Citirea Cuvântului
STUDIUL 6 » 2 NOIEMBRIE – 8 NOIEMBRIE
Textul de memorat: „Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.” (Neemia 8:8)
Zidul Ierusalimului era gata. Odată cu punerea porţilor, israeliţii, sub conducerea lui Neemia, îndepliniseră partea cea mai importantă a misiunii lor. Când zidul a fost terminat, Neemia a spus că naţiunile înconjurătoare, uimite, au recunoscut că lucrarea „se făcuse prin voia Dumnezeului nostru” (6:16). Vrăjmaşii şi-au dat seama că Dumnezeul lui Israel era real deoarece, în ciuda opoziţiei şi a urii cu care se confruntaseră, israeliţii reuşiseră totuşi să finalizeze lucrarea.
După terminarea zidului, Neemia a numit o căpetenie peste Ierusalim (pe fratele său, Hanani) şi un conducător al cetăţii (Hanania). Ambii bărbaţi au fost aleşi pe baza integrităţii, a corectitudinii şi a reverenţei faţă de Dumnezeu (Neemia 7:2), nu conform genealogiei. Zidul a fost terminat în luna Elul (a şasea lună – Neemia 6:15).
Ce mai rămânea de făcut? Următoarele capitole, 8, 9 şi 10, prezintă o serie de evenimente importante din luna a şaptea, dovezi ale hotărârii lui Israel de a se supune Cuvântului lui Dumnezeu, şi bucuria avută în urma ascultării.
Duminică, 3 noiembrie – Adunarea poporului
1. Ce ar trebui să ne spună următorul pasaj despre importanţa Cuvântului lui Dumnezeu pentru popor? Neemia 8:1,2
După ce au terminat construirea zidului şi s-au mutat în Ierusalim, în luna a şaptea, iudeii s-au adunat cu toţii în piaţa deschisă din Ierusalim. Luna a şaptea, Tishri, probabil că era cea mai importantă pentru israeliţi, deoarece era dedicată Sărbătorii Trâmbiţelor (prima zi a lunii, pregătirea pentru Ziua Judecăţii), Zilei Ispăşirii (Ziua Judecăţii, ziua a zecea a lunii) şi Sărbătorii Corturilor (ziua a cincisprezecea a lunii, aducerea-aminte a eliberării din Egipt şi a purtării de grijă a lui Dumnezeu în timpul călătoriei lor prin pustie). Adunarea a avut loc în prima zi a lunii, când se celebra Sărbătoarea Trâmbiţelor. Conducătorii i-au chemat pe toţi, bărbaţi şi femei, la această adunare specială pentru ca, prin citirea Legii, să aibă ocazia să afle despre Dumnezeul lor şi despre istoria lor.
Poporul l-a invitat pe Ezra să citească înaintea lor din Cartea Legii lui Moise. Pentru acea ocazie, oamenii au construit un podium, un amvon. Nu era un lucru pe care conducătorii îi obligaseră să îl facă, ci „ei”, poporul, i-au spus lui Ezra să aducă acea Carte. Cel mai probabil, Ezra a citit poporului din cărţile lui Moise, unde era inclusă şi Legea dată pe Sinai.
2. Ce le-a spus Dumnezeu şi ce lecţii putem învăţa şi noi de aici? Deuteronomul 31:9-13
Aici, Moise le spusese israeliţilor că, în timpul Sărbătorii Corturilor, trebuiau să se adune şi să citească Legea lui Dumnezeu şi menţiona cine anume trebuia să se adune: bărbaţi, femei, copii, dar şi străinii care s-ar fi aflat în cetăţile lor.
„Tot poporul s-a strâns ca un singur om.” Ce ne spune acest lucru despre importanţa unităţii în rândul credincioşilor?
Luni, 4 noiembrie – Citirea şi ascultarea Legii
Ezra „a adus Legea” înaintea adunării pentru a o citi. Ce a citit? Doar Cele Zece Porunci din nou şi din nou, o jumătate de zi? Referirea la Cartea Legii trebuie înţeleasă ca fiind cele cinci cărţi ale lui Moise, de la Geneza la Deuteronomul, cunoscute ca Tora ebraică. Termenul „Lege” cuprinde doar o parte din ceea ce s-a citit; mai potrivit ar fi fost să se traducă prin „învăţături”. Acestea sunt învăţăturile lui Dumnezeu care ne ajută să cunoaştem calea pe care ar trebui să mergem pentru a nu pierde ţinta. Când Ezra a citit, poporul a aflat despre istoria sa, începând de la creaţiune şi până în vremea lui Iosua. Prin relatări, cântece, poeme, binecuvântări şi legi, au fost amintite luptele lor de a-L urma pe Dumnezeu şi credincioşia Lui faţă de ei. În Tora era „Legea”, dar ea cuprindea şi istoria poporului lui Dumnezeu şi, în special, arăta călăuzirea Sa. Astfel, israeliţii şi-au aflat identitatea şi care le erau rădăcinile.
3. Ce ne învaţă următoarele pasaje despre modul în care ar trebui să ne raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu? Neemia 8:3; Deuteronomul 4:1; 6:3,4; Iosua 1:9; Psalmii 1:2; Proverbele 19:20; Ezechiel 37:4
Probabil că oamenii doreau să audă Cuvântul Domnului şi pentru că, de la sosirea lui în Ierusalim, cu treisprezece ani în urmă, Ezra le citise din Cuvânt şi îi învăţase. El era dedicat lucrării lui Dumnezeu şi hotărât să facă o reformă. Ascultându-l pe Ezra, Cuvântul lui Dumnezeu devenise real pentru israeliţi. Ei au luat decizia, în cunoştinţă de cauză, să asculte Cuvântul, deoarece voiau să asculte de Dumnezeu. Ei s-au apropiat de Tora cu reverenţă şi cu dorinţa de a învăţa.
Când ne hrănim din Cuvânt, în noi apare un dor mai profund după Dumnezeu.
Tu cum te raportezi la Cuvântul lui Dumnezeu? Spui că îl crezi, dar se vede în viaţa ta, împlineşti ce citeşti? Cum ai trăi dacă nu ai asculta de Biblie?
Marţi, 5 noiembrie – Citirea şi interpretarea Cuvântului
4. Cum se citea Legea? Neemia 8:4-8
Două grupe de câte treisprezece bărbaţi au stat alături de Ezra în timpul citirii. Prima grupă (vers. 4) a ajutat la citirea Cuvântului lui Dumnezeu, iar a doua grupă (vers. 7) a ajutat la înţelegerea pasajelor. Nu ni se spune cum s-a făcut acest lucru în piaţă. Probabil că bărbaţii care ajutau la citire ţineau Tora (sulurile erau grele şi trebuiau să fie desfăşurate) şi citeau pe rând. Pentru că citirea a fost de dimineaţa până la amiază, probabil că s-au gândit la o metodă de a ajunge la toţi cei din piaţă.
Frazele „îi arătau înţelesul” şi „să-i facă să înţeleagă ce citiseră” (vers. 8) pot face referire la interpretarea sau traducerea pasajelor, ambele fiind posibile în acest caz. Iudeii se întorseseră din Babilon, unde trăiseră mulţi ani şi limba principală era aramaica. De aceea este posibil să nu le fi fost uşor să înţeleagă citirea în ebraică, în special celor din generaţiile mai tinere. Cititorii Bibliei pot avea întotdeauna de câştigat din explicaţii sau comentarii. Predicarea şi explicarea dau viaţă textului şi îi pot ajuta pe ascultători să aplice informaţia la viaţa lor.
5. Ce paralelă putem vedea între ce s-a întâmplat atunci în Ierusalim şi experienţa lui Filip cu famenul etiopian? Ce lecţii putem învăţa? Faptele 8:26-38
Ca protestanţi, noi înţelegem că fiecare credincios trebuie să cunoască personal Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu accepte orbeşte spusele altcuiva ca fiind adevăr biblic, indiferent de autoritatea pe care o are. Însă cine nu a fost binecuvântat când altcineva l-a ajutat să înţeleagă semnificaţia unor versete? Fiecare dintre noi trebuie să ştie pentru sine ce crede, dar aceasta nu înseamnă că uneori nu putem fi ajutaţi de explicaţiile altora.
Miercuri, 6 noiembrie – Răspunsul poporului
Când Ezra a deschis Cuvântul, Tora ebraică, oamenii s-au ridicat în picioare. Înainte de a citi, Ezra a binecuvântat Numele Domnului. După ce a citit, poporul a răspuns la unison: „Amin! Amin!”, înălţând mâinile spre cer (Neemia 8:5,6). Apoi, oamenii şi-au plecat capetele şi s-au închinat cu faţa la pământ.
6. De ce le-au spus conducătorii să nu plângă şi să nu se bocească? Neemia 8:9-12
„În acelaşi fel, în anii de mai târziu, când Legea lui Dumnezeu era citită în Ierusalim captivilor întorşi din Babilon, iar poporul plângea din pricina fărădelegilor sale, au fost rostite cuvintele plin de har: «Să nu vă bociţi şi să nu plângeţi! … Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră» (Neemia 8:9,10).” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 281
Ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii şi-au dat seama de păcătoşenia lor şi au început să plângă. Când Dumnezeu ni Se descoperă şi începem să înţelegem că El este plin de iubire, bunătate, milă şi credincioşie, ies la iveală imperfecţiunile noastre şi neputinţa de a fi aşa cum doreşte El. Văzând în Cuvânt sfinţenia lui Dumnezeu, răutatea noastră apare într-o lumină nouă. Această descoperire i-a făcut pe israeliţi să plângă şi să se bocească, dar ei nu trebuiau să se întristeze: „Căci bucuria Domnului va fi tăria voastră” (vers. 10). În ciuda greşelilor lor, ei se puteau încrede în puterea lui Dumnezeu.
Era o zi specială, sfântă, Sărbătoarea Trâmbiţelor (Rosh Hashanah), în care sunetele de trâmbiţă anunţau importanţa pregătirii inimii pentru judecata Domnului (Ziua Ispăşirii, sărbătorită în ziua a zecea). Sunetul trâmbiţei era o chemare de a sta înaintea Domnului şi de a se pocăi. Deoarece acea zi trebuia să le amintească oamenilor să se întoarcă la Dumnezeu, plânsul şi bocetul sunt de înţeles. Dar conducătorii le-au amintit că, dacă s-au pocăit, Dumnezeu i-a ascultat şi acum era timpul să se bucure de iertarea primită.
Ce ne arată faptul că singura cale de a fi iertaţi şi de a primi speranţă a fost jertfa Domnului Isus?
Joi, 7 noiembrie – Bucuria Domnului
„Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10) ne reaminteşte că voia lui Dumnezeu este să fim fericiţi şi să ne bucurăm de viaţă. Mai mult, aceasta nu este o fericire oarecare, ci acea fericire care vine din conştienţa faptului că Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi ştim că El ne iubeşte. Ar trebui ca în fiecare zi să ne desfătăm în Domnul, în bunătatea Sa şi să ne bucurăm văzând tot ce ne-a oferit. Mai mult, desfătarea în Domnul ne dă puterea de a face faţă problemelor fiecărei zile.
7. Ce au făcut poporul şi conducătorii cu acea ocazie? Neemia 8:13-18
A doua zi, conducătorii poporului au venit la Ezra ca să afle mai multe din Cartea lui Dumnezeu. Această iniţiativă arăta dorinţa lor de a conduce poporul către Dumnezeu. Ei au înţeles că nu puteau conduce poporul în direcţia cea bună dacă nu Îl căutau pe Dumnezeu şi nu căutau la El înţelepciune.
8. Ce li se poruncise israeliţilor să facă şi de ce? Leviticul 23:39-43
Neemia 8:15 face referire la faptul că ceea ce făceau ei era în conformitate cu un „stă scris”. Aici vedem un alt exemplu al seriozităţii cu care doreau să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu în principal pentru că, după decenii de robie, învăţaseră lecţia şi ştiau care sunt consecinţele neascultării. De asemenea, în Leviticul se spune că ei trebuiau să ţină sărbătorile şi să se „bucure înaintea Domnului şapte zile” (23:40). Cu alte cuvinte, când îşi aminteau de mila lui Dumnezeu, de harul Său şi de mântuire, trebuiau să se bucure de tot ce făcuse Dumnezeu pentru ei.
Gândeşte-te la tot ce am primit prin Isus, daruri simbolizate prin sărbătorile vechiului Israel. Cum putem învăţa să ne bucurăm în Domnul chiar şi în încercări? De ce, în special atunci, este foarte important să facem acest lucru?
Vineri, 8 noiembrie – Un gând de încheiere
„Acum, trebuiau să arate credinţa în făgăduinţele Sale. Dumnezeu primise pocăinţa lor şi, acum, ei urmau să se bucure de asigurarea iertării păcatelor şi de readucerea lor sub ocrotirea divină…
Orice întoarcere adevărată la Domnul aduce bucuria dăinuitoare în viaţă. Când se supune influenţei Duhului Sfânt, păcătosul îşi vede vinovăţia şi necurăţia în contrast cu sfinţenia Marelui Cercetător al inimilor. Se vede condamnat ca un călcător al Legii. Dar nu trebuie ca, din cauza aceasta, să facă loc disperării, deoarece iertarea lui a fost deja obţinută. Se poate bucura de simţământul că păcatele îi sunt iertate şi de dragostea unui părinte ceresc iertător. Slava lui Dumnezeu se manifestă prin faptul că El cuprinde în braţele dragostei Sale fiinţele omeneşti păcătoase care se pocăiesc, prin faptul că le leagă rănile, le curăţeşte de păcat şi le îmbracă în hainele mântuirii.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 668
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Profeţi şi regi, Capitolul 56 „Îndrumaţi în Legea lui Dumnezeu”.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: 2 Cronici 12-18
1. Unde este menţionată cartea prorocului Ido?
2. Ce a făcut Asa, după ce a auzit cuvintele lui Azaria şi prorocia lui Oded?
3. Ce s-a întâmplat cu Hanani, văzătorul, după ce i-a prorocit lui Asa?
4. Ce sarcină le-a încredinţat Iosafat unora dintre căpetenii şi leviţi?
Evanghelizare, Secţiunea 4 – subcapitolul „Plănuirea unei lucrări permanente”
5. De ce sfătuieşte Ellen G. White ca nicio acţiune nouă să nu înceapă înainte de timpul potrivit?
Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf
Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!