Mesajul deschiderii celor şapte peceţi este că orice om care L-a cunoscut pe Hristos va avea parte fie de binecuvântarea adusă de prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui, fie de consecinţele dureroase ale despărţirii de Dumnezeu. Primele patru peceţi prezintă măsurile disciplinare luate de Dumnezeu pentru poporul Său ca să-l trezească din letargia sa spirituală […]
Citește tot
Apocalipsa 6 continuă scena din capitolele 4 şi 5 de la momentul în care Hristos a luat sulul pecetluit şi a recâştigat ce s-a pierdut prin Adam. El Se pregăteşte apoi să rupă peceţile sulului şi să ducă la bun sfârşit planul de mântuire. Cincizecimea a marcat începutul răspândirii Evangheliei, prin care Hristos îşi extinde […]
Citește tot
Până în acest punct, viziunea a conţinut mesajele transmise de Hristos poporului Său de pe pământ. Acum, viziunea îşi mută locul de desfăşurare de pe pământ în cer şi descrie „ce are să se întâmple după aceste lucruri” (Apocalipsa 4:1) – viitorul. Viziunea din capitolele 4 şi 5 ne oferă o imagine a marii lupte. […]
Citește tot
De pe Patmos, Isus i-a trimis poporului Său, prin Ioan, şapte mesaje. Mesajele acestea au fost adresate iniţial bisericilor din Asia din timpul apostolului, dar au fost scrise şi pentru toţi creştinii din toate secolele. Dacă le comparăm, observăm că toate aceste mesaje sunt alcătuite din şase părţi. În partea introductivă, Isus menţionează numele bisericii […]
Citește tot
În Psalmul 73, autorul mărturiseşte că s-a uitat cu jind la fericirea celor răi. Viaţa celor necredincioşi părea îmbelşugată şi uşoară, pe când viaţa celor credincioşi părea una de continuă suferinţă. Nedreptatea aceasta l-a tulburat extraordinar de mult (Psalmii 73:2-16). Nedumerit, a intrat în Sfântul Locaş (Psalmii 73:16,17). Acolo, în prezenţa lui Dumnezeu, a reuşit […]
Citește tot
Profeţiile din Apocalipsa i-au fost descoperite apostolului Ioan în viziune în urmă cu peste nouăsprezece secole, pe când se afla exilat pe mica insulă stâncoasă Patmos, din Marea Egee (Apocalipsa 1:9). Apocalipsa 1:3 lasă să se înţeleagă că ele urmau să fie citite cu voce tare în biserică. Versetul îi promite fericire celui care urma […]
Citește tot
Una dintre marile făgăduinţe ale Bibliei este aceea că Isus va reveni. Fără ea, nu am avea nimic, fiindcă ne-am legat toate speranţele de ea şi de ceea ce ne va aduce ea. Când Hristos va reveni pe norii cerului, tot ce este pământesc şi omenesc, şi prin urmare trecător şi câteodată chiar fără rost, […]
Citește tot
Ca adventişti de ziua a şaptea, noi suntem creştini neoprotestanţi şi credem că mântuirea este doar prin credinţa în Isus Hristos. Pentru a beneficia de darurile pe care ni le-a pus Hristos la dispoziţie nu avem nevoie de intermedierea unei biserici sau a unei ierarhii bisericeşti. Le putem primi direct de la El, fiindcă El […]
Citește tot
În perioada imediat următoare Cincizecimii, primii creştini au acordat mult timp închinării: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele 2:42). Inima lor se umplea de bucurie şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu la gândul că Isus era Mesia, împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament. Ce privilegiu era pentru […]
Citește tot
După cum am văzut deja, relaţia dintre credincioşi a fost încordată uneori, chiar şi după Cincizecime. Din Noul Testament aflăm cum au procedat conducătorii şi membrii bisericii în acele situaţii. Şi ne sunt transmise lecţii extrem de valoroase pentru biserica de astăzi. El arată ce rezultate pozitive au aplicarea principiilor biblice şi păstrarea unităţii în […]
Citește tot
Săptămâna trecută am studiat despre faptul că unitatea bisericii se manifestă prin mesajul ei unitar, concentrat pe Isus ca Mântuitor şi pe adevărurile din Scriptură pe care trebuie să se pună accent în timpul sfârşitului. Noi suntem adventişti de ziua a şaptea pentru că Dumnezeu ne-a încredinţat un anumit mesaj şi ne-a chemat să-l vestim […]
Citește tot
În 1888, adventiştii de ziua a şaptea au trecut printr-o perioadă de dezbateri intense pe tema interpretării câtorva texte biblice. În timp ce pastorii şi conducătorii bisericii dezbăteau identitatea celor zece coarne menţionate în profeţia din Daniel 7 şi Legea amintită în Galateni 3:24, prea puţini erau conştienţi că atitudinile lor ostile distrugeau relaţiile dintre […]
Citește tot
Una dintre cele mai dificile sarcini ale bisericii creştine este păstrarea unităţii când apar diferenţe de opinie în chestiuni legate de identitatea şi de misiunea ei. Diferenţele acestea pot avea consecinţe devastatoare. Comunităţile creştine de astăzi nu se deosebesc cu nimic de cele din Noul Testament. Oamenii sunt oameni şi inevitabil apar conflicte, uneori chiar […]
Citește tot
Cei care au studiat Biblia ştiu că este plină de imagini şi de simboluri care reprezintă anumite realităţi. De exemplu, sistemul sacrificial din Vechiul Testament este o reprezentare a lui Isus şi a planului de mântuire. În Biblie apar multe alte tipuri de imagini, unele fiind mai simple, precum elementele din natură: apa, focul, vântul. […]
Citește tot
Unitatea bisericii este rodul experienţei ei spirituale comune în Isus, care este adevărul: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Relaţiile dintre membrii cu un parcurs spiritual comun sunt mai solide. Primii adventişti au avut această experienţă în timpul mişcării millerite. Căutarea unei explicaţii pentru dezamăgirea […]
Citește tot