Am ajuns în centrul cărţii Geneza. Această secţiune centrală (Geneza 12-22) acoperă parcursul lui Avraam de la prima chemare adresată de Dumnezeu, lekh lekha: „Ieşi” (Geneza 12:1), care îl face să renunţe la trecutul lui, la cea de-a doua chemare adresată de Dumnezeu, lekh lekha: „Du-te” (Geneza 22:2), care îl face pe Avraam să renunţe […]
Citește tot
După relatarea despre potop, accentul raportului biblic se mută de la un singur individ, Noe, la cei trei fii ai lui, „Sem, Ham şi Iafet”. Atenţia deosebită acordată lui Ham, tatăl lui Canaan (Geneza 10:6,15), introduce ideea de „Canaan”, Ţara Promisă (Geneza 12:5), o anticipare despre Avraam, a cărui binecuvântare primită se va răsfrânge asupra […]
Citește tot
„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:5). Verbul „a văzut” îl duce pe cititor înapoi în timp la fiecare etapă din procesul creării lumii. Dar ceea ce Dumnezeu vede acum este ra’, „răutate”, în […]
Citește tot
Ceea ce urmează în Geneza imediat după cădere şi după alungarea lui Adam şi a Evei din grădină sunt, în principal, naşteri şi morţi, o împlinire a profeţiilor lui Dumnezeu din capitolul precedent. Fiind capitole paralele, Geneza 3 şi 4 conţin multe teme şi cuvinte comune: descrieri ale păcatului (Geneza 3:6-8; compară cu Geneza 4:8), […]
Citește tot
Împreună cu tot ce Dumnezeu le-a dat primilor noştri părinţi în Eden a fost şi avertizarea: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:16,17). Această avertizare de a nu […]
Citește tot
Cartea Geneza – şi prin urmare întreaga Biblie – începe cu actele lui Dumnezeu de creaţie. Acest lucru este foarte important, deoarece crearea noastră marchează, în acelaşi timp, începutul istoriei umane şi al istoriei biblice. Totodată, acest fapt înseamnă şi că naraţiunea din Geneza despre crearea lumii este la fel de adevărată ca toate celelalte […]
Citește tot
Evrei 13 prezintă sfatul final al apostolului: „Stăruiţi în dragostea frăţească” (vers. 1). Pe parcursul epistolei, el a declarat că noi facem parte din casa Împăratului – Mare-Preot Isus. Altfel spus, noi suntem fraţii şi surorile Sale. Autorul nu se gândeşte la cei cărora le scrie ca la un grup de oameni care se ocupă […]
Citește tot
Evrei 12:18-29, pasajul din săptămâna aceasta, constituie apogeul epistolei şi sintetizează preocuparea principală a autorului, prin repetarea gândului cu care a început: Dumnezeu ne-a vorbit în persoana Fiului Său şi noi trebuie să fim foarte atenţi (Evrei 1:1,2; 12:25). Modul în care pasajul din Evrei 12:22-24 Îl descrie pe Isus reprezintă rezumatul afirmaţiilor despre El […]
Citește tot
Capitolele 11 şi 12 sunt, probabil, cele mai iubite capitole din cartea Evrei. Ele descriu viaţa creştinului ca fiind o cursă, sau o alergare, în care participăm cu toţii şi la sfârşitul căreia toţi cei care rămân credincioşi vor primi premiul. De asemenea, ele descriu şi drama răscumpărării ca pe o alergare pe parcursul căreia […]
Citește tot
Când s-au întors de la Muntele Măslinilor, imediat după ce Isus Se înălţase la cer, ucenicii au fost plini de simţământul bucuriei şi al victoriei. Învăţătorul şi Prietenul lor ocupa o poziţie de autoritate asupra lumii şi îi invitase să se apropie de Dumnezeu în Numele Său, cu încrederea absolută că Tatăl avea să răspundă […]
Citește tot
Gândul că un om care a fost găsit vinovat şi apoi a fost omorât prin crucificare putea fi venerat ca fiind Dumnezeu era ofensator în gândirea celor din vechime. În literatura romană există câteva referinţe despre cruce care dovedesc aversiunea lor faţă de acest lucru. Pentru evrei, legea decreta că omul care murea spânzurat pe […]
Citește tot
Prin faptul că a trăit o viaţă desăvârşită şi apoi a murit în locul nostru, Isus a fost Mijlocitorul unui legământ nou, mai bun, între noi şi Dumnezeu. Prin moartea Sa, El a anulat pedeapsa cu moartea pe care încălcările noastre o impuneau şi a făcut posibilă realitatea unui nou legământ. Adevărul acesta este lămurit […]
Citește tot
Evrei 5:11-6:20 întrerupe expunerea teologică a lui Pavel despre lucrarea de Mare-Preot a lui Isus în favoarea noastră. Apostolul introduce aici o avertizare severă cu privire la pericolul de a ne îndepărta de Hristos. Se pare că oamenii se aflau în pericolul real de a aluneca pe panta autocompătimirii şi a necredinţei. Apostolul Pavel este […]
Citește tot
Prăpastia care a existat între Dumnezeu şi noi a fost creată de păcat. Problema s-a agravat pentru că păcatul a însemnat şi pervertirea naturii umane. Dumnezeu este sfânt şi păcatul nu poate exista în prezenţa Sa. Prin urmare, natura noastră coruptă ne-a separat de Dumnezeu, după cum doi magneţi care sunt orientaţi greşit se resping […]
Citește tot
Evrei 1 şi 2 se concentrează pe întronarea lui Isus ca stăpân şi eliberator al poporului lui Dumnezeu. Capitolele 3 şi 4 Îl introduc pe Isus ca fiind Cel care ne oferă odihnă. Această progresie are sens dacă ne amintim că legământul cu David promitea că Dumnezeu avea să-i dea împăratului făgăduit şi poporului său […]
Citește tot