Conducători în Israel
STUDIUL 13 » 21 DECEMBRIE – 27 DECEMBRIE
Textul de memorat: „Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea. Şi au trimis câte o parte şi altora, şi s-au înveselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele care li se tâlcuiseră.” (Neemia 8:12)
Ezra şi Neemia sunt exemple de conducători consacraţi lui Dumnezeu şi împlinirii lucrării la care i-a chemat El. Dragostea pentru Dumnezeu le-a insuflat dorinţa de a fi slujitori credincioşi. De fapt, credincioşia lor a fost o parte centrală a studiului nostru.
În această săptămână vom privi la câteva exemple de conducători din Biblie, inclusiv la exemplul lui Ezra şi Neemia. Nu este un studiu cuprinzător, ar putea fi spuse mult mai multe. Totuşi exemplele alese sunt esenţiale pentru fiecare lider. Poate în prezent nu te consideri conducător, dar fiecare dintre noi are influenţă asupra altora, de aceea, lecţiile acestea pot fi aplicate oricui.
Cuvântul lui Dumnezeu ocupă un loc central în experienţa lui Ezra şi Neemia. Cuvântul le-a transformat gândirea şi viaţa şi a dus la reînviorare şi reformă. Ei erau datori Cuvântului lui Dumnezeu şi învăţăturilor găsite în el. Tot aşa, ca adventişti de ziua a şaptea, indiferent care este statutul sau rolul nostru, noi trebuie să acordăm Cuvântului un loc central în viaţa noastră.
Duminică, 22 decembrie – Influenţa conducătorilor
În Biblie găsim multe exemple de conducători, exemple bune şi rele, şi uneori vedem un amestec între bine şi rău. În unele situaţii, conducători răi au făcut lucruri bune, iar alteori, conducători buni au făcut lucruri rele. La urma urmei, toţi conducătorii sunt oameni şi pot alege să facă bine sau rău. Oricine a experimentat această realitate în viaţa lui.
Totuşi un conducător exercită o influenţă mult mai mare, fie spre bine, fie spre rău. Este suficient de rău să ai o influenţă negativă în cămin, la locul de muncă sau oriunde este simţită prezenţa ta. Dar, când eşti într-o poziţie de conducere, spirituală, politică sau ambele, influenţa ta este mult mai mare. Atunci cât de important este, în orice responsabilitate ai avea, dar în special în cea de conducător, să aplici principiile şi învăţăturile Scripturii!
1. Ce exemple de conducere găsim în versetele de mai jos? Dacă sunt bune, explică de ce. Dacă sunt rele, explică de ce. Judecătorii 4:1-16; 1 Împăraţi 12:1-16; 1 Împăraţi 21:1-16; 2 Împăraţi 23:1-10; Faptele 15:7-11
Conform textelor studiate, ce anume defineşte un tip de conducere ca fiind bun sau râu şi cum putem aplica aceste lecţii în responsabilităţile pe care le avem?
Luni, 23 decembrie – Rău în ochii lui Dumnezeu
2. Ce ne spun următoarele pasaje despre aceşti conducători şi despre influenţa lor asupra poporului pe care îl conduceau? 1 Împăraţi 15:26,34; 2 Împăraţi 13:1-3; Ioan 11:46-53
Pentru mulţi dintre noi care au poziţii de conducere în diverse domenii este înfricoşător gândul că modul nostru de a conduce are puterea de a-i înălţa spiritual sau de a-i doborî pe oameni. În toate cazurile de mai sus, rezultatele au fost devastatoare.
Mai specific, caracterul nostru şi consacrarea faţă de Dumnezeu sunt determinante în interacţiunile cu ceilalţi. Liderii spirituali îi conduc pe ceilalţi fie spre Dumnezeu, dacă ei Îl caută pe Dumnezeu, fie spre rău.
În contrast cu ceea ce am văzut în studiul de astăzi, faptul că Ezra şi Neemia aveau o relaţie strânsă cu Dumnezeu este incontestabil, ei petreceau adesea timp în post şi rugăciune. Sub conducerea lor, poporul a umblat cu Dumnezeu, chiar dacă nu era totul perfect. Direcţia lor în viaţă era înspre Dumnezeu. Pe de altă parte, faptul că au existat persoane care nu au fost influenţate sau schimbate de atitudinea lui Ezra şi Neemia ne spune că, în final, nu credinţa altcuiva, ci doar credinţa noastră contează pentru noi. La fel a fost şi cu cei care au avut ocazia să Îl vadă pe Isus în persoană, să Îl audă vorbind şi chiar să fie martori la minunile Lui, dar care au ales să Îl respingă. Da, fiecare are rolul său, oricare i-ar fi responsabilitatea, şi poate avea o influenţă spre bine sau spre rău. Dar, în final, fiecare om va trebui să răspundă personal înaintea lui Dumnezeu.
Gândeşte-te la cei din sfera ta de influenţă. Cum ai putea exercita o influenţa mai bună asupra lor?
Marţi, 24 decembrie – Curaj şi putere
3. Cum a dat dovadă Neemia de curaj? Ce i-a dat curaj? Neemia 4:7-23
Neemia a luat poziţie împotriva vrăjmaşilor poporului care încercau să îi intimideze. El a răspuns luând iniţiativa pentru a pregăti poporul să lupte. Neemia nu a spus: „Bine, Doamne, ocupă-Te Tu de tot.” Ci a învăţat poporul să îşi facă partea. În timp ce lucrau la construirea zidului, ei au luat săbiile şi alte arme în mână. Sub conducerea lui Neemia, israeliţii nu s-au retras fricoşi, ci au pus mâna pe arme cu îndrăzneală pentru a se apăra. Neemia a încurajat poporul, a crezut în oameni, a lucrat cu ei şi a pus asupra lor răspunderea de a acţiona. El i-a împuternicit să facă lucrarea, delegând şi împărţind responsabilităţile. Totuşi Neemia nu i-a spus poporului ce are de făcut şi apoi s-a dus şi s-a ascuns în camera lui. El a stat alături de oameni şi a făcut lucrarea grea care trebuia făcută.
În Biblie găsim situaţii în care Dumnezeu i-a spus poporului să nu facă nimic şi să Îl lase pe El să lupte, dar sunt şi multe alte situaţii în care a spus: „Pregătiţi-vă să luptaţi şi Eu vă voi da biruinţa.” Noi trebuie să ne facem partea dacă dorim să ne bucurăm de eliberare şi de binecuvântarea lui Dumnezeu.
„Devoţiunea hotărâtă a lui Neemia faţă de lucrarea Domnului şi încrederea lui tot atât de hotărâtă în Dumnezeu au fost motivul eşecului vrăjmaşilor lui de a-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade ca o pradă uşoară în ispită, dar, în viaţa care are un scop nobil, un plan care absoarbe totul, răul nu găseşte sprijin. Credinţa aceluia care înaintează continuu nu slăbeşte, căci, mai presus de orice, dincolo de orice, mai adâncă decât orice, el recunoaşte Dragostea Infinită, care face ca toate lucrurile să îndeplinească planul Său cel bun. Adevăraţii slujitorii ai lui Dumnezeu lucrează cu o hotărâre care nu slăbeşte, deoarece ei depind continuu de tronul harului.” – Ellen G. White, Profeţi si regi, p. 660
Curajul lui Neemia venea din înţelegerea realităţii şi a puterii lui Dumnezeu. După cum am văzut, cunoaşterea lui Dumnezeu l-a determinat să acţioneze în conformitate cu credinţa lui.
Deşi contextul este diferit, cum reflecta Iacov 2:18 ceea ce am văzut la Neemia?
Miercuri, 25 decembrie – Vieţi dedicate unui scop
4. Ce ne învaţă următoarele versete despre forţa motivatoare din viaţa lui Ezra şi a lui Neemia? Neemia 2:1-10; Ezra 7:8-10
În tot ce au făcut, Ezra şi Neemia au încercat să împlinească voia lui Dumnezeu în viaţa poporului Său. Poporul a greşit şi a fost pedepsit pentru aceasta, dar Dumnezeu, credincios în făgăduinţa Lui de a-I restaura, a deschis calea pentru ca poporul să se întoarcă în ţara făgăduită şi, dacă rămânea credincios, să împlinească planul bun pe care El îl avea pentru acest popor. În înţelepciunea Sa, Dumnezeu a ales doi bărbaţi foarte consacraţi ca să ocupe un rol central în această restaurare, la fel ca Moise, cu generaţii înainte.
Marii conducători au un scop pentru care trăiesc şi care le motivează fiecare acţiune. Ezra şi Neemia aveau un scop în viaţă. Ei aveau o viziune cu privire la poporul lui Dumnezeu şi au dat totul pentru împlinirea ei.
Ezra şi-a făcut partea prin studierea Scripturii şi prin faptul că i-a învăţat pe oameni din Cuvânt. Neemia a încurajat poporul să facă ce era bine şi să stea de partea lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Amândoi îşi doreau să vadă Ierusalimul restaurat, dar nu doreau doar o restaurare materială. Ei îşi doreau să vadă reînviorare şi reformă în viaţa spirituală a locuitorilor cetăţii. Tocmai de aceea au corectat, au mustrat şi uneori au cerut acţiuni hotărâte. Marii conducători cred în ceva măreţ, nu se mulţumesc cu realizări obişnuite sau mediocre. Ezra şi Neemia credeau într-un Dumnezeu puternic şi iubitor, care face minuni, şi doreau ca toţi cei întorşi în ţară să aibă o legătură strânsă cu El.
Încă din primul capitol din Neemia observăm consacrarea lui faţă de cauza lui Dumnezeu şi suferinţa lui când află de situaţia poporului. În capitolul 1, se spune că a plâns când a aflat de greutăţile din Iuda. El s-a plecat pe genunchi şi a cerut ajutor să poată face tot ce îi cerea Dumnezeu. Neemia pare condus de ideea de a face o schimbare. El a fost un bărbat al acţiunii, acţiune pentru Dumnezeu. Schimbarea dorită de Neemia nu era un salariu mai mare sau o funcţie mai de înaltă (le avusese pe amândouă în Persia), ci el s-a întors în Iuda, într-o naţiune nu foarte prosperă, unde a avut de întâmpinat împotrivire la fiecare pas. El a păşit prin credinţă, indiferent de obstacolele care îi stăteau înainte.
Joi, 26 decembrie – Smerenie şi perseverenţă
5. Cum vezi decizia lui Ezra de a nu-i vorbi împăratului – ca pe un act de curaj sau ca pe o nesăbuinţă? Cum au dat dovadă şi Ezra, şi poporul de smerenie? Ezra 8:21-23,31,32
Ezra a crezut că Dumnezeu Se putea descoperi mai bine dacă nu cereau nimic din partea împăratului. Astfel, când au ajuns fără probleme în Iuda, acest lucru I-a fost atribuit lui Dumnezeu. Poate că în unele situaţii ne bazăm prea mult pe alţi oameni şi nu atât de mult pe Dumnezeu, nu Îl lăsăm să-Şi descopere El puterea. Ezra a ales să Îl lase pe Dumnezeu să lucreze în această situaţie şi i-a dovedit împăratului că Dumnezeul evreilor era un Dumnezeu puternic.
Totuşi Ezra nu a acţionat din încumetare. El a adunat poporul şi cu toţii au postit şi s-au rugat. Ei nu au pornit în călătorie înainte de a petrece timp cu Dumnezeu. Poporul a venit înaintea lui Dumnezeu cu smerenie, cerând protecţia Sa ca semn al puterii Sale şi El a răspuns.
6. Cum a dat dovadă Neemia de smerenie? Neemia 5:14-19
Conducătorii adevăraţi trebuie să fie dispuşi să se smerească şi să fie slujitori. Liderii competenţi nu cer şi nu au nevoie de un „titlu” pentru a câştiga onoare. Neemia avea întotdeauna uşa deschisă pentru oricine şi era darnic cu poporul. El a arătat că are credinţă, iar consacrarea lui deosebită faţă de Dumnezeu a fost un exemplu pentru popor. El avea o personalitate puternică şi era un om înţelept, dar nu s-a plasat mai presus de alţii ca fiind superior. La acea vreme, Neemia deţinea cea mai înaltă poziţie în Iuda, dar el era un om mărinimos. Prin aceasta, el reflecta viaţa şi învăţăturile Domnului Isus, care ne învaţă că slujirea este cea mai bună cale de a conduce. Aşa a făcut El şi aşa trebuie să facem şi noi, indiferent de poziţia pe care o avem.
Ce ne învaţă cuvintele lui Isus din Marcu 9:35 despre ce înseamnă pentru Dumnezeu să fii un conducător adevărat?
Vineri, 27 decembrie – Un gând de încheiere
„Lucrarea de restatornicire şi reformă realizată de robii întorşi sub conducerea lui Zorobabel, Ezra şi Neemia prezintă un tablou al lucrării de restatornicire spirituală care trebuie adusă la îndeplinire în zilele de încheiere a istoriei acestui pământ. Rămăşiţa lui Israel era un popor slab, expus la atacurile vrăjmaşilor, dar, prin ei, Dumnezeu avea în plan să păstreze cunoaşterea despre Sine şi despre Legea Sa. Ei erau păzitorii închinării adevărate, păstrătorii descoperirilor sfinte. Experienţele pe care le-au avut când au clădit templul şi zidul Ierusalimului au fost deosebite. Împotrivirea căreia au trebuit să-i facă faţă a fost puternică. Poverile purtate de conducători în această lucrare au fost grele, dar aceşti bărbaţi au mers înainte cu încredere neabătută, în umilinţa spiritului şi sprijinire fermă pe Dumnezeu, crezând că El va face să biruiască adevărul Său. Asemenea regelui Ezechia, Neemia «s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile… şi Domnul a fost cu el».” – Ellen G. White, Profeţi si regi, p. 677
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Calea către Hristos, Capitolul 11 – „Înaltul privilegiu al rugăciunii”.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: Estera 2-8
1. Cu ce ocazie a uşurat Ahaşveroş sarcinile ţinuturilor?
2. Cum au reacţionat iudeii din fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului?
3. Ce cuvinte a folosit Estera pentru Haman, atunci când l-a acuzat în faţa împăratului?
4. Ce conţineau scrisorile trimise de Mardoheu, cu autoritatea împăratului?
Evanghelizare, Secţiunea 5 – subcapitolul „(Permiţând) Mai mult decât metoda unui singur om”
5. Ce a fost îndemnată Ellen G. White să le spună fraţilor mai în vârstă?
Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf
Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!