jumătate de secol de mulțumiri și felicitări”.

Pavel își începe scrisoarea către efeseni cu un maiestuos bilet de mulțumire, lăudându‑L pe Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le-a revărsat, binecuvântări esențiale în aceeași măsură pentru viața credincioșilor ca un costum spațial pentru cineva care pășește pe Lună. Pavel susține că Dumnezeu a acționat în direcția acestor binecuvântări esențiale încă „înainte de întemeierea lumii” (1:4) și Îl laudă pentru că a acționat de-a lungul veacurilor în favoarea credincioșilor.

Epistola către efeseni este valoroasă deoarece prin intermediul ei – și în mod special prin această parte introductivă – Pavel ne arată cum să ne închinăm și cum să Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru multele binecuvântări pe care ni le oferă.

Duminică, 2 iulie

Aleși și acceptaţi prin Hristos

Un bilet de mulțumire include de obicei o descriere a darului sau darurilor primite. Pavel include o listă lungă de daruri, în Efeseni 1:3-14, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru binecuvântările Evangheliei. El Îl laudă pe Dumnezeu pentru că „ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești” (1:3). Faptul că binecuvântările sunt duhovnicești (gr., pneumatikos) sugerează că ne sunt date prin Duhul (gr. pneuma), anticipând pasajul de încheiere a binecuvântării lui Pavel, care apreciază lucrarea Duhului în viața credincioșilor (1:13,14).

Efeseni 1:3-6 transmite printr-un limbaj înălțător modul în care Dumnezeu ne vede prin Hristos. Înainte de crearea lumii, Dumnezeu ne-a ales în Hristos și a hotărât că ar trebui să fim „sfinți și fără prihană” în prezența Lui (1:4; compară cu 5:27), ca fii și fiice prețioase în virtutea faptului că am fost creați și răscumpărați „prin Isus Hristos” (1:5). Încă dinainte ca soarele să înceapă să strălucească, strategia divină a fost aceea ca noi să fim acceptați „în Cel Preaiubit” (1:6, EDCR). Pe scurt, intenția lui Dumnezeu este ca noi să fim mântuiți. Ne pierdem mântuirea numai prin alegerile noastre păcătoase.

1. Expresia „în locurile cerești” apare în Noul Testament doar în Efeseni. Ce înseamnă? Studiază modul în care este utilizată. Vezi Efeseni 1:3,20; 2:6; 3:10; 6:12 și compară cu utilizarea expresiei „în cer/ceruri” din Efeseni 3:15 ; 6:9.

În Efeseni, expresiile „în locurile cerești” și „în cer/ceruri” indică cerul ca: locuință a lui Dumnezeu (1:3; 6:9), locul în care se află puterile spirituale (1:10,20,21; 3:10,15; 6:12) și locul unde S-a înălțat Hristos la dreapta Tatălui (1:20). În prezent, credincioșii au acces la aceste „locuri cerești” ca la o sferă din care li se oferă binecuvântări spirituale prin Hristos (1:3; 2:6). Deși au devenit o boltă cerească pentru binecuvântarea credincioșilor, „locurile cerești” sunt încă spațiul conflictului cu puterile răului care contestă domnia lui Hristos (3:10; 6:12).

Meditează asupra versetului 4 din Efeseni 1, care spune că am fost aleși în El, în Hristos, „înainte de întemeierea lumii”. Ce crezi că înseamnă? Cum ne dezvăluie iubirea lui Dumnezeu pentru noi și dorinţa Lui ca să fim mântuiţi?

Luni, 3 iulie

Răscumpărare scumpă, iertare din belșug

Păcatul fusese o forță întunecată dominantă în viața destinatarilor scrisorii lui Pavel. El îi descrie drept morți vii în experiența lor anterioară – „morți în greșelile și în păcatele voastre” (2:1) – care umblau sau trăiau după cum le poruncea Satana (2:1-3). Sclavi ai păcatului și ai lui Satana, nu aveau nicio putere să se elibereze. Aveau nevoie de salvare. Dumnezeu i-a salvat prin faptele Lui pline de har în Hristos, iar Pavel apreciază două noi binecuvântări ale harului divin în viața credincioșilor: răscumpărarea și iertarea.

2. Citește Efeseni 1:7,8. Răscumpărarea este o idee întâlnită des în Noul Testament. Compară modurile în care apare în Coloseni 1:13,14; Tit 2:13,14 și Evrei 9:15. Ce au în comun aceste pasaje cu Efeseni 1:7,8?

Cuvântul grecesc tradus ca „răscumpărare” în Efeseni 1:7 este apolutrōsis, folosit la origine pentru cumpărarea libertății unui sclav sau plata pentru eliberarea unui prizonier. Parcă se și aude glasul negustorului de sclavi care își scoate marfa la licitație și zăngănitul rece al lanțurilor de sclavi. Când ia în discuție răscumpărarea, Noul Testament evidențiază costul eliberării robilor.

Libertatea noastră vine cu un preț extraordinar: „În El [Isus] avem răscumpărarea, prin sângele Lui” (1:7). Ideea de răscumpărare pune preț și pe generozitatea plină de har a lui Dumnezeu manifestată prin faptul că a plătit scump pentru libertatea noastră. Dumnezeu ne redă libertatea și demnitatea. „A fi răscumpărat înseamnă a fi tratat ca o persoană, nu ca un obiect. Înseamnă a deveni cetățean al cerului în loc de a fi sclav al pământului” (Alister E. McGrath, What Was God Doing on the Cross?, 1992, p. 78).

De notat că ideea conform căreia Dumnezeu îi plătește lui Satana prețul răscumpărării este una medievală, nu biblică. Dumnezeu nici nu îi datorează, nici nu îi plătește lui Satana nimic.

Beneficiile Calvarului includ și „iertarea păcatelor” (1:7). Pe cruce, Hristos Și-a asumat prețul pentru păcatele noastre, atât trecute, cât și viitoare, și „a șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră” (Coloseni 2:14). Făcând, prin Hristos, această lucrare de răscumpărare și iertare, Dumnezeu acționează ca Tatăl nostru generos, răspândind „din belșug peste noi” „bogățiile harului Său” (Efeseni 1:8,7).

Ce înseamnă pentru tine că, prin jertfa ispășitoare a lui Hristos, ești iertat și răscumpărat? Te simţi cumva nedemn de ea? (Nu ești nedemn; pentru asta este crucea.)

Marţi, 4 iulie

Marele plan divin centrat pe Hristos

3. Care este planul lui Dumnezeu „la împlinirea vremurilor” și cât de extinsă este raza sa de acţiune? Efeseni 1:9,10

Pavel numește în trei feluri planul lui Dumnezeu: (1) „taina voii Sale”, (2) „planul pe care-l alcătuise în Sine Însuși” și (3) planul pentru „împlinirea vremurilor”. Care este planul suprem, final al lui Dumnezeu? Să unească totul, de pretutindeni, în Isus.

Termenul pe care îl folosește Pavel pentru a descrie acest plan este unul pitoresc (gr., anakephalaiōsasthai) – a „conduce” sau „a aduna” toate lucrurile în Hristos. În practicile antice de contabilitate, se „aduna” o coloană de cifre, iar totalul se adăuga deasupra lor. Isus Se află în fruntea planului escatologic final al lui Dumnezeu. Acest plan care se concentrează pe Hristos a fost făcut „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4) și este atât de amplu încât cuprinde tot timpul („împlinirea vremurilor”) și tot spațiul („toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ”). Pavel anunță unitatea în Hristos ca marele obiectiv divin pentru univers.

Luând în discuție subiectul planului lui Dumnezeu la „împlinirea vremurilor” (1:10), Pavel conturează o temă pe care o va integra în întreaga scrisoare. Dumnezeu Își începe planul de a uni toate lucrurile – întemeiat pe moartea, învierea, ridicarea la cer și înălțarea lui Isus pe tron (1:15 – 2:10) – prin înființarea bisericii și unirea în ea a elementelor disparate ale omenirii: evreii și neevreii (2:11 –3:13).

Astfel, biserica le semnalează puterilor răului că planul lui Dumnezeu este în desfășurare și stăpânirea lor dezbinătoare se va sfârși (3:10), după cum spune Biblia în Apocalipsa 12:12 –„Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.”

A doua jumătate a scrisorii lui Pavel începe cu o chemare înflăcărată la unitate (Efeseni 4:1-16) și continuă cu un lung îndemn la evitarea comportamentului care distruge unitatea și la crearea, în schimb, a solidarității cu ceilalți credincioși (4:17 – 6:9). Pavel încheie cu imaginea încurajatoare a bisericii ca armată unită, participând cu zel la răspândirea păcii în numele lui Hristos (6:10-20).

Cum poţi recunoaște și aprecia faptul că răscumpărarea de care ai beneficiat în Isus este parte din ceva cuprinzător și măreţ, un element din planul calculat și suprem al lui Dumnezeu de a uni toate lucrurile în Hristos?

Miercuri, 5 iulie

Viaţa trăită în laudă pentru slava Sa

„În El am fost făcuţi și moștenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efeseni 1:11,12).

Credincioșii din Efes par să fi pierdut simțul clar al identității lor de creștini, par să-și fi pierdut cumpătul (vezi Efeseni 3:13). În acord cu ceea ce a afirmat anterior (1:3-5), Pavel dorește din nou să le consolideze identitatea de creștini. Credincioșii nu sunt victime ale unor decizii aleatorii, arbitrare din partea unor zeități sau puteri astrale. Sunt copiii lui Dumnezeu (1:5) și au acces la multe binecuvântări prin Hristos, pe baza sfaturilor profunde și a deciziilor eterne ale lui Dumnezeu. Scopul, sfatul și voia lui Dumnezeu (1:11) sunt cele aduse la îndeplinire în viața lor, în concordanță cu planul mai larg al lui Dumnezeu de unire a tuturor lucrurilor în Hristos (1:10). Ei pot avea încredere nezdruncinată în statutul lor înaintea lui Dumnezeu și în eficacitatea binecuvântărilor pe care El le oferă. Viața lor ar trebui să transmită sonor mesajul din Efeseni 1:3-14 – Binecuvântat fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos !

4. Compară ideea de moștenire din versetele 11, 14 și 18 din Efeseni 1. De ce crezi că este importantă această idee pentru Pavel?

Ai primit vreodată o moștenire după moartea cuiva? Poate o rudă ți-a lăsat un bun valoros sau o sumă considerabilă de bani. Din punctul lui Pavel de vedere, în virtutea morții lui Hristos creștinii au primit o moștenire de la Dumnezeu (1:14) și au devenit o moștenire pentru Dumnezeu (1:18).

În Vechiul Testament, poporul lui Dumnezeu este uneori perceput ca „moștenirea” Lui (Deuteronomul 9:29; 32:9; Zaharia 2:12). Această idee de a fi sau a deveni moștenirea lui Dumnezeu este clară în Efeseni 1:18 și este cel mai probabil sensul din Efeseni 1:11 (care s-ar traduce ca: „În El am devenit o moștenire”). Ca element central al identității lor creștine, Pavel le dorește credincioșilor să își cunoască valoarea pentru Dumnezeu. Nu numai că au o moștenire de la Dumnezeu (1:14; 3:6, compară cu 5:5), dar și sunt moștenirea lui Dumnezeu.

Care este diferenţa dintre a lucra pentru a obţine ceva și a moșteni respectivul lucru? Cum ne ajută această idee să înţelegem ce ne-a fost dat în Isus?

Joi, 6 iulie

Duhul Sfânt: sigiliu și garanţie

5. În Efeseni 1:13,14, Pavel relatează pe scurt istoria convertirii cititorilor săi. Care sunt etapele?

Explorând importanța Duhului Sfânt în viața credincioșilor, Pavel folosește două imagini sau metafore. Mai întâi, Îl descrie ca pe „o pecete”, un sigiliu, identificând prezența Duhului, care pecetluiește odată cu apariția Sa, la momentul convertirii. În vechime, sigiliile aveau diferite scopuri: să autentifice exemplarele anumitor legi și acorduri; să valideze excelența sau cantitatea conținutului unui recipient (Ezechiel 28:12) sau să legalizeze tranzacții (Ieremia 32:10-14,44), contracte, scrisori (1 Împărați 21:18), testamente și adopții. Imprimat pe un obiect, un sigiliu anunța atât apartenența acestuia, cât și protecția de care beneficia. Prezența Duhului Sfânt în viața lor marchează apartenența credincioșilor la Dumnezeu și transmite promisiunea lui Dumnezeu de a-i proteja (compară cu Efeseni 4:30). Au fost „pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit” (1:13).

„Pavel declară clar că în momentul în care cineva își predă viața lui Isus și crede în El, Duhul Sfânt îl sigilează (gr., sphragizō) pe acel credincios în Hristos pentru ziua răscumpărării. Ce adevăr eliberator și încurajator! Duhul lui Dumnezeu îi marchează pe urmașii lui Hristos cu pecetea mântuirii încă de când încep să creadă” (Jiří Moskala, „Misinterpreted End-Time Issues…”, în Journal of the Adventist Theological Society nr. 1, 2017, p. 95).

A doua imagine pe care Pavel o folosește în dreptul Duhului Sfânt este cea de „arvună”, de garanție. Duhul Sfânt este garanția moștenirii noastre, care face trimitere la momentul când vom primi întreaga moștenire ( compară cu 2 Corinteni 1:22; 5:5).

Cuvântul tradus ca „arvună” (arrabōn) era un cuvânt împrumutat din ebraică și folosit la scară largă în greaca uzuală, sau koine, din vremurile Noului Testament, pentru a indica „prima tranșă”, „depozitul” sau „avansul” care face necesar ca plătitorul să facă și alte plăți.

De notat că cei credincioși nu plătesc acest avans, ci Îl primesc de la Dumnezeu. Prezența prețioasă a Duhului Sfânt în viața credincioșilor, spune Pavel, este o primă tranșă din moștenirea completă a salvării și răscumpărării, care va veni odată cu revenirea lui Hristos. Sarcina noastră este să primim ce ne-a fost oferit în Isus, cu o inimă recunoscătoare și supusă.

Vineri, 7 iulie

Un gând de încheiere

Ne învață Efeseni 1:3-14 că Dumnezeu hotărăște dinainte viitorul oamenilor, predestinându-i pe unii pentru viața veșnică și pe alții pentru moartea veșnică? Mulți oameni, din păcate, cred lucrul acesta. De analizat totuși aceste idei: (1) În pasaj, rolul lui Hristos este hotărâtor, de vreme ce alegerea divină de a ne adopta apare „prin Isus Hristos” (1:5) sau „în El” (1:4,11). Lucrul acesta sugerează mai degrabă faptul că alegerea și predestinarea divine sunt exercitate în dreptul tuturor celor care aleg credința în Hristos, nu ideea unei selectări a celor ce vor fi salvați sau pierduți, caz după caz, chiar dinainte de a se fi născut. Decizia lui Dumnezeu este răspunsul divin analizat și hotărât anterior în dreptul celor care manifestă credința în Hristos. (2) Efeseni 1:3-14 abordează acțiunea lui Dumnezeu de salvare. Dumnezeu este „Tatăl”, iar noi suntem copiii Lui „înfiați” (1:3-5), care primesc binecuvântările Lui din belșug (1:8). Dumnezeu nu este un judecător distant și insensibil care dă decrete de la distanță, ci Tatăl iubitor al tuturor copiilor Săi (vezi 3:15). (3) Faptul că Dumnezeu respectă alegerile oamenilor se reflectă în Efeseni 1:3-14 (în special 1:13, unde auzirea și credința sunt considerate la fel de importante), în alte texte din Efeseni (2:8; 3:17; 4:1 – 6:20, peste tot accentuând sau presupunând exercitarea alegerii și răspunsul credinței) și în alte pasaje din Noul Testament (1 Timotei 2:4, Faptele 17:22-31).