Cele şapte peceţi
STUDIUL 5 » 26 IANUARIE – 1 FEBRUARIE
Textul de memorat: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5:9,10)
Apocalipsa 6 continuă scena din capitolele 4 şi 5 de la momentul în care Hristos a luat sulul pecetluit şi a recâştigat ce s-a pierdut prin Adam. El Se pregăteşte apoi să rupă peceţile sulului şi să ducă la bun sfârşit planul de mântuire.
Cincizecimea a marcat începutul răspândirii Evangheliei, prin care Hristos îşi extinde împărăţia. Ruperea peceţilor se referă la propovăduirea Evangheliei, începută la Cincizecime, şi la consecinţele respingerii ei. Ruperea peceţii a şaptea coincide cu finalul istoriei lumii.
Apocalipsa 3:21 ne oferă cheia semnificaţiei celor şapte peceţi: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Capitolele 4 şi 5 ne vorbesc despre biruinţa lui Hristos şi despre înălţarea Sa la tronul Tatălui, iar capitolul 7 despre biruitorii din faţa tronului lui Hristos. De aceea, capitolul 6 este despre poporul lui Dumnezeu aflat în procesul de obţinere a biruinţei spre a putea sta cu Isus pe tronul Său.
Duminică, 27 ianuarie – Ruperea primei peceţi
1. Observă cuvintele-cheie comune următoarelor trei pasaje. Ce ai descoperit de aici despre semnificaţia primelor patru peceţi? Apocalipsa 6:1-8; Leviticul 26:21-26; Matei 24:1-14
Evenimentele corespunzătoare celor şapte peceţi trebuie înţelese prin prisma blestemelor prevăzute în legământul Vechiului Testament, exprimate prin termenii „sabie”, „lipsă de pâine”, „ciuma” şi „fiarele de pe câmp” (Leviticul 26:21-26). În Ezechiel 14:21 sunt numite „cele patru pedepse grozave” ale lui Dumnezeu. Prin aceste pedepse care cad asupra celor necredincioşi, Dumnezeu urmăreşte să-i conştientizeze pe cei din poporul Său de starea lor spirituală, să-i mustre când nu sunt credincioşi legământului. El doreşte ca ei să rămână treji în timp ce aşteaptă revenirea lui Isus.
Există asemănări şi între primele patru peceţi şi pasajul din Matei 24:4-14, unde Isus a explicat ce urma să se întâmple pe pământ. Cei patru călăreţi sunt simboluri ale evenimentelor prin care Dumnezeu îi ţine pe cei din poporul Său pe calea cea bună, amintindu-le că lumea aceasta nu este casa lor.
Apocalipsa 6:1,2 este un pasaj simbolic care vorbeşte despre victorie. El ne trimite cu gândul la Apocalipsa 19:11-16, unde Hristos apare călare pe un cal alb, conducând armatele cereşti în ultima bătălie din istoria pământului. Albul, simbolul purităţii, este de regulă asociat cu Hristos şi cu urmaşii Lui. Călăreţul are un arc şi primeşte o cunună, imagine din Vechiul Testament (Habacuc 3:8-13; Psalmii 45:4,5). Călăreţul care „a pornit biruitor şi ca să biruiască” poartă coroana biruinţei – în greceşte: stephanos (Apocalipsa 2:10; 3:11).
Scena primei peceţi descrie începerea răspândirii Evangheliei la Cincizecime şi a extinderii împărăţiei Sale în perioada apostolică, care corespunde cu mesajul către biserica din Efes (Coloseni 1:23). Dar mai sunt încă multe teritorii în care nu s-a ajuns şi mulţi oameni de adus la Isus până la biruinţa finală de la revenirea Sa.
Să nu uităm că, dacă suntem cu Hristos, suntem de partea învingătorilor, indiferent de situaţia noastră prezentă!
Luni, 28 ianuarie – Pecetea a doua şi pecetea a treia
2. Luând în considerare descrierea calului roşu şi a călăreţului, ce ni se spune aici cu privire la Evanghelie? Apocalipsa 6:3,4
Roşul este culoarea sângelui. Călăreţul primeşte o sabie mare şi puterea de a lua pacea de pe pământ.
Pecetea a doua prezintă consecinţele respingerii Evangheliei. Hristos duce lupta spirituală prin propovăduirea Evangheliei, dar forţele răului I se împotrivesc puternic. Inevitabil, apare persecuţia. Nu călăreţul este autorul uciderilor, însă consecinţa inevitabilă a răspândirii Evangheliei este persecuţia (vezi Matei 10:34).
3. Pe baza descrierii calului negru şi a călăreţului, la ce realitate legată de propovăduirea Evangheliei se face referire aici? Apocalipsa 6:5,6; Leviticul 26:26; Ezechiel 4:16
Călăreţul de pe calul negru are în mână o cumpănă, un cântar pentru alimente. Se face un anunţ: „O măsură de grâu pentru un dinar! Trei măsuri de orz pentru un dinar!” (Apocalipsa 6:6). În zona aceea a lumii, cerealele, uleiul şi vinul erau considerate alimente de bază (Deuteronomul 11:14). Faptul că se vând cu cântarul denotă lipsă sau foamete mare (Leviticul 26:26; Ezechiel 4:16). Pe timpul lui Ioan, un dinar era salariul pe o zi (Matei 20:2), cu care se asigurau, în condiţii normale, cele necesare familiei într-o zi. Pe timp de foamete însă, preţurile creşteau enorm. În scena peceţii a treia, venitul de pe o zi reuşeşte să asigure hrana unui singur om. Pentru a hrăni o familie mică, salariul de pe o zi era dat pe trei măsuri de orz, hrana mai ieftină a săracului.
Scena peceţii a treia înfăţişează alte consecinţe ale respingerii Evangheliei. Considerând calul alb ca pe un simbol al propovăduirii Evangheliei, calul negru ar sugera absenţa ei. În Biblie, grâul simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 8:11). Respingerea lui duce în mod inevitabil la foamete spirituală, situaţie profetizată de Amos (Amos 8:11-13).
Marţi, 29 ianuarie – Scena peceţii a patra
4. Ce scenă este descrisă în versetele următoare şi ce legătură are cu scena de mai înainte? Apocalipsa 6:7,8
Culoarea calului care se arată la ruperea peceţii a patra este exprimată prin termenul grecesc chloros, culoarea cenuşie a unui corp în descompunere. Călăreţul se numeşte Moartea şi este însoţit de Locuinţa morţilor (Hades). Lor li se permite să ucidă a patra parte a pământului prin sabie, foamete, molimă şi animale sălbatice.
Pecetea a patra aduce molimă şi moarte. Foametea spirituală rezultată din respingerea Evangheliei conduce în mod inevitabil la moarte spirituală.
Vestea bună este că puterea morţii şi a Locuinţei morţilor este limitată – li se dă putere doar asupra unei părţi (a patra) a pământului. Isus ne asigură că El ţine cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor (vezi Apocalipsa 1:18).
5. Recapitulează mesajele către bisericile din Efes, Sardes, Pergam şi Tiatira din Apocalipsa 2. Compară situaţia acestor biserici cu scenele ruperii celor patru peceţi. Ce asemănări observi?
Scenele celor şapte peceţi prezintă istoria bisericii. Cele şapte biserici şi cele şapte peceţi corespund diferitelor perioade din istoria creştină. În timpurile apostolice, Evanghelia s-a răspândit rapid în toată lumea. A urmat apoi o perioadă de persecuţie în Imperiul Roman, între sfârşitul secolului I şi începutul secolului al IV-lea, aşa cum se arată în scena peceţii a doua. Pecetea a treia indică perioada de compromis din secolele al IV-lea şi al V-lea, caracterizată de foamete spirituală, de lipsă a Scripturii, care a dus la „Evul Mediu întunecat”. Pecetea a patra descrie foarte bine moartea spirituală care a caracterizat creştinismul în Evul Mediu întunecat.
Apocalipsa 6:6 declară că „untdelemnul si vinul” nu vor fi afectate de foametea din perioada peceţii a treia. Ce semnificaţie poate avea această afirmaţie?
Miercuri, 30 ianuarie – Ruperea peceţii a cincea
6. Ce evenimente sunt descrise în versetele următoare? Apocalipsa 6:9,10
În Biblie, cuvântul „suflet” semnifică întreaga fiinţă umană (Geneza 2:7). Martirajul credincioşilor lui Dumnezeu este simbolizat aici prin sângele jertfit şi turnat la piciorul altarului de jertfă din sanctuarul pământesc (Exodul 29:12, Leviticul 4:7). Credincioşii lui Dumnezeu au suferit nedreptăţi şi au fost ucişi din cauza mărturiei lor despre Evanghelie. Ei strigă la Dumnezeu şi îi cer să intervină şi să-i răzbune. Textele acestea vorbesc despre nedreptatea de pe pământ, nu despre starea omului în moarte.
7. Ce răspuns primesc martirii la rugămintea pe care I-o fac lui Dumnezeu? Apocalipsa 6:11; Deuteronomul 32:43; Psalmii 79:10
Sfinţii martirizaţi primesc haine albe, simbolul neprihănirii lui Hristos, fapt care duce la răzbunarea sau îndreptăţirea lor – darul Său pentru cei care acceptă harul Său (Apocalipsa 3:5; 19:8). De notat că, în limba greacă, în Apocalipsa 6:11 nu apare cuvântul „numărul”. Deci nu este vorba despre un număr al sfinţilor martirizaţi care trebuie atins înainte de revenirea lui Hristos, ci despre desăvârşirea caracterului lor. Copiii lui Dumnezeu sunt făcuţi desăvârşiţi prin haina neprihănirii lui Hristos, nu prin meritele lor (Apocalipsa 7:9,10). Sfinţii martirizaţi vor fi înviaţi şi răzbunaţi la a doua venire a lui Hristos, la începutul mileniului (Apocalipsa 20:4).
Pecetea a cincea corespunde în plan istoric cu Evul Mediu, când milioane de credincioşi au fost martirizaţi din cauza credinţei, dar trimite şi la experienţa poporului lui Dumnezeu din orice timp, din vremea lui Abel (Geneza 4:10) şi până la sfârşit, când Dumnezeu va răzbuna „sângele robilor Săi” (Apocalipsa 19:2).
Tu ai suferit din cauza nedreptăţii? Ce încurajare găseşti în acest studiu?
Joi, 31 ianuarie – Ruperea peceţii a şasea
În scena peceţii a cincea, credincioşii sufereau şi strigau la Dumnezeu să intervină. A sosit timpul ca El să răspundă la rugăciunile lor.
8. Ce dezvăluiri ni se fac în următoarele versete? Apocalipsa 6:12-14; Matei 24:29,30; 2 Tesaloniceni 1:7-10
Semnele cosmice din cadrul peceţii a şasea sunt cele pe care Isus le-a prevestit în Matei 24:29,30 şi care urmau să aibă Ioc la sfârşitul „necazului celui mare” (Apocalipsa 7:14), ca indicii ale revenirii. Soarele, luna, „stelele” (meteoriţii) şi cerul amintite aici nu au sens figurat. Cuvintele „ca” şi „cum” indică deja o analogie cu un obiect sau un eveniment propriu-zis – soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut ca sângele, stelele au căzut pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când bate un vânt puternic şi cerul s-a strâns ca un sul. Creştinii au recunoscut în cutremurul din 1755 din Lisabona, în ziua întunecată din 19 mai 1780 din estul New Yorkului şi din sudul Noii Anglii şi în ploaia spectaculoasă de meteoriţi de deasupra Oceanului Atlantic din 13 noiembrie 1833 împlinirea profeţiei despre venirea lui Hristos. Evenimentele acestea au declanşat redeşteptarea cunoscută ca a Doua Mare Trezire.
Citeşte Apocalipsa 6:15-17 şi 19:11-21. Citeşte şi Isaia 2:19, Osea 10:8 şi Luca 23:30. În scenele descrise aici, oamenii de toate categoriile încearcă să se adăpostească, panicaţi de cataclismele grozave care au Ioc la revenirea lui Hristos. Ei le cer stâncilor şi munţilor să-i ascundă de „Faţa Celui ce şade pe scaunul de Domnie şi de mânia Mielului” (Apocalipsa 6:16). A venit timpul să se facă dreptate, fiindcă Hristos vine „ca să fie proslăvit în sfinţii Săi” (2 Tesaloniceni 1:10). Sfârşitul celor păcătoşi este descris în Apocalipsa 19:17-21.
Scena se încheie cu o întrebare retorică pusă de oamenii îngroziţi: „Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:17; vezi şi Naum 1:6; Maleahi 3:2.) Răspunsul la întrebarea aceasta este dat în Apocalipsa 7:4 – vor sta în picioare credincioşii pecetluiţi.
Ce răspuns poţi da tu la această întrebare si ce argumente biblice ai?
Vineri, 1 februarie – Un gând de încheiere
Prin simbolurile ei, viziunea despre ruperea celor şapte peceţi arată către grija lui Dumnezeu pentru poporul Său de pe pământ. Kenneth A. Ştrand spune:
„În Scriptură, există asigurarea că Dumnezeu i-a purtat mereu de grijă poporului Său, că El este mereu prezent ca să-l susţină şi că în măreţul deznodământ escatologic îl va răzbuna pe deplin şi îl va răsplăti generos cu viaţa veşnică. Cartea Apocalipsa preia şi dezvoltă frumos tema aceasta şi nu este nici pe departe o carte obscură sau bizară care face notă discordantă cu restul Bibliei, în general; ea transmite însăşi esenţa mesajului biblic. Potrivit ei, «Cel viu» – Cel care a învins moartea şi mormântul (Apocalipsa 1:18) – nu-i va părăsi niciodată pe urmaşii Săi credincioşi şi, chiar şi atunci când sunt martirizaţi, ei sunt învingători (Apocalipsa 12:11) şi le este rezervată «cununa vieţii» (Apocalipsa 2:10; 21:1-4; 22:4).” (Vezi Kenneth A. Ştrand, „The Seven Heads: Do They Represent Roman Emperors?” în Symposium on Revelation, cartea 2, 1992, vol. 7, p. 206.)
Studiu suplimentar: Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, cap. „Nevoia lumii”, ed. 2007, pp. 405-407.
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Leviticul 8-14
1. Ce anume s-a arătat întregului popor, după ce Moise şi Aaron au ieşit din cortul întâlnirii?
2. Ce lege veşnică i-a fost dată lui Aaron, după moartea lui Nadab şi Abihu?
3. Când puteau ieşi în viaţa publică femeia care năştea un băiat şi cea care năştea o fată?
4. În cazul vindecării unui lepros, unde trebuia făcută cercetarea?
Istoria mântuirii, capitolul 49
5. Din ce cauză a degenerat religia protestantă în formalism?
Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) de Ellen G. White.
Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!